576 matches
-
Kulikovski. Cei doi se îndrăgostesc și încep să-și scrie. În același an, la vârsta de 22 de ani, Olga îi cere divorțul soțului său, însă acesta refuză să i-l acorde. Cu toate acestea, Peter îl numește pe Kulikovski aghiotantul său și îi permite să locuiască la reședința lor. Relația dintre Kulikovski și Marea Ducesă Olga continuă în secret, însă cu timpul, zvonul despre povestea lor se răspândește în societate. Din 1904 până în 1906, Ducele Peter este numit într-un
Marea Ducesă Olga Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317968_a_319297]
-
atunci până azi, au subliniat ideea că socialismul poate fi construit și consolidat într-o singură țară, chiar într-una subdezvoltată, cum era Rusia la începutul secolului. După cum afirmă Hrușciov în autobiografia sa, Stalin participa deseori la petreceri nocturne alături de aghiotanții săi, după care el dormea toată ziua, așteptând ca ei să rămână treji și să conducă țara. La 1 martie 1953, după un dineu întins pe durata întregii nopți, alături de ministrul de interne Lavrenti Beria și viitorii premieri Gheorghi Malenkov
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
era regele. Alexandru liniștește apele spunând: „Nu te îngrijora, mamă. Oriunde, el este asemeni mie”. Hephaestion era garda de corp personală a lui Alexandru în bătălia de la Gaugamela, ca unul dintre somatophylakes (de fapt, cei șapte nu erau altceva decât aghiotanți). În timpul sângeroasei lupte, se va răni la un braț. Alexandru devine sceptic în privința abilităților de comandant ale lui Hephaestion, dar asta nu conduce la sfârșitul prieteniei. Este menționat că oficialul responsabil cu asigurarea proviziilor pe vreme de iarna, o sarcină
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
(n. 6 martie 1779, Payerne — d. 24 martie 1869, Passy) a fost un general elvețian. Comandant de batalion (1800), colonel (1805), general-locotenent (1813), general de armată (1823), secretar al Ministerului de Război al Confederației Helvetice (1799), aghiotant al mareșalului Ney (1805), șef de stat major al "Corpului de armata Ney" (1807-1808, 1813), șef al Serviciului Istoric al armatei franceze (1812), consilier militar și membru al Marelui Cartier General rus (1812-1813, 1853-1856), preceptor și consilier militar al Casei
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
și diplomat francez ce s-a remarcat în calitate de comandant de cavalerie. A fost fiul Mareșalului François Christophe Kellermann și tatăl diplomatului François Christophe Edmond Kellermann. După o misiune diplomatică în Statele Unite ale Americii (1791-1793), Kellermann revine în Franța și este aghiotant al tatălui său. Din 1795 servește în cadrul armatei „din Italia”, remarcându-se la Arcole și Rivoli. Din 1797 este general de brigadă iar șarjele sale extraordinare de la Marengo (14 iunie 1800) îi aduc gradul de general de divizie. Este din
François Étienne Kellermann () [Corola-website/Science/312366_a_313695]
-
Snidely îi convinge să accepte să trăiască în lux în noul său oraș. Dudley devine convins că Snidely plănuiește ceva și se confruntă cu el, dar Snidely râde de el și i-o fură pe Nell. Snidely îl trimite pe aghiotantul său, Homer, să-l asasineze pe Dudley cu o bombă, dar Dudley lipsea de acasă atunci când bomba explodează. Tatăl lui Nell, inspectorul Fenwick (Robert Prosky), descoperă acest lucru și-l concediază pe Dudley din rândul polițiștilor montani. Dudley cade în
Dudley Do-Right (film) () [Corola-website/Science/326057_a_327386]
-
fost inclus la sugestia lui Finger că Batman avea nevoie de un "Watson" cu care să vorbească. Vânzările aproape că se dublaseră în ciuda preferinței lui Kane pentru un Batman care să acționeze singur, astfel începând era de promovare a copiilor aghiotanți. Primul număr al duoului Batman a fost esențial nu numai din cauza introducerii unor răufăcători importanți, ca Jokerul și Catwoman, dar și pentru o poveste în care eroul împușcă mortal câțiva giganți. Această poveste a determinat-o pe editoarea Whitney Ellsworth
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
în film un dublu rol: cel al bărbierului evreu și cel al dictatorului fascist al Tomaniei, Adenoid Hynkel, personaj modelat după conducătorul Germaniei, Adolf Hitler. Țara în care se petrec aceste evenimente se numește Tomania (și simbolizează Germania nazistă). Numele aghiotanților lui Adenoid Hynkel sunt similare celor ale aghiotanților lui Hitler. Garbitsch (pronunțat ca și "garbage" -gunoi, o traducere apropiată ar fi Gunoisch), mâna dreaptă a lui Hynkel este foarte apropiat ca nume cu Joseph Goebbels, iar Feldmareșalul Herring este modelat
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]
-
evreu și cel al dictatorului fascist al Tomaniei, Adenoid Hynkel, personaj modelat după conducătorul Germaniei, Adolf Hitler. Țara în care se petrec aceste evenimente se numește Tomania (și simbolizează Germania nazistă). Numele aghiotanților lui Adenoid Hynkel sunt similare celor ale aghiotanților lui Hitler. Garbitsch (pronunțat ca și "garbage" -gunoi, o traducere apropiată ar fi Gunoisch), mâna dreaptă a lui Hynkel este foarte apropiat ca nume cu Joseph Goebbels, iar Feldmareșalul Herring este modelat după comandantul flotei aeriene Luftwaffe, Hermann Göring. Italia
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]
-
Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românescu (IICCMER) . În prefața la un volum despre activitatea din exilul parizian, scria: ”M-am născut în București, la 26 iunie 1929. Tatăl meu, avocat și moșier, fiul colonelului Pavel Zamfirescu, aghiotant al regelui Carol I, profesor la Școala de Război și văr cu scriitorul Duiliu Zamfirescu. Mama, fiică a generalului David Praporgescu, mort în Primul Război Mondial. Încă de copil am trăit în mediul politic. Întîmplarea și diferitele evenimente familiale au
Dinu Zamfirescu () [Corola-website/Science/322876_a_324205]
-
la recomandarea comandanților militari, câte patru comandanți de sotnii, care primeau o anumită sumă de bani drept salariu. Fiecare regiune era condusă de un consiliu format din reprezentanți ai țăranilor agricultori. În cadrul acestui consiliu intrau, în afară de comandantul regiunii, adjunctul și aghiotantul acestuia și liderul preoților din regiune. Pământul care nu era distribuit soldaților agricultori era arendat. Așezările militare din regiunile Vitebsk și Moghilev au fost transformate în 1835 în okruguri ale soldaților agricultori. Până în 1832, gestionarea așezărilor militare a fost făcută
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
militar. Odată cu scăderea stării de insecuritate din zonă, așezările militare din regiune au fost trecute în sistemul trupelor de cazaci din Caucaz. După urcarea pe tron a împăratului Alexandru al II-lea, așezările militare sudice au fost trecute sub comanda aghiotantului țarului, Stolîșin. După ce a vizitat toate așezările de sub comanda lui, Stolîșin a raportat faptul că populația regiunii trecea printru-un proces de pauperizare. O bună parte a locuitorilor nu avea animale de muncă. Legumicultura, care fusese mai demult o îndeletnicire
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
mod democratic, înainte de preluarea puterii de către comuniști. Extremul său patriotism și dorința sa de a face bine nu puteau, însă, compensa lipsa sa de experiență politică, la care nici rangul său de general de cavalerie nici funcția sa de fost aghiotant al regelui Ferdinand al României nu erau de niciun folos. Pentru a asigura o legitimitate mai mare a comitetului, majoritatea participanților la lucrările de formare a comitetului erau de părere că comitetul național trebuia numit de regele Mihai, care era
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
afla în Europa, singurele informații pe care regele le primea erau scrisori ale unora din participanții la discuții. Regele nu avea un aparat propriu care să-i permită să fie informat direct, singura persoană pe care se putea baza era aghiotantul său generalul C. Petre-Lazăr. De altfel toată corespondența regelui către diferiții politicieni era semnată de generalul Petre-Lazăr, încât nu se poate determina exact în ce măsură conținutul scrisorilor respective reprezenta exact părerea regelui sau cuprindea interpretări și opinii ale generalului. Astfel, vorbind
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
nu se poate determina exact în ce măsură conținutul scrisorilor respective reprezenta exact părerea regelui sau cuprindea interpretări și opinii ale generalului. Astfel, vorbind despre generalul Petre-Lazăr regele Mihai menționează: ""El a fost singurul care a rămas lângă mine. Mi-a fost aghiotant, secretar, sfătuitor. N-a fost chestiune de politică românească pe care să n-o discut cu el. Mă ținea la curent cu tot ce se întâmpla mai important în țară și în afara țării... Poate că felul său de a fi
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
această întâmpinare este tot generalul Petre-Lazăr. Totuși, discutând în convorbirile sale despre generalul Rădescu și despre criza comitetului, regele nu menționează deloc această întâmpinare. Este doar o coincidență în plus, care arată că Petre-Lazăr depășea atribuțiile care îi reveneau în calitate de aghiotant regal. Deși regele considera esențial rolul partidelor politice în cadrul comitetului și era la curent cu nemulțumirile partidului național liberal legate de subreprezentarea sa, în comitetul de direcție a fost numit doar un reprezentant al partidului național țărănesc și niciun reprezenant
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
din cele trei partide - dacă am fi dat ascultare lui Rădescu, n-am fi făcut altceva decât să producem între Comitet și românii din exil un spațiu gol."" Aceste afirmații arată că regele era prost informat despre situația reală de către aghiotantul său, generalul Petre-Lazăr, care tria corespondența trimisă regelui: Măsurile luate au avut, astfel, un efect contrar celui pe care îl urmărise regele. Comitetul pierduse pe cei mai importanți membri. Generalul Rădescu era considerat în exil ca un simbol al luptei
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
scrisoare foarte agresivă, cerându-i să prezinte un bilanț al activității comitetului. După ce, prin corespondența sa Petre-Lazăr, îngreunase în foarte mare măsură activitatea comitetului, această ultimă scrisoare nu făcea decât să demonstreze, pentru o ultimă oară lipsa de colaborare dintre aghiotantul regelui și comitet. După ce condusese timp de 25 de ani Comitetul Național Român, în condiții foarte dificile și cu resurse minime, regele Mihai nu a considerat oportun să-i adreseze nici măcar trei rânduri de mulțumire și de apreciere a eforturilor
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
anchetelor, el a fost supus la torturi, dar a refuzat să semneze o declarație de recunoaștere a vinei. La 17 februarie 1953 au fost trimise lui Stalin concluziile anchetei, inclusiv propunerea de a-i executa pe Abakumov și 10 din aghiotanții săi. Reacția lui Stalin a fost: „Nu au fost acuzați toți complotiștii.” După moartea survenită curând după aceea a lui Stalin și urcarea la putere a lui Nikita Hrușciov au fost schimbate capetele de acuzare împotriva lui Abakumov. Au fost
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
studiile militare la Colegiul de comandă și stat major al Universității Marinei americane (în ). Generalul Ashkenazi se află în ultimii 4 ani în centrul unui scandal legat de apariția în anul 2010 a unui document falsificat, preparat de către unul din aghiotanții săi,Boaz Harpaz, și destinat să compromită alegerea generalului Yoav Galant, candidatul favorit al ministrului apărării de atunci Ehud Barak, ca succesor al său în funcția de șef al statului major. În 2012 consilierul juridic al guvernului a deschis o
Gabi Ashkenazi () [Corola-website/Science/310175_a_311504]
-
Biologie, al Societății de Pediatrie, al Societății de Chimie biologică, al Societății de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie, precum și membru al "„American Association for the Study of the Feeble-Minded”". Fratele său, generalul Ernest Ballif (n. 1871 - d. 1940), a fost aghiotantul Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, administrator al Domeniilor coroanei și membru al Consiliului de Coroană. Fiica sa, Asia, a fost medic pediatru, profesor la Facultatea de Medicină din Iași și director al Spitalului de Copii din Iași. A fost
Leon Ballif () [Corola-website/Science/327230_a_328559]
-
fost nevoiți să se retragă. După ce primele elemente germane au reușit să preia controlul asupra podurilor, acestea au fost urmate de restul efectivelor Companiei a 9-a din cadrul Regimentului al 16-lea aeropurtat. În timpul înaintării batalionului al 3-lea german, aghiotantul lui von Choltitz a fost ucis în luptele cu un punct întărit olandez. După ce au descoperit o rută care ocolea punctele întărite olandeze, germanii au reușit să înainteze pe chei și, în jurul orei 09:00, batalionul al 3-lea a
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
ca partea olandeză să fie retrimis comandantului german cu observația că numai un document semnat în mod corespunzător, cu precizarea gradului, funcției și numele comandantului poate fi considerat un document legitim de negociere a capitulării. Colonelul Scharroo a încredințat răspunsul aghiotantului, căpitanul J. D. Backer. În acest timp, Göring dăduse deja ordin "Kampfgeshewader" 54 (KG 54) - în componența căruia intra 90 de bombardiere Heinkel He 111 - să decoleze de la bazele din jurul orașului Bremen. Comandantul grupului de bombardment, "Oberst" Walter Lackner, și-
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
s-a hotărât să capituleze. Decizia sa a fost aprobată în numele generalului Winkelman de reprezentantul său, locotenent-colonelul Wilson. Generalul Winkelman a aprobat decizia lui Scharroo în după-amiaza aceleiași zile, după ce i-a fost comunicată de Wilson. Colonelul Scharroo, însoțit de aghiotantul său și un sergent-major, s-a dus să prezinte capitularea orașului. A fost întâmpinat de generalul Schmidt pe pod, iar Scharroo și-a exprimat indignarea față de încălcarea cuvântului unui ofițer superior al "Wehrmachtului". Generalul Schmidt—pentru care raidul "Luftwaffe" fusese
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
franceză. Viitorul mareșal și-a început cariera alăturându-se unui escadron de husari, în 1787, după ce a hotărât că viața ca simplu funcționar nu era pentru el. Avansând lent în ierarhia militară, Ney a participat la Războaiele revoluționare franceze, fiind aghiotant al generalului Lamarche între 1792 - 1794. Ales căpitan, trece la „Armata Rinului” și își câștigă un oarecare renume datorită caracterului său neînfricat, a carismei și a capacității de antrena oamenii spre foc. General de brigadă în august 1796 și general
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]