615 matches
-
dar tot ponosul i-a-nțelepțit și vrednici, din toamnă timpurie, gătesc, pun la uscată propeală fructe posmogite, felii de crumpene sfarogite, turte de mălai, să fie demâncare în temnița rece-a ninsorii... Mișcând agale pasul, dedați răbdării, închipuie miez pentru foc. Agonisesc uscături, crengi chitite și-amestec de pământ cu ierburi putrezite. Cu ele vor amorți bordeiul săpat adânc în pântecele bunului pământ. Învăluit în țol, la mare ascunziș, este pitit și-un drob de sare. E bun oricând, dar mai ales
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Alteori însoțea la cules de fructe și crengi bărbații tăcuți, zoriți, mânați de-o grijă mare. Mut ca și ei, nu-ndrăznea să-ntrebe ce și cum... Dar într-o zi află ce așteptau rudarii în plină iarnă și de ce agoniseau atâtea de pus la strașnic adăpost. Îl dumirise-un puradel care-i tot stătea în preajmă Erau înfrigurați c-avea să vină iar năprasna de omăt din 13 Făurar! Rudarii nici nu știau vreun an în care asta să le
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
mărturisit, fiecare își alege după sine însoțitori și prieteni. Străbunelul său, Nestor Ciocălău, era staroste la biserica din Berestea și și-a construit chiar lângă ea o gospodărie, iar fiul acestuia, bunelul Onufrie, a lucrat ani de zile în Canada, agonisind astfel o frumoasă avere. Le-a cumpărat celor doi băieți și două fete câte 4 hectare de pământ și i-a făcut gospodari la casele lor. „Tata, Dumitru Ciocălău, era cel mai mare fecior în familie și s-a străduit
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
făcut voia vrăjmașului. Pe aceștia o să-i aștepte diavolul, după cuvântul: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui” (Matei 25, 41). Fiecare va merge, după această viață, cu tot ceea ce a agonisit în această viață, cu bagajul lui sufletesc, de cugetare, de simțire și de fapte. Prin urmare, cuvintele noastre sunt puține și neputincioase pentru a putea spune cât bine a făcut Preacuviosul nostru Părinte Petroniu Tănase, datorită ținutei sale morale și
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
năimite le săvârșesc în aceste zile tragice, îngrozitoare, în aceste zile de Crăciun însângerat. Și totuși, primul liber și fericit. O fericire prea scump plătită. Pentru ei care huzureau în nemăsurate bogății și îngrămădeau aurul și veniturile țării cu chin agonisite de popor în conturile secrete ale băncilor străine, în timp ce copiii noștri nu aveau alimente, nu aveau medicamente, nu aveau cărți și nici chiar cerneală. Tremurau de frig și învățau până la epuizare poezii despre geniul și bunătatea lui nemăsurată. Pentru toate
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
noapte, sau să vă dau numere de ordine pentru zilele următoare? Să vă reduc din tarif? Să vă mulțumesc pentru faptul că nu mă goniți cu pietre? Ce vreți, de tot îmi țineți urma? De azi, gata, trag obloanele: am agonisit atâta cât să trăiesc onorabil până la sfârșitul zilelor! O-no-ra-bil! Am dreptul - dacă vreau - să ajung în Consiliul Stațiunii! Împotriva voinței voastre, a Magistratului, mai ales! Sunt ghimpele lui, osul în gât! Mă voi și mărita, poate, dacă se va găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
i-am dosit de ăia care te-au trimis ori nu te-au trimis, n-am de unde ști asta, banii ăștia deci i-am câștigat cinstit, din sudoarea frunții, prin negoț. De ce să le fi dat lor tot ce-am agonisit? Dacă vrei, uite, îți dau dumitale o parte, că, vorba ceea, nu-ți strică, mai închizi și dumneata ochii, te faci că plouă și dacă Buda mă controlează iară, n-ai auzit, n-ai văzut nimic. — Dumneata nu înțelegi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răspunse turcul - dar puteam zice la fel de bine mahmudele, drahme, galbeni, cocoșei, icoane, cercei, inele, cruciulițe... — N-am - zise grecul. — Nimic, nimic? - făcu turcul. — Un camarad de-al dumneavoastră m-a oprit mai în susul râului și... - suspină grecul - tot ce-am agonisit... — înțeleg - spuse turcul. Unii din noi sunt mai răi decât câinii. N-ar lăsa nimic altora. Episodul 226 ECHINOCȚIU DE PRIMĂVARĂ E duminică. A venit primăvara. Păsările călătoare s-au întors toate din țările calde, apucându-se grăbite să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-n nas, da cînd vine o nespălată d-aia cu puradeii după ea or una de ține ochii Închiși și zice că-i oarbă numa ce-i vezi că scoate pieptul ardelenesc și-i dă sau un ciolan afumat, de ce agonisește tot omu, Își rupe de la gură c-așa ie românu milos, da ia să-i ceri bani să trăiască și iel mai civilizat, aș, nici nu vrea să auză, nu văzuși că n-a dat nici să ne puie antenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și-a amintit și de alții care Împărtășeau ca și el deruta cu rușii și care ascultau Radio-Moscova.PRIVATE Las deoparte digresiuni ca - certuri, Împăcări, plecări la băi, pe scurt, o Întreagă istorie de familie. Sar și peste inventarul lucrurilor agonisite de tata și pe care Enciclopedia le-a consemnat cu grijă de gospodar. Amintesc doar de radioul marca „Orion“, Operele alese ale lui Maxim Gorki, oleandrul din hîrdăul cel mare de lemn și putina cu varză, pentru că mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pământ. Proprietatea medie a gospodăriei țărănești era de 3,6 ha, pe când proprietatea medie a marilor proprietari era de 900 ha.37 Familiile lipsite de pământ erau la cheremul moșierilor și a slujbașilor lor și cu greu puteau să-și agonisească traiul zilnic. Din perioada premergătoare răscoalei din 1907 avem două documente care vorbescă despre situația grea în care se aflau țăranii din comuna Filipeni. Primul document este o cerere a locuitorilor din Filipeni, Sava Elisei, M. Crăciun, Pascu ivlea, Elisei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
proprietății moșierești prin folosirea muncii țăranilor cu pământ insuficient sau lipsiți de pământ cărora li se impuneau condiții împovărătoare. Într+o țară preponderent agrară, cum era România la începutul secolului al XX-lea, ranul, fostul clăcaș, nu putea să-și agonisească hrana pentru un an întreg, de la o recoltă la alta. În plină iarnă rămânea fără alimentul de bază - mămăliga -, fiind nevoit să se adreseze boierului, administratorului și, pentru a ieși din iarnă, își angaja munca pentru toată vara. Nu se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tinerii spectatori - care se cred buricul pământului, fiindcă eroina filmului e o fată oarecare - visează deja să aibă mașină personală sau o Vespa, când părinții lor abia și‑au refăcut cu chiu cu vai viața afectată de război și au agonisit câte ceva cu teamă și sacrificii. Oare mai funcționează sau a ruginit? E imposibil să fi ruginit, fiindcă părinții n‑au timp de odihnă, trebuie să‑și reclădească patria. Așa că dorințele egoiste trebuie să amuțească și numai dorința de a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să spuneți dacă a omorât pe cineva? — Da. — Păi, nu punem la socoteală linșările câte unui evreu ici-colo. Lui Streicher îi place să organizeze când și când câte un pogrom frumușel. Pe lângă orice altceva, asta îi dă ocazia să mai agonisească prin jaf câte un pic. Și nu vom pune la socoteală cele două fete care au murit la el în casă în mâinile unei moașe de la colț de stradă. Streicher n-ar fi primul membru cu state vechi în Partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
are doi băieți de când a plecat în Grecia. Și-o fi găsit pe acolo vreun moș cu bani. Mama băieților nu mai sunase de două luni. Plecată de jumătate de an, muncea cu ziua pe unde apuca, nu reușea să agonisească nimic. Suna acasă când putea, când nu mai rezista de dorul copiilor. Se gândea că e egoistă dacă aruncă banii pe telefoane în loc să-i strângă și să le trimită băieților. Ultima dată, acum două luni, le trimisese 200 de euro
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
în țară, și după ce-i aplică o bătaie cruntă se hotărăsc să se despartă. Este de fapt modul lui primitiv de a-și arăta puterea pe care o căpătase după ce devenise "cineva" datorită unor sume de bani pe care le agonisise.. Dar dorința lui de răzbunare este estompată atunci când află că soția lui este nepoata unui cunoscut șef de clan mafiot din oraș. Acțiunea romanului se desfășoară mai mult pe sălile și în camerele tribunalului, unde se derulează filmul procesului de
CRONICĂ LA ROMANUL URME DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364588_a_365917]
-
convinsă că le poate atinge. „E bine să mă întind atât cât mi-e plapoma, vorba românului, că adevărată vorbă este asta! Când oi putea o să fac și facultate, Doamne ajută, o să lucrez altceva. Pe bani mai mulți și voi agonisi câte ceva pentru vremuri mai grele... Nu se știe niciodată ce aduce ceasu’ și poate oi avea și eu un copil... Da, dacă oi avea noroc de măritiș cu un om ca lumea. Da’ cine dracului, Doamne iartă-mă, că sunt
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
noului proprietar, deși mă tem că ar mai locui cineva acolo. O bucurie amestecată cu mâhnire se ivi pe chipul celor doi soți. Gândul că ar putea dovedi nevinovăția femeii, apoi faptul că dincolo de ușa aceea se afla tot ceea ce agonisiseră împreună și totuși nimic nu le mai aparținea, le aducea unde alb-cenușii pe sufletele încă neîntremate. Noaptea care a urmat a fost atât de lungă încât distanța dintre Zăvoaia și Brașov s-a măsurat în secole de așteptare. Dimineața s-
PROMISIUNEA DE JOI (XVII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363864_a_365193]
-
mine! Am realizat că pe spatele acelui tablou îmi notasem cifrul de la seiful în care depusesem câteva zeci de mii de euro pentru Valeria și Georges. Era cadoul meu pentru ei, cu ocazia retragerii din lumea artei. Și pentru Maria agonisisem destul. Emiliei îi rămăsese de la fiul meu o vilă la Păltiniș și două mașini. Plus apartamentul în care au locuit împreună...” Acestea erau pasajele originale, preluate exact din discuția cu pictorul, doar că Ștefan le dramatizase, transcriindu-le în dialog
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
întreaga creștinătate, Cronicarul inimilor, poposește adeseori, ori de câte ori drumul îi revine în ținutul Neamțului, la Mănăstirile nemțene. Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, așa cum afirma într-una din cărțile Sfinției Sale, a căutat și a aflat lumina din viața oamenilor, lumina din inimi. A agonisit lumina călcând pe urmele sihaștrilor de la Neamț, Sihăstria, Agapia, Văratic, precum și la schiturile dimprejur, pământ binecuvântat și sfințit de rugăciunile și lacrimile multor nevoitori ce au părăsit toate pentru Iisus Hristos și Împărăția Cerurilor. Îl ascultăm zilnic la Radio Trinitas
MITROPOLITUL ANTONIE PLĂMĂDEALĂ ŞI AMINTIREA UNEI PRIETENII, VOL. I ŞI II, EDITURA „ANDREIANA”, SIBIU, 2013 ŞI 2014 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362821_a_364150]
-
despre Mitropolitul Antonie Plămădeală, o întreagă bibliografie ce poate servi unei lucrări științifice de referință. Cu toate acestea, autorul este conștient că reprezintă „o acțiune aproape temerară încercarea de a parcurge împlinirile arhipăstoririi marelui ierarh Antonie Plămădeală. El și-a agonisit, pentru istorie și pentru cei de după el, o glorie fără de moarte, numele înscriindu-și-l în Condica sfântă a ctitorilor Bisericii Ortodoxe Române contemporane. Statura lui impozantă, privirea lui pătrunzătoare, gesturile lui calculate și niciodată de prisos, vorba lui fermă
MITROPOLITUL ANTONIE PLĂMĂDEALĂ ŞI AMINTIREA UNEI PRIETENII, VOL. I ŞI II, EDITURA „ANDREIANA”, SIBIU, 2013 ŞI 2014 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362821_a_364150]
-
dintre care două mondiale. Chiar dacă avea vârsta de 103 ani, avea o memorie foarte bună și îmi povestea o sumedenie de evenimente la care luase parte dea lungul timpului. Cum fugeau din calea oștilor și se refugiau cu tot ce agoniseau prin zona Brăilei, prin gospodăriile unor oameni străini care se îndurau să-i primească în curtea și în casele lor. Cum trebuia să se separe membri aceleași familii pe la alte gazde, după cum aveau oamenii spațiu să-i primească. Uneori veneau
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
dorit în atenția sa de centenară. Până la urmă tata a fost nevoit să se resemneze, însă nu aceasta a fost jalea cea mare, ci aceea când au venit să-i ia caii din grajd căruța și tot ce avea el agonisit pentru lucrarea pământului, alături de vaca care ne dădea laptele de zi cu zi nouă copiilor, că eram trei frați. Ne-au lăsat doar vițica tânără de vreun an. Cotorișcă poate numai ca să sfideze bunul simț și-a ales pe Cezar
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
căpăstru până la el la poartă. Îmi povestea la vie bunica cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită într-o viață de om, veneau din urmă pe drumuri ocolitoare să nu se îndepărteze de cârdul de oi. Așa au străbătut întreaga Oltenie, Ialomița, până au ajuns în Dobrogea. Aici era pământ mult, gras dar nu avea cine să
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
vei fi și tu odată bătrân!” [Menander] Cu greu putea înțelege de ce acum, spre deosebire de înainte, schimbările datorate anilor ce-i purta cu mândrie ce-i drept, cam multișori după unii, dar el nici nu-și dădea seama când i-a agonisit în goana timpului ce niciodată nu privește la cei ce nu țin pasul cu el. La una din obișnuitele aniversări ale zilei de naștere a unuia dintre copii lui dragi, a auzind vorbindu-se de anacronism, fără a înțelege cuvântul
PUŢINĂ TANDREŢE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361073_a_362402]