127 matches
-
și ruinei finale a celor două orașe-capitală. S-au invocat inundațiile catastrofale ale Indusului, consecințele secetelor, mișcările seismice 37, în sfârșit, asaltul năvălitorilor arieni. După toate aparențele, cauzele declinului au fost multiple, în orice caz, către ~ 1750, civilizația Indusului era agonizantă și indo-arienii i-au dat doar lovitura de grație (cf. § 64). Dar trebuie precizat că, pe de o parte, invazia triburilor ariene a avut loc progresiv, timp de mai multe secole și, pe de alta, că la sud, în regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pentru a accentua zbuciumul, sacadarea acestei înaintării, suferința. Printre vehiculele cu valențe funerare, putem aminti și trenul, destinul însuși este privit ca o călătorie a unor condamnați spre inevitabila moarte. Structura circulară din Carnet lapidar pune semnul egal între călătoria agonizantă (și aici termenii sunt din sfera somnului, delirului, bolii) și ultimul drum: "Ne depărtăm... În noi destinul sună - grav metal/ cu tot ecoul înăuntru: cancer. Parcă/ suntem o gară neagră und' se-ncarcă/ vagoane cu porumb oriental", "picherul negru gâfâie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din automatism, fără pasiune și fără înverșunare, pentru că avea o slăbiciune fățișă pentru ideile celor care urmau s-o nimicească. Îngăduința față de adversar este semnul distinctiv al debilității, adică al toleranței, care nu este, în ultimă analiză, decât cochetăria unor agonizanți. Doamna du Deffand sau drama lucidității „Ați trăit multe lucruri - scria marchiza du Deffand ducesei de Choiseul -, dar este ceva pe care nu l-ați trăit și pe care sper să nu-l trăiți niciodată: privațiunea de sentimente, însoțită de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Cele cu o individualitate clară au căpătat însă și un nume pe măsură. Criticii au formulat o teorie a Postmodernismului, care încă se zbate să se legitimeze. În acest moment, multitudinea de opinii reduc teoria la o stare amorfă și agonizantă. Ceea ce are specific perioada 1950-2010 în literatură, și nu numai, este refuzul colectivității, individualismul auctorial. Deviza este fiecare pentru sine, fiecare un curent în sine. Aș numi această epocă de însingurare și maximă temeritate literară, de creație în care face
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rândul femeilor din SUA. Autoritățile federale din America au declarat că 28 de persoane s-au sinucis într-o singură săptămână, jucând ruleta rusească, după ce, anterior, urmăriseră la TV filmul Vânătorul de cerbi, film care prezenta o lungă, interminabilă și agonizantă scenă a acestui joc sinucigaș. Bombardați cu această violență care depersonalizează, tinerii, în special, sau adulții noilor generații nu mai percep cu atâta acuitate durerea altor oameni, așa cum se întâmpla cu cei de acum câteva zeci de ani. Nu numai
Caleidoscop by Daniela Crăciun () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93512]
-
a fost publicat la Madrid și mai am încă unul (excelent!) gata de trimis în tipografie. Într-o zi, aceste povestiri vor fi traduse în franceză, și mă veți judeca aspru că am sacrificat literatura pentru o disciplină aproximativă și agonizantă, istoria religiilor. După cum știți deja, mi-am început Amintirile (sau Autobiografia?) și tocmai am terminat un lung capitol despre India (1928-1932). Mai am de scris despre anii cei mai dramatici și mai fecunzi, epoca de până la al doilea război mondial
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de renunțare la drog, ar putea atinge o vîrstă fenomenală. Marfa e o ecuație celulară care ne Învață lucruri general valabile. Am Învățat o grămadă folosind-o. Am văzut viața măsurată În pipete cu soluție de morfină. Am trăit senzația agonizantă de privare din starea de sevraj și plăcerea ușurării, atunci cînd celulele Însetate de marfă beau din ac. Poate că orice plăcere e ușurare. Am Învățat stoicismul celular pe care marfa i-l predă consumatorului. Am văzut o celulă plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-i așa? Statele Unite nu mai au politic) extern). Nu se mai comport) că o mare putere. Washingtonul a sc)pat frâiele. Afirmațiile lui Înseamn) c) Israelul depinde de America pentru a supraviețui, iar politică extern) american) bate În retragere. Atenția agonizant) a israelienilor este Îndreptat) c)tre evenimentele din Statele Unite. O asemenea atenție concentrat) devine aproape un fel de activitate magic) pentru a preveni un dezastru. De la Congres, Ben-David trece la Henry Kissinger: Rușii s-au folosit de politică lui de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
podeaua, m-a admonestat: „Încetează să visezi! Concentrează-te pe ce faci. Spală și nu lăsa nimic exterior să-ți fure energia. Fii prezent și interesat doar de acțiunea de a spăla. De nimic altceva“. Au urmat alte câteva ore agonizante de meditație, iar la sfârșitul acestei zile superdificile pentru mine ni s-a spus că aceia care doreau să continue meditația individual sau În grupuri mici erau liberi s-o facă. Un student din Osaka, care mă admira mult pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Martin nu sunt cupluri adevărate, sunt doar ceva bizar, ceva ciudat, niște coincidențe. Cum spune Marin Preda în fraza finală a ultimului său roman, „dacă dragoste nu e, nimic nu e !”. În Regele moare, dragostea e imperfectă, mai exact disparentă, agonizantă, dar există. Vulnerabilitatea înseamnă realitate vie, existență, fragilă, e adevărat, dar vie. Nu putem iubi decât ce e viu, adică vulnerabil, destinat să moară. În filmul lui Tarkovsky, Stalker, la un moment dat personajul principal spune : slăbiciunea, fragilitatea, înseamnă frăgezime
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
14 noi biserici în periferii. Prima din această serie a fost construită la marginile Parcului Lambro, la răzorul dinspre Crescenzago. A fost dedicată lui San Giuseppe dei morenti. Suntem în 1941, în plin vârtejul războiului, cu sute de mii de agonizanți care zăceau prin spitalele militare. Această biserică trebuia să le amintească creștinilor despre suferința și agonia acelor frați în suferință. În zona parohiei, la marginile dinspre Parcul Lambro, în localitatea Cimiano, era o bisericuță veche din secolul XIV, cu o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sînt, e drept, centrale În teoria literară franceză a anilor șaptezeci, dar ele au surse ideologice și chiar ontologice. Pentru că zona marginală, liminaritatea, de la avangarde Încoace, dacă nu mai devreme, fascinează, și sînt puțini scriitorii care rezistă apelului. Euri spectralizate, agonizante, absurde, locuitoare ale unor cadavre (În anii ‘90), voci Înșelătoare, golemice, teratologice, homunculoide, confuze, isterice, paranoice - enervante, teroriste invadează textele literare postbelice. În atari bolgii, survolînd asemenea “ospicii” (uneori la propriu), reconstruite și redate În variante omologate teoretic (cum este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
predat-o ca profesor la Orléans Între 1973 1987) nu se putea ca limbajul să nu sufere sciziunea originară pe care conștiința o poartă pînă la moarte, Între celest și mundan, proiectată În incomesurabilitatea dintre limbajul transcendent și cel contingent, agonizant, simplu zgomot În vid. Pentru că se scrie În și despre exil, literatura lui Volodine este una a neîncrederii. Personajele ficțiunilor sale nu-și acordă nici un credit, iar autorul Își Îndeamnă permanent cititorul să nu creadă nimic din ceea ce spune. Deși
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
parcă inumană. Inevitabil, arterele uterine suferă compresiuni severe, care jugulează primejdios fluxul de oxigen, hrană și căldură către fetus. Este un coșmar claustrofob în care suferința, anxietatea, disperarea și neputința ating paroxismul. Apariția unor monștri arhetipali, devoratori potențează aceste trăiri agonizante. Traversând un asemenea calvar, individul respectiv se poate identifica și empatiza cu martirii din istoria umană. Decodificând simbolic, matricea perinatală II, ea înseamnă experimentarea plenară a infernului, când, așa cum scria Grof (1998, p. 141), omul traversează „o tortură emoțională și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de o suferință insuportabilă), secvențe scatologice (provocate de posibilul contact cu diverse produse biologice materne), dar și experimentarea focului, în diverse ipostaze. Amprenta specifică a matricei perinatale III este un activism impetuos, gata să pună capăt acestei experiențe aspre, adeseori agonizante. Pasărea Phoenix care moare prin foc și apoi are curajul și energia de a renaște din propria cenușă poate constituie un prețios pandant simbolic la trecerea către ultima secvență a nașterii. Matricea perinatală IV (MPF IV) Privită din perspectivă biologică
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în fața liberalismului: fă-l catolic și societatea va renaște"61. Cu doi ani înainte, el publicase Des progrès de la rèvolucion et de la guerre contre l'Eglise, în care insista asupra necesității ca Biserica din Franța să-și revendice autonomia în fața agonizantei monarhii de Bourbon și libertatea de a se reforma intern, mai ales în privința instrucției clerului. În articolul "La vita religiosa e i rapporti fra stato e chiesa"62, Sykes afirma că episcopatul francez era reticent la reformele propuse de Lamennais
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cu o prospețime dinamitardă, traseul unor filme și al unei lumi. O lume cu o mare inventivitate în reciclarea Răului, o lume ademenită de "recomandarea satanică: Să uităm trecutul!". Lumea utopicului comunism cu față umană (în Reconstituirea), lumea comunismului paraplegic, agonizant (în Balanța), lumea comunismului transformat în capitalism sălbatic, în care Mafia a înlocuit Partidul de altădată (în Prea tîrziu)" O lume care a simulat moartea ca să supraviețuiască. Dacă ar fi să aleg o frază a lui Pintilie ca motto al
Pintilie și șapte discuri de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12522_a_13847]
-
Caligula și Senatul român s-au deteriorat. Un numar de factori au agravat acest conflict. Mânia lui Caligula era în mare măsură îndreptată împotriva Senatului, dintre ai cărui membri erau arestați arbitrar, apoi supuși torturii și unei morți lente și agonizante pentru presupusa infidelitate. Caligula a ordonat o nouă serie de anchete și procese. A înlocuit consulul și a condamnat mai mulți senatori la moarte. Suetonius declară că senatorii erau nevoiți să-l aștepte pe el pentru a a alerga alături
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
din Columbia", care au eșuat. În 1999 i se descoperă "cancer limfatic". Această boală l-a făcut pe García Márquez să iși publice trăirile sale. În 2000 starea să a fost declarată incorect de către ziarul peruan "La Republică" ca fiind "agonizanta". În iulie 2012 fratele scriitorului a anunțat că acesta suferă de demență senila și că a încetat să mai scrie.
Gabriel García Márquez () [Corola-website/Science/308615_a_309944]
-
s-au retras, otomanii au rămas imobilizați în mlaștină. O cronică bulgară descrie începutul luptei: "..și lănci nenumărate s-au frînt iar cerul nu se mai vedea de desimea săgeților". Prima parte a bătăliei a fost un fel de execuție agonizantă a avangardei lui Baiazid care a fost distrusă aproape în întregime de săgețile și sulițele românilor. Deși atacul a început înaintea prînzului, prima parte a luptei s-a încheiat abia spre seară, cînd turcii pierduseră aproape un sfert din oaste
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
europene se numără artistul francez Jean Philippe Arthur Dubuffet (1901-1985), ale cărui lucrări se inspiră din creația copiilor și a psihopaților și pictorul olandez Karel Appel (1921 - 2006) care de asemenea s-a inspirat din lucrările copiilor. În Anglia, figurile agonizante ale lui Francis Bacon (1909-1992) și imaginile lirice, de inspirație citadină ale lui David Hockney (n. 1937) demonstrează vitalitatea picturii figurative engleze. În anii '80, un grup de tineri artiști europeni și americani se revoltă împotriva stilului auster, impersonal, formalist
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
transport care evită blocajele din trafic, întreg cerul putând fi folosot pentru călătorie. Ulterior, în Infern, protagoniștii asistă la o formă de tortură rezervată păcătoșilor incurabili: aceștia sunt prizonieri în vehicule de sol oribile care emit gaze și se mișcă agonizant de încet pe benzile de asfalt aglomerate. Tot în Infern, protagoniștii întâlnesc un individ cu puternic accent german, o mustață tunsă scurt, care poartă o banderolă cu o zvastică pe ea și la vederea căruia demonii tremură. Deoarece istoria alternativă
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
schelet zidit în peretele unei biserici din Italia. Povestea lui Headley include detalii foarte similare cu „Balerca de Amontillado”; în plus față de zidirea unui inamic într-o nișă ascunsă, povestirea detaliază așezarea cu grijă a cărămizilor, motivul răzbunării și gemetele agonizante ale victimei. Poe ar fi putut lua temele similare din „Le Grande Bretêche” ("Democratic Review", noiembrie 1843) a lui Honoré de Balzac sau din "The Quaker City; or The Monks of Monk Hall" (1845) al prietenului său George Lippard. Este
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
împărtășesc ideile actorilor, parcă își pierd întreaga vrajă. E foarte supărător. Cu atât mai supărător cu cât teatrul este o mare și vie viziune însuflețită. Este o viziune intelectuală accesibilă doar ca rezulta al unei munci vigilente, realiste, aspre și agonizante”" 1947: 1948: 1949: 1950: 1951: 1952: 1953: 1957: 1949: 1950: 1951: 1952: 1953: 1954: 1955: 1956: 1957: 1958: 1959: 1960: 1961: 1962: 1963: 1964: 1965: 1966: 1967: 1968: 1969: 1970: 1971: 1972: 1973: 1974: 1975: 1976: 1977: 1978: 1979: 1980
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
Evans, unde l-au întâlnit pe Stevens. Acesta rămăsese la bază pentru a face cercetări în domeniul meteorologiei și a avea grijă de navă. Ceilalți șase au continuat să mărșăluiască spre sud, cu Spencer-Smith bolnav și Mackintosh acuzând o durere agonizantă de genunchi. Ei se chinuiau în continuare, amplasând posturile, și consumând minimum de provizii, făcând ce zicea Joyce, să hrănească câinii cât mai bine: „Ei sunt singura noastră speranță; viețile noastre depind de ei”. Pe cum se apropiau de Muntele
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]