388 matches
-
care se instalează odată cu vîrsta, și face distincția între persoanele cu tulburări anxioase și cele care exercită un control normal asupra evenimentelor. Această unitate de măsură capătă valori anormale în cazul pacienților care suferă de atacuri de panică și de agorafobie, de fobii sociale sau TOC, dar, la fel ca și nevroza ori locul controlului, nu face distincție între aceste afecțiuni (Andrews et al., 1993b). Factorii de vulnerabilitate Duncan-Jones (1987) a urmărit un eșantion de indivizi adulți timp de un an
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
apelează la tratament. Am cercetat acest aspect comparînd eșantionul nostru de 243 de perechi de gemeni care manifestaseră simptome ce corespundeau unuia sau mai multora dintre cele șase diagnostice propuse de DSM-III (episod depresiv major, distimie, atac de panică și agorafobie, fobie socială, TOC și TAG) cu cel format din 165 de pacienți aflați sub tratament pentru atacuri de panică și agorafobie. Am măsurat factorii de vulnerabilitate reprezentați de nevroză și locul controlului și istoricul bolii pentru ambele grupuri (Andrews et
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
unuia sau mai multora dintre cele șase diagnostice propuse de DSM-III (episod depresiv major, distimie, atac de panică și agorafobie, fobie socială, TOC și TAG) cu cel format din 165 de pacienți aflați sub tratament pentru atacuri de panică și agorafobie. Am măsurat factorii de vulnerabilitate reprezentați de nevroză și locul controlului și istoricul bolii pentru ambele grupuri (Andrews et al., 1990b). Dintre cele 243 de perechi de gemeni, 91 au întrunit criteriile de diagnostic pentru cel puțin una dintre cele
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
devreme în discuție, ar fi făcut ca anumiți indivizi să fie vulnerabili mai ales la episoade de anxietate și tulburări depresive. Toți cei 165 de pacienți incluși în eșantionul clinic au întrunit criteriile necesare diagnosticării cu atacuri de panică și agorafobie, iar incidența celorlalte tulburări a fost, de asemenea, considerabilă. 86% dintre subiecți avuseseră pînă atunci simptome caracteristice altor afecțiuni legate de anxietate și depresie. Comorbiditățile din cele două eșantioane de persoane care au întrunit criteriile de diagnosticare cu atacuri de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
celorlalte tulburări a fost, de asemenea, considerabilă. 86% dintre subiecți avuseseră pînă atunci simptome caracteristice altor afecțiuni legate de anxietate și depresie. Comorbiditățile din cele două eșantioane de persoane care au întrunit criteriile de diagnosticare cu atacuri de panică și agorafobie au fost comparabile, ambele grupuri obținînd o medie de 1,8 diagnostice de boli nervoase, pe lîngă tulburarea de care sufereau. În eșantionul de gemeni, aceste simptome s-au manifestat indiferent de diagnosticul principal, luat ca punct de plecare. De
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
borderline sau cea obsesiv-compulsivă. Teoriile prezentate în literatura de specialitate diferă. Unele susțin că există creșteri nespecifice ale incidenței tuturor tulburărilor de personalitate în toate tulburările anxioase. Altele demonstrează legături între tulburarile de tip borderline și atacurile de panică sau agorafobie, între personalitatea obsesiv-compulsivă și TOC și între personalitatea evitantă și fobia socială (vezi, pe larg, Mulder et al., 1991). Există mai multe aspecte care trebuie puse în discuție. În primul rînd, este important să lămurim efectele de pe axa I a
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
medici confundă lipsa controlului emoțional la pacienții care sînt pe punctul de a intra în panică cu o tulburare de personalitate din grupa B și presupun că există o legătură între acest tip de afecțiune și tulburările de panică sau agorafobie ceea ce este fals. La fel, mulți confundă TOC cronică și tulburarea de personalitate similară. Acest fapt nu este surprinzător dacă ținem seama de faptul că TOC care debutează, de obicei, în adolescență pare să facă parte din personalitatea individului. O
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
la clinică demonstrează că 35% dintre pacienții cu fobie socială întrunesc condițiile tulburării de personalitate evitantă. Doar 8% dintre pacienții cu TOC au aceleași simptome ca în cazul tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă și numai 1% dintre pacienții care suferă de agorafobie sau atacuri de panică au simptomele tulburării de personalitate de tip borderline. Ratele scăzute înregistrate în aceste studii pot fi explicate de faptul că pacienții cu tulburări de personalitate comorbide nu apelează la ajutor specializat. Sau de evaluarea noastră minuțioasă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de anxietate. Deviațiile înregistrate modifică ratele de incidență, iar Mulder și colaboratorii săi (1991) au pus în discuție acest efect. În ce privință se realizează asocierea? Un studiu de ansamblu semnat de Kushner și colaboratorii săi (1990) concluzionează că, în agorafobie și fobia socială, problemele cu alcoolul survin mai des în cazurile în care pacienții au încercat să se trateze singuri de tulburări anxioase, pe cînd, în atacurile de panică și TAG, sînt consecința unui consum patologic de alcool. La CRUfAD
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
trateze singuri de tulburări anxioase, pe cînd, în atacurile de panică și TAG, sînt consecința unui consum patologic de alcool. La CRUfAD, am investigat incidența tulburărilor legate de consumul de substanțe printre pacienții aflați sub tratament pentru atacuri de panică, agorafobie sau fobie socială și am comparat rezultatele cu gradul de risc la nivelul întregii populații. Analizînd diferențele în funcție de sexe, s-a constatat că abuzul de medicamente și alcool a crescut în fiecare situație monitorizată, mai puțin în cazul bărbaților cu
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
hipnotice au fost de șase pînă la 12 ori mai ridicate decît cele înregistrate în rîndul populației. Aceste rezultate au fost considerate subiacente tulburărilor anxioase. Specificul tulburărilor anxioase individuale Pacienții care îndeplinesc criteriile de diagnosticare cu atacuri de panică și agorafobie, cu fobie socială sau TOC sînt extrem de diferiți, deși împărtășesc anumite trăsături de personalitate care îi fac să fie vulnerabili la astfel de tulburări anxioase. În ceea ce privește diagnosticul diferențial, se poate obține o imagine destul de clară de pe urma interviurilor structurate, deși analiza
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
clasificări ca o sumă de atacuri de spaimă sau neliniște recurente, bruște, neașteptate și imprevizibile, care ajung la apogeu după cîteva minute și care sînt însoțite de simptomele și temerile descrise mai devreme în acest capitol. Criteriile de analiză pentru agorafobia cu tulburare de panică diferă însă în amănunt. ICD-10 urmează tradiționala descriere a unei frici inexplicabile de aglomerație, de spații publice, de a călători singur sau chiar de a fi departe de casă, însoțită de simptome de anxietate, care se
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
6). Corelațiile demografice în cazul depresiei au fost identice. Aceste tulburări, de obicei, debutează timpuriu. Vîrsta medie de declanșare a fobiilor specifice este cea a copilăriei, pentru fobiile sociale și TOC la mijlocul și, respectiv, spre sfîrșitul adolescenței , iar pentru panică, agorafobie sau anxietate generalizată undeva între 20 și 30 de ani. De obicei, între momentul în care se declanșează boala și cel în care pacienții apelează la medic trec destul de mulți ani. În general, femeile sînt mai afectate decît bărbații, dar
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
folosise chiar el, Goethe afirma: Am experimentat aceste senzații neplăcute și dureroase pînă cînd mi-au devenit indiferente (citat de Eysenck, 1990). Herzberg (1941) a folosit tehnicile de expunere gradată pentru a trata cu succes o femeie care suferea de agorafobie severă și care pînă atunci nu era în stare să-și părăsească locuința. Grossberg (1965) a apelat la aceeași metodă pentru a vindeca o femeie care suferea de fobie socială specifică (teama de vorbitul în public), ajutînd-o astfel să-și
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de fobie socială specifică (teama de vorbitul în public), ajutînd-o astfel să-și termine studiile. După aceste experiențe timpurii, tehnicile au fost permanent adaptate și folosite, terapia prin expunere devenind o componentă a tratamentului comportamental pentru atacuri de panică sau agorafobie, fobie socială, fobii specifice, TOC și SSPT. Expunerea la stimulul fobic este esențială, pentru că favorizează înțelegerea faptului că teama este nejustificată. Pentru mulți, acești stimuli sînt chiar simptomele, adică pulsul accelerat în atacurile de panică sau gîndurile intruzive în TOC
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
soluția inițială se dovedește ineficientă, tot se va învăța ceva util pentru redefinirea scopului sau a soluției, atunci cînd procesul va fi repetat. Aspecte clinice Diagnosticul Tratamentele descrise în această carte se adresează persoanelor care suferă de atacuri de panică, agorafobie, fobie socială, fobii specifice, tulburare obsesiv-compulsivă, tulburare anxioasă generalizată sau sindrom de stres posttraumatic. Faptul că tratamentele anterioare nu au dat rezultatele scontate nu reprezintă o contraindicație. Severitatea sau cronicitatea afecțiunilor reprezintă criterii de selecție a pacienților. Faptul că pacienții
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
corect și, pe baza lui, să elaboreze un plan adecvat de tratament. Odată conceput acest plan, nu mai trebuie făcut decît un singur pas. Urmați ședințele de terapie în funcție de posibilitățile dumneavoastră și ale pacienților dumneavoastră. 4. Tulburarea de panică și agorafobia Sindrom Indivizii cu tulburare de panică și agorafobie care se prezintă la tratament prezintă atacuri de panică și diferite niveluri de evitare situațională indusă de frică. În consecință, tratamentul urmărește modificarea simptomelor pe care pacientul le cataloghează drept atacuri de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
plan adecvat de tratament. Odată conceput acest plan, nu mai trebuie făcut decît un singur pas. Urmați ședințele de terapie în funcție de posibilitățile dumneavoastră și ale pacienților dumneavoastră. 4. Tulburarea de panică și agorafobia Sindrom Indivizii cu tulburare de panică și agorafobie care se prezintă la tratament prezintă atacuri de panică și diferite niveluri de evitare situațională indusă de frică. În consecință, tratamentul urmărește modificarea simptomelor pe care pacientul le cataloghează drept atacuri de panică și reducerea oricăror forme de evitare. Deși
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
tulburarea de panică, ce descrie atacurile de panică frecvente și neașteptate sau starea indusă de acestea (caracterizată de preocuparea față de alte posibile crize sau de îngrijorarea cu privire la consecințele atacurilor viitoare). Diagnosticul de tulburare de panică este, de obicei, asociat cu agorafobia. Agorafobia este definită ca starea de anxietate legată de locuri sau situații din care ar putea fi dificil (ori stînjenitor) să scapi sau în care ajutorul ar putea să nu fie disponibil în cazul în care survine un atac de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de panică, ce descrie atacurile de panică frecvente și neașteptate sau starea indusă de acestea (caracterizată de preocuparea față de alte posibile crize sau de îngrijorarea cu privire la consecințele atacurilor viitoare). Diagnosticul de tulburare de panică este, de obicei, asociat cu agorafobia. Agorafobia este definită ca starea de anxietate legată de locuri sau situații din care ar putea fi dificil (ori stînjenitor) să scapi sau în care ajutorul ar putea să nu fie disponibil în cazul în care survine un atac de panică
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în cazul în care survine un atac de panică neașteptat sau provocat de contextul situațional. Situațiile cel mai des evitate sînt: a ieși singur din casă, a călători singur, a te afla în tuneluri, pe poduri sau în spații deschise. Agorafobia fără istoric de panică rămîne în nosologie, probabil din rațiuni istorice. În studiile epidemiologice, diagnosticul este întîlnit destul de des (de exemplu, Robins și Regier, 1991), dar cazurile clinice sînt destul de rare. Dacă examinăm situațiile specifice, vom observa fie că presupun
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fixate de DSM sau ICD pentru atacurile de panică (Barlow, 1988), fie că par să se potrivească mai bine unor fobii specifice (i.e. claustrofobie, Friend și Andrews, 1990). Spre deosebire de DSM-IV, ICD-10 nu presupune prevalența atacurilor de panică în structura nosologică. Agorafobia este menționată în capitolul dedicat tulburărilor anxioase și este definită comportamental printr-o suită de fobii conexe care se întrepătrund deseori, legate de teama de a ieși din casă: teama de a intra în magazine, teama de mulțimi, de spații
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
din casă: teama de a intra în magazine, teama de mulțimi, de spații publice sau de a călători singur cu trenul, cu autobuzul sau cu avionul... Lipsa unei scăpări imediate este una dintre trăsăturile principale ale acestor situații agorafobice. Deși agorafobia poate sau nu să însoțească tulburarea de panică, aceasta din urmă (sau anxietatea paroxistică episodică) este inclusă în categoria altor tulburări anxioase. Studiile empirice confirmă structura propusă de DSM-IV, mai degrabă decît cea cuprinsă în ICD-10. La pacienții care caută
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
din urmă (sau anxietatea paroxistică episodică) este inclusă în categoria altor tulburări anxioase. Studiile empirice confirmă structura propusă de DSM-IV, mai degrabă decît cea cuprinsă în ICD-10. La pacienții care caută ajutor de specialitate, panica se instalează, de obicei, înaintea agorafobiei (Aronson și Logue, 1987; Franklin, 1987; Garvey et al., 1987). Agorafobia este caracterizată mai puțin de teama de anumite situații și mai degrabă de teama de a avea un atac de panică în aceste situații (Franklin, 1987). Din punctul de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
tulburări anxioase. Studiile empirice confirmă structura propusă de DSM-IV, mai degrabă decît cea cuprinsă în ICD-10. La pacienții care caută ajutor de specialitate, panica se instalează, de obicei, înaintea agorafobiei (Aronson și Logue, 1987; Franklin, 1987; Garvey et al., 1987). Agorafobia este caracterizată mai puțin de teama de anumite situații și mai degrabă de teama de a avea un atac de panică în aceste situații (Franklin, 1987). Din punctul de vedere al practicii medicale, distincția între cele două tulburări are mai
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]