527 matches
-
rămîne în cazărmi și îi lasă să asedieze o bună parte a orașului. Antonescu încearcă în zadar să negocieze cu Sima, iar la 22 ianuarie dă ordin armatei să tragă. Va fi o dramă shakespeariană, după cum va afirma mai tîrziu aghiotantul său, care povestește că generalul îi numea pe legionari "copiii săi". Sîngele curge, legionarii îi ucid pe evrei, expunîndu-le apoi cadavrele în vitrine. Insurgenții preiau controlul asupra Radioului în capitala înghețată de iarnă. Comunicatele se încheie cu "Trăiască moartea!" Chemările
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
urmează, iar ei cad pradă disperării. Berlinul trebuie să se amestece. Ambasadorul plenipotențiar la București, Fabricius, l-ar fi chemat pe Hitler pentru a-l informa că Legiunea reprezenta anarhia, iar Antonescu armata, ordinea și securitatea. Cum urma să declare aghiotantul său, "Horia Sima și Legiunea erau destul de departe de preocupările lui Hitler. El era preocupat de războiul pe care-l hotărîse. Pe el îl interesau garantarea ordinii și siguranța resurselor României". La 22 ianuarie, o unitate de care germane defilează
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
atașat de mama sa, Elena, este un atu pentru general, el pledînd pentru revenirea reginei în România. Este celebrată restaurarea demnității familiei regale. Reîntoarcerea reginei este orchestrată pentru mulțime care o aclamă pe tot parcursul, de la gară la Palatul Victoria. Aghiotantul lui Antonescu își amintește: Acest act a fost înțeles cu entuziasm de popor, care de-a lungul primirii rezervate reginei, își exprima nemulțumirea față de comportamentul regelui Carol și a amantei sale, Elena Lupescu". Tonul îl dă generalul cu un discurs
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
româno-rus de la 1877 și 1917. În concepția lui Antonescu, situația este clară: după ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940, România se găsește practic în stare de război cu URSS, iar acțiunea militară din iunie se înscrie în această continuitate. După aghiotantul deja citat, această campanie este în întregime a lui Antonescu. Ofensiva este declanșată la 22 iunie ora 4 dimineața, după o pregătire serioasă a artileriei. Trecerea Prutului este făcută cu ușurință, apoi pe celălalt mal românii îndură un tir al
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
drept eliberatori. Unele localități în care populația evreiască era majoritară se ridică molestînd trapele române aflate în retragere. O altă istoriografie susține că, dimpotrivă, evreii n-au fost asasini, ci victime: "Trebuie să recunoaștem că au avut loc represalii, explică aghiotantul lui Antonescu. Nu știu cum pot fi interpretate aceste comportamente, dar eu cred că trebuie să le atribuim unei psihologii de război împotriva căreia conducătorii nu au mare lucru de spus. Este instinctul de moment care acționează. [...] Acest instinct de revanșă a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
i-au trimis spre interior în trenuri de marfă pentru a asigura sectorul și pentru că aveau o fobie față de evrei, dar și pentru că populația din mahalalele orașului le părea suspectă din rațiuni de securitate -, pretextînd că fuseseră atacați soldați izolați". Aghiotantul mai precizează că generalul intervenise pe lîngă comandamentul german pentru ca persoanele arestate să fie tratate omenește... În realitate, aceste trenuri devin trenurile morții: evreii sînt înghesuiți în vagoane pentru cai și cărați mai multe zile, fără apă și fără aer
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și reinaugurează o istorie a României monarhice, iar după alții, unei rezistențe populare al cărei rezultat și consecință ar fi. În sfirșit, pentru apărătorii operei mareșalului Antonescu, este vorba despre un complot însoțit de o trădare a armatei de către rege. Aghiotantul lui Antonescu, la mai mult de patruzeci de ani după evenimente, deplînge încă faptul că l-ar fi lăsat pe acesta să părăsească Snagovul și să meargă la Palat, unde capcana urma să se închidă asupra lui. Pentru partizanii lui
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu garmond "Uă rectificare" neiscălită în care, după multe invective la adresa redacției, cari ne lasă indiferenți pîn-în vârful unghiilor, se zic următoarele: În zadar organele reacției din țară și din străinătate strigă că numirea locot. -colonel Candiano în postul de aghiotant domnesc este o insultă pentru armată, fiindcă acest ofițer este unul din principalii conspiratori de la 1866 în contra lui Vodă Cuza, fiindcă el a ridicat la 1870, 8 august, steagul revoltei. În contra vorbelor răspund cu fapte și desfid [pe] oricine a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în franceză elementele tacticii infanteriei și cavaleriei (de Chrzanowski), traducere pe care a înmânat-o ministrului de război. Rezultatul, nota cu satisfacție nelipsită de o vanitate prea mare în acele împrejurări: azi au venit la mine doi tineri ofițeri ca aghiotanți ai colonelului Zablocki: „Așadar, sânt colonel !”. Printr-o altă scrisoare, tot din aceeași zi (26 iulie), ei cerea agenției polone din Constantinopol să-i mijlocească trimiterea unor lucrări privitoare la instrucția militară și fortificații și instrumente topografice. Făcând bilanțul misiunii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Kossuth, Bem a ordonat la 23 mai 1849 colonelului Kemeny să înceapă campania împotriva românilor. Adresa către Kemeny se deda la insulte atât de degradante pentru români, încât - observa Silviu Dragomir - ea „trebuie să fi fost redactată de unul din aghiotanții lui Bem, un feudal maghiar”. Dezlănțuirea violențelor și a patimilor avea însă să atingă un asemenea grad, încât Bem a fost pus în situația să reacționeze prompt. În proclamația din 5 iunie 1849, el nota: „mă supără și mă înfioară
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
când Marc Antoniu a dăruit Cleopatrei o parte din biblioteca Pergamului, drept compensație pentru arderea Museionului. În 391 d.Hr., creștinii, luând cu asalt templul Serapis, ard și biblioteca. Rămășițele au slujit în anul 641 la încălzirea băilor lui Amru, aghiotantul lui Omar, după cucerirea Alexandriei, care, când califul l-a întrebat ce să facă cu b., i-a răspuns prin dilema rămasă celebră: dacă ea cuprinde scrieri conforme Coranului, poate fi distrusă, întrucât există Coranul; dacă nu, cu atât mai
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
mai bine de patru sute de ani, înainte de Tratatul de la Eridani. Bella VII apreciază... ― Numai trădarea! Asta este ceea a apreciat întotdeauna dinastia Boszt! Vassur simțea că e nevoie să frângă cumva furia Abatelui, care amenința să-i piardă pe amândoi. Aghiotanții săi dădeau deja semne de nervozitate. Unul privea într-un punct fix, aflat în spatele lui Vassur, unde avea camuflată probabil o armă care putea fi folosită de la distanță, iar celălalt își mișca nervos degetul mic al mâinii stângi. Vassur zâmbi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tu, Sfinte Augustine, învață-mă cum să fiu ostaș al Apocalipsei și voi muri cu numele tău pe buze! ― Acum poți vorbi, Vassur, zise bătrânul într-un târziu. ― Doresc să mă primiți Ucenic în Abație. Primul a început să râdă aghiotantul din dreapta Abatelui, cel care privea fix în spatele lui Vassur. Încurajat, celălalt îl urmă și începu să scoată un soi de nechezat caraghios. ― Va trebui să-i ierți pe frații mei, străinule. Cererea ta li se pare modestă numai pentru că sunt
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se întoarse fulgerător și văzu că în spatele lui se strecurase pe nesimțite un călugăr tânăr și bucălat, ceva mai înalt decât el, dar cu carnea puhavă a acelora obișnuiți mai mult cu cărțile decât cu meșteșugul armelor. Spre el privea aghiotantul Abatelui. Cine știe de când stă acolo?! Ar fi putut să mă omoare! Ieșind din încăpere, Vassur își aținti privirile pe tatuajul circular de pe ceafa călugărului. Ar fi putut să mă omoare! Când îi văzu aproape de ușă, Abatele strigă cu voce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
manipulatorul mediilor este primul manipulat de către ele. Fiindcă mașinăria își vehiculează propria viziune asupra lumii independentă de partide și impunîndu-se acestora. Candidații și deținătorii puterii politice nu pot să nu se angajeze în serviciul ei, slujind-o mai degrabă ca aghiotanți ori ca valorificatori, decît invers. Televiziunea nu le alege numai culoarea costumului, ora și forma întîlnirii (introducere la ora 20 fix, plus trei fraze scurte pentru intrarea în direct), ci și locul în centru, vocabularul, fraza scurtă și cele 300
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
N. Bălcescu și C. Negri, a luat parte la revoluția de la 1848, sprijinind apoi intens emigrația română. Alături de fratele său mai mare, A. a fost unul dintre fruntașii unioniștilor din Moldova. După înscăunarea lui Al. I. Cuza, a ajuns locotenent-colonel, aghiotant al domnitorului și a îndeplinit, între 1860 și 1866, funcția de agent diplomatic al României la Paris și Londra. În această calitate, a susținut, cu o desăvârșită abilitate, politica lui Cuza, reușind să păstreze, în cele mai dificile circumstanțe, o
ALECSANDRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285235_a_286564]
-
Acel memoriu propunea ca turcii să fie invitați să atace Ungaria, succesul ofensivei fiind garantat de o nouă răscoală a românilor din Transilvania care ar fi repetat pe aceea condusă de Horia. Tânărul polonez, care va muri în Egipt ca aghiotant al lui Bonaparte, recomanda și o acțiune a tătarilor, în alianță cu Persia, împotriva Rusiei. De această idee Napoleon își va aminti mai târziu, trimițând misiunea Gardanne la Teheran, unde, în 1807, își făcea apariția și un enigmatic Ghica, prieten
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sosit la destinația lor și nu se va mai găsi nici o urmă. Cinci sau șase sute de care încărcate cu arme și muniții trec Prutul, traversează Moldova, trec Siretul, intră în Valahia; prințul telegrafiază și, pentru a fi sigur, trimite pe aghiotanții săi la fața locului, ... agenții austrieci numără carele, indică unde se găsesc lăzile și guvernul nu reușește să constate nimic. Niciodată o mistificare n-a fost practicată pe o scară atât de mare“8. Cum era de așteptat, observatorilor străini
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Puterilor garante în două tabere a produs o suspectare reciprocă, Cuza fiind mereu acuzat că servește interesele taberei adverse. La începutul lunii noiembrie 1865, Offenberg reproșa domnitorului român „politica sa latină și rolul pe care l-ar fi acceptat de aghiotant al împăratului Napoleon“60. Insistând în această direcție, consulul rus sublinia dispozițiile binevoitoare ale guvernului de la St. Petersburg față de Cuza, cu „condiția, bineînțeles, ca această bunăvoință să fie meritată prin devotamentul său față de Rusia și prin abandonarea ideilor care-l
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poporul românesc”, cu o parte literar-științifică, intitulată „Almanah de învățătură și petrecere”), în care publică și câteva dintre articolele sale cu caracter social: Despre civilizație, Despre pauperism ș.a. Relațiile cu domnitorul Mihail Sturdza devin tot mai încordate. În 1844 fostul aghiotant domnesc, aflat la Viena cu intenția de a ajunge la Paris, este rechemat în țară și, folosindu-se primul prilej, surghiunit la mănăstirea Râșca. Eliberat, obține, în sfârșit, permisiunea de a călători și pleacă în Franța și Spania (1846), cu
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
călătorie la Adrianopol). Citește din romanticii francezi și începe să scrie. În 1834 publică oda Ruinelor Cetății Neamțu. Este singura poezie care i-a apărut în timpul vieții, dar care l-a făcut îndeajuns de cunoscut. Reintrând în armată, H. ajunge aghiotant domnesc. Boala nu-l cruță, deși se tratează la Viena și la băile din Ischia. Moare încă foarte tânăr, de tuberculoză osoasă. În 1837 C. Negruzzi i-a publicat traducerea dramei Antony a lui Al. Dumas, în al cărei erou
HRISOVERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
cursurile de la „Sf. Sava”, unul dintre profesori fiind C. Aristia, cu care se inițiază în meșteșugul actoricesc. I se prevedea o bună carieră de actor. Va intra însă în armata națională, cu gradul de praporgic, fiind promovat după un timp aghiotant al domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica. Fire capricioasă, oarecum ciudată, trăiește o tinerețe agitată, cu un gust pronunțat pentru excentricități. Nu rămâne mult timp cantonat în garnizoana Giurgiu, prezentându-și, în august 1836, demisia. În 1842 ajunge șef al Poliției la
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
mea de soare (1975), Desculți pe cer (1976), Frumosul în piele de tigru (1983), Singurătatea de după dragoste (1985), este expresia unui spirit genuin și iscoditor, naiv entuziasmat de miraculosul spectacol al lumii. „Prințul adolescenței”, „regele peste păsări”, „prim-vicepreședintele soarelui”, „aghiotantul lui Dumnezeu” (cum se autoipostaziază ca un alt Mihai Ursachi) ia cunoștință parcă sub ochii cititorului de minunile universului, de viața oricărui regn. De un imagism viu, versurile alcătuiesc un tablou antropomorfic care, prin asociațiile neașteptate, îl amintesc uneori pe
STEFURIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289915_a_291244]
-
cel venit să încaseze „fonciirea”. Nu mai puțin moromețiană e scena în care același țăran taie scara de la pod, în timp ce podul e scotocit de strângătorii de cote, încât la coborâre cad cu sacul peste ei. Prieten nedespărțit al lui Năiță, „aghiotantul” său, cum îi spun unii în derâdere, Pătru cel Scurt îl întregește tipologic, mai mult decât Dumitru lui Nae pe Moromete. Episoade petrecute în satul din Niște țărani sunt reluate și dezvoltate în Clipa. Apariție episodică în primul roman, comunistul
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
1870), traducător și autor dramatic. Este fiul Smarandei (n. Izașcu) și al lui Răducanu Voinescu, în 1800 sluger, în 1816 stolnic, mai târziu mare clucer. Ofițer de carieră (căpitan în 1830, maior în 1836, colonel în 1841), V. a fost aghiotant domnesc și a avut funcții militare importante: „ajutor al șefului oștirii”, „șef al ștabului oștirii”, „șef al ștabului domnesc”. În 1851 era printre conducătorii școlii militare înființate de domnitorul Barbu D. Știrbei. A îndeplinit și funcția de președinte al Tribunalului
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]