189 matches
-
de revistă, la vechile sale foiletoane, în acestea, găsindu-și, de altfel, adăpost și Kogălniceanu. Asachi rămâne, în continuare, animatorul literar cel mai de seamă din paginile "Albinei", care beneficiază numai de colaborarea periodică a lui Alecsandri. Experiența eșuată a "Alăutei" îl determină pe Asachi să reactiveze viața literară a ziarului care, neîndoios, este tot ceea ce a creat acest pionier al culturii noastre moderne mai valoros, în afara realizărilor sale din domeniul organizării învățământului. Prezența sa, între anii 1838-1849, cu producții literare
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
determină pe Asachi să reactiveze viața literară a ziarului care, neîndoios, este tot ceea ce a creat acest pionier al culturii noastre moderne mai valoros, în afara realizărilor sale din domeniul organizării învățământului. Prezența sa, între anii 1838-1849, cu producții literare în "Alăuta românească" este impresionantă, nu atât prin valoarea artistică a versurilor, cât prin regularitatea cu care le încredințează tiparului, având conștiința că face, de fapt, tot operă culturală, de îndrumător spiritual. Așa ne explicăm și "cultivarea cu preferință a fabulei, specia
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
de la străini". Un merit al "Daciei literare" este acela de a fi promovat, pentru prima dată la noi, o definiție cuprinzătoare și modernă a criticii (introdusă ca o rubrică distinctă de M. Kogălniceanu, încă din timpul efemerei sale treceri pe la "Alăuta românească"): "Ei bine, într-o asemine epohă, cînd se publică atîtea cărți afară de bune nu este neapărată nevoie ca o critică nepărtinitoare, aspră să le cerceteze pe toate, și ca într-un ciur să le vînture, lăudînd cele bune și
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
gazete românești s-au publicat în deosebitele trii mari provincii a vechei Dacii. Așa, în puțină vreme am văzut în Valahia: Muzeul Național, Gazeta Teatrului, Curiozul, România, Pămînteanul, Mozaicul, Curierul de ambe sexe, Vestitorul bisericesc, Contorul de aviz; în Moldova: Alăuta românească, Foaia sătească, Oziris; în Ardeal: Foaia duminicei, Gazeta de Transilvania și Foaia inimei. Unele dintr-însele, adecă acele care au avut un început mai statornic, trăiesc și astăzi; celelalte au perit sau din nepăsarea lor, sau din vina altora
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
ci și supunere la obiect, prin cunoștința lucrurilor, a lumii și a oamenilor, el lărgeșe sfera operației critice, tot așa cum, prin alte intervenții orientative, îi precizează tot mai hotărât obiectul propriu și funcția-i constructivă. Incă din 1838, când în “Alăuta românească”, introduce, pentru judecata literaturii, o rubrică nouă, intitulată “Critica”, Kogălniceanu consemnează “Mărimea foaiei noastre nu iartă să vorbim îndestul de toate cărțile ce ies azi în România”. O asemenea perspectivă o descoperim în judecățile critice din cuprinsul revistei “Dacia
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
altele. În programul de viață franciscană, predica ocupă un loc deosebit, ea este intim legată de sărăcie, de Evanghelie și misionariat. Fratele franciscan preferă exhortația, pentru a se adresa direct inimii, în stilul, fratelui Pacific, care predica în acompaniament de alăută. Un papă vizionar, Inocențiu al III-lea l-a „văzut” pe Sărăcuțul din Assisi, atât de smerit și modest, cum „ține în mână” Biserica Romei. Interesant este marele curaj de a predica într-o astfel de manieră, într-o vreme
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și misticii, îmbrăcate în cântece și imnuri. Împreună cu Fratele Pacific, venit din lumea trubadurilor de curte, „Poverello” a inventat un gen cu totul nou, „bufoneria pioasă”: „noi suntem jonglerii lui Dumnezeu” care, în ritm de dans și în acompaniament de alăută, oriunde și oricând au răspândit cu multă dăruire și talent lumina lui Cristos. Cu certitudine știm că acolo unde există franciscani, există și marea poezie. Spiritualitatea franciscană și-a pus amprenta și asupra celorlalte arte. Dante, înseninat de contemplațiile teologice
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
activitate - 60 de numere până la 20 septembrie cu 196 pagini. Citim în Bucovina documentarul: „Din istoria românilor din Transilvania” (până la adunarea de la Blaj din 15 iunie 1747); „Seminarul de la Socola”; „Jurnalistica din Moldova” - cu trimitere la Albina românească, Buletinul oficial, Alăuta românească, Foaia sătească, Dacia literară, Icoana lumei, Arhiva românească, Arhiva albinei românești, Jurnalul Dunărea”, „Faptele belice ale românilor transilvăneni în anul 1849”; „Epistola pastorală a episcopului Andrei Șaguna”; „Despre deregotariatul din timpul de față”; „Neatârnarea limbii române în dezvoltarea sa
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
menționate, având un conținut preponderent politic, dispuneau Însă și de suplimente cu o tematică mai variată, științifică, literară sau de divertisment. Aceste suplimente apăreau fie separat, ca publicații distincte (Foaie pentru inimă și literatură, Blätter für Geist, Gemüth und Vaterlandskunde, Alăuta românească sau Curierul de ambe sexe), fie direct În paginile gazetelor-mamă, sub forma unor pagini adiționale. Gazeta liberală clujeană Erdélyi Híradó, de exemplu, avea atât un supliment editat separat, Într-un format mai mic (de jumătăți de coală), intitulat Vasárnapi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Editura Fundației Axis, 2006, 121 p. Al. Dima (la a 70-a aniversare). Bibliografie întocmită de Lenuța Drăgan. Iași, BCU „Mihai Eminescu”, 1976, 85 p. Al. O. Teodoreanu (Păstorel). Biobibliografie de Dorina Mercheș. Iași, BCU „Mihai Eminescu”, 1986, 405 p. ALĂUTA românească (1837-1838). Ediție facsimilată urmată de transcrierea textului, glosar și indici de Cornelia Oprișanu. București, Minerva, 1970, 186 p. Alăuta românească (1837-1838). Indice bibliografic de Cornelia Oprișanu. Iași, [BCU „Mihai Eminescu”], 1969, 50 p. Albina românească, vol. I-II, (1829-1849
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
Mihai Eminescu”, 1976, 85 p. Al. O. Teodoreanu (Păstorel). Biobibliografie de Dorina Mercheș. Iași, BCU „Mihai Eminescu”, 1986, 405 p. ALĂUTA românească (1837-1838). Ediție facsimilată urmată de transcrierea textului, glosar și indici de Cornelia Oprișanu. București, Minerva, 1970, 186 p. Alăuta românească (1837-1838). Indice bibliografic de Cornelia Oprișanu. Iași, [BCU „Mihai Eminescu”], 1969, 50 p. Albina românească, vol. I-II, (1829-1849). Indice bibliografic de Lenuța Drăgan și Mariana Stescu. Iași, BCU „Mihai Eminescu”, 1999, 950 p. Almanachul Societății Academice Social Literare
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
multe din parohiile ortodoxe ale marilor orașe. Transilvania este un caz special de inaderență la tradiția arhitectonică, iconografică și muzicală bizantină. În van se aude glasul regelui David: „Cântați psalmi și bateți din timpane; cântați dulce din psaltire și din alăută!” (Psalmi 80, 2). Oamenii care, printr-un simplu accident providențial sau în urma unor persistente căutări, au descoperit frumusețea slujbelor atonite și geniul iconografic al ortodoxiei medievale sunt astăzi condamnați la decepție și frustrare în aproape oricare parohie pe care ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îi șoptește ceva, coboară din tron, se așază alături, pe treaptă, și, ciocnind, râzând, beau și șopăcăie împreună. În căminul placat cu însemnele zodiacului, o jumătate de stejar trosnește pe jăratec. Din Târgul Sucevei, din vale, urcă zvon îndepărtat de alăute, chiote, larmă, veselie, ca la nuntă. Clopotele Sucevei, toate, umplu văzduhul cu dangătul lor vesel de data aceasta. Din timp în timp, pușcile de pe metereze slobozesc câte o salvă în cinstea izbânzii și a Măritului Domn și Voievod, "Învingătorul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
șugubeți din fire -, au uitat să râdă. Dar, dincolo de lacrimi, e și puțină bucurie... Negrilă! Dă cep la butiile cu Cotnar din ăl mai vechi, să se împărtășească cu toții, după pofta inimii! Trei zile și trei nopți să nu tacă alăutele! Să nu stea horele! Prostimea și boierimea, cu Vodă, împreună, să se veselească! Măcar odată! Înfierbântat, Ștefan aruncă de pe el cabanița și rămâne într-o cămașă albă, largă, de mătase. Se târăște pe trepte și-și culcă fruntea în poala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în curtea interioară a Cetății Suceava înconjurată de ziduri negre, roase de vreme, dar înveselite de un val de iederă în care se zbenguie un stol de vrăbii gureșe. Voichița stă pe o banchetă joasă și mângâie ușor strunele unei alăute, fredonând un vechi și delicat madrigal. Nu-i pentru mine această cale, principe, grăiește ea cu o voce mică și un zâmbet fermecător, împreună cu o gropiță mai adâncită pe obrazul din stânga. La Mangop te așteaptă cununa de aur a împărăteselor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Da' numai ce și-a slobozit Măria sa "opincarii" în luptă, că le-a înghețat zâmbetul pe buze și li s-a pleoștit musteața! Că Ștefan... continuă ea, dar, brusc, se întrerupe cuprinsă de panică. Măria sa Doamna... șoptește și repede furișează alăuta sub bancă și, de prea mult zor să pornească vârtelnița, răvășește feșile pe jos. Voichița se ridică în picioare, spăsită, cu ochii în pământ. N-ai prea avut spor, Voichițo, constată Maria cu o dojană îngăduitoare reținându-și un zâmbet. Cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
concomitent în ținuta publicațiilor periodice, în practica școlară, în atitudinea oficialității. Deosebiri se fac remarcate și de la o parte a țării la alta, despărțite între ele prin granițe politice. Înnoirile, în Moldova, nu depășesc în genere linia prudenței. De la preluarea Alăutei românești de către Kogălniceanu (iulie 1838), titlul revistei și titlurile unor bucăți apar cu litere latine. Dacia literară (1840) și Propășirea (1844) practică un alfabet de tranziție temperat, introducând ca semne latine pe d, e, m, n, z. În România literară
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
necazurile ei, de către o muzică plină de adorare.” (Benoni Catană) Iar Psalmul 33, în versetele 1-4 se spune: „Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le șade bine cântarea de laudă. Lăudați pe Domnul cu arfa, lăudați-L cu alăuta cu zece coarde. Cântați-I o cântare nouă! Faceți să răsune coardele și glasurile voastre! Căci Cuvântul Domnului este adevărat, și toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioșie.” În aceeași perioadă, mai precis în luna aprilie, având în vedere necesitatea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
tratată ca infantilă în atitudinile sale, bărbatul trebuind să decidă ce să facă și chiar ce să-și dorească. Oricum, „femeia este o ființă care trebuie adorată, dar nu și înțeleasă” (invoc articolul „Femeile” al lui Mihail Kogălniceanu, publicat în Alăuta românească, apud R.M. Popa, 2002, p. 57). Prima calitate a femeilor este cea privind treburile domestice. Spre acestea, femeia este în mod firesc atrasă: Însuși cele mai frumoase dame de lume care trăiesc în cele mai plăcute petreceri păstrează totdeauna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
-n jur, luminile sunt stinse. Sub candela cu mucul ei de tort Veghez trecutul, ultimul meu mort. Doar umbra mă-mpresoară când m-apropii. În preajma ta șoptesc în taină plopii. O văd pe mama, lunecând tăcută Cu mâna ostenită pe-alăută. Iar tata a plecat și el departe Într-o poveste, dincolo de moarte. S-au dus pe rând și n-au să vie iar Și lacrimi cad ca picurii de ceară. O teamă rece mă așteaptă-n prag. Întind spre clanță
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și a luat cartea din mîna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie. 8. Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrîni s-au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută și potire de aur, pline cu tămîie, care sunt rugăciunile sfinților. 9. Și cîntau o cîntare nouă, și ziceau: "Vrednic ești tu să iei cartea și să-i rupi pecețile: căci ai fost jungheat, și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Numele Său și Numele Tatălui Său. 2. Și am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; și glasul pe care l-am auzit, era ca al celor ce cîntă cu alăuta, și cîntau din alăutele lor. 3. Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrînilor. Și nimeni nu putea să învețe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Tatălui Său. 2. Și am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; și glasul pe care l-am auzit, era ca al celor ce cîntă cu alăuta, și cîntau din alăutele lor. 3. Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrînilor. Și nimeni nu putea să învețe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pămînt. 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
semn mare și minunat: șapte îngeri, care aveau șapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mînia lui Dumnezeu. 2. Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; și pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mînă, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, și ai numărului numelui ei. 3. Ei cîntau cîntarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cîntarea Mielului. Și ziceau: "Mari și minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice! Drepte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
mare piatră de moară, a aruncat-o în mare, și a zis: "Cu așa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, și nu va mai fi găsit! 22. Și nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cîntece din instrumente, nici cîntători din fluiere, nici cîntători din trîmbițe, nu se va mai găsi la tine nici un meșter în vreun meșteșug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. 23. Lumina lămpii nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]