316 matches
-
-mă la hotelul din Bel Air am introdus Egalitate în carusel în player-ul DVD din simplul motiv că apărea ca prima referință din CV-ul lui Harrison Ford și aveam nevoie de un zgomot de fond. Ca să dezintegreze liniștea agasantă. M-am așezat la birou și am deschis laptopul și am început să scriu în timp ce rula filmul. Absența formei a dus rapid la conținut. „Patrick Bateman stă pe un debarcader în flăcări...“ Am rămas nemișcat timp de o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să produc și io ceva, să-mi dovedesc utilitatea. Beam iarăși cu Pif și cu Bălănescu prin bombele de lângă facultate, mă plimbam ore în șir prin București, prin cartiere mărginașe. Să te plimbi o oră prin Berceni în timp ce plouă mocănește, agasant, e o senzație. Și descoperi că nu ai unde să intri în tot cartierul acela gri. Să nu găsești măcar un loc frecventabil. Un loc în care să-ți facă plăcere să-ți stai. Un loc primitor. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
publică o carte de pionierat în materie de ecumenism, Chrétiens désunis, și tot în același an apare manifestul lui Marie-Dominique Chenu, Une école de théologie: le Saulchoir, care vizează reformarea tomismului din interior. Deși situabil la „stânga”, cu alunecări uneori agasante spre zona politică, Chenu rămâne unul dintre cei mai interesanți reformatori ai secolului XX și una dintre vocile ascultate în timpul Conciliului Vatican II239. Întorcându-ne acum la cartea lui Henri de Lubac, trebuie spus că titlul, Catholicisme, se pretează la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mi-am zis, în sinea mea: "Nu vine nici un demnitar dacă cel așteptat e adus prin scara din spate". Așa a și fost. Privind pe fereastră spre clădirea principală a aeroportului, am zărit cum, la un moment, când așteptarea devenise agasantă, că de avion s-a apropiat în viteză autoturismul reprezentantului TAROM, pe care nu-l văzusem, cum ar fi fost normal, la îmbarcarea pasagerilor. De pe bancheta din spate au coborât două persoane, dintre care una avea mâinile legate cu cătușe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
este ceva. Starea emoțională a d-lui Voronin, care a visat urât (așa se întâmplă când ești la sfârșit de mandat!) a putut fi ameliorată ă consilierii l-au sfătuit ă prin debitarea unor afirmații fanteziste, fără noimă, aberante și agasante. Mă feresc să spun că afirmațiile d-lui Voronin sunt absurde, deoarece nu există absurditate care, repetată cu insistență, să nu fie crezută, să nu polarizeze atenția și să nu aibă adepți. Pe acest principiu funcționează propaganda, prin mistificarea și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
publică o carte de pionierat În materie de ecumenism, Chrétiens désunis, și tot În același an apare manifestul lui Marie-Dominique Chenu, Une école de théologie: le Saulchoir, care vizează reformarea tomismului din interior. Deși situabil la „stânga”, cu alunecări uneori agasante spre zona politică, Chenu rămâne unul dintre cei mai interesanți reformatori ai secolului XX și una din vocile ascultate În timpul Conciliului Vatican II. Întorcându-ne acum la cartea lui Henri de Lubac, trebuie spus că titlul, Catholicisme, se pretează la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
nu mai este un chip urât, respingător, ci a devenit normativă și banală. Funcționarii sunt printre cei care constituie o middle class în formare în a doua jumătate a secolului XX. Ei sunt cei pentru care biroul devine un spațiu agasant, alienant, dispensator de nevroze, dar și locul de unde se pleacă în grup spre berăriile și cafenelele unde se dezbat intens chestiunile zilei, unde se comunică ultimele știri, unde Miticii își consumă cheful de vorbă cu berea, șvarțul pe care le
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sublinia catastroficul „situațiunii”. Toți acești funcționari în ebuliție constituie o sursă de comic pe care Caragiale știe să o speculeze. Trebuie observat că apariția lui Lache a polarizat câmpul opiniilor și că armonia inițială s-a volatilizat. Indiferent la intervențiile agasante ale prietenului Mache care încearcă să puncteze finalul fiecărei intervenții, Lache își continuă aproape imperturbabil tirada într- un crescendo al iritării : „- ...Când orice asasin, mă-nțelegi, plătit de o mână crimi- nală, poate pentru ca să vie, sub pretext de politică, și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că o albină în floarea din care suge nectarul. Femeile care i se perinda prin cameră (și prin viață) nu reușesc să-l smulgă din această imobilitate extatica și să se impună că oameni cu conștiința. Rămân umbre grațioase (sau agasante, când încep să vorbească de căsătorie), partenere efemere într-un joc care procura plăceri inferioare celor oferite de lectură. Aceasta nu înseamnă că autorul jurnalului rămâne indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul lui, în România comunistă. Dimpotrivă, după cum reiese din
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
este sau pare îndeajuns de bine cunoscută și glosată. Criticul însuși, fiind unul dintre cele câteva modele esențiale ale culturii românești, a constituit întotdeauna un centru de atracție, indiferent de conjuncturi, chiar dacă aprecierile au oscilat periculos, înclinând spre o negativitate agasantă, insuficient argumentată și simplificatoare, după 1989. Nu fac parte dintre aceia care cred că personalitatea călinesciană, cu complexitatea și performanțele cunoscute, trebuie să constituie, obligatoriu, obiect de idolatrie, dar nici nu cred că idiosincrasia e o dovadă de cunoaștere mai
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]
-
și să se mențină multă vreme. Obediența a născut lașitatea iar aceasta s-a propagat pînă-n zilele noastre, unul din efectele sale nefiind altul decît evitarea temei trecutului totalitar, politica struțului în preajma acesteia. Discursul anticomunist e desuet, nu interesează, e agasant, clamează ori măcar dau de înțeles unii, iar alții merg pînă acolo încît îl consideră echivalent cu... discursul anticomunist. Am întîlnit cu stupoare o astfel de opinie sub condeiele a vreo doi-trei juni autori, care se pun într-o postură
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
locurile pe unde altădată treceau înalte personaje intrate în istorie. Însă Viena îți iese în întâmpinare cu tot ce îți dorește inima: muzeu, bibliotecă, expoziții, artă, finețe și, nu în ultimul rând, cu comportamentul vienez, care înseamnă politețe; nu politețe agasantă, intruzivă, ci o politețe cu distanță reglată și întotdeauna cu zâmbet. O politețe foarte confortabilă, nu una rece. În Viena m-am simțit bine și pentru că unei priviri prietenoase i se întorcea o privire prietenoasă. Dar Viena nu înseamnă toată
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
de identificat, ale oamenilor ostili sau cel puțin critici față de actuala guvernare. Mai întâi, anticomuniștii duri, cei care niciodată nu au făcut uz de formule diplomatice pentru a-și caracteriza adversarii politici. Lipsa lor de nuanțe și stilul contondent, uneori agasant, este încă necesar în acțiunile „de asalt” ale redutei comuniste. Îi întâlnești în toate mediile profesionale de la orașe; ei însă nu sunt atât de mulți, raportați la scara întregii Basarabii, așa cum s-ar părea, atunci când îi vezi adunați la un
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
prestația politică. Un șuvoi de argumente menite a-l face pe cititor să înțeleagă că, în ciuda măsurilor bune luate de autor, lucrurile ieșiseră cum nu se poate mai prost. Pandectele acestea autojustificative, avînd rostul unui pro domo sua ostentativ și agasant, sînt atît de numeroase pe piața noastră de carte încît, deschizînd cartea lui Victor Babiuc, m-am așteptat să întîlnesc același scenariu: strădania unui fost politician de a-și convinge cititorii de imaculata sa activitate politică. Surpriza a venit din
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
În fine, după toate acestea, o infernală durere de măsea.(...) Durerea nu mă părăsește decît către ora 7 seara, cînd adorm citind Ariosto, canto quarantesimoterzo. Ariosto, în finalurile cînturilor (Quel che seguì dirò nell'altro Canto), e tot atît de agasant ca și mine în Didactică cu veșnicile trimiteri la capitolele anterioare sau viitoare, i-am spus lui Ț.". Spre a înfățișa sordidul atmosferei de care e, la un moment dat, covîrșit Muzeul Zambaccian, Radu Petrescu recurge nu doar la o
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
anterior. Ceea ce credem nu se suprapune cu ceea ce scriem. Diplomați de Dâmbovița sau de Mureș, suntem solidari la telefon ori pe culoarele Facultății; și preocupați de cu totul alte teme în coloanele gazetei. Și invers: vituperăm oral împotriva unei personulități agasante, dar până la publicarea acestor opiniuni fermitatea noastră slăbește, se diminuează, se transformă în altceva. Cu riscurile de rigoare, Alexandru Mușina își propune, explicit, ,translatarea, trecerea în spațiul public (publicarea în ŤVatrať mai ales) de opinii, informații, sujeturi care preocupă pe
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
Proiectul acestui teatru este și un pariu cu o miză mai puternică decît se poate detecta în grabă. În orice caz, o întreprindere atipică pentru perioada de sărăcie spirituală pe care o traversăm, instalată cu surle și trîmbițe, un zgomot agasant care ne agresează mintea, creierii și ierarhiile. Stagiunea în curs de desfășurare a fost încredințată unor tineri regizori cu profiluri îndrăznețe, ale căror teribilisme, poate inerente, se învîrtesc însă în spațiul profund al creației, al preocupărilor pentru teatrul asumat ca
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
2. (fig. fam.) a plictisi de moarte, a enerva, a pisa pe cineva. N-aveți decît să alegeți: ori omorîți porcul ori îl plictisiți de moarte. Verbul are și o "familie" interesantă: "assommant", adică, obositor, plictisitor la culme, supărător, enervant, agasant; "assommeur", adică, ucigaș, bătăuș; "assommoir", adică, bîtă, măciucă, ciomag, toroipan, dar și iată, cîrciumă proastă. Mare poznă cu lingvistica: nu mă mai asomați (plictisiți, enervați) atît cu asomoarul (bîta, ciomagul) în asomoarul (cîrciuma mizeră) a lui nea Caisă de peste drum
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
e cea care stăpînește lumea lui Caragiale. Toți impiegații sînt politicoși, ducînd cu vorba. Precum negustorii din care se trag, pentru care politețea e o tehnică de vânzare. În Meteahnă, comeseanul maghiar își precizează poziția națională întîi politicos, apoi din ce în ce mai agasant. Politețea e o etapă. În jocul nervilor din lumea de funcționari e, se-nțelege, repede depășită. Le cedează, totdeodată, unor rațiuni mai importante. Perspectiva unui cîștig, a cărui nematerializare e luată inițial în glumă, apoi resimțită tragic, în crescendo, năruie
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
comparîndu-le cu ale altora. În trei sferturi volumul e alcătuit din citate urmate de scolii personale, autorului putîndu-i-se reproșa alura de digeste, de pandecte obținute prin juxtapunere de paragrafe străine, mărimea spațiului pe care îl umple cu cuvintele altora fiind agasantă. Cititorul ține în mîini un compendiu de gînduri provenite de la zeci și zeci de autori, fără ca un liant de fundal să lege bucățile alese. „Aș mai putea fi întrebat: dumneata nu trăiești, doar citești? Răspunsul ar fi: nici măcar nu citesc
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
și acceptată, dorită și asumată, pentru că dădea un dezarmant sentiment de securitate și certitudine, al cărui corolar putea fi chiar anihilarea spiritului critic", poziție care, alcătuind un "jug de catifea", constituia un "centru de putere" mai mult sau mai puțin agasant. (N. Manolescu este exceptat, deoarece i se adresează în rândurile următoare o reverență.) Pe de altă parte "impostura" și "mediocritatea" nu reprezintă un apanaj al democratizării. Sunt reamintite cu bun-simț, "valurile de maculatură patriotardă ori cedând convenționalului din anii comuniști
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
un singur lucru. Despre soarta romanului și a ficțiunii în genere. Cititorul află de la început cine e Antonia: un robot cu înfățișare feminină, un robot care citește și care își fixează tipul potrivit de lectură prin apăsarea unui buton. Seacă, agasantă imagine, pe care cititorul o uită repede, la distanță de nici o pagină. Alte Antonii, suave, feminine, erotizate, își fac apariția în pseudoroman. Folosesc epitetele cu o oarecare reținere, autoarea se joacă ironic (uneori mult prea evident autoironic) cu ideea de
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
supuse vreunei selecții, ele se succed, țâșnesc pe neașteptate, variază, refractare celui mai elementar principiu de economie. Puterea de a le genera nu diminuează nici o clipă. Aceste imagini surprind prin năvala lor masivă, inepuizabilă, constantă. Abundența lor poate deveni uneori agasantă căci, așa cum abuzul de metafore face ca textul unui scriitor să pară "împănat ca o tartă cu prune" - ca să-l cităm pe Lawrence Durrell - tot astfel spectacolul sfârșește prin a fi lipsit de orice arhitectură. Puțin îi pasă însă de
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
un interior de substanță, unde sfaturile și-au ieșit de mult din uz. Povestitorul e primul care simte această fractură de adîncime a poveștii, pe care încearcă să o rezolve cumva. La Tournier, acest imbold reparatoriu se manifestă ca didacticism agasant. Unele dintre cele mai frumoase texte din Piticul roșu au sincope produse de intervenția autorului care insistă să explice tehnica folosită, să atragă atenția asupra simbolurilor, să comenteze asupra unei construcții importante sau mai subtilă. Pe undeva, Tournier nu are
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
Ele nu sunt nici concurente și nici complementare, ci paralele precum universurile simultane, ale căror legi nu se încrucișează și nu se înrîuresc. De exemplu, poziția cercetătorului Richard Dawkins - radicală prin stăruința cu care, respingînd rostul religiei, adoptă un ateism agasant de tip scientist - este etichetată de profesorul Flonta drept naivă din punct de vedere epistemologic. „Cercetarea științifică nu ne spune nimic despre lume ca întreg, despre valorile care oferă orientare și sens vieții oamenilor“ (p. 251), iar despre acest întreg
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]