130 matches
-
admiratoare a lui Mark, din nici un punct de vedere. Lui Mark a început să-i cadă părul la 22 de ani, un cadou de la tatăl său („aș fi preferat o mașină“), iar el a hotărât că nu poate suporta procesul agonizant de degradare a tinereții sale într-un mod atât de evident. S-a tuns cât se putea de scurt încât să nu semene cu Steven Berkoff și să sperie copiii mici și l-a menținut la aceeași lungime până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
oră credeam că mă voi împăca cu Mark și că vom plănui un nou viitor împreună. În loc de asta, am reușit să-l conving să accepte oferta de legătură extraconjugală pe care o refuzase inițial, trăgând ultimul glonț în căsnicia noastră agonizantă. O, da, iar acum știam ceva despre Kieran care îi amenința și căsnicia Lisei. După cum am spus, a ieșit cum nu se putea mai bine. Călătoria cu autobuzul mi s-a părut interminabilă și, ajunsă acasă, a trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe care o făcuse Ash între creatură și un păianjen. Oul crescând în vintrele păianjenului paralizat, conștient de ceea ce se întîmplă... Reuși ca prin minune să-și alunge acest oribil gând. ― Ce pot face? ― Să mă omori, zise aceeași voce agonizantă. Își privi deznădăjduită vechiul ei coleg, căpitanul ei. Acesta își coborî pleoapele. Buzele-i tremurară un moment de parcă se pregăteau să slobozească un strigăt de oroare și suferință. Nu ar fi avut curajul să-l suporte. Țeava lansatorului de flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fost extrași. Gurile se deschid și se închid spasmodic, iar acea moarte inevitabilă care se apropie tăcută le așterne ceață lăptoasă peste ochi, încetul cu încetul, în timp ce cozile mici tresăltă din ce în ce mai slab pe fundul bărcii. Este o trecere graduală și agonizantă către neființă, dar cei doi pescari o tratează, totuși, cu indiferență absolută. Unul dintre ei se apleacă, apucă o sticlă cu lichid incolor, deșurubează dopul metalic, apoi o duce la gură și ia câteva gâturi. Se scutură, apoi râgâie și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
roman (ar fi trebuit ca termenul să apară mereu Între ghilimele). Apoi, ne amintim că figura centrală a cărții, „Abe Ravelstein”, precum și numeroși eroi secundari, se pot ușor identifica sub transparenta lor mască ficțională. În fine, „Chick” e rugat de agonizantul „Abe” să-i scrie biografia, iar cel dintâi afirmă către sfârșitul cărții că rămăsese În viață tocmai pentru a se achita de sarcină - confesiune puțin credibilă din partea unui supraviețuitor de vocație, care nu lasă impresia că existența sa atârnă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
decât orice. Nimic nu e mai bun ca o bârfă savuroasă pentru a‑ți ridica moralul. — Nu e o aventură toridă! zice Suze într‑un final. Nu e nici o aventură. — Deci, cine e? Îl cunosc? Suze îmi aruncă o privire agonizantă. — OK, stai... Trebuie întâi să‑ți explic. Înainte să... îți faci o părere greșită sau... Închide ochii. Doamne, ce greu e. — Suze, care‑i problema? Aud foșnet în camera lui Suze și ne uităm una la alta. — OK, ascultă‑mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
s-a ridicat de la masa de lucru și a început să hohotească. Era deja dincolo de cuvinte, incapabil să mai construiască o singură frază coerentă, iar sunetele care i se revărsau din gâtlej erau atât de oribile, spune Rufus, atât de agonizante în suferința lor, încât a început să tremure de teamă. Dryer și Trumbell nu terminaseră de coborât scara care ducea la parter și, fără a se osteni să îl bage în seamă pe Rufus, Harry a țâșnit de la masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
centru al Bucureștiului. scriitorii care își avuseseră acolo un cuib cald și confortabil timp de peste 60 de ani fuseseră obligați să-și facă valizele (la figurat) și să plece. Presa bucureșteană încă mai scria, dar destul de anemic, despre lungul și agonizantul proces dintre Uniunea scriitorilor și urmașii familiei monteoru, cea care fusese posesoarea palatului înainte de naționalizările comuniste din 1949. toate piruetele juridice și toate argumentele breslei, care ar fi dorit atît de mult să păstreze acelor loc, capotaseră în fața unei legi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pline de ventuze, se Încolăciseră În jurul bazei habitatului. Unul din tentaculele sale lungi plesni peste hublou și o clipă Îi văzu, ventuzele deformate prin sticlă. SUNT AICI. — Harryyy! țipă Beth. O zdruncinătură, provocată de strânsoarea brațelor calmarului. Apoi scrâșnetul lent, agonizant al metalului. Harry intră alergând În cameră. — Ce este? Știi prea bine ce este, Harry! strigă Beth. Nu, nu, ce este? — Este calmarul, Harry! — O, Dumnezeule, nu! gemu Harry. Habitatul se zgâlțâi puternic. Luminile din Încăpere licăriră și se stinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
s-au dat câțiva pași înapoi, de parcă le era frică să nu fie contaminați. Departe de privirea mea, departe de mulțime, Susie plângea cu sughițuri, cu suspine lungi, terifiante, panicată la culme, fiind parcă un punct de sprijin pentru gemetele agonizante ale lui James. Toată lumea se uita la Marcus Samson de parcă el era purtătorul lor de cuvânt. Dar el nu se uita decât la James și era alb ca varul. Cred că nu mai văzuse niciodată pe cineva murind. Capitolul 23tc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
În cauză conține prevederi inclusiv legate de dimensiunea pietrelor folosite În lapidare care trebuie să fie Îndeajuns de mari pentru a răni, dar suficient de mici pentru a nu ucide din prima lovitură, procedura fiind menită să cauzeze o moarte agonizantă, lentă și dureroasă. De același „tratament” au parte și homosexualii, prostituatele sau actrițele porno. Statisticile globale privind abuzul asupra femeilor sunt frapante. Mai multe fete au fost omorâte În ultimii 50 de ani pe considerente discriminatorii, doar din cauza faptului că
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
pășind pe-un buștean nesigur. Charlie s-a pus în genunchi și-a înghițit atâta apă că Danny abia a putut să se abțină să nu râdă la gândul paraziților care-i infestau acum sângele lui Charlie și la simptomele agonizante de giardia. Danny a ridicat ochii către următoarea culme și-a realizat că soarele era în spatele lui și nu la stânga, așa cum crezuse. Mirosul de fum dispăruse. Danny a rămas pe loc. A stat așa un minut întreg, fără să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimîntată În oglinjoara pe care o ținea strîns În palmă. Doamna Brener Încercă să i-o smulgă din mînă, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într-un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțînd lumînarea pîlpîitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimîntată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimîntați.) Atunci alergă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca soldații algerieni să se pună în mișcare, 500 se aflau la pământ și nu se mai puteau mișca. Holera s-a abătut ca fulgerul asupra coloanei expediționare. La ora 8 seara erau deja 150 de morți și 350 de agonizanți. Martorii povestesc că au asistat la "un spectacol oribil, gata să zdrobească și firi mai întărite; nu mai era vorba de a se lupta și a-l căuta pe dușmanul dispărând fără încetare înaintea ta, ci doar de a scăpa
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
534. La fel, presa relatează "despre lipsa de hrană a convalescenților, despre frica doctorilor celor mari tremurând la telefon, pe când bolnavii pier fără căutare în lazarete". Este înregistrată și știrea că "față de halul lucrurilor la Turnu Măgurele, unde suspecții și agonizanții stau împreună, la același regim de foame, doamna Eliza I. Brătianu a înștiințat telegrafic pe Rege. Principesa Maria merge să vadă lazareturile"535. Despre circumstanțele în care principesa Maria, soția principelui moștenitor Ferdinand, s-a decis să participe efectiv la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
că nu, am concluzionat În cele din urmă - doar toată lumea, cel puțin cei de la Runway, ar fi avut motive Întemeiate să o facă. Dar dispun eu de tăria sufletească de a o vedea murind de cea mai lungă, lentă și agonizant de dureroasă moarte? Ei bine, da, de asta eram sigură - dar care o fi cea mai agreabilă modalitate de a o scăpa de mizerabila ei existență? Am pus Încet receptorul la loc. Chiar am Înțeles eu greșit mesajul când Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
respecta sentimentul și mi-l cultiva cu o discreție desăvârșită, cum numai marile amante ale literaturii au știut să-l Întrețină. Citesc din paginile lui Flaubert și reușesc să-mi explic mai bine ce se petrecea cu adevărat În acea agonizantă stare erotică În care mă aflam. Erau momente când eu nu reușeam să mă pregătesc la istorie și atunci ea Îmi citea În ochi spaima și nu mă scotea la lecție până când nu ridicam capul din carte ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fața strâmbată de spaimă, și Chirilă Păun, care horcăia nemișcat, vărsând la fiecare horcăit sânge negricios, năclăindu-i barba, gâtul, pieptul, închegîndu-se în dungi groase... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea Amarei numai trupurile țăranilor morți reci sau agonizanți, căci cei loviți mai ușor goneau sau se târau printre ceilalți fugari, vrîstînd calea cu dâre de sânge. ― Nu fugiți, fraților!... Opriți, fraților!... Dumnezeul lor de... Petre striga cât îl ținea gura, precum a strigat de la primul moment, dar era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și nu se sperie că va fi socotit nesincronic. Cu toată invazia de imagini funerare, poemul erotic nu își pierde caracterul feeric. Dragostea continuă să fie o sărbătoare a simțurilor chiar și atunci când prin fața ei trece un carnaval de imagini agonizante. Roza este „floare de geniu” a poetului și, hrănită cu suflarea morților, ea dă o beție extatică albă. Z. prelungește cu o remarcabilă abilitate tehnică imaginea și prestigiul bardului care întreține cu aspră loialitate lumina în candela suferinței erotice. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
parcă inumană. Inevitabil, arterele uterine suferă compresiuni severe, care jugulează primejdios fluxul de oxigen, hrană și căldură către fetus. Este un coșmar claustrofob în care suferința, anxietatea, disperarea și neputința ating paroxismul. Apariția unor monștri arhetipali, devoratori potențează aceste trăiri agonizante. Traversând un asemenea calvar, individul respectiv se poate identifica și empatiza cu martirii din istoria umană. Decodificând simbolic, matricea perinatală II, ea înseamnă experimentarea plenară a infernului, când, așa cum scria Grof (1998, p. 141), omul traversează „o tortură emoțională și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de o suferință insuportabilă), secvențe scatologice (provocate de posibilul contact cu diverse produse biologice materne), dar și experimentarea focului, în diverse ipostaze. Amprenta specifică a matricei perinatale III este un activism impetuos, gata să pună capăt acestei experiențe aspre, adeseori agonizante. Pasărea Phoenix care moare prin foc și apoi are curajul și energia de a renaște din propria cenușă poate constituie un prețios pandant simbolic la trecerea către ultima secvență a nașterii. Matricea perinatală IV (MPF IV) Privită din perspectivă biologică
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
omenești împleticite capete însângerate, picioare pe jumătate goale agitate prin văzduh, brațe încordate, mâni încleștate". Melanjul corporal împins la paroxism face ca toate componentele să apară indiscernabile; orice tentativă de individualizare a reacției se topește în magma informă a gloatei agonizante: "În răstimpuri, de sub zvârcolirea trupurilor încolăcite, izbutea să se smulgă câte un chip bestial, rupt și plin de glod, care, abia ținându-se pe picioare, apuca o scurtătură de lemn și căuta să dea în grămadă, dar căzând deasupra ei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ar fi trebuit ca acest termen să apară mereu între ghilimele). Apoi, ne amintim că figura centrală a cărții, „Abe Ravelstein”, precum și numeroși eroi secundari se pot ușor identifica sub transparenta lor mască ficțională. În fine, „Chick” e rugat de agonizantul „Abe” să-i scrie biografia, iar cel dintâi afirmă către sfârșitul cărții că rămăsese în viață tocmai pentru a se achita de sarcină - confesiune puțin credibilă din partea unui supraviețuitor de vocație, care nu lasă impresia că existența sa atârnă în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sînt, e drept, centrale În teoria literară franceză a anilor șaptezeci, dar ele au surse ideologice și chiar ontologice. Pentru că zona marginală, liminaritatea, de la avangarde Încoace, dacă nu mai devreme, fascinează, și sînt puțini scriitorii care rezistă apelului. Euri spectralizate, agonizante, absurde, locuitoare ale unor cadavre (În anii ‘90), voci Înșelătoare, golemice, teratologice, homunculoide, confuze, isterice, paranoice - enervante, teroriste invadează textele literare postbelice. În atari bolgii, survolînd asemenea “ospicii” (uneori la propriu), reconstruite și redate În variante omologate teoretic (cum este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
predat-o ca profesor la Orléans Între 1973 1987) nu se putea ca limbajul să nu sufere sciziunea originară pe care conștiința o poartă pînă la moarte, Între celest și mundan, proiectată În incomesurabilitatea dintre limbajul transcendent și cel contingent, agonizant, simplu zgomot În vid. Pentru că se scrie În și despre exil, literatura lui Volodine este una a neîncrederii. Personajele ficțiunilor sale nu-și acordă nici un credit, iar autorul Își Îndeamnă permanent cititorul să nu creadă nimic din ceea ce spune. Deși
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]