306 matches
-
14 iulie, Sector 7 vă prezintă în fiecare săptămână, la Prima TV, câte un videoclip viral de observație socială, satirizând diverse aspecte ale vieții de zi cu zi din România - de la probleme în trafic și probleme în dragoste, până la reclame agasante și lipsa de interes pentru educație a tinerilor. Fiecare clip este produs și «îmbuteliat» de Sector 7, în sensul că este scris, filmat, jucat și montat de o mână de oameni, lucru inedit pentru televiziune. Pentru cei care ne consideră
Prima TV difuzează din 14 iulie serialul "Sector 7″ by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/46061_a_47386]
-
Ele nu sunt nici concurente și nici complementare, ci paralele precum universurile simultane, ale căror legi nu se încrucișează și nu se înrîuresc. De exemplu, poziția cercetătorului Richard Dawkins - radicală prin stăruința cu care, respingînd rostul religiei, adoptă un ateism agasant de tip scientist - este etichetată de profesorul Flonta drept naivă din punct de vedere epistemologic. „Cercetarea științifică nu ne spune nimic despre lume ca întreg, despre valorile care oferă orientare și sens vieții oamenilor“ (p. 251), iar despre acest întreg
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
acasă, inspiratoare a unor V. Voiculescu, Adrian Maniu, Pillat, Crainic. Nu e decît un alt mod conjunctural de a privi lucrurile. O procustianizare la rîndu-i oportunistă. Nasurile ultraeuropenizate fac grimase în fața a ceea ce nu intră în sumara lor schemă ocazională. Agasant li se pare și Eminescu, care e declarat muribund, pentru că „noi azi ieșim din zona naționalului”, lipsit de orice interes, întrucît ar fi „pur german”, deci neintegrabil unicei zone de interes în prezent, cea anglo-saxonă. Arghezi, Sadoveanu, Voiculescu? N-ar
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
fostului premier și despre legătura dintre factorii politici și justiție în cazul dosarului "Zambaccian". Ion Iliescu consideră că "acest coșmar" este "nedrept pe de o parte". El subliniază că "fiecare răspunde de faptele lui", adăugând că a devenit o chestiunea "agasantă" atât pentru Adrian Năstase, cât și pentru încrederea în instituții". "A devenit simbolul corupției în România?" Fostul președinte a spus, pentru RFI, că "E nedrept pentru Adrian Năstase, în sensul încercărilor la care este supus, nu întotdeauna meritat. Vorba aia
Iliescu, despre "executarea" lui Năstase: Nu cred că este condamnat politic by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33195_a_34520]
-
de valoare din acest punct de vedere". Cât despre declarațiile premierului Victor Ponta, care susținea posibilitatea unui dosar politic, Ion Iliescu a răspuns: "Este aprecierea domnului Ponta și are probabil argumentele lui. Altminteri, sigur, apare pentru orice privitor din afară agasantă această chestiune, modul în care a fost tratat și executat ca să spunem așa domnul Năstase".
Iliescu, despre "executarea" lui Năstase: Nu cred că este condamnat politic by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33195_a_34520]
-
români [Volumul 2] - D-L. București, Editura Fundației Culturale Române, 1998, p. 374-375. 2a. Corina Popescu - Tașcu Gheorghiu. [Fișă de istorie literară] în Dicționarul general al literaturii române. [Volumul 3]. - E-K. București, Editura Univers Enciclopedic, 2005, p. 320. 3. Agasantă. 4-5-7. În conformitate cu însemnările lui Pericle Martinescu pe această epistolă, situația se prezintă astfel - Sociologie a primit calificativul Bine; la Etică a obținut Suficient, iar la Pedagogia teoretică a fost notat cu Insuficient. 6. Dimitrie Gusti (1880-1955), filosof. Profesor de Sociologie
Întregiri la biografia lui Tașcu Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5302_a_6627]
-
unghi omenesc. Nici urmă de beletristică în rîndurile ei, numai că depoziția victimelor bate în intensitate ficțiunea. În fond avem sub ochi o serie de biografii înfățișate în manieră orală, și cum lexicul expunerii e sec, frust și pe alocuri agasant de „vorbit“, nu poți să nu te întrebi dacă materialul adunat aici poate sluji unei eventuale prelucrări artistice. „Artistic“ însemnînd aici o punere în scenă care poate îmbrăca două forme: fie turnare în peliculă cineastică, fie inserare în pagină romanescă
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
imagine despre trecut și pe aceea o povestim. La G.G. nu se întâmplă pentru că la el chestiunea e spinoasă și răscolitoare, nu se poate fixa. Nu-i mai puțin adevărat că face din asta un tic al cărții, până la urmă agasant. Încât mă și hotărăsc să renunț. G.G.: „Ah, de s-ar găsi totuși, dacă nu un cufăr, atunci măcar o cutie de carton umplută cu mâzgălelile mele timpurii.” Frază care îmi aduce aminte că trebuie să verific dacă am fost
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
Livius Ciocarlie Lăsându-l la o parte pe Faulkner, citesc cu conștiința oarecum vinovată cuvintele lui Mihăieș: „...e întruparea agasantă a omului de prisos”. Cât despre cartea lui, excepțională. Și tocmai ce aș fi vrut să citesc. Îi însoțesc din bucătărie pe meșterii care, în locuința Alexandrei, rașchetează cu mare zarvă parchetul. Citesc, stârnit de Mihăieș, Pe patul de moarte
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3378_a_4703]
-
rost să riști prostește. Nu aveam energia necesară care să-mi dea o minimă șansă. În schimb, în scris am riscat și, probabil, am pierdut. Neavând control asupra a ce face, diletantul este riscul făcut autor. Scrisul diletantului are farmecul agasant al pescuitului. Nu știi niciodată ce va fi. Dacă va trage „peștele” sau nu. Pe al profesionistului nu-l cunosc, deși a trebuit într-o vreme - sporadic, trăsnind și bodogănind, mi se mai întâmplă - să fiu un soi de profesionist
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
mediul cultural. Singura valorizare pozitivă aparține unui eu hipertrofiat, ce tinde să se substituie oricărei alte teme sau probleme. Obsesia lui e singularizarea, nu comunicarea. Originalitatea ostentativă devine, în cele din urmă, antipatică, iar romanul se transformă într-o vorbărie agasantă, înglodată în abstracțiuni și bizarerii, din ce în ce mai greu de suportat, chiar dacă înțelegi că totul e dus spre derizoriu pentru că sensul demonstrației bate spre nimicnicia universală. Era de așteptat ca însuși romanul să fie parodiat, disprețuit, deconstruit, de către un avangardist, pentru că specia
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
fusese prea repede, neașteptat și mai aveam de rezolvat și marea mea problemă. Absent la tot ceea ce se petrecea în jurul meu, iarăși și iarăși îmi repetăm. De câtva timp (cât oare?) aveam o obsesie ciudată. Mă sâcâia din ce in ce mai des și agasant imaginea unei tinere. La început a fost ca o părere, ca apoi, să nu-mi mai pot lua gândul de la ea. Zadarnic mi-am scormonit memoria căutând-o printre amintiri, rude, cunoștințe, artiste preferate, neputând să o găsesesc nicăieri. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ultimele buchete de flori. Plictisit de insistențele ei, absent, îi spun că nu am cui să ofer flori. Sare că arsă. „Cum, conașule, să n-ai cui?... Da mâna la babă să-ți ghicească! Trebuie să ai pe cineva...” Devenise agasanta, am repezi-t-o să plece. Probabil aveam o privire foarte năucita pentru că florăreasa renunța și se depărta. După numai câțiva pași se opri parcă amintindu-și ceva. Îmi strigă, pierzându-se în întuneric: „Ai s-o găsești curând și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
pentru împlinirea unui destin. Iar expresia împlinirii stă în revoluția pe care Wittgenstein vrea s-o aducă în logică prin Tractatus. Așa se explică diligențele stăruitoare pe care le face pe lîngă feluriți editori din epocă, logicianul neezitînd să fie agasant din dorința de a-și vedea publicată cartea. În ochii lui, tipărirea micului tratat nu e nici scop editorial și nici vanitate auctorială, ci trăsătură de iconomie sacră și consfințirea unei vocații rare. Numai așa se poate explica gestul neverosimil
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
preocuparea pentru radiografierea aspectelor politice ale epocii (cât de cât acceptabilă, dacă ținem cont de caracterul conjugal al scrisorilor), cât și surprinderea societății (literare). Personajele centrale ale epistolarului Fanny-Liviu Rebreanu sunt, oricât de crud ar părea, slujnicele sau vreo rudă agasantă, precum și - rar - familia Delavrancea sau Maniu. Printre singurele reflectări ale marilor scriitori interbelici în schimbul epistolar se pot reține câteva constatări neutre și seci: „Aseară, până la 12, m-a pisat aici Camil Petrescu”, scrie Rebreanu în vara lui 1924, pe vremea
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
calendar devine iarăși om și-o muscă i se-așează pe-obraz sfîntă oricum. Zid 1 Zid ascuns sub pleoape zid pe care-ți așterni primii tăi pași șovăitori de copil zid pe care-l îmbătrânește iubirea. Zid 2 Plîngăciosul agasantul neseriosul zid o temniță pentru celelalte ziduri. Zid 3 Zid care clocește ouă de umbră. Zid 4 Un zid urlă cum un deget strivit dar nu-l aude nimeni. Semn de carte Sinele cum un fascicul de raze care trecînd
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
Puncte de vedere - Lucian Blaga și o biată sală de sport... Lidia Lazu Este de neînțeles și de la un moment dat chiar agasant să vezi cîte energii se consumă de doi ani încoace pe seama unei săli de sport care ar fi urmat să se construiască (între timp ea s-a și construit!) în satul lui Lucian Blaga, susținîndu-se cu încrîncenare (de către persoane din
Puncte de vedere - Lucian Blaga și o biată sală de Sport... by Lidia Lazu () [Corola-journal/Imaginative/10352_a_11677]
-
fotografia: „Ea și el, în comun, se servesc, de Servalun". Versurile nu precizau la ce anume se servesc cei doi în comun, dar eu personal am înțeles că e vorba de mâncatul alunelor în colectiv. Chestia începuse să devină oarecum agasantă. Ce naiba? Domnii ăștia ne consideră pe noi, consumatorii potențiali de alune, niște proști? Nu mai putem noi de serviciile lor sofisticate de alune? Lumea are probleme, economia e instabilă, vremurile nesigure, apar noi partide politice, atâția divorțează și ei ne
SCHIŢE UMORISTICE (51) – SERVICIUL DE ALUNE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384686_a_386015]
-
cât nu-i prea târziu - Cu ce-am greșit de tu mă pedepsești ?! Să fie asta totuși o-ncercare ?! Ce-i scrisă chiar și-n legile lumești. Eu vreau să-ți dăruiesc mereu iubire Dar mi-o respingi la modul agasant. Iar dreptul ce îl am la fericire Mi-l drămuiești acuma enervant. N-ai niciun scrupul când spui ... te iubesc ! Mă contrazici în totul și în toate. Iar când mă supăr caut să găsesc Un drum pierdut sfânta libertate. Cândva
IGNORANȚĂ TOTALĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383913_a_385242]
-
să mă gândesc la... - Îmi cer scuze pentru incident, adevărul este că În ultimele zile am traversat o perioadă destul de proastă, uneori mă simt vlăguit, anemic și indispus fără un motiv anume - are și Eva dreptatea ei. O dreptate cam agasantă, Însă nu lipsită de oarecare temei, trebuie să recunosc. În fine... Despre ce vorbeam? Nu, nu-mi spune, vreau să-mi amintesc singur... cred că ajunsesem la moartea japonezului, a lui Toshiro Fujimori, nu știu dacă ți-am mai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
totuși că avea un sens bine determinat. Cam pe la ora unu s-au mutat la Maxim’s, iar ceasurile două i-au găsit la Deviniére’s. Sloane băuse temeinic și era Într-o stare de exaltare nesigură, dar Amory era agasant de treaz: nu se Întâlniseră cu nici unul dintre vechii și corupții cumpărători de șampanie care se lipseau de obicei de petrecererile lor din New York. Tocmai se sfârșise un dans și reveneau la masa lor, când Amory și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îi amintea vag de Beatrice nu prin temperament, ci prin grația și distincția ei perfecte. Casa, mobilierul, felul cum erau serviți la masă contrastau imens cu ceea ce Întâlnise el În pretențioasele reședințe din Long Island, unde servitorii erau atât de agasanți Încât trebuia literalmente să-i Îmbrâncești ca să nu-ți stea În cale sau chiar cu casele familiilor mai conservatoare de la „Union Club“. Se Întreba dacă acest aer de distrincție simetrică, această grație - pe care o considera continentală - se distilase prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că trebuie scrisă cartea Piteștiului - dar cine să o facă? Desigur, numai cineva care ar fi putut - și ar fi avut dreptul - să vorbească despre Pitești. Rolul meu, mărunt, se reducea la ațâțare, la ne-lasare-in-uitare. Atât, la urma urmei, de agasant, încât, la un moment dat, Davidescu mi-a spus: - Ție îți vine ușor: nu-i memoria ta, nu-i uitarea ta - dar eu? Avea dreptate: de ce mă băgăm în sufletul lor, în trecutul și prezentul (și viitorul) lor - nu suferiseră
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367505_a_368834]
-
Mihăilescu, pe la jumătatea cărții sale. Pe parcursul lecturării acestei cărți această mărturisire a sa capătă diverse și nuanțate forme, pe care le-am surprins în paragrafele de mai jos: “Izolat în context, antinomic față de situații, inconfortabil pentru echipă, de-a dreptul agasant pentru unii, pitoresc, poate, pentru gazde, dar surprinzător pentru sine. Până la 58 de nai, eu am intrat în biserică la vreo cinci, șase nunți și tot atâtea botezuri (de două ori ca naș). În total, cel mult 15 ore de
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
din secția de „Specialități” avea nu numai conformația ci și delicatețea Ericăi și nu arareori o privea cu drag. A început să-i ațină calea, convins fiind că era aproape imposibil să nu aibă un iubit. Pentru Elena a devenit agasant. A îndrăznit într-un târziu să îl întrebe franc: - Ce vrei de la mine! - Să ne întâlnim undeva în oraș, oriunde vrei tu.... - Nu pot nicicum, am un prieten.... - Am spus că vreau să renunți la el?! - Oricum nu pot să
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]