386 matches
-
țărm presupus caraibiano-mediteraneean - aici istoria și adesea geografia se încurcă rău și nimeni nu se gândește să le descurce, cine s-ar încumeta când sunt atâtea de văzut!?, o eflorescență într-o dizarmonie a culorilor și lianelor de care stă agățată tapetând pereții saloanelor de servire de sus până jos, raze de lumină țâșnind dintre crăpăturile pietrelor într-o aparentă neorânduială și care ajung la mesele consumatorilor într-un fel translucid și mângâietor, un șarpe uriaș deasupra unei mese unde sunt
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
spre locurile știute, cu pește mai mult. Sirena țipa, invariabil, în ceață, făcându-și meseria de îndrumător al navelor aflate în marș. Acum se putea zări destul de bine pe o rază de o sută de metri, pe întindera mării. Aveam agățate de ceva toate voltele de pe un bord. Am tras o voltă din babord și am văzut că se ridica cu greutate spre suprafață. Din apă, și-au făcut apariția plasele montate de pescarii profesioniști, iar într-una dintre ele erau
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
fiicei sale care doar auzindu-l se simți protejată. ,, Dumnezeule! Că un copil! Continui în mod involuntar să mă comport și să simt că un copil, deși nu mai sunt. Trebuie neapărat să plec, altfel nu mă voi schimba niciodată agățata de siguranță care mi-o insufla prezenta bunului meu părinte. Avea multă dreptate Bernardette. Dacă rămân și la 50 de ani mă voi simți nu ca o femeie adultă ci că o copilă fragilă care se teme să pășească în
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
cu...mers de felină spre poezia de la capătul poeziei, decojindu-și trăirile într-o manieră vindicativă: “Nu mă mai satur/privindu-te/cum pășești/prin sentimentele mele/stingher/ca un elefant/într-un magazin/de porțelanuri./ Toamna asta/mi-a rămas agățată/de visul/făcut uitat/odată cu primii zori”. Nicoleta Stăvărache, ca și Iuliana Linte, alunecă în panta striată a textelor de muzică ușoară, doar în poemele în vers alb reușind să-și clarifice prioritățile sufletești: “Am obosit să inventez mereu/Povești
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
ceapă pe sfoară acolo să dizolve inimi solitare în cimitirul cel vesel pe al cărui zid bărbații tineri se înșirau să bârfească sau să strige pe tinerele fete din drum îmbrăcate în mode de la magazine comuniste Sacii cu zahar erau agățați albi din podul cel vechi În curte, cocoșul cel magic își scuturase penele de trei ori lângă iazul cu pești din argint Luna își mânjea plumbul peste norii grădinii Noaptea zbiera tăcere în podul mătușii De departe oglinda cu vise
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
existența ei de zi cu zi, la școală, cu părinții, cu prietenii. Este un zbor cuminte, de poet! „înalț cerul ca pe zmeul din copilărie să nu-l scap leg sfoara de cuiul bătut în pragul de sus unde stă agățată cheia scriu visând albastru”( palmele povestesc) Zbor luminos, Ana, îți mulțumim! Cristina Ștefan La lansarea cărții Secretul zborului, 14 martie 2015 Referință Bibliografică: ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 / Cristina Ștefan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1560
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
ascuțită a rațiunii și delicatețea rară a spiritului interior i se citeau nu numai între filele multelor sale cărți concepute de-a lungul timpului, ci și pe frumusețea chipului său plin de lumină, demnitate și modestie. Coordonatele de care stă agățat destinul acestei personalități de tip renascentist, din păcate nu atât de cunoscută la nivel național pentru meritele sale diverse, se înscriu în perimetrul unei adimensionalități specifice numai familiei sufletelor rare și tari. Traseul biografic al vieții unui om se conturează
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
Te aștept în prag să vii, cu multe flori și bucurii, pentru ca tu fericită să fii, atâta timp cât vei trăi. Stimă și respect vei avea, de liniște asemenea, să faci tot ce vei vrea, pe terasa înmiresmată, cu flori în glastre agățate. Ai o cameră aleasă, cu terasă la fereastră, dichisită și frumoasă, pat, măsuță, noptieră, cheie-n broască ușa are, ți-o poți pune-n cingătoare. La fereastră sunt zăbrele, am și glastră cu zorele, cu ale lor flori minunate, de
I N V I T A Ț I E de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348543_a_349872]
-
transfigurarea mitică a realului, o transformare infernală a ambianței precum și conversiunea onirică prin fuziunea visului cu realitatea. „m-am imbrăcat și am ieșit în așa-zisa stradă. Am început să înot până la terenul de tenis, înlăturând câte o păpușă, ochelarii agățați de câte o creangă, ajungând astfel aproape de orașul de sus. Acolo totul era neatins.” Intervine apariția tanatologică, proprie spațiului fantastic în universul paralel creat: „Când am crezut că totul a luat sfârșit, în prag se ivi un tînăr care mă
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
Autor: Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Înainte de-a ști interviul după moarte, recapitulam amintiri din altă viață! Eram un pinguin jumătate înghețat; acoperit de furtuni de zăpadă trăiam printre speranțe agățat. Cu număr strict de respirații visam la ziua-n care, fâlfâitul aripilor neajutătoare... ar fi devenit un zbor, spre furtuni de nisipuri calde. Eram doar niște sloiuri lente, ce-au renunțat demult la mișcare. Prins între visul-oază și ghețarul-casă, zăpada
O VIAŢĂ CU GUST DE ZĂPADĂ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349914_a_351243]
-
Autorului PANSEURI în 17 silabe (II) Greierii sorb din cupele de rouă povești nocturne. Cu aripile libelula zdrențuia stropii de ploaie. Macii au aprins pe portativ de aur cântecul nopții. Soarele smulge ultimul petic din haina iernii. De pânza bărcii agățat, păianjenul aprinse luna. În primăvară, cetina țese covor pentru musafiri. Umbra plopului a aprins licuricii, umilind ziua. În dosul lunii și-a pitit turturica niște melodii. Gura râului privi fruntea muntelui c-un ochi de apă. Un soare cu dinți
PANSEURI ÎN 17 SILABE (II) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366545_a_367874]
-
de kilometri de la navă. Acolo aveau să taie un cedru sunător. Un cedru care, după spusele lui, atingea o înălțime de patruzeci de metri. Moșul spunea că acest cedru era neobișnuit. Trebuia purtată o bucățică de lemn din acest copac agățată la gât cu un șnur. Cine și-o va agăța la gât, va trebui să stea desculț în iarbă, apăsându-și cu palma stângă bucățica de lemn de cedru pe pieptul gol. După un minut, el va simți o căldură
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
poezie. Te-am văzut la un poale de munte Clipocind picături de izvor, Se săltau ciocârlii să asculte Cantul tău, din cuvânt, 'nălțător. Te-am zărit, pește lumea uitată În iubiri, de perechi, pe ălei Într-un picur de vânt, agățata, Peste ramul cu florea de tei. În demultul cuvintelor tale... Unde floarea plăpânda, de mac. Adunase tot roșu'-n petale Să trezească iubiri, care tac. Te-am văzut străbătând primăveri Prin parfumul din fânul cosit, Ori tăcerea din dorul de
AŞ FI VRUT SĂ TE SCRIU... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350605_a_351934]
-
eu nu încap cu pașii în spinare fără casă sau alt bagaj violezi spații libere de închiriat lași câte o întrebare pe unde treci sau câte o nepăsare într-un zâmbet uitat pe-o pernă Acum stau cu o mână agățata de cer căutând un raspuns știu că o stea de ger îmi va străpunge așteptarea și vor ninge întrebări din întrebări niciodată un raspuns pentru că tu mi-ai ocupat tot spațiul și nu mai e loc de nimic Referință Bibliografica
CHIRIAŞ DE-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351658_a_352987]
-
la Dumnezeu că-și spălase sufletul de toate necurățeniile pe care i le adusese acei bani, de toate gândurile rele și de visele prin care trecuse. Când ridică ochii, Praporică tot acolo era, nu-l luase nimeni, sta pe gard agățat ca o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
mult bun simț, îmi place lumea satului și dacă m-aș putea preface în ceva acela ar fi un clopot de biserică să însoțesc fiecare om de la naștere la moarte.. Am trăit veșnic printre oamenii pe care i-am iubit, agățata de sufletele lor că un scaiete.Am avut marele noroc de a cunoaște oameni minunați și de a fi iubita de cei care-i prețuiam. Altfel, după atâtea zbateri un simplu inginer zootehnist, pui de bihorean pribegind pe meleaguri bănățene
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
Ilustrație: OLD MEDIEVAL TOWN, Luminița Șerbănescu, Ottawa, Canada FÂNTÂNA Așa ziceam câteodată, în jurul însetării, să construim o fântână din cărămida, cu apă curată, pentru îngrijirea unor răni mitice, să înălțăm în adânc ziua ce curge agățată vital de cumpănă, în bătaia vântului: the water telling the truth to the new born house in the summer time. GRAMMAR OF MIND Let the journey aside as a spare part for cadence, image and story tellers. An expert knows
BRICKS de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352185_a_353514]
-
Acasă > Manuscris > Impresii > O SÂMBĂTĂ DE TOAMNĂ Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate vântul. Vânat. Stau agățata de ziua de ieri și nu-i dau drumul. Mă uit la frunze și hârtii, cum se rostogolesc pe stradă. La fel ca noi. Pavarotti cântă. Amintire. Ridi, pagliacci ! Încerc. Să râd. Mama e lângă mine. Amintire. Zâmbetul ei se
O SAMBATA DE TOAMNA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355517_a_356846]
-
indicațiile prețioase"date într-un domeniu sau altul al vieții publice - și care erau puse exclusiv pe seama dictatorului și mai târziu al perechii prezidențiale tiranice - era de fapt meritul intrinsec al efortului individual creator sau de echipă, pe care era agățată eticheta atotbiruitoare a "colectivismului”, adjudecat și confiscat însă de o “gândire demiurgică”, “clarvăzătoare” și “atoatesalvatoare” și care își nuanța o paternitate simplă, obiectivă și modestă și în vechiul local construit la mijlocul ultimului deceniu al secolului al XIX în care funcționează
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356770_a_358099]
-
pasăre rară îți iei adio de la înălțimi femeile mele sunt arbori tăcuți respiră frunze în ultimul sărut cu verdele în piele și-au dăruit rădăcini de răbdare înmugurite inimi sculptează trăitul piepturilor de lemn înflorit cu oameni de teama clipei agățată-n titanicul stigmat nevroticul fir de iarbă rătăcea răspunsurile lumii de întrebarea Întâiului ... Citește mai mult caut timpîn albul foii ca un rotund pierdutaripi frântepasăre rară îți iei adio de la înălțimifemeile mele sunt arbori tăcuțirespiră frunzeîn ultimul sărut cu verdele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
duminici Viorile mele n-au uitat să mai sune, ramura șoaptelor la tine-a rămas, dar cântă, tot cântă arpegii nebune, când tu nu mai vrei să ai glas. Terasa gândurilor îmi moare-n tăceri, dorul și el a rămas agățat, firul de strună mai scârțâie-un ieri pe un nor cenușiu, menuet suspendat. Ia, iubito, duminicile mele în tine și le alintă cu suflet de dor lasă lumină s-ajungă la mine, în ochiu-mi rănit unde visele-mi mor. Iubito
FĂ-LE DUMINICI de LEONID IACOB în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356627_a_357956]
-
pasăre rară îți iei adio de la înălțimi femeile mele sunt arbori tăcuți respiră frunze în ultimul sărut cu verdele în piele și-au dăruit rădăcini de răbdare înmugurite inimi sculptează trăitul piepturilor de lemn înflorit cu oameni de teama clipei agățată-n titanicul stigmat nevroticul fir de iarbă rătăcea răspunsurile lumii de întrebarea Întâiului nivelul profund nu are formă se orientează spre absolut mi-au încărunțit pașii drumuri drepte liniște treptelor neumblate ascuns veșmântul sângerat în plete țipă adâncimea sinelui uitat
ÎN FIECARE CLIPĂ ÎNFLORESC OAMENI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355640_a_356969]
-
de care e nevoie, pentru ca toată tehnologia telecomunicațiilor să își piardă complet relevanța. Alături de bilețel, au așezat un buchet de ghiocei, pâine și șuncă, din cămară. Astăzi, cămara este plină de borcane de murături și de marmeladă. Pe cârlige stau agățați cârnați, iar, sprijiniți de perete, saci cu cartofi și saci cu fasole. Savurezi micul dejun, cuprinsă de emoțiile copleșitoare la gândul bătrânilor tăi părinți, ce se luptară, muncind din greu, pentru viitorul tău în această țară. Dar azi nu se
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370796_a_372125]
-
de blocuri în stil comunist, în formă de cutie de chibrituri, care lasă impresia permanentă că sunt în construcție - netencuite, etajele superioare începute și neterminate, fără geamuri. Dar dacă te uiți mai atent vezi antene parabolice și câte o rufă agățată. Cartierele vechi de la periferie, de exemplu Giza, localitate separată, unită ulterior cu Cairo, arată înfiorător. Paragina și igrasia sunt la ele acasă și poate le-ai găsi o scuză, dacă n-ar fi munții de gunoi. În Alexandria discrepanța dintre
DESPRE BOGĂŢIE de DAN NOREA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371028_a_372357]
-
înspumate, ce se loveau cu tărie de corpul din fibră de sticlă al bărcii mele. Speram să nu se întâmple așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le fotografiez dacă era posibil. Era o dimineață umedă, cețoasă
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]