1,838 matches
-
și Gospodăririi Apelor și retrimise spre rezolvare companiei, însă decizia finală asupra aprobării studiului va reveni Guvernului României. Așteptăm cu interes orice fel de comentarii și vom fi deschiși discuțiilor pe orice teme referitoare la proiectul nostru, a precizat dl Alan Hill, președintele companiei canadiene Gabriel Resources și al Roșia Montana Gold Corporation. Audierile publice se vor desfășura în mai multe localități în perioada 24 iunie - 25 august 2006. Atât studiul de impact asupra medilui, cât și alte materiale informative pot
Agenda2006-23-06-general9 () [Corola-journal/Journalistic/285034_a_286363]
-
LOEWE În 1901 s-a născut la Viena regizorul american de origine austriacă Frederick Loewe. În 1924 a emigrat în S.U.A. Pentru a-și câștiga existența, a cântat la pian în cafenele din New York. Din colaborarea cu dramaturgul și textierul Alan Jay Lerner (1918-1986), pe care l-a întâlnit în 1942, au rezultat musicaluri de mare succes precum și „Brigadoon“ (1947), „Paint Zour Wagon“ (1952), „My Fair Lady“ (1956), „Camelot“ (1960) și filmul „Gigi“ (1958), cu Maurice Chevalier și Leslie Caron în
Agenda2006-23-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285041_a_286370]
-
au bărbații sfârcuri? Editura Petrescu&Cioponea, București, 2006. Preț: 19,00 lei. Inocența pierdută Celebrul roman al lui Hartley a fost ecranizat în 1970, avându-l ca scenarist pe Harold Pinter, în regia lui Joseph Losey, cu Julie Christie și Alan Bates în rolurile principale, pelicula fiind distinsă cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes în 1971. „Mesagerul“ este o poveste magică și emoționantă despre prezent și trecut, despre inocență și cunoaștere, despre trecerea de la fericirea simplă a copilăriei la
Agenda2006-25-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/285087_a_286416]
-
pivniței ca un sac cu cartofi. Pînă la un punct, drama bărbierului, pe numele său adevărat Benjamin Barker, se aseamănă cu cea a eroului dumasian Edmond Dantes, viitorul conte de Monte-Cristo. El este închis pe nedrept cu concursul judecătorului Turpin (Alan Rickman) secondat de țîrcovnicul Bamford (Timothy Spall), judecător care rîvnește la soția sa și se întoarce peste 15 ani de muncă silnică în colonii cu un singur gînd: răzbunarea. Între timp, din familia sa n-a rămas mare lucru, soția
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
temporar, aceeași femeie, psihiatrul despre care am mai vorbit, și căruia, de fapt, căreia, nu-i pot împărtăși adevărul despre adevărata lor identitate. Pînă și acțiunea trimite, pentru cei cu memoria mai bună, la filmul lui Andrew Lau Wai-Keung și Alan Mak Siu-Fai, Afaceri infernale (Infernal Affairs, 2002), care avea loc la Hong-Kong și nu în Boston, cu actori asiatici și nu americani. Totul se complică și mai tare, cînd aflăm că cele două cîrtițe nu sunt singure, ci și alte
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
specia rară a idealiștilor cunoaște în foarte scurt timp după succesul revoluției apetitul devorator al acesteia, este închis și executat. O altă dimensiune stilistică tinde spre expresionismul inserturilor de animație din Pink Floyd The Wall, filmul din 1982 al lui Alan Parker cu elocința unui "Schrei" mai ales în descrierea ororilor războiului. Marjane spune totul negru pe alb, stilul desenatoarei este sobru, aproape schematic, anticalofil, uneori contondent, ca și cum ar dori ca imaginea să nu abată atenția de la mesajul ei. Negrul și
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
comunicare, de la adolescentul furios care se droghează cu Nietzsche, așa cum în vremurile bune adolescenții de la noi se drogau cu pesimistul Cioran, cu învățăturile lui Noica sau cu ezoterismele lui Mircea Eliade din povestirile lui pe teme indiene, la bunicul erotoman (Alan Arkin) care se droghează cu heroină, de la unchiul Frank (Steve Carrell), un frate suicidar, homosexual și specialist în Proust, la un tată precum Richard (Greg Kinnear) care deține rețeta succesului, Calea spre success în 9 pași, fără s-o poată
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
avangardei, deschiderea ludică capătă o importanță crucială. Cu precizarea că, în cazul acestora din urmă, fiind vorba cu precădere de exploatarea funcției negatoare a ludicului, se ajunge, în cele din urmă, la instaurarea unui regim al absurdului, înrudit cu ceea ce Alan Wilde a numit ironie de tip disjunctiv: reacție la o lume percepută ca fiind alcătuită din fragmente, în care te poți și juca, dar tot mai aproape de marginile unui abis existențial care se cască amenințător, pe măsură ce subiectul oscilează între tentația
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
câștigat cu scorul de 1-0, la Moscova, în compania lui ȚSKA. ȚSKA Moscova - Porto 0-1 Guarin 70 PSV Eindhoven - Glasgow Rangers 0-0 Bayer Leverkusen - Villareal 2-3 Kadlek 33, Castro 72 / Rossi 42, Nilmar 70, 90+4 Sporting Braga - Liverpool 1-0 Alan 18 - penalty Benfica Lisabona - Paris Saint Germain 2-1 Maxi Pereira 42, Jara 81 / Luyindula 14 Dinamo Kiev - Manchester City 2-0 Șevcenko 25, Gusev 77 Twente - Zenit St. Petersburg 3-0 De Jong 25, 90+2, Landzaat 56 Ajax Amsterdam - Spartak Moscova
Liga Europa: FC Porto, cu Săpunaru titular, a învins la Moscova. Vezi rezultatele primei manşe () [Corola-journal/Journalistic/77239_a_78564]
-
of the lost chord”, „A question of balance”; melodii: „Nights in white satin” 1977, „Melancholy man” 1970, „Tuesday afternon” 1977, „Talking out of turn” 1981. „MAHAVISHNU ORCHESTRA”, 1971, Anglia, lider : John Mc Lauglin. „NAZARETH”, 1968, Scoția. „OSMONDS”, 1960, SUA; membri: Alan, Jimi, Waine și Meril Osmond; hit: „Crasy horses”. „PLASTIC ONO BAND”, 1969; membri: John Lennon și Yoko Ono; melodii: „God”, „Imagine”. „PROCOL HARUM”, 1967, Anglia. „PINK FLOYD”, 1964, Cambridge-Anglia; Grup rock clasic, progresiv, filozofic, experimental; membri: Roger Waters, David Gilmour
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
1972, „Goats head soup” 1973; melodii: „Gimme shelter” 1969, „Angie” 1973, „Satisfaction” 1965, „Sympathy for the devil” 1968. „SANTANA”, 1960, San Francisco; membri: Carlos Santana, Michael Shrieve, Raul Rekow, Benny Rietveld. „STATUS QUO”, 1969, Anglia; membri: Francis Rossi, Rick Parfitt, Alan Lancaster. „SWEET”, 1970, Anglia; membri: Brian Connoly, Andy Scott, Steve Priest. „SMILE”, 1968, Londra; precursorii formației „Queen”; Brian May, Roger Taylor. „T . REX”, 1960, Londra; membri: Marc Bolan, Mickey Finn, Gloria Jones; albume: „Electric warrior” 1971, „The Slider” -1972, „Tanx
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Jones; albume: „Electric warrior” 1971, „The Slider” -1972, „Tanx” 1973; melodii: „Children of the revolution”, „20 th century baby”. „THREE DOG NIGHT”, 1966, SUA; membri: Chuck Negron, Danny Hutton, Cory Wells. „THE ANIMALS”, 1962, Newcastle-Anglia; membri: Mick Gallagher, Eric Burdon, Alan Price, Chas Chandler album „Winds of change”; melodii: „The house of the risin”, „Sky pilot”. „THE DOORS”, 1965, SUA ; membri: Jim Morrison, Ray Manzarek, Rubby Krieger, John Densmore, Pat Sullivan; Premiul pentru cel mai bun videoclip de lung metraj. „THE
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
publicul să înțeleagă că lucrați mai bine când aveți un minimum de restricții"16. Alături de valori și de rezolvarea de probleme, sistemul de PR, prin operatorii săi, trebuie să promoveze mai multe principii de bază. În viziunea lui Doug Newsom, Alan Scott și Judy VanSlyke Turk, acestea ar fi următoarele: "1. Relațiile publice se referă la fapte, și nu la ficțiuni. 2. Relațiile publice nu reprezintă un serviciu personal al individului, ci ele constituie un serviciu al unei instituții. 3. Practicantul
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
apărătoare a drepturilor omului și nu s-a ascuns. S-a ridicat apoi împotriva consecințelor oribile ale ideilor pe care le-a susținut. Și a făcut-o de fiecare dată direct, cu simplitate, și cu o copleșitoare demnitate. Marele critic Alan Bloom afirmă că Doris Lessing a fost răsplătită cu Nobelul din motive de "corectitudine politică". Rareori mi-a fost dat să aud gugumănie mai mare. Dacă ravagiile corectitudinii politice se vor opri vreodată, acest lucru se va întâmpla și pentru că
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
a.m.d. Nu, nu, o să audă oy-ul de la sfârșit și, atunci, s-a zis cu distracția. Hai să-i zicem Al Port, Al Parsons! „Am onoarea, domnișoară Gagică, aveți ceva împotrivă să patinez alături de dumneavoastră, mă numesc Al Parsons -“, dar Alan nu sună oare la fel de evreiesc și străin ca și Alexander? Știu că există un Alan Ladd, dar mai este apoi și prietenul meu Alan Rubin, jucător de câmp între a doua și a treia bază în echipa noastră de softball
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
distracția. Hai să-i zicem Al Port, Al Parsons! „Am onoarea, domnișoară Gagică, aveți ceva împotrivă să patinez alături de dumneavoastră, mă numesc Al Parsons -“, dar Alan nu sună oare la fel de evreiesc și străin ca și Alexander? Știu că există un Alan Ladd, dar mai este apoi și prietenul meu Alan Rubin, jucător de câmp între a doua și a treia bază în echipa noastră de softball. Și stai să vezi când o să audă că învăț la Weequahic. Ei, și oricum, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Am onoarea, domnișoară Gagică, aveți ceva împotrivă să patinez alături de dumneavoastră, mă numesc Al Parsons -“, dar Alan nu sună oare la fel de evreiesc și străin ca și Alexander? Știu că există un Alan Ladd, dar mai este apoi și prietenul meu Alan Rubin, jucător de câmp între a doua și a treia bază în echipa noastră de softball. Și stai să vezi când o să audă că învăț la Weequahic. Ei, și oricum, ce mai contează, pot să mint în legătură cu numele, în legătură cu școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înainte ca implozia farsei să-l facă prizonier. Haideți deci să ne îndreptăm atenția spre Highgate Hill și spre rețeaua de străzi care înconjoară Centrul de Sănătate Grove. Într-una din casele aflate pe o stradă adiacentă, Naomi, soția lui Alan Margoulies, pregătea micul-dejun al bebelușului. „Pregătea“ înseamnă că turna apă fiartă și răcită din ceainicul electric în grămăjoara de pudră nutritivă cenușie din castronul de plastic. Însă, din cine știe ce motiv, acest gest banal îi vibra în minte ca sunetul metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ciudată în timp ce hrănea copilul, pentru că soțul ei, doctorul, ocupa tot capătul mesei mari și curate, din lemn nevopsit, ce domina bucătăria familiei Margoulies. Naomi știa foarte bine că nu trebuie să-l deranjeze. Nu de puține ori se întâmpla ca Alan să se comporte infect dimineața. Dacă era provocat, trecea lesne la demonstrații uimitoare de critică abuzivă. Naomi nu se putea hotărî la ce să se uite. Dintr-un motiv oarecare, în dimineața aceea avea o stare de greață, iar vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sexual. Însă din unghiul din care îl privea Naomi, se vedeau cojițe maronii și albe în cărarea din părul său. Fusese șocată să observe - e drept că-și dăduse și mai devreme seama, dar numai cu ajutorul mâinilor - că ceafa lui Alan nu era mai deloc rotunjită. Linia care unea creștetul capului cu locul unde părul îi atingea gulerul părea aproape perpendiculară. Naomi se scutură înfiorată. Asta îi accentuă starea de greață. Doctorul răsfoia ziarul. — Hmmmm... mormăi el, în semn de încuviințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de pescuit desuetă, de undeva din Elveția. Mai bine se așeza cu fața la el, la celălalt capăt al mesei, și muta scaunul copilului. Orice, doar să nu mai surprindă imaginea lui de sus. Și chiar așa făcu. Văzut de la același nivel, Alan Margoulies era o priveliște acceptabilă, ba era chiar drăguț. Avea un nas lung și subțire, sprâncene rectilinii, închise la culoare, ochi ușor bulbucați, dar foarte, foarte întunecați și o gură de femeie. Pielea avea o lucire de marmură și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lung, dat după urechi. Niciodată nu putea sta liniștit, nici măcar acum. Naomi auzea cum tălpile de crep ale pantofilor i se lovesc de dalele roșii din pardoseala bucătăriei, iar degetele de la o mână băteau darabana pe o latură a mesei. Alan simți că e privit. O privi la rândul său în ochi și îi zâmbi cu drăgălășenie. Spuse: — Ce-ar fi dacă am chema pe cineva să stea diseară cu copilul? Am putea ieși să luăm cina, și după aceea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cuvânt pentru asta. Allan închise ușa din față cu suficientă forță încât să facă micile panouri colorate de sticlă să se zguduie. Își relaxă umerii și porni în plimbarea de o sută cincizeci de iarzi către Centrul de Sănătate Grove. Alan Margoulies era cunoscut drept un „bărbat conștiincios“. Asta însemna că parcursese cel puțin o treime din drumul spre beatificare. Bărbații conștiincioși (și femeile conștiincioase, de altfel) aud adesea o șoaptă tainică în urechi când ajung la starea aceasta cvasi-religioasă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spre beatificare. Bărbații conștiincioși (și femeile conștiincioase, de altfel) aud adesea o șoaptă tainică în urechi când ajung la starea aceasta cvasi-religioasă. Dacă se concentrează, aproape că reușesc să deslușească și cuvintele „O, e un sfânt“ rostite iar și iar. Alan Margoulies era un medic generalist căruia chiar îi păsa de pacienții săi. Ascensiunea lui profesională fusese suficient de rapidă pentru a ține în frâu cinismul și alienarea asociate artei vindecării. Avea abia treizeci și doi de ani și urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
el acasă. Poate că nu era tocmai drăguț. De fapt, nu era deloc drăguț - egoist, dominator, agresiv și duplicitar. Dar conștiincios, da - de o conștiinciozitate orbitoare și dureroasă, așa cum, fără îndoială, putea mărturisi și Naomi. În definitiv, cine altcineva decât Alan ar fi putut să-i citească pasaje din Leach și Jolly în timp ce ea dădea la boboci, la prima rundă de grețuri matinale? Alan pășea vioi. Corpul lui zvelt, înveșmântat într-un costum foarte modern (credea el) de culoarea bronzului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]