129 matches
-
nu mai puteau visa, pentru că nici măcar în visele lor explozia de culori nu mai putea fi imaginată. A fost odată ca niciodată o țară din care sunetele fuseseră alungate, ca și cum întregul spectacol al vieții s-ar fi desfășurat cu încetinitorul, agonizant de încet. Aceasta era o țară în care totul era ordonat, iar școlarii aveau la dispoziție lista de lecturi obligatorii, lecturi dintre care nu lipseau cărțile ce îi învățau să respecte trecutul glorios, dominat de faptele de arme ale strămoșilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimântată În oglinjoara pe care o ținea strâns În palmă. Doamna Brener Încercă să i‑o smulgă din mână, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într‑un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțând lumânarea pâlpâitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimântată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimântați.) Atunci alergă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Scoase un oftat lung, sepulcral. A suferit o teribilă înfrângere în luptă din partea lui Carol cel Mare și a armatei lui creștine. — Erai saxon? întrebă Rahn cu voce scăzută. — Da, saxon. Francii îi numeau păgâni și omorau pentru asta. Morți agonizante, pline de sânge și durere. Păru să ezite: E dificil de spus toate astea. El zice că sângele acela trebuie plătit. El zice că păgânismul german este puternic din nou și trebuie să fie răzbunat pe franci și religia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
decât orice. Nimic nu e mai bun ca o bârfă savuroasă pentru a‑ți ridica moralul. — Nu e o aventură toridă! zice Suze într‑un final. Nu e nici o aventură. — Deci, cine e? Îl cunosc? Suze îmi aruncă o privire agonizantă. — OK, stai... Trebuie întâi să‑ți explic. Înainte să... îți faci o părere greșită sau... Închide ochii. Doamne, ce greu e. — Suze, care‑i problema? Aud foșnet în camera lui Suze și ne uităm una la alta. — OK, ascultă‑mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe care o făcuse Ash între creatură și un păianjen. Oul crescând în vintrele păianjenului paralizat, conștient de ceea ce se întîmplă... Reuși ca prin minune să-și alunge acest oribil gând. ― Ce pot face? ― Să mă omori, zise aceeași voce agonizantă. Își privi deznădăjduită vechiul ei coleg, căpitanul ei. Acesta își coborî pleoapele. Buzele-i tremurară un moment de parcă se pregăteau să slobozească un strigăt de oroare și suferință. Nu ar fi avut curajul să-l suporte. Țeava lansatorului de flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ca soldații algerieni să se pună în mișcare, 500 se aflau la pământ și nu se mai puteau mișca. Holera s-a abătut ca fulgerul asupra coloanei expediționare. La ora 8 seara erau deja 150 de morți și 350 de agonizanți. Martorii povestesc că au asistat la "un spectacol oribil, gata să zdrobească și firi mai întărite; nu mai era vorba de a se lupta și a-l căuta pe dușmanul dispărând fără încetare înaintea ta, ci doar de a scăpa
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
534. La fel, presa relatează "despre lipsa de hrană a convalescenților, despre frica doctorilor celor mari tremurând la telefon, pe când bolnavii pier fără căutare în lazarete". Este înregistrată și știrea că "față de halul lucrurilor la Turnu Măgurele, unde suspecții și agonizanții stau împreună, la același regim de foame, doamna Eliza I. Brătianu a înștiințat telegrafic pe Rege. Principesa Maria merge să vadă lazareturile"535. Despre circumstanțele în care principesa Maria, soția principelui moștenitor Ferdinand, s-a decis să participe efectiv la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
din aprilie se deschide cu un cuprinzător eseu al d-lui Nichifor Crainic despre pacifism, văzut din unghiul viitoarelor raporturi spirituale dintre popoare. Proza, versurile și cronica o semnează colaboratori valoroși ai revistei ce, desigur, a handicapat definitiv Viața românească, agonizantă în oficina Camerelor de Comerț din București”. Prețuirea față de o parte a literaturii promovate în acei ani la Gîndirea va fi subliniată și printr-un semnal elogios al romanului Brațul Andromedei de Gib Mihăescu. Refuzînd linia tradiționalistă, naționalistă și ortodoxistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Și apoi să mizeze pe alegerea lor. Și să știe ce vrea. Vrăjitoarele albe își țeseau vraja și-l legau cu funii de mătase. Poate orice alegere, chiar și cea greșită, era mai bună decât aceste autoanalize și dezbateri lăuntrice agonizante, ezitante. Fără să fie conștient de asta, Vultur-în-Zbor cădea și el în plasa modelelor naturale de gândire ale orașului lui adoptiv. Palidele vrăjitoare se învârteau în cerc și zâmbeau. Știu că sunt oaspete în casa dumnealui, a spus el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
opri. Căsuța cea neagră era în spatele lui, impasibilă. Aici, spuse Virgil Jones. Aici ar trebui să fie. Vultur-în-Zbor închise ochii și-și controlă zvâcnirea sălbatică dinăuntrul lui. Era timpul. Merse către Virgil, călăuza lui oarbă, a cărui limbă se agita agonizant din pricina tensiunii. Fiind paralizat de Trandafir, nu putea să-și dea seama singur dacă acela era locul corect. Vultur-în-Zbor trebuia să fie cobaiul. Dacă te așezi în locul unde stau eu și te concentrezi asupra Porții, ar trebui să dai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prima experiență legată de Dimensiunile Exterioare. Brusc, universul se dizolvă și pentru o fracțiune de timp ești pur și simplu un ghemotoc mic de energie, aflat în derivă pe o mare de forțe inimaginabil de vaste. Este o descoperire devastatoare, agonizantă. Apoi el - universul - se reasamblează. Când gorfii au creat Obiectele care legau infinitatea de dimensiuni concepute și de cele de neconceput, includeau întotdeauna un element care trimitea o rază direct pe planeta Thera. Protuberanța de pe Trandafirul de Piatră îndeplinea această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
BĂRBATUL CU BASTON: Vin, de ce să nu vin? Dumneata de ce vii? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu vin! BĂRBATUL CU BASTON: Poftim, el nu vine! Cum nu vii când ai venit deja? Pe cine vrei să prostești? (Câinele începe să urle agonizant.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (În culmea excitației.): Poftim! Câinele moare și noi ne certăm. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ nu ne certăm deloc. Răspunde la ce te-am întrebat. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu m-ai întrebat harnic. Ce m-ai întrebat? BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în definitiv, un rost. N-aveam nevoie să mă gândesc unde mă duc, ce aveam să fac în continuare sau unde aveam să locuiesc. Toate lucrurile astea aveau să se rezolve de la sine atâta vreme cât mergeam mai departe și înlăturam întrebările agonizante care mă tot asaltau. Am reușit să trec prin față pe la SavaMart fără să fi aruncat o privire înăuntru, surprinzându-mă cu autocontrolul meu, și m-am grăbit pe aleea care-l ocolea pe partea cea mai îndepărtată, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-a ridicat de la masa de lucru și a început să hohotească. Era deja dincolo de cuvinte, incapabil să mai construiască o singură frază coerentă, iar sunetele care i se revărsau din gâtlej erau atât de oribile, spune Rufus, atât de agonizante în suferința lor, încât a început să tremure de teamă. Dryer și Trumbell nu terminaseră de coborât scara care ducea la parter și, fără a se osteni să îl bage în seamă pe Rufus, Harry a țâșnit de la masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că nu, am concluzionat În cele din urmă - doar toată lumea, cel puțin cei de la Runway, ar fi avut motive Întemeiate să o facă. Dar dispun eu de tăria sufletească de a o vedea murind de cea mai lungă, lentă și agonizant de dureroasă moarte? Ei bine, da, de asta eram sigură - dar care o fi cea mai agreabilă modalitate de a o scăpa de mizerabila ei existență? Am pus Încet receptorul la loc. Chiar am Înțeles eu greșit mesajul când Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
respecta sentimentul și mi-l cultiva cu o discreție desăvârșită, cum numai marile amante ale literaturii au știut să-l Întrețină. Citesc din paginile lui Flaubert și reușesc să-mi explic mai bine ce se petrecea cu adevărat În acea agonizantă stare erotică În care mă aflam. Erau momente când eu nu reușeam să mă pregătesc la istorie și atunci ea Îmi citea În ochi spaima și nu mă scotea la lecție până când nu ridicam capul din carte ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fața strâmbată de spaimă, și Chirilă Păun, care horcăia nemișcat, vărsând la fiecare horcăit sânge negricios, năclăindu-i barba, gâtul, pieptul, închegîndu-se în dungi groase... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea Amarei numai trupurile țăranilor morți reci sau agonizanți, căci cei loviți mai ușor goneau sau se târau printre ceilalți fugari, vrîstînd calea cu dâre de sânge. ― Nu fugiți, fraților!... Opriți, fraților!... Dumnezeul lor de... Petre striga cât îl ținea gura, precum a strigat de la primul moment, dar era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sînt, e drept, centrale În teoria literară franceză a anilor șaptezeci, dar ele au surse ideologice și chiar ontologice. Pentru că zona marginală, liminaritatea, de la avangarde Încoace, dacă nu mai devreme, fascinează, și sînt puțini scriitorii care rezistă apelului. Euri spectralizate, agonizante, absurde, locuitoare ale unor cadavre (În anii ‘90), voci Înșelătoare, golemice, teratologice, homunculoide, confuze, isterice, paranoice - enervante, teroriste invadează textele literare postbelice. În atari bolgii, survolînd asemenea “ospicii” (uneori la propriu), reconstruite și redate În variante omologate teoretic (cum este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
predat-o ca profesor la Orléans Între 1973 1987) nu se putea ca limbajul să nu sufere sciziunea originară pe care conștiința o poartă pînă la moarte, Între celest și mundan, proiectată În incomesurabilitatea dintre limbajul transcendent și cel contingent, agonizant, simplu zgomot În vid. Pentru că se scrie În și despre exil, literatura lui Volodine este una a neîncrederii. Personajele ficțiunilor sale nu-și acordă nici un credit, iar autorul Își Îndeamnă permanent cititorul să nu creadă nimic din ceea ce spune. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Vianu, Petre Ispirescu, Alexandru Macedonski, I. L. Caragiale. Fiord imaginar lansa, cu o emisie impetuoasă și sufocată, austeră și barochizantă, modulată ceremonios în versete opulente, de o „calmă disperare”, tema care generează întreaga poezie scrisă de V.: un lamento pentru candoarea agonizantă („cum să scap de inorogul sfios ce-mi paște părul cărunt?”), cu o rețea largă de metafore izotope. Suveran e un imagism originar al naufragiului („izbânda apelor materne ce-și trag trufașe victima-n adânc”) și senzoriumul înecului („clopote la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
ar fi trebuit ca acest termen să apară mereu între ghilimele). Apoi, ne amintim că figura centrală a cărții, „Abe Ravelstein”, precum și numeroși eroi secundari se pot ușor identifica sub transparenta lor mască ficțională. În fine, „Chick” e rugat de agonizantul „Abe” să-i scrie biografia, iar cel dintâi afirmă către sfârșitul cărții că rămăsese în viață tocmai pentru a se achita de sarcină - confesiune puțin credibilă din partea unui supraviețuitor de vocație, care nu lasă impresia că existența sa atârnă în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vremuri, în tot felul de relații cu prietenii lui, v. înnopteanu, dr. cabalu, el. midoff, i. nego-escu, și evoluând toți sub ochii batjocoritori ai prietenului tatălui lui Vasilescu. După ce prietenii lui mopete au dispărut (în poemele dinainte de 1989), mopete însuși, agonizant, începe să se efaseze, sufocat sub mască. A vorbi despre sinele înstrăinat de sine -procedeul cel mai cunoscut al literaturii existențialiste din vremea debutului lui I. - a devenit a vorbi despre sine ironic, detașat, ca și cum sinele - iată o vorbă pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
repetat confidența sau mărturisirea, dar și-a cufundat capul între mîini. Nu l-am lăsat deloc. Între înainte și după, cine erai? Și-a ridicat chipul chinuit, scăldat în lacrimi tăcute și a sfîrșit prin a spune, cu o voce agonizantă: A vorbi e ca și cum ai muri. Narcisse nu vorbește și nu moare, sau oricum, nu mai apucăm să aflăm, pentru că fuge. Acesta e singurul său răspuns în fața neputinței de a decide cine este. Iar François Garde ne-a spus-o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
referențială este cea mai vitregită, cuvintele fiind împopoțonate cu referenți după bunul plac, referentul limbii de lemn fiind, de obicei, limba de lemn. Funcția poetică aproape că nu există deoarece nu prea există invenție personală, producția verbală reluând frenetic și agonizant “fantezia verbală” a “Părinților Fondatori”. Funcția expresivă este compromisă de absența autorului individual. Este reabilitată funcția fatică, dar contactul are doar rolul de a asigura circulația continuă a doctrinei și nici decum de a pune în legătură două sau mai
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și suferință, demonstrând că acest gen de trăire contradictorie e caracteristică întregului secol al XIX-lea ("cel mai sexualizat secol", afirmă el), adică atât romantismului, cât și decadenței (apreciată drept "un fenomen sincronic cu romantismul, și nu o etapă finală, agonizantă, a acestuia"183). Ar exista, de fapt afirmă Praz, citându-l pe Sainte-Beuve doi mari precursori ai modernității, Byron și Sade, dintre care ultimul sistematizează toate intuițiile psihopatologiei de până la el. Astfel, dacă eroul byronian a făcut populară, în prima
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]