362 matches
-
descrie pe Evelyn ca pe “cineva care luminează această lume supranaturală care o intrigă pe Mia și care o ajută să înțeleagă mai bine ce se întâmplă în jurul ei.” Pe parcursul filmului, în timp ce Mia se confruntă cu forțele sinistre care o agasează, ea și John merg la preotul lor să-i sfătuiască. Tony Amendola joacă rolul părintelui Perez. **Leonetti reflectează**: „Am fost educat de Biserica Catolică, am fost țârcovnic, știam toate rugăciunile în latină. Voiam un actor care să poată evoca acea
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
militară. Abigail își dădu ochii peste cap. - Dacă știam că te duci la râu, te însoțeam, să facem baie împreună! șopti Mary și îl apucă de braț. Almei îi venea să râdă de Annie. Atitudinea lui Mary începea să o agaseze. va urma Camelia Constantin Referință Bibliografică: MY LORD (VIII) / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2151, Anul VI, 20 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
dar sigur, către minus infinit. - Deschideți la pagina 67 și faceți testul 2 ! Când sunteți gata,discutăm ! Le simte privirile ucigătoare,dar n-are chef de ei,nu are chef de nimeni și nimic,toți îl obosesc ,îl plictisesc,îl agasează cu vorbe și fapte cotidiene ce nu-l interesează.De cinci ani, zace în aceeași stare de teribil dezinteres față de tot ce-l înconjoară. Timpul s-a scurs rapid,cu o viteză fulgerătoare, dar el nu l-a simțit . Pentru
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
Cartea începe, cu amintitul tablou al urbei, în al cărei peisaj, destul de anost, își trăiește singurătatea Sică, iubitorul de Vivaldi; tot acolo, Alecu și Floria, soția lui, își împodobesc livada și ograda (Allegro vivace), sâcâiți de cizmarul neglijent și haotic, agasați de un fost secretar de partid, dar agreând vecinătatea lui Rareș Petrecu, un ceasornicar ce făcuse Canalul; același orășel pașnic și prăfos gazduiește o Grădină a Hesperidelor, proprietatea unui fost magistrat, în a cărei ambianță snobimea, fețele subțiri, se adună
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
mai ales. Și nici în Dumnezeu, prea multă. La ce să te mai aștepți pe lumea asta când până și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și, pentru totdeauna, rasa și chilia, ispitit de curul Caravellei? ROMANCIERUL. Vânzoleala asta mă agasează. Nimeni nu știe ce vrea, deși fiecare locuitor îți poate spune, la repezeală, cel puțin zece scopuri precise. Traiectoriile bipezilor ăștia - semenii mei! - mă obosesc de parcă le-aș străbate eu. Le voi impune trasee noi. Alte rosturi. Vor fi literele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o fi acum Eveline? De ce nu se grăbește? Deodată mi-am auzit pronunțat numele. Vorbea Zoran. Calm, metodic, sigur. Resursele orale ale lui Roger Howard se epuizaseră, iar noul lider al subteranei punea lucrurile la punct cu o mină plictisită, agasat de faptul că era silit să reitereze adevăruri evidente. Printre alte argumente, a avansat cu satisfacție și ralierea mea la poziția taberei, de acum, câștigătoare. Sau aflată În proxima vecinătate a clipei triumfătoare. - Academicianul Adam Adam se află printre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
grăbească ca să nu ne scape din ochi și, cum apare, îl iau la întrebări. Ne-am înțeles? Nu! spuse ea hotărâtă. Nu vreau să rămâi în urmă, nu te las singur aici. Iarăși Ileana o dădea înainte cu privirea zeilor. Agasat de insistența femeii, Toma dădu din mână și îi spuse: N-ai decât să mai faci câțiva pași și să te ascunzi și tu undeva. Găsești un copac mai gros, o stâncă, mă rog, te descurci tu. Nu-i bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rog să-mi explici! ceru inspectorul. Începe cu Muntele Rău! Ajungem și acolo dar vreau să începem cu începutul. Stăm aici la povești, în timp ce poate în noaptea ce a trecut, s-a mai petrecut o nenorocire, o întrerupse Cristian. Îl agasa cumplit faptul că cei doi purtau o conversație pe care numai ei o înțelegeau. Vorbeau despre lucruri care lui îi erau străine. Voia să primească explicații dar nu de genul celor de mai devreme. Vâlvele și alte ființe supranaturale nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ceas Îndatoririle lumești - dar care, de fapt, vine doar să mai uite pentru o clipă de singurătatea care o copleșește cu gîndul morții, sau, pur și simplu, să mai vadă chipuri Însuflețite. În ciuda singurătății În care trăiesc, domnule, nu agasez lumea cu amintirile mele - ecouri ce răzbat dintr-un de necuprins cimitir -, nu frecventez conferințe și nu scriu scrisori necunoscuților, pentru a-mi umple timpul cu așteptarea răspunsului. Dumnezeu mi-e martor, iar de-acum Îmi veți fi și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prin naștere, și care înseamnă educație aleasă, politețuri, mașini la scară, lambriuri și bani. Dincolo de fapte și de umori, mai important decât legile pe care oamenii le pot face, există această complicitate și acest tip de politețe: „Tu nu mă agasezi pe mine, eu nu te agasez pe tine“. A gândi că unul dintre ai tăi poate fi un criminal e ca și cum ai gândi despre tine însuți că poți fi unul. Înseamnă să le arătți tuturor că cei care strâmbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aleasă, politețuri, mașini la scară, lambriuri și bani. Dincolo de fapte și de umori, mai important decât legile pe care oamenii le pot face, există această complicitate și acest tip de politețe: „Tu nu mă agasezi pe mine, eu nu te agasez pe tine“. A gândi că unul dintre ai tăi poate fi un criminal e ca și cum ai gândi despre tine însuți că poți fi unul. Înseamnă să le arătți tuturor că cei care strâmbă din nas și ne privesc de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
poezie scrisă de Clara ca elevă, despre un zid sur de mânăstire Într-o zi plumburie și o fată cu pelerina umflată de vânt care ședea pe el, gândindu-se la o lume multicoloră. De regulă, astfel de sentimente Îl agasau, dar poezia avea atât de multă simplitate și atmosferă, Încât a reușit să-și formeze o imagine mentală a Clarei: Clara Într-o zi ca aceea, rece și posomorâtă, cu ochii ageri, albaștri, ațintiți În depărtare, Încercând să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
treia căutătoare, nu cea cu vocea răsfățată, ci ediția mai tânără. Este CECELIA CONNAGE, În vârstă de șaisprezece ani, drăguță, vicleană și cu un temperament luminos. Este Îmbrăcată de seară, cu o rochie a cărei simplitate evidentă probabil că o agasează. Se Îndreaptă spre primul teanc de lenjerie, alege un mic articol roz și-l ridică la lumină apreciativ. CECELIA: Roz? ROSALIND (de afară): Da! CECELIA: Foarte șic? ROSALINDA: Da! CECELIA: L-am găsit! (Se zărește În oglinda mesei de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar auzi vorbind așa, mama te-ar trimite la pension, unde ți-e locul. CECELIA: Dar n-o să mă pârăști, fiindcă știu și eu unele lucruri pe care i le-aș putea dezvălui, iar tu ești prea egoistă. ROSALIND (ușor agasată): Fugi, fetițo! Cu cine ești logodită, cu lăptarul? Cu proprietarul prăvăliei de dulciuri? CECELIA: Umor ieftin. Pa, dragă. Ne vedem mai târziu. ROSALIND: O, neapărat! Ce m-aș face eu fără tine? (Exit CECELIA. ROSALIND Își finisează coafura și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar fi putut fi călcat în picioare”) indică încă o dată rolul supranaturalului, de asemenea personaj în român. Se vorbește foarte des în “Funiile dragostei” despre Biblie, iar versetele sunt presărate cu discreție, ici și colo, fără a supără, fără a agasa, doar pentru a punctă din când în când, treptele pe care trebuie să le urcăm pe calea mântuirii. Personajele se adună în jurul Cărții, care odată cu moartea lui Dani, îi unește pe cei rămași în viață, ajungând să fie pentru ei
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
veritabil exercițiu de cunoaștere a sinelui. Așadar căte cărți în bibliotecă, tot atâtea euri ...sau unul și același disipat în alt timp sau în alt spațiu. Poveste alchimică, ipostază arhetipală cu fiecare carte pe care o adulmec printre răsuflări febrile, agasate de ropotul dulce al cuvintelor ce se aleargă într-un act de reconstrucție a artei”. Cartea devine în imaginarul Andreei Dănilă formă de viață, refugiu din fața realității, stadiu soteriologic al ființării: ”Și dacă ar fi să-mi construiesc o casă
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
oamenii locului, parcă o “asmuțire” astrala spinteca și mărunțește totul, plantele, animalele, oamenii, tot ce este suflu în formele lui cele mai nearticulate, orătănile, lighioanele și câinii orașului rătăcesc în deprinderi haotice, fără noima, în sunete și urlete prelungi, înfiorătoare, agasând paroxistic liniștea orașului aspru betegit de spaimă ... Baierele largi ale pământului parcă se sumețesc dintr-o dată, chiar pământul pare să fi căzut într-o “rană” pregătind o adormire vecină cu extincția, “nemurirea” sau viețuirea părând a mai fi păsuite doar
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
ar fi putut fi călcat în picioare”) indică încă o dată rolul supranaturalului, de asemenea personaj în român. Se vorbește foarte des în “Funiile dragostei” despre Biblie, iar versetele sunt presărate cu discreție, ici și colo, fără a supără, fără a agasa, doar pentru a punctă din când în când, treptele pe care trebuie să le urcăm pe calea mântuirii. Personajele se adună în jurul Cărții, care odată cu moartea lui Dani, îi unește pe cei rămași în viață, ajungând să fie pentru ei
O MEDITATIE DESPRE CUNOASTERE, PASIUNE SI IMBOGATIRE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349650_a_350979]
-
ei pentru eșecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atât de bine împreună. Ne bucurăm fiecare de prezența celuilalt. Eu respect felul în care gândește ea, felul în care simte. Nu mă simt deloc stânjenit alături de ea, nu mă agasează niciodată. Nu mă simt gelos când este cu alți bărbați. Nu simt invidie atunci când are succes. Poate că iubirea există totuși, dar este altceva decât ce cred oamenii." De-abia aștepta să ajungă acasă și să-i spună de ideea
AU TRECUT SĂRBĂTORILE RELIGIOASE... URMEAZĂ SĂRBĂTORILE COMERCIALE de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348996_a_350325]
-
Preda, reprezentat de Victor Petrini, are comportamentul unui bătrân, care iese în lume cu hainele șifonate și cu cravata strâmbă, manifestând în plus tendința de a vorbi prea mult despre sine, fără să observe - sau să-i pese - că-i agasează pe cei din jur.” (Alex. Ștefănescu). Personajul Petrini este și un alterego și al lui Ion Caraion, falsul său prieten ce-l turna la securitate, care fusese condamnat la ani grei de închisoare și apoi la moarte de regimul comunist
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (LA 34 DE ANI DE LA APARIŢIE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365377_a_366706]
-
într-o țară cu 86% populație ortodoxă, anunțuri de genul: Astăzi, creștinii ortodocși sărbătoresc Paștele... Manipularea este evidentă: „creștinii”, adică „ei”, „aceia”; nu „noi”, „eu” sau „tu”. Treptat, omul este silit să se disocieze de „ei”, mai ales că este agasat de reclame comerciale sau anunțuri în care este interpelat direct, fiindu-i stimulată puterea egocentrică: „tu decizi...”, „votează!” etc. b) În plan religios, se impune secularismul, curent care neagă, în mod violent, exprimarea religiozității, manifestată în cadrul Bisericilor tradiționale. În definirea
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
cap. Dar nu mă las până nu găsesc și ceva mai vesel pentru restabilirea echilibrului psi: unui patron mai tânăr îi plăcea să se joace cu carbid, pocnind și aruncând capacele cutiilor de metal, până când într-o zi nevastă-sa agasată de jocurile acestea de copil retardat, îi ia în lipsă instrumentarul și-l aruncă în closet. Toate bune și la locul lor. Vine omul acasă, mănâncă bine se duce în grădină, se gândește să-și aprindă o țigară și sare
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
constând în descoperirea clik-ului la mine: Cornel Armeanu cântă ploaia! Și mai am impulsul să strig: - Cântă ploaia, tovarăși! Lasați-l să vă ude bine! Ploaia mea, de care nu m-aș mai despărți în vers, dar mi-e teamă că agasez cititorii, este înălțata și de Cornel Armeanu la rang de muză divină: Dacă nici aceste versuri nu vă vor convinge de veritabilul acestui poet, atunci e bine să apreciem ce merităm a avea ‘’valoare’’ în poezie. Dacă cineva îl poate
ULTIMA CĂLĂTORIE- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351868_a_353197]
-
finele fiecărei piese, iar soțul ei începu să lipsească tot mai des de acasă. Un lucru bun era că, totuși, o anunța când urma să întârzie, chiar dacă motivele invocate nu prea stăteau în picioare, în opinia ei. Dar nu îl agasa. Nu simțea nevoia să-i pună lesă la gât ca unui câine, chiar dacă o durea absența lui, din ce în ce mai mare. Apoi veni surpriza. Rămase însărcinată. În seara în care medicul îi confirmă bănuielile, îl așteptă la cină, nespus de încântată, simțind
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
cap. Dar nu mă las până nu găsesc și ceva mai vesel pentru restabilirea echilibrului psi: unui patron mai tânăr îi plăcea să se joace cu carbid, pocnind și aruncând capacele cutiilor de metal, până când într-o zi nevastă-sa agasată de jocurile acestea de copil retardat, îi ia în lipsă instrumentarul și-l aruncă în closet. Toate bune și la locul lor. Vine omul acasă, mănâncă bine se duce în grădină, se gândește să-și aprindă o țigare și sare
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]