242 matches
-
Există convingerea că exersarea unei funcții este condiția dezvoltării ei și a apariției altor funcții (E. Claparède), că exersarea adecvată prin studiu și acțiune practică ar fi În măsură să redea intelectului, ca și corpului, În ansamblul lui, mai multă agerime. Exercițiul face parte, așadar, din categoria tehnicilor de antrenament, dar, subliniem din nou, el nu trebuie Înțeles În sensul de repetare mecanică, deimprimare repetată a unor acțiuni (deși se poate Învăța și În acest mod), ci de refolosire intensivă și
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
astfel: dacă în Egiptul antic, culoarea roșie simboliza: deșertăciune, păcat, crimă, focul, iubireaja noi, rosul înseamnă: dragoste, sănătate, putere, mânie; M. Golu și AurelDicu "Culoare și comportament"pg.40 . galbenul simbol al soarelui, înseamnă: bogăție, grâu copt, curățenie, gingășie, vigoare, agerime, gelozie; albastru înseamnă apă, marea, infinitul, blândețea, frumusețea, noblețea, rațiunea, tinerețea, meditația, încrederea în frumos și în ființa umană; verdele, folosit în reprezentarea pădurilor, înseamnă bucurie, sănătatea, speranța, tinerețea, sinceritate; violetul, simbol al supunerii, este afectuos, este culoarea superstițiilor; portocaliul
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
cineva că este un om de spirit atunci cînd strălucește printr-o reflecțiune, sau atunci cînd se remarcă printr-o vorbă de duh. Voltaire - model de spirit pătrunzător și ironic - ne ajută să Înțelegem mai bine În ce constă această agerime de gîndire, sau de limbaj: „Denumim spirit cînd o comparație nouă, cînd o aluzie fină; aici, folosirea exagerată a unui cuvînt luat Într-un sens și Înțeles Într-altul dincolo, o legătură delicată Între două idei puțin asemănătoare, o metaforă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
comportamentistă a unor personaje istorice cărora li se atribuie psihologii moderne - în ficțiunea istorică. D. a creat câteva personaje feminine care tind să se aglutineze într-o imagine a femeii contemporane, ce contrazice tipologia tradițională: „femeia cultivată, misterioasă, de o agerime remarcabilă a minții, nu lipsită de voință și orgoliu și cu toate acestea nefericită, candidată la ratare” (Eugen Simion). Se adaugă la toate acestea o fină ironie, subiacentă în toate narațiunile. Tipuri concludente: adolescenta - ce evadează în ficțiunea cu aspecte
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
veneau în minte, așadar cu numeroase digresiuni, într-un stil destul de prolix. Și totuși, tocmai aceste digresiuni sunt cele care conferă o caracteristică precisă textului gregorian, nu numai în această operă ci și în omilii: textul sacru nu solicită numai agerimea criticului, ci și dispoziția spirituală a celui care îl citește în mod repetat pentru a extrage mereu noi învățăminte. Însă Grigorie considera că predicarea în fața poporului este o datorie precisă pentru orice episcop, și atunci el s-a adresat poporului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
resurse umoristice. Însemnările lui au câteodată un aspect de fiziologie, colectând „tipuri și impresii”, ca în volumul Trotuarul Bucureștiului (1896), unde anomaliile „sistemei” politice, administrative, felurite obiceiuri și năravuri, specimene variate (cămătarul, lingușitorul, ipohondrul ș.a.m.d.) sunt surprinse cu agerime și zugrăvite în trăsături apăsate, care pun mai bine în relief grotescul, uneori evidențiat prin numele personajului. Viața în provincie e o adevărată schiță, creionând automatismele, tabieturile, toropeala, plictisul existenței dintr-un târg de provincie. Danțuri vechi, danțuri noi este
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
moral, prezentate așa cum îi veneau în minte, așadar cu numeroase digresiuni, într-un stil destul de prolix. Și totuși, tocmai aceste digresiuni conferă o caracteristică precisă textului gregorian, atît în această operă, cît și în omilii: textul sacru nu solicită numai agerimea criticului, ci și dispoziția spirituală a celui care îl citește în mod repetat pentru a extrage mereu noi învățăminte. Grigorie considera însă că predicarea în fața poporului este o datorie precisă pentru orice episcop și s-a adresat poporului compunînd omilii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-șef până în 1993, când trece la „Cotidianul”, în calitate de comentator politic. Din 1998 deține o rubrică permanentă la „Curentul”. Editorial, debutează în 1973, cu romanul Balada celor rău iubiți. În romanul de debut se regăsesc toate însușirile publicisticii practicate de Ș.: agerime, spontaneitate, suplețe, nerv, darul de a prinde situații și dialoguri. Sub înfățișarea unui flux continuu, fără segmentări și meandre, scrierea derulează instantanee diverse, surprinse în redacții, tipografii, „pe teren”, în căutare de subiecte, în bufete, în cinematografe, pretutindeni unde profesia
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
gustul, aroma, savoarea, valoarea într-o armonie unică și specifică fiecăruia. Omul modern, dar și cel antic ,chiar cel primitiv, în simplitatea lui, a aflat misterul leacurilor, la inceput prin intuiție și îndrumare divină, apoi a căutat să pătrundă cu agerimea minții în mijlocul acestora, a încercat, pe parcursul istoriei și existenței sale, să le cunoască, să le stăpânească. Curiozitatea lui a devenit scop, știință, iar acestea la rândul lor au însemnat o permanentă pendulare între idei și experiențe, între ipoteze și fapte
Programa pentru CDŞ la biologie “resurse medicinale şi melifere”. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rojezuc Cristina-Florentina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1229]
-
estetică. Tot așa cum un pictor se apropie de pânză, un om de știință se îndreaptă spre foaia albă de hârtie sau spre ecranul computerului, căutând să producă o oarecare ordine în haosul aparent. Aceasta cere imaginație, dar și tehnică; cere agerime mentală și un anume tip de gândire, aș numi-o chiar perversă, care să ia ceea ce este acceptat în mod general și să inverseze argumentația, ca să vadă ce se întâmplă în situația inversă, un tip de gândire care să facă
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
al ironiei. După un periplu spectacular și plin de miez prin epoci diferite, printre personaje ilustre ce s-au perindat pe scena istoriei, O. poate spune cu îndreptățire că știe multe despre prințul de Dania. Aproape totul... Și totuși, între agerime și sminteală, adevăratul Hamlet care o fi ? Printre vorbe poetice, vorbe încărcate de sarcasm, vorbe plonjând în metafizic, scânteiază undeva o esență scutită de rumoarea incongruențelor? Polisemia eroului constituie singurul răspuns. Spectacolul ideii, montat cu o inventivă artă a compoziției
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
realism crud, cu excese naturaliste. Sentimental, vag disimulat, și într-o atare ipostază M. își învăluie „tabletele” într-o pânză de melancolie, străpunsă ici-colo de fine persiflări. E păcat că nu a apucat să-și valorifice într-o creație consistentă agerimile de moralist ce se manifestă în instantaneele lui câteodată surâzătoare, cu miză, ce-i drept, mărunțică. Îi rețin atenția „chipurile” din provincie, ipochimeni întristător-ilari, mișunând într-un perimetru lipsit de orizont. De semnalat apetența pentru jocul onomastic și caricatura de
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
nevoie de prime de Încurajare. El s-a afirmat de la Început În paginile literare ale cotidienelor Timpul și Ecoul, ale Revistei Literare și-n volumul de nuvele, Întâlnirea din pământuri, apărut anul trecut. (Ă). Arta lui Marin Preda stă În agerimea intuiției lui care știe să surprindă amănuntul viu, nu pentru ca să dea operei scrise o culoare naturalistă, ci pentru ca să sublinieze prin acest amănunt ceea ce e mai caracteristic unui personaj sau unei situații, Înfățișând astfel cititorului ilustrarea cea mai palpabilă - și n-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sau Păziți-vă de răi ca de foc, Învierea morților (Șarlatani de provinție sau Morți rechemați la viață), Urmarea coțcarilor în Moldova sau Lupu păru-și schimbă, dar năravul nu! ș.a. Ca, mai târziu, I.L. Caragiale, C. pătrunde, cu destulă agerime și nu fără umor, în mediul pestriț al mahalalei bucureștene, plămadă de pitoresc, ridicol și vulgaritate, unde mica burghezie cu pretenții se străduiește să imite, cu ifose și fandoseli, protipendada. Acțiunea, cu un curs firesc, e condusă cu destulă iscusință
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
fie sub un înțeles distinct al celor exprimate. Kant spune, pur și simplu, că „în această situație nu mai este nimic de făcut“. Dar dacă ai în față pe cineva precum Zenon din Elea (acest „om de mare inteligență și agerime a minții“, spune Kant însuși)<ref id="64">Ibidem, p. 81.</ref>? Și auzi deodată, de pildă, că o săgeată aflată în mișcare stă în orice clipă pe loc? Ce faci atunci când 78 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 63. 64
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fie sub un înțeles distinct al celor exprimate. Kant spune, pur și simplu, că „în această situație nu mai este nimic de făcut“. Dar dacă ai în față pe cineva precum Zenon din Elea (acest „om de mare inteligență și agerime a minții“, spune Kant însuși)<ref id="64">Ibidem, p. 81.</ref>? Și auzi deodată, de pildă, că o săgeată aflată în mișcare stă în orice clipă pe loc? Ce faci atunci când 78 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 63. 64
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se îmbrace, fiind mult mai apropiate de stilul occidental și nu purtau ca multe altele, un tricou alb, simplu, de bumbac, o fustă de stambă și espadrile în picioare. Oltencele se evidențiau prin limbajul corect pe care-l foloseau, prin agerimea minții, care de multe ori puneau în dificultate partenerul de discuție, erau foarte spirituale dar și foarte reci, hotărâte parcă, să nu închege nicio relație pe durata școlii. Moldovencele, dimpotrivă, cu toate că aveau trăsături deosebite, erau îmbrăcate cel mai sărăcuț, își
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
anumite privințe, așa-zisul frate nu semăna mult cu ea? GÎtul subțire și lat În spate. Poate și din cauza croielii paltonului sau a căptușelii. Vocea Îi era Învăluită de parcă scotea sunetele prin corzi vocale Îmbrăcate În lînă. Pielea măslinie sugera agerime. Nu se putea spune că nu există oarecare asemănare; de fapt, oricine aduce, Într-un fel sau altul, cu semenul său. ZÎmbetul nici nu se potrivea cu chipul său Împietrit de dușmănie. Privirea Îi era pătrunzătoare, ochii păreau să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Era și în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui Onu, Ursake își făcea socoteală că toate vietățile pădurii lui se alungă și se prigonesc din voia nepătrunsă a Ziditorului, ca să dobândească putere, agerime și iuțeală; ca să le fie tihna mai bună după niște spaime și primejdii, așa cum lui, deodată, îi place mai tare viața după desnădejdea și căderea din toamna trecută. Fără amărăciune, nu s-ar cunoaște bucuria și dulceața. Așa ne pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șortului și cămășii imaculate, dar și albul fără cusur al încălțărilor lui ultra. M-am apropiat de el. Priveam terenul ca de pe puntea unui vas. Era ca la televizor: doi ași într-ale tenisului izbind mingea, totul numai nerv și agerime. La capătul opus al sălii mai era o fereastră. În spatele ecranului întunecat erau douăzeci sau treizeci de inși. Terenul însuși avea, probabil, înălțimea a trei etaje. O sută de dolari ora? Două sute? Trei? — Cine sunt ăia de acolo? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
comis o ilegalitate. Dar când ceva se termină, altceva trebuie să înceapă, și încă nu-mi dau seama ce ar trebui să înceapă. Capul mi-e complet gol, neatent Selina se scoală devreme. Instinctele ei de femeie rasată (vizibile în agerimea feței și chiar în dinții ascuțiți) au proptit-o în lumea banilor și a bursei. E interesată de un butic condus de practica ei prietenă, Helle, de pe Chelsea Way, World’s End. Selina vrea ca eu să investesc în magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lumii. Se ridică în picioare și descoperi că era singur. Un moment de panică. Strigă numele lui Virgil în luminiș. Apoi, venindu-și în fire, auzi vocea din pădure. Vocea lui Virgil, groasă și enervată. Se furișă către sunet cu agerimea din copilărie. în pădure Virgil se certa cu o veche cunoștiință. DOUĂZECI ȘI ȘASE — După cum vezi, spunea „vocea“ gorfului, am rămas. — Mâna celui băgăreț din născare, îi spunea Virgil, nu se poate abține nicidecum să nu facă vreun gest inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Iordache. Ilustrativ sub acest aspect este tipul „servus” reprezentat în mod deosebit prin Iordache în D-ale carnavalului, Chiriac în O noapte furtunoasă, Pristanda în O scrisoare pierdută. Iordache joacă rolul de vechi confident amoros. Spirit abil și inventiv, cu agerime, dar și cu ironie, Iordache dă o rezolvare satisfăcătoare încurcăturilor comediei. El calcă pe urmele stăpânului său „bărbierul diplomat”, Nae Girimea; e calfă pricepută și experimentată, cu spirit practic punând „ambiț” în toate cât și stăpânu-său, cu excepția râvnei de a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
prin mintea lui Homer nu trecu nici o presimțire a teribilului thrill ce-l aștepta în următoarele patru minute. De fapt, cum ar fi putut slaba-i minte umană, ce-și înțelegea atât de puțin propria alcătuire, să se îndoiască de agerimea cu care minusculul creier electronic al bolidului îl conducea, menținându-l deasupra pernelor de aer, de-a lungul super-autorutei din rășini aliate cu titan? De ce a fost nevoie să plece din Mobile, să abandoneze viața de până atunci, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
se Împotrivea - și-l azvârli În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Târâtoarea Își Încordă amarnic trupul subțire, cu zgomot și iuțeală de pleasnă de bici, scoase, cu furie, limbuța neagră și despicată, apoi se repezi cu nemaivăzută agerime În buruienile șanțului. În praf rămase o dâră tremurată. „Săru’ mâna, părinte!” se pomeni Enin dând binețe preotului Îmbrăcat În sutană cenușie. „Să trăiești, să trăiești!” răspunse popa cu graba și ușoara bâlbâială a celui care e luat pe nepregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]