162 matches
-
nimic de făcut!... Iar tu nu mai rânji, mâzgăliciule (se răsti ea subit la Ippolit)! Abia de mai poate răsufla, dar pe alții îi corupe. Și pe băiatul ăsta mi l-ai corupt (arătă iar spre Kolea); numai de tine aiurează, îi bagi ateismul în cap, nu crezi în Dumnezeu, ai putea fi biciuit, stimate domn, dar nu-mi pasă de dumneata!... Deci, prințe Lev Nikolaevici, te duci mâine la ei, te duci? îl întrebă ea din nou pe prinț, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu ei! — Niciodată nu te-a tachinat nimeni! îngăimă speriată Adelaida. — Nimănui nu i-a trecut prin minte, vorba asta n-a fost spusă! strigă Alexandra Ivanovna. — Cine a tachinat-o? Unul sau mai mulți? Cine putea să-i spună? Aiurează sau nu? li se adresă tuturor Lizaveta Prokofievna, tremurând de furie. — Toți mi-au spus, toți, până la unul, în toate aceste trei zile! Niciodată, niciodată n-o să mă mărit cu el! Strigând toate acestea, Aglaia izbucni într-un plâns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se concentra la drum. La un moment dat, whisky-ul i se prelinse pe lîngă colțul gurii și trebui să-l oprească, punîndu-și dosul mîinii tuciurii. — Uită-te la tine, zise ea, pe jumătate În joacă, pe jumătate supărată. Salivezi. — Aiurez, spuse el, și asta pentru că stau lîngă tine. Ea se strîmbă la ideea asta. Merseră În continuare mai mult În tăcere. El conduse pe artera principală Încă o jumătate de oră, dar ajungînd la o intersecție nemarcată, o luă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu-i nimic rău ca o femeie măritată să facă așa ceva, nu-i așa? Nu-ți face griji, Îi zise Kay ținînd-o de Încheietura mîinii și luîndu-i pulsul. — Nu cheamă poliția cînd e vorba de femei măritate, nu-i așa? — Aiurezi. Să cheme poliția? Dar de ce ar face-o? — Încalcă legea, nu-i așa? zise Viv. — Să fii bolnav? Nu Încă, zise Kay zîmbind. — Adică să scapi de un copil, vreau să spun. Dubița se hurducă de cîteva ori În timp ce trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
inexistente... Poate să mă mai ispitească viața, poate să mai sufăr, dar... Klapka îl asculta nerăbdător, îngrijorat. Cuvintele lui i se păreau rodul fricii de moarte. În cele din urmă îl întrerupse: ― Dragul meu, nu-ți dai seama oare că aiurezi?... Asemenea fantasmagorii poate să-și îngăduie omul când e acasă, la birou, odihnit, sau în momente de entuziasm, într-o discuție, nu însă în fața morții!... ― O închipuire care împacă sufletul e tot ce poate dobândi omul în viață! murmură Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se va pierde. Nu am pregetat, am luat cu mine câteva plante și cartea de farmacie naturală și am plecat în sat cu mujicul. Starea lui Axel era într-adevăr îngrijorătoare. Când am ajuns la capul lui, nu era conștient. Aiura, fruntea îi dogorea iar respirația îi era șuierătore. Când m-am uitat la vechile răni, m-am înfiorat. Picioarele, de la genunchi în jos, erau ca o carne vie acoperită de bășici mari, pline cu un lichid gălbui. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un instrument bun de manipulat pentru tatăl ei. Cât timp lucrase la cules de vie fusese apărată, își crease un zid de jur împrejur. Dintr-odată se gândi că ar putea să aibă o gripă, o gripă puternică, așa, să aiureze de febră, să zacă în pat câteva zile, să i se dea supă de pasăre iar ea, somnolentă, să perceapă din când în când prezența părinților, îngrijorarea lor, neputința și somnul s-o târască de-a lungul mai multor zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cătră deal și iese acuma lângă cei doi brăduți. În aceeași clipă doctorul Popa văzuse și pusese pumnul în greabănul lui Culi, apăsându-l în culcuș. Își pregăti arma și căută prin lunetă. Parcă n-ar fi Șargu, domnule doctor, aiura Ursake. Ba e Șargu. Da-l-aș dracului! vi-l vând pe cât l-am cumpărat. Doctorului Popa îi venea să râdă de asemenea vânătoare. El văzuse urs; iar acuma se afla încredințat că e Șargu. —Eu zic să trageți, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
văd cum intru. Fără să mă mișc întind mâna și iau de pe masă carafa cu vin galben. Câteva secunde se aude numai gâlgâitul vinului ce-mi alunecă prin gâtlej. Eva știe să surâdă îngerește. În tresăririle dintre leșinurile scurte, primește aiurând, ritmica bătaie a catapultului. Alunec apoi binișor, întinzându-mp sub masă, cu spinarea pe covor. De acolo văd picioarele Evei cu ciorapii căzuți peste pantofi. Pulpele goale, lungi și minunat cambrate, se prelungesc, destinse și larg desfăcute, deoparte și de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Dar pentru că veni vorba, unde ai găsit pălăria asta? E fantastică. — O, Doamne, o am de la prima comuniune a lui Ignatius. Nu vrei s-o vinzi? — Cum așa? Mă ocup cu vânzarea hainelor vechi. Îți dau zece dolari pentru ea. — Aiurezi! Pentru asta? — Cincisprezece? — Serios? Doamna Reilly își scoase pălăria. Uite-o aici, drăguțule. Tânărul își deschise portofelul și-i întinse doamnei Reilly trei bancnote de câte cinci dolari. Sorbind ultimele picături din pahar, se ridică și spuse: — Acum chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și alte popoare la cei strînși acum din el." 9. "Veniți toate fiarele de pe cîmp, veniți de mîncați, toate fiarele din pădure! 10. Toți păzitorii lui sunt orbi, fără pricepere, toți sunt niște cîini muți, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniți, și le place să doarmă. 11. Totuși sunt niște cîini lacomi, care nu se mai satură. Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic, toți își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere: 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
LA UN NIVEL MULT SUPERIOR CELUI CARE L-AR FI PUTUT SUPORTA O FIINȚĂ UMANĂ PĂSTRÎNDU-ȘI TOTODATĂ CUNOȘTINȚA. PRESIUNEA CARE PRODUSESE starea de INCONȘTIENȚĂ AVEA SĂ CONTINUE O PERIOADĂ NEDEFINITĂ. N-AU DECÎT SĂ URLE CÎT VOR ȘI SĂ AIUREZE ARSENALELE. CASA ISHER SUPRAVIEȚUISE ȘI UNOR FURTUNI MAI PUTERNICE DECÎT ACEASTA. SE ÎNTOARSE CĂTRE TELEECRANUL CARE O LEGA DE NAVA SPAȚIALĂ GREER. DAR OAMENII ÎNCĂ MAI LUCRAU ÎN STILUL LOR MINUȚIOS ȘI LABORIOS. PERICOLUL PRINCIPAL ERA ÎNCĂ PREZENT. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
firea, fii bărbat, nu mai plânge“, i-am spus. Domnul Sima se clătina, mișcat de rafalele vântului. „Dumneata ești un om fericit“, a suspinat el, „îți convine să vorbești așa, fiindcă te ocrotește“. „Mi se pare că ai început să aiurezi, din cauza frigului, domnule Sima; eu stau aici, nu mă întreba cum, și dumneata zici că mă ocrotește. Cine mă ocrotește ? Nu cumva te referi la Zenobia ?“ „știi foarte bine cine“, mi-a spus el. „Ce să mai zic, domnule Sima
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a reamintit cât este ea de curată și a remarcat bandajul care îmi acoperea pumnul drept, doamna Gerda a spus : „Ți-a fost hău azi-noapte ?“. „Nu. De ce ?“ „Fiindcă te-am auzit vohbind singuh, mi s-a păhut că aiuhezi.“ „Nu aiuram, doamnă Gerda, cred că vorbeam în somn.“ „Nu se poate“, a spus doamna Gerda, „nu dohmeai, te-ai lovit de peheți, am auzit eu“. „Se poate, doamnă Gerda, să mă fi lovit de pereți, în somn; vă rog să nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dacă nu găsesc nimic, vor putrezi săracii la canal. Și popa de la Sfântu’ Andrei le-a citit și dup-aia a început și el să sape, după semne numai de el știute. Spunea și preuteasa că se zbuciuma în somn, aiura și degeaba-l stropea cu agheasmă, începeau să i se încleșteze dinții, îi ieșea o spumă leșioasă pe buze... Nici n-a mai trăit mult. - Așa o fi, se enervează Mișu, da’ voi, ăștia crescuți cu marxismu’ pe pâine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
reptile arzînd. Și după cîte țin minte, nu-mi era frică. Acum am idei precise despre teamă și despre curaj. În schimb, astă-noapte n-am adormit, din nou, decît spre dimineață din pricina unei furtuni care a Înnebunit marea. Pythia despletită, aiurînd, alerga parcă prin ploaie, părul Îi ardea cu flacără albă, mirosind a pucioasă, apoi se stingea, Întunecos și Îmbibat de apă, și din nou flutura incendiat, ațîțat de vînt, cum va fi fost În nopțile furtunoase la Delfi... Ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
miroase a nimic, ți se pare. — Cum să nu miroasă, miroase de te trăsnește. A pus și suc de roșii, rapandula. I-am spus să nu pună suc de roșii la musaca! Să nu mai pună niciodată suc de roșii! — Aiurezi. Nu e nici o musaca. Jeny nu e aici.Atrebuit s-o internez. Primăvara, e inevitabil. O apucă,totdeauna, primăvara. Ieri am reinternat-o. Aha, vasăzică ai internat-o. Buun. Da’ Bazil de ce n-a apărut? — Bazil face baie. L-a durut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Am auzit câte ceva despre legenda Ianuli, dar nu mă interesează. Eu mă ocup de realitate, domnule. Realitatea cea mai urgentă, asta e meseria mea. Păi și vecinul meu Toma, tot cu realitatea se ocupă. Un expert al realității, cum spuneam. — Aiurezi și eu pierd concertul, copile. Doamna avizitat un tânăr student, asta a fost. Un student eminent, de altfel. Un băiat superb, de care s-a interesat cu o gingășie infinită, angelică. Domnul doctor Anton Marga își descheie, iritat, gulerul cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cu ce te ocupi? Cu ce? Reveni, autoritară, vocea de bas. — Păi... se auzi răspunsul. — Bine, bine, am înțeles. Eu sunt Tizian, continuă vocea, stânga dreapta oriunde. Totul se tulbură, se limpezi: nimic. Nu era nimic, nimic, doar nepoftitul care aiura. Îl văzu, în sfârșit, așezat, alături, pe bancă. — Păi... se auzi uluirea uluitului. Bătrânul foarte bătrân chiar semăna cu... — Păi... n-am înțeles ce ați spus. — Ai auzit, dar n-ai înțeles. Bine... eu sunt Tizian. Tizian, exact cum auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al vostru?... 3. Credeți că ziua nenorocirii este departe, și faceți să se apropie domnia silniciei. 4. Ei se culcă pe paturi de fildeș, stau întinși alene pe așternuturile lor, mănîncă miei din turmă, și viței puși la îngrășat. 5. Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiți ca David în instrumentele de muzică. 6. Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, și nu se întristează de prăpădul lui Iosif. 7. De aceea, vor merge în robie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
bălaiu... Vieața, tinereța mi-ai prefăcut-o-n raiu - Las-să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci! " Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun- Căci vântul adunat-a de flori de teiu troiene Și le așterne-n calea reginei dunărene. Prin frunze aiurează șoptirile-i a lene, Când gurile-nsetate în sărutări se-mpreun-. Cum ei mergând alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață, Dar simt că-n al lor suflet trecu fior de ghiață, De-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
negri... nu privi cu ei în laturi, Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii... O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur-așa reci prin negre cetini, Tot pământul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini... Ai putea să lepezi cârma și lopețile să lepezi, După
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și sociale a acestuia. Dar, în jurnalul său intim, I. Cantacuzino a dat, în repetate rânduri, frâu liber indignării ce-l cuprindea când i se relata despre afirmațiile "rivalului" său într-ale imunologiei; la 24-30 august 1913, el notează: "Babeș aiurează la orice vorbă și față de oricine, cu romanele cele mai deșănțate și mai stupide relativ la holeră și la vaccinare. El povestește experiențe neadevărate referitor la toxicitatea vibrionilor și la puterea lor imunizantă etc... Vaccinul laboratorului nostru este prost; al său
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mai exista ceva pe lume care să nu fie tot o minune. ― Îți amintești seara aceea când m-ai invitat la vals? mă întrebă ea. De atunci ai intrat în viața mea. Când o invitasem la vals? În care seară? Aiura Mihaela? Ce confuzie se ivise în mintea ei? Ca să nu-i spulber o iluzie la care poate ținea, i-am bătut în strună: ― O da... cine poate să uite seara aceea! ― Și cu toate astea ai jucat mereu cu poloneza
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]