474 matches
-
ar fi așteptat la ceea ce venise să Îi ceară. Poetului i se păru că măsurase printr-o ocheadă rapidă bocceaua pe care continua să o strângă sub braț. Credea oare că avea la el ceva de lăsat drept gaj? Lipitoare afurisită, i-ar fi azvârlit În față Însemnele, de Îndată ce ar fi rămas singuri. Veniero, dimpotrivă, Își Întredeschise gura Într-un zâmbet larg, ca și când ar fi fost bucuros de Întâlnire. — Messer Alighieri, văd că afacerile dumitale te poartă taman pe drumul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de vorbit Împotriva lui Cecco. Nu e așa, repetă el și Îi păru că fusese minunat de concluziv. Glasul Îi vorbi iarăși la ureche. Nu simți și dumneata cât de greu a devenit aerul din cârciumă? Fumul din vasele acelea afurisite Întunecă totul. Nu ai prefera să ieși, ca să poți respira mai bine? Cu siguranță, greața aceea era cauzată de vasele de jeratic. Încercă din nou să se ridice, În timp ce mâna dinapoia lui parcă voia să Îl ajute. Se propti În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
umed și cald Îl izbi peste față ca o scatoalcă. Simțea cum, pe gât, picăturile de sudoare se condensau și Înghețau. Pământul pe care pășea era moale și Îi ceda sub picioare ca o saltea din păr și fibre. Florentini afurisiți, cu străzile lor de noroi. Acum, slobod să se miște, izbuti să vadă omul care Îl Însoțea. Sigur că Îl cunoștea. Celălalt i-o luase binișor Înainte. Clătinându-se, Dante Îl ajunse din urmă, apucându-l de braț. — Acum, sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
i se Îmblânzise. Ai spus multe despre iubire. Vino cu mine În Paradis. Cel mai bun dintre cele cinci. Bălăbănindu-se, Dante făcu vreo câțiva pași În direcția pe care celălalt i-o indica. Iarăși numărul cinci. De ce numărul acela afurisit Îi tot răsuna În cap? Era deranjat de trupul Însoțitorului său, care continua să Îl ciocnească și să Îl Împiedice. Cel mai bun dintre cele cinci. La... la ce te referi? Întrebă el. Fața lui Veniero se apropie de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al Centrului. E puțin Împotriva regulilor, dar ce nu fac eu pentru un compatriot ilustru? Poți să sari peste pasajele care Îți sunt cunoscute, treci direct la capitolul Misiunea: acolo se află ce te interesează. Succes și așteptăm impresiile specialistului. Afurisită, ca de obicei! 17 Impresia cea mai izbitoare pentru specialistul care eram, la contactul cu textul recomandat, a fost aceea că el datează din vremuri foarte vechi. Mă exprim cu toată precauția necesară, dar Îmi era evident că multe pasaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bătrânul meu nu se hotărăște să crape, lăsându-mi puținul care i-a mai rămas, voi fi silit să cer de pomană. Dacă nu cumva nu mi se ivește vreo ocazie. Aici, chiar se pare că vă merge bine, florentini afurisiți. Poate că se va găsi un colț de pâine și pentru mine. Mă aflu aici pentru a-mi oferi serviciile. - Cui anume, dacă se poate ști? - Oh, mereu există câte cineva care să aibă nevoie de o limbă ascuțită sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Celălalt Își ridică privirea spre dânsul, Încurajat de vederea veșmintelor sale. - Oameni de-ai familiilor Cerchi și Donati. S-au Întâlnit În târg și pe dată au scăpărat insultele. N-aveam nevoie de mai mult ca să se poată Încăiera. - Scandalagii afurisiți, mormăi poetul printre dinți. Așteptă ca o nouă salvă să cadă În jurul lor, apoi se ridică hotărât și Înaintă spre centrul pieței, nădăjduind că Îi vedeau toți Însemnele prioratului. - Opriți-vă, În numele legii Comunei! strigă el cu voce tunătoare, Înșfăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi păgubit, În afara unei gloate de negustori Îmbogățiți și de milogi și a unei Biserici corupte și simoniace? Oare aceea să fi fost calea de ieșire din capcana În care se vârâse? - Da, hotărî el. La naiba cu florentinii ăștia afurisiți. Ajunse la destinație Învingându-și arsura din măruntaie. Toată zona era ocupată de prăvălii, dar nu exista nimeni la Încărcatul sau la descărcatul mărfurilor: clopotul bătuse nu de mult ora a noua și probabil că toți hamalii se apucaseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dar acum... comentă el. Dante se mărgini să dea din cap. Erau lamentații inutile și fără de speranță. Îl plictiseau. - Iar acum, nici asta nu e de ajuns. Acum bărbații s-au apucat și ei să practice meseria asta. - Sodomiții? - Poponari afurisiți, messer Durante. Ca aceia care ticsesc taverna lui Ceccherino În fiecare noapte. Dante Încuviință cu un zâmbet zeflemitor. Nu era pentru prima oară când auzea acel nume. Și nu era singurul punct de genul acesta. Orașul se umpluse de locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Apocalipsului! Cardinalul ridicase un deget, cu un aer amenințător. Gâfâia de surescitare, iar bărbia cea dublă Îi tremura. După ce trase de mai multe ori aer pe gura deschisă, reveni: - Veți pieri, e lucru sigur! Și vă veți prăbuși după neamul afurisit al ghibelinilor, gata să trădeze pe toată lumea, Începând cu Însuși izvorul lor de mișelii: acel Frederic pe care Îl admiri atât de mult și pe care ei Înșiși l-au ucis, Îmboldiți de cupiditate! - Ce vrei să spui? - Anticristul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și praf. Oamenii se apucară să Își reîncarce arbaletele, printre strigăte de surescitare. Genovezii aceia nu păreau la Înălțimea faimei lor, Își zise Dante În sinea lui. Iar Comuna Își storsese din cămară și ultimul bănuț ca să Îi angajeze, trândavi afurisiți. Într-acestea, un huruit neașteptat curmă liniștea. Ceva se fărâma În vârful turnului, ca și când cineva Începuse să demoleze partea de sus. Mai Întâi, un nor de praf se umflă În Înalt, Începând apoi să coboare Încet-Încet. Apoi, Însoțită de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și devin când sentimentali, când brutali. Aceeași situație e În toate celelalte cluburi - am făcut rondul. Îl Înghesuie Într-un colț pe câte un radical și-l bombardează cu Întrebări. — Cum rezistă radicalii? — O, destul de bine. Burne este un orator afurisit de iscusit și de o sinceritate care-ți ia piuitul. E atât de evident că demisia lui din club Înseamnă pentru el mult mai mult decât Înseamnă pentru noi să-l Împiedicăm s-o facă, Încât am avut impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Clara, te rog să nu tragi de timp a implorat-o Amory. Dar vorbește puțin despre mine, vrei? Sigur. Ador să fac asta. Nu a zâmbit spunând asta. — Ești o bomboană. Mai Întâi, răspunde-mi la câteva Întrebări. Sunt un afurisit de Înfumurat? — Păi... nu. Ai un orgoliu uriaș, dar amuzant pentru cei care-i observă preponderența. — Înțeleg. — În adâncul sufletului ești umil. Te scufunzi până-n al treilea iad al deprimării când te socotești desconsiderat. De fapt, nu ai prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Chesterton Îi popularizaseră pe Huysmans și pe Newman; Shaw Îi făcuse mai accesibili pe Nietzsche, Ibsen și Schopenhauer. Omului de pe stradă Îi ajungeau la ureche concluziile marilor genii prin paradoxurile spirituale și maximele didactice ale altora. Viața era o mocirlă afurisită... un meci de fotbal În care toată lumea se afla În ofsaid, iar arbitrul fusese alungat, fiecare pretinzând că arbitrul ar fi fost de partea sa... Progresul era un labirint... În care oamenii plonjau orbește, ca apoi să fugă Înnebuniți Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
n-am fost niciodată un mare cititor, zise el. — Mă surprinzi. Ați citit cărțile femeii ăleia, domnule? mă întrebă Korsch. Alea care explică mintea criminalului? — Criminalul ăsta n-are nevoie să fie explicat prea mult, zise Deubel. E un țăcănit afurisit. Poate, am zis eu. Dar nu o să-l prindem cu bâte și boxuri de alamă. Puteți să uitați de toate metodele voastre obișnuite, lovitura la țigară și chestii de-astea. M-am uitat fix la Deubel: — Un criminal ca ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să te pun să mărșăluiești înăuntru cu puța atârnând afară din pantaloni. — Cum rămâne cu drepturile mele civile? — Rahat, unde ai fost în ultimii cinci ani? Asta e Germania nazistă, nu Atena antică. Și acum taci dracului din gura aia afurisită. O asistentă veni în întâmpinarea noastră pe hol. Dădu să-l salute pe Lange și atunci văzu cătușele. Mi-am fluturat legitimația prin fața chipului ei speriat: — Poliția, i-am zis. Am un mandat de percheziție pentru a căuta în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sa de o clipă se terminase însă. A rămas iarăși singur, pe maidanul din fața vechii sale rachete. Copiii răutăcioși s-au adunat iarăși în jurul său, reluându-și năzbâtiile cu felurite rachetuțe năstrușnice. Unul din ei a aprins fitilul unei feștile afurisite, care o luă în sus, apoi se răzgândi și se întoarse iar spre maidan sfârâind, trecând la numai o palmă de Moș Orion și pârlindu-i un colț de la mâneca cămășii sale de cosmonaut - veche și ea, îngălbenită de vremuri
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
Gheorghița. Ori de câte ori îl ating, simt că bunicuța este aproape de mine, mă protejează de acolo de unde se află, căci nu poate să fie decât în rai, fiindcă era tare bună!... M.V.Ghioroiu: "Grea e dragostea pe lume"cântec din care înțelegem: "Afurisită-i dragostea!.../ Te sucește cum vrea ea:/ Te chinuiește și de dor te-mbolnăvește"/, dar când o întâlniți, iar ochii dau scântei, bătăiile inimii sunt de nestăvilit, iar dvs. ca artistă profesionistă, având experiența scenei, aș putea adăuga un vers
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a sucit mințile și a adus-o la mare, în calitate de soție de vaporean. Poate a cucerit-o cu meseria aceasta, căci
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
Când trebuia în lume un Dumnezeu să vină iată că el ca diavol se arătă în ea și ca de-o târfă tristă bătându-și joc ironic și umilind-o mândru plecă lăsând-o grea [65] El trebuia-n biserici afurisit și dus cât mai departe-n haos din suflet și credințe o, blestemată fie America în veacuri iluzie deșartă care din veci ne minte [66] Dispară orice urmă a ei de pe pământ nu că doar rău aduse în lumea asta
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a sucit mințile și a adus-o la mare, în calitate de soție de vaporean. Poate a cucerit-o cu meseria aceasta, căci
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a sucit mințile și a adus-o la mare, în calitate de soție de vaporean. Poate a cucerit-o cu meseria aceasta, căci
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
cât o ceapă degerată. N-o să am încotro, de Sandu trebuie să am grijă, bun băiat, credincios... Ce funcție o să-i dau, dacă... ha, ha! Ce mă amuz, eu președinte!? Dar dacă? Deja mă înăbușă emoțiile, mă strânge cravata asta afurisită. N-am mâncat nimic de azi-dimineață, doar anafura pe care mi-a adus-o mama. Cică e de la un preot cu har... Și aghiazmă. Bea, Grigore, aghiazmă! Iaca, am băut! Mai simt, încă, gustul de busuioc sub limbă. Cămașa asta
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
se plimbă? S-a plictisit să rămână o noapte tolănit în tindă”. L-am strigat îndelung; de-atunci n-a mai venit. Of!.. ș-atât mă bucurasem când l-am primit. În suflet îmi băgase o umbră de tristețe: „Cățel afurisit!... de-o rară frumusețe, Pe unde-ai fi umblând? Cin’ te-o-ngriji?” Din minte nu-mi ieșea, când într-o bună zi, La capătul celălalt, din mahalaua veche, Pe cățel îl văd: vine la mine și saltă o ureche
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
pungașul”... în juru-mi se-nvârte, În timp ce o copilă îl strigă: „Intră-n curte!” Îl dojenește fata, se gudură, sare-n jurul meu... “Codiță, intră-n curte! Ah, câine derbedeu!... Când vine mama, -i spun că te joci cu străinii; Cățel afurisit, mânca-te-ar mărăcinii! Îmi umbli prin vecini? Ești pușlama , nu câine; Azi te pedepsesc, și na-i să mai guști pâine!...” Codiță, ca hipnotizat, în curtea lui s-a dus. Când trec prin fața casei, îl văd, în laț e
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]