131 matches
-
-și ascunde adevărul, puțin lipsea să n-o ia la rost. Medicul Îi Întrerupse șirul gîndurilor. - Trebuia să se mărite cu Christian Bréhat, nu e așa? Poate că ar trebui să-l prevenim... Ce se amestecă idiotul ăsta, gîndi Lucas agasat. Răspunse sec: - Familia Kermeur i-a trimis un mesaj la postul de comandă al cursei. Bréhat era la Plymouth, În plină pregătire. În ciuda Îndemnurilor oficiale de a se vorbi cît mai puțin cu putință despre cele Întîmplate la Lands’en
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu grijă cuvintele ca să-i povestească ce se Întîmplase pe faleză, ferindu-se să Întrebuințeze termeni susceptibili să-i declanșeze ironia, ea Începu să rîdă pricepînd că trăsese pur și simplu Într-o fantomă. - Nu era o fantomă, protestă el, agasat, coborînd din vehiculul pe care SRPJ din Brest Îl pusese la dispoziția Mariei. Ea opri motorul și-l ajunse din urmă. Se Îndreptară Împreună spre una din rarele clădiri care scăpaseră de distrugerile provocate de cel de-al Doilea Război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să le certifice, o dată pentru totdeauna, autenticitatea. Cu toate acestea, pe măsură ce vorbeam, În ochii lui apărea o strălucire intensă, de nestăpânit și, pentru mine, de neînțeles. Nimic din frazele mele nu era menit să provoace o asemenea surescitare. Intrigat și agasat, am sfârșit prin a deveni mai scurt, apoi prin a tăcea Într-un mod oarecum abrupt. Rochefort mă Întrebă cu fervoare: — Dacă ai fi sigur că Manuscrisul ar exista, interesul tău pentru Omar Khayyam ar renaște? — Neîndoielnic, am mărturisit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a făcut-o cu ușurință. La băieți era mai îngăduitoare, nu le făcea nimic dacă fumau, dar trebuia să aibă uniformă curată, pantalonul să taie aerul cu dunga și pantofii oglindă și dacă vreo față se plângea că era jignita, agasata, programul, ca mai sus, 2 și vii la corigenta. Nu lasă repetenți, dar corigenți cu duiumul, dar cum la examenele de admitere matematică era baza, făcea ce credea că e bine ca să țină în frâu loazele de ambele sexe și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
să scrii, la un interval regulat, un număr de pagini. Aproape toți cei care au făcut-o pe un timp mai îndelungat au sfârșit prin a se plânge. De la marele Caragiale și până la Pastenague, care mă privește în acest moment agasat, dacă nu chiar furios. Murmură printre dinți: — Spuneai că ai citit cele trei volume despre Jurnalul intim ale lui Eugen Simion și că ți-au plăcut... — Așa e! Mi-au plăcut foarte mult. De la Impresii asupra literaturii spaniole a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Cum poți să spui așa ceva, când cu ochii dumitale ai văzut că străzile erau pline de manifestanți ? O indignare mai mare decât merită incidentul face să tremure vocea doamnei Mironescu. Cum domnul Ialomițeanu se mulțumește să râdă, amfitrioana se ridică, agasată, ciugulește un fursec de pe măsuța de servit ceaiul, apoi merge să se așeze în jilț, în colțul opus al salonului. — Poate că de data aceasta să fi învățat și noi câte ceva ! Am auzit că s-au făcut trăsuri de ambulanțe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în altă parte, ca unii ce au trecut și ei cândva prin vârsta dificilă, cei trei o ignoră pe micuța domnișoară, ca pe orișice copil ce a depășit măsura. — Ah, j’en ai assez, elle fait tant des bêtises ! exclamă agasată doamna Mironescu, ridicându se brusc și îndreptându-se spre șnurul clopoțelului. Ia-o și du-o în camera ei, îi spune cu răceală Nelei, arătându-i-o pe Yvonne, ascunsă din nou sub masă. Roșie, transpirată și ciufulită, fetița se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pic cinstiți unul cu celălalt. — Connor, situația... e ușor mai complicată, OK ? — Bine. Mă rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat. Am vrut să spun că... mingea e În terenul tău. — A, zic, la fel de nelămurită. Ăă... OK. Am să țin minte. — Bine. Îmi aruncă cea mai intensă privire gen martir-rănit și se Îndepărtează. Stai ! spun brusc. Stai o clipă ! Connor, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Lissy, așa că m-am gîndit să vin și eu. Și mă bucur că ne-am Întîlnit, adaugă stîngaci. Aș vrea să vorbesc cu tine, dacă se poate. Mă trage mai spre ușă, departe de mulțime, iar eu Îl urmez, ușor agasată. N-am mai vorbit aproape deloc cu Connor din ziua cu interviul TV al lui Jack. Asta poate din cauză că, ori de cîte ori Îl zăream, o coteam repede În altă direcție. Da ? spun, Întorcîndu-mă spre el. Despre ce anume ? — Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
duc În explorare. Preacurvirea temeinică este o activitate solitară. Îi prea frig să port pantofi, mai ales din ăia care se pun ușor În picioare, da tresă te-nțolești când te duci la curve și nu ține să te lași agasat ca dracu de șireturile unor ghete mai Înalte. În ciuda frigului, doar sunetul scos de tălpile mele pe caldarâmul străzilor de pe lângă canale și modul cum mă simt când pășesc pe el sunt Îndeajuns să-mi dea o semi-erecție. Am intrat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iar militarul făcu la fel, dar păstră în colțul buzelor, odată cu trabucul, un zâmbet subțire și disprețuitor care făcu din noi în două secunde un fel de rude cu viermișorii. Așadar, despre ce-i vorba? întrebă judecătorul, pe un ton agasat, cercetând totodată chipul lui Josăphine de parcă ar fi avut înaintea lui un animal. Mierck nu mă plăcea și nici eu pe el. Meseriile noastre ne obligau să ne întâlnim adesea, dar niciodată nu ne spuneam nimic. Discuțiile noastre erau scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fie mulțumit și să se împace cu familia. N-aș fi putut zice că se purta urât cu mine, dar nici bine nu se purta, ceva turbure îi apărea în ochi când îmi vorbea, că, îmi spunea el cu scepticism agasat, ce cred eu că o să ajung dacă sunt la școală? Și ăsta, ca și alții, din sat și mai târziu din București, vedeau pentru mine cu ochii minții un sfârșit lamentabil. Era o dorință a lor obscură, dintr-o aversiune
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
da, hm... Cine este? A, sărut mâinile, doamnă dragă. Nu, nu v-am uitat, nu... cum aș putea? Acum? Hm... Firește, de ce nu? Sărut mâinile... Înainte de a închide, Sidoniei i s-a părut că aude un glas de femeie întrebând agasată: Cine-i, puiuleț? Bărbatul era un medic, un fost client de-al ei, cu o înfățișare atât de plăcută încât îi adusese mai mult necazuri decât bucurii. Intrase într-o poveste destul de urâtă pentru o persoană ca el, își putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era hipnotizată, aproape că îi era teamă când îl vedea cu pupilele mărite, cu buzele întredeschise. Înțelege, au trecut atâtea zile, Carmina. Vreau să știu ce-ai făcut tu în timpul acesta, vreau să știu totul, trebuie! Nimicuri, nimicuri, nimicuri, rosti agasată femeia. Sâmbătă am știut că nu vii, duminică la fel, sfânta, sfânta familie nu permite aceasta. Luni te-am așteptat, nu eram prea convinsă că ai să vii, marți am știut că nu vii, nu mă întreba de unde, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cred că e o evidentă pierdere de timp, răspunse acesta. — Te referi la aripa găsită sub apă? — Nu știu ce este, dar știu exact ce nu este. Nu este o navă spațială dintr-o altă civilizație. Ted, aflat În apropiere, Întoarse capul agasat. Era limpede că cei doi avuseseră deja o discuție pe această temă. — De unde știi? Întrebă Norman. — Un calcul simplu, răspunse Harry, gesticulând plictisit. De-a dreptul banal. Cunoști ecuația lui Drake? Norman o știa. Era una din supozițiile faimoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
răspunsese (exclude faptul că unul din copiii lui l-ar fi putut contrazice): „Miró și Klee merg mult mai departe“ (ceea ce nu e un răspuns prea isteț și, de altfel, cred că eu sînt cel care i l-a dat, agasat fiind de locurile comune pe care ni le debita asupra lui Cézanne, „provensal de la țară“). Conchide: „Nu știu cum s-a terminat toată povestea. Dar m-a durut. Plecînd de la Cézanne, vreau să vă fac o confidență. Știu de mult timp că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
meu, așa că trebuia să mă bucur că am contribuit la transpunerea bancului în realitate! Nu m-am putut totuși abține să nu întreb de ce nu am apărut pe lista autorilor. - Ce întrebare! Dintr-o omisiune regretabilă, tovarășe! - mi-a răspuns agasată „doamna”. - Bine, dar nu se putea omite din greșeală unul dintre coautori, care oricum nu au contribuit cu nimic la realizarea lucrării? Chiar așa, să fie tăiat chiar autorul?! - Să fii tu sănătos de câte ori am pățit eu la fel la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pic cinstiți unul cu celălalt. — Connor, situația... e ușor mai complicată, OK ? — Bine. Mă rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat. Am vrut să spun că... mingea e În terenul tău. — A, zic, la fel de nelămurită. Ăă... OK. Am să țin minte. — Bine. Îmi aruncă cea mai intensă privire gen martir-rănit și se Îndepărtează. Stai ! spun brusc. Stai o clipă ! Connor, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Lissy, așa că m-am gândit să vin și eu. Și mă bucur că ne-am Întâlnit, adaugă stângaci. Aș vrea să vorbesc cu tine, dacă se poate. Mă trage mai spre ușă, departe de mulțime, iar eu Îl urmez, ușor agasată. N-am mai vorbit aproape deloc cu Connor din ziua cu interviul TV al lui Jack. Asta poate din cauză că, ori de câte ori Îl zăream, o coteam repede În altă direcție. — Da ? spun, Întorcându-mă spre el. Despre ce anume ? — Emma. Connor Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că orice om are o limită și că ea era foarte aproape de acea limită. "Ce vrei să spui?" am întrebat-o. Mi-a zis, evaziv: "Nu toată lumea are tăria să reziste, Luca". "Să reziste la ce?" i-am întors vorba, agasat. Ea a rîs: " Nu fi îngrijorat, iau asupra mea dilema care, probabil, te preocupă". Am bănuit la ce se referea. La faptul că un medic n-ar trebui să-și permită să întrețină relații cu o pacientă. Și m-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a terminat și efortul de a acorda o minimă atenție șirului lung de zile cu obligații ce tocmai porniseră la drum. Mă foiam prin camera mea, scotoceam, nu găseam, mă duceam pînă-n bucătărie să Întreb vreun fleac, ea răspundea dezarticulat, agasată deja de apariția nemiloasă a urgențelor. M-am dus din nou spre camera cu casetele, dar, cînd am dat să mă Întorc, am auzit... Am auzit-o limpede, puternică și zgîriată cum Îi era timbrul: vocea tatălui meu. Nu venea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-a Întors În hol. De data asta era și mai puțin loc prin mulțime, dar Adam era mai insistent, Își croia drum prin labirintul Îngust de costume și de mătăsuri. șoptea scuze grăbite și nu lua În seamă semnele agasate primite ca răspuns. Își fixase privirea pe marele candelabru cubic atârnat În centrul holului. Dacă ajungea măcar până acolo, ar fi fost În stare s-o rupă la fugă spre ieșire. La galerie era o orchestră militară care interpreta naive
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a plesnit în cele din urmă. Am jupuit-o ca pe o carapace elastică. Mă duceam regulat la sala de forță de la Drept, încercam să plutesc. Apoi scrisorile Sabinei au devenit jalnice - mă implora să mă duc la ea. Destul de agasat, am luat drumul Buzăului prin februarie. Mi s-a părut cel mai urât, mai insipid oraș din lume: blocuri jerpelite, case tupilate între magazii de lemne putrede, oameni cenușii cu priviri arțăgoase. După ce m-au dirijat greșit de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se puse În mișcare Încet-Încetișor. (Ea se urcase În vagon.) Abia după aceea dădu un șuierat și luă viteza. În compartiment scena devenise din ce În ce mai strâmbă acum. Directorul se retrăsese În colțul dinspre ușă și Încerca să respire, era transpirat tot, agasat. Subalternul era aproape de el și-i povestea din nou ceva ce nu suporta contradicție. Era vorba de un fel ședință sau miting În care luase și el cuvântul și fusese cel mai logic, cel mai convingător, cel mai aplaudat. Popescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vizită”(20), „noaptea”(9), „după masa”(4), „tot timpul”(1). Cele 26 de răspunsuri par a sublinia din nou o atitudine profesională corectă față de pacient și durere, deși nu alcătuiesc o opțiune generală. Un singur răspuns, din nou, pare oarecum agasat de acuzele de durere ale pacienților. 8. Credeți că se acordă suficientă importanță plângerilor de durere ale pacienților în unitatea unde lucrați? întrebarea este redundantă și menită să sublinieze congruența răspunsurilor. Respondenții aleg răspunsurile, după cum urmează: da (29), nu (3
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]