KorAP: Find »[drukola/base=agronom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...77 >

1,906 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

a pășit pragul. Doar tu lipseai, dragule, și uite că ai venit. Și la timp chiar - a răspuns învățătorul, bucuros că îl vede. Bine v-am găsit și mă bucur să vă întâlnesc, domnule inginer - a grăit Costăchel, întinzând mâna agronomului. Bucuria este de partea mea. Chiar mă întrebam de unde să te iau, dar norocul mi-a surâs - a răspuns inginerul Cicoare. Noi eram gata să trimitem pe cineva la tine, Costăchele. Dacă știam că ești la târg, nu aveam nici o

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
bine în jurnalele celea sau?... Am citit bine, nașule, și m-am îngrozit. Scrie în jurnale că ieri, la Viena, nemții împreună cu italienii au impus României să cedeze Ungariei nordul Ardealului? Că eu așa am auzit la radio - a întrebat agronomul. Scrie, și încă pe larg. Ascultați numai ce scrie aici - a cerut Costăchel și a început să citească... Uite cum se scrie istoria noastră. Mai ieri rușii - prietenii noștri declarați din moși-strămoși - ne-au dat ultimatumul pe 26 iunie anul

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
noastră - încă din 1939. Să mai luăm în seamă și presiunea Germaniei, care ne vrea - până în prezent - doar aliat economic. Adică să devenim bază economică exclusivă pentru Germania. Cine mai știe ce curs pot lua evenimentele - a adăugat, pe gânduri, agronomul. Dacă acest tablou încă nu v-a întunecat gândirea, adăugați-i pe legionari, și viitorul țării poate fi considerat pecetluit - i-a atenționat Costăchel. În acest moment al discuției, fețele celor prezenți exprimau îngrijorare, revoltă și teamă... La un timp

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Dacă acest tablou încă nu v-a întunecat gândirea, adăugați-i pe legionari, și viitorul țării poate fi considerat pecetluit - i-a atenționat Costăchel. În acest moment al discuției, fețele celor prezenți exprimau îngrijorare, revoltă și teamă... La un timp, agronomul s-a ridicat. S-a făcut târziu, domnilor. Trebuie să plec, pentru a nu-mi îngrijora soția. Am să plec și eu, nașule. Noapte bună. Au ieșit împreună. La poarta agronomului s-au despărțit cu vorbe puține. Se vedea bine

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
prezenți exprimau îngrijorare, revoltă și teamă... La un timp, agronomul s-a ridicat. S-a făcut târziu, domnilor. Trebuie să plec, pentru a nu-mi îngrijora soția. Am să plec și eu, nașule. Noapte bună. Au ieșit împreună. La poarta agronomului s-au despărțit cu vorbe puține. Se vedea bine că peste oboseala zilei se așternuse și pâcla veștilor despre care au vorbit toată seara... Noaptea pusese stăpânire de multă vreme peste sat... Când Costăchel a ajuns la poartă, s-a

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
ascuns în dosul mustății... Adevărul era că el ședea ca pe ghimpi... Simțea că în țară se petrec lucruri deosebite, iar el nu știe nimic... Moș Dumitru Carpen nu mai putea merge la târg, din cauza zloatei și a glodului, cu agronomul nu se văzuse de multă vreme, pentru că era sub ochii legionarilor, iar nașul lui nu știa mai multe ca el. Tot ce știa era din auzite... Se spunea ba că Regele Carol al II-lea abdicase, ba că trupe germane

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
presimțire... Ce ți se mai năzare, omule? Presimt că, dacă o ținem așa cu politica, aici, în piață, ajungem acasă cam pe la miezul nopții. Și asta dacă - pe întuneric - nu ajungem într-un șanț... Bună ziua, domnule inginer! Bună ziua - a răspuns agronomul, vădit surprins. „Cine o fi omul acesta? Vocea parcă îmi este cunoscută... Aaa! Îi fostul primar Costache Vultur”. Nu mă mai cunoașteți, domnule inginer? a întrebat Costăchel, intrigat de nedumerirea agronomului. Acum da, dar când m-ai salutat eram prins

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
într-un șanț... Bună ziua, domnule inginer! Bună ziua - a răspuns agronomul, vădit surprins. „Cine o fi omul acesta? Vocea parcă îmi este cunoscută... Aaa! Îi fostul primar Costache Vultur”. Nu mă mai cunoașteți, domnule inginer? a întrebat Costăchel, intrigat de nedumerirea agronomului. Acum da, dar când m-ai salutat eram prins de gânduri și nu am băgat de seamă cine-i în căruță. Unde ai pornit? Am plecat de acasă de gura femeii - a glumit Costăchel. Dar nu mi-ai spus totuși

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
totul a fost gata au pornit spre casă... Ședeau pe capra căruței unul lângă altul, tăcuți. Fiecare cu gândurile lui. De pe culmea dealului, la ieșirea din târg, armăsarul s-a întins la trap sprinten, fără nici un îndemn. După o vreme, agronomul a redeschis vorba. Din câte știu eu, în 1917 ai fost pe front ca voluntar și te-ai întors cu fruntea sus... Am fost, domnule inginer. Am fost. Și dacă neamul ista al nostru ar fi din nou în primejdie

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
tine? Caprari ai fost? Bun în grad rămâi, flăcăule. N am ce-ți face - a întors-o pe șagă Costăchel, deși i se citea pe față încordarea. Asta înseamnă că o început războiul nemților împotriva rușilor, despre care tot vorbea agronomul? Cam așa ar fi, dar mă tem că am intrat și noi în horă. Doamne ferește! Până ce ne vom lămuri cum devine treaba, hai fuguța acasă, să liniștim nevestele și copchiii... De departe și-au dat seama că Măriuca și Didina

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
ploaie, Măriucă. Aiestea-s tunuri grele... Doamne! Credeam că n-o să le mai aud niciodată. Dar cum se vede „Nu-i cum gândește omul, ci cum vrea Domnul”. Eu și cu Petrache o să mergem până la liceu, să stăm de vorbă cu agronomul. Se întâmplă ceva... Cred că o început războiul... Prea ședeau toate ca poamele coapte gata să cadă din copac... Când au intrat, agronomul ședea în fața aparatului de radio, cu o foaie de hârtie în mână, pe care o tot răsucea

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
ci cum vrea Domnul”. Eu și cu Petrache o să mergem până la liceu, să stăm de vorbă cu agronomul. Se întâmplă ceva... Cred că o început războiul... Prea ședeau toate ca poamele coapte gata să cadă din copac... Când au intrat, agronomul ședea în fața aparatului de radio, cu o foaie de hârtie în mână, pe care o tot răsucea când pe o față când pe cealaltă... Bună ziua, domnule inginer, și cerem iertare că am dat așa buzna, dar... Bine ați venit. Dacă

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
reușit eu, după ce m-am uitat lung la tine. Și încă nu eram sigur. Am zis și eu așa... într-o doară. Didinei nu-i venea să creadă nici după ce i-am spus... Bine că ai scăpat cu zile,Costăchele. Agronomul Cicoare mai trăiește? Ce face? - a continuat Costăchel șirul întrebărilor. Trăiește. Da’ câte o avut de tras cu rușii... numai el știe - a răspuns Măriuca. Am să trec diseară pe la el, să-i spun că te-ai întors - și-a

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
discuție, a încercat să alunge tristețea momentului. Măi Costache! Invită omul în casă, ce îl ții la poartă ca pe un străin? Că bine zici, Petrache. Poftiți în casă, domnule inginer! Când toate au fost rânduite la locurile lor - inclusiv agronomul, în capul mesei - Măriuca a zis în șagă. Iaca toate-s bune, numai gospodarul lasă ulcelele celea să se dogească. Dacă nu s-or fi dogit de multă vreme - a îngroșat gluma Petrache. Apoi de când n-am mai stat la

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
rămași în țărână străină”... Vorbele zburau dintr-o parte în alta a mesei ca niște păsări speriate. Nu se legau firesc, ca altă dată. „Ce frumos era când ne întâlneam la nașul” gândea Costăchel. După ce atmosfera s-a mai încălzit, agronomul s-a adresat lui Costăchel: Dragule, te rog să mă ierți, dar o curiozitate copilărească - aș putea spune - mă îmbie a te ruga să ne povestești prin ce ai trecut... Iată - slavă Domnului - suntem din nou împreună. Apoi, domnule inginer

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
rămas ca o umbră pe creierul dumitale. După o vreme, însă, va trece. Noi, oamenii, avem calitatea - dacă putem spune așa - de a uita. Calitate care ne este de un real folos, deși uneori ne pune în încurcătură - a aprofundat agronomul ideia. Aveți dreptate și nu mă îndoiesc de asta. Cred însă că trebuie să treacă ceva timp. Și poate că numai timpul nu le rezolvă pe toate. Mi se pare că ar mai trebui ceva... Ce? Nu știu. Dar simt

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
îndoiesc de asta. Cred însă că trebuie să treacă ceva timp. Și poate că numai timpul nu le rezolvă pe toate. Mi se pare că ar mai trebui ceva... Ce? Nu știu. Dar simt că trebuie - a răspuns Costăchel încurajărilor agronomului Cicoare. Acel ceva despre care vorbești, eu cred că este căldura și dragostea celor din jur. Stând strâmb și judcecând drept, le ai cu prisosință - a precizat agronomul. În sufletul meu încă mai suflă vânturile Siberiei. Până le-oi ostoi

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
ceva... Ce? Nu știu. Dar simt că trebuie - a răspuns Costăchel încurajărilor agronomului Cicoare. Acel ceva despre care vorbești, eu cred că este căldura și dragostea celor din jur. Stând strâmb și judcecând drept, le ai cu prisosință - a precizat agronomul. În sufletul meu încă mai suflă vânturile Siberiei. Până le-oi ostoi a mai trece ceva vreme... Măi Petrache! Parcă te-am întrebat ceva. Cât îți trebuie să te gândești? Ia spune! Ți-ai adus aminte când ne-am hotărât

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
era frică de aceea n-am scăpat - a punctat Costăchel întorsătura situației. De ce te-ai temut, Costăchele? - a întrebat Măriuca amuzată. De comandanți - a precizat Costăchel, mustăcind a râde. Cu așa comandanți, să tot execuți ordinele - a intrat în joc agronomul. Revigorat de atmosfera creată, Costăchel începea să semene tot mai mult cu cel de altădată. Ochii adânciți în orbite au căpătat strălucire vie. Părul și mustața colilie îi dădeau un aer misterios. Încet-încet, recăpăta acel fel de a fi care

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Puțini se pot lăuda cu un asemenea grad ca al meu... Am gradul de... evadat! Cei din jurul mesei au rămas cu zâmbetul pe buze... Strivit ca o floare gingașă într-o poiană plină de soare... Cel dintâi și-a revenit agronomul Cicoare. Dragul meu. Acesta este un grad al onoarei și bărbăției! Îi drept ce spuneți, domnule inginer, dar tot acest grad mă putea și încă mă poate duce la ani grei de temniță... Dacă nu la moarte! Așa că nu mă

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-i tot una... În acest răspuns văd luptătorul din dumneata. Însă, pentru a scăpa din ghearele dușmanului în condițiile date - adică din lagăr - era nevoie de un curaj nebun. Și l-ai dovedit cu prisosință - a continuat să lămurească lucrurile agronomul. Cu fața întunecată, Costăchel părea că a îmbrăcat din nou haina celui hăituit, dar hotărât să nu fie o pradă ușoară... Au rămas tăcuți cu toții, neîndrăznind parcă să tulbure liniștea. Inginerul a continuat: E drept că rușii n-au respectat

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
tot sufletul... Au ciocnit ulcelele cu vin, într-o veselie generală... Cred că muriți de curiozitate să aflați, ce ne aștepta a doua zi - i a zgândărât Petrache. Dacă stau bine și mă gândesc, asta cam așa-i - a recunoscut agronomul Cicoare. Ei, a doua zi, pregătire mare. Bărbiereală - doi milimetri sub piele. Văcsuială și adunarea pe platou. Omul din dreapta mea - a continuat Petrache arătând cu capul spre Costăchel - stătea în capul grupei, țeapăn ca un brad. Eu - biet caprari - eram

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
un crâmpei de gând în minte că și dispărea ca luat de iele... După un timp, a intrat în bucătărie. S-a așezat pe un scăunel și, lăsându și capul în palme, a oftat adânc: „Ce-i cu mine?... Oare agronomul o fi vorbit cu... cum naiba i-o zis?... Cu șeful de post. Nu! Cu milițianul?... Unde am mai auzit eu vorba asta? Aaa! La ruși... Da’ de ce la noi îi zice tot milițian? Păi cum să nu-i zică

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
temi și de umbra ta... Ba și mai rău - să-ți dorești moartea... Ai trecut prin atâtea primejdii, Costăchele, și nu ți-a fost teamă... Acum ți-i frică de neisprăviții iștia? Mai ai răbdare un ceasdouă și afli de la agronom ce și cum... Până una-alta, hai la masă, că mor de foame! Costăchel a privit-o cu un zâmbet rușinat. „Adică cum? Eu, Costache Vultur, am ajuns să mă bocesc ca o babă? Nu se poate!!”... Înserare de toamnă

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
se poate!!”... Înserare de toamnă așezată... Costăchel a ieșit în prag, să privească rostogolirea soarelui dincolo de dealul Ponoarelor. Toată dimineața a lucrat cu Măriuca prin ogradă. A tocmit una, a făcut alta, dar gândul lui era numai la întâlnirea cu agronomul... Făcea ce făcea și deodată rămânea pe gânduri, cu ochii în soare... Când și ultima rază de lumină a fost biruită de întuneric, a strigat peste pârleaz: Petrache, ești gata? Gata-s de dimineață. Așteptam doar ordinul de plecare... Pe

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]