312 matches
-
cuvântului odrăslit din Adevăr, Credință, Libertate și Iubire. Altfel, spus: toate darurile duhovnicești să rodească în el ca un spic bogat de virtuți creștine în fața ispitelor torențiale ale vieții, zămislind Luptătorul creștin al lumii Ortodoxe. Gândurile sale albe cu reflexe albăstrii de azur, dăltuiesc fruntea de zenit cuprinzând soarta sa sub povârnișurile destinului Neamului. Viețuirea Luptătorului creștin în această lume trebuie să fie eonul ceresc al dăruirii sale pentru Crucea lui Hristos, întrupându-se harului hristic al Piramidei Fericirilor, ca taină
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
Ce pare-o plimbare-ntr-un nesfârșit paradis, Aducând lumea-ntreagă la picioare-n jur!... Zâmbete și ecouri străbat timpul viu, Povești din trecutul cuprins de dor se aprind, În suflete, senin cer sclipind și nemurind, Înspre-orizonturi de-un infinit albăstriu... Vise și iubiri deschid calea spre dalbi nori, Ce trec peste punți, unind vremuri din depărtări, Când trupul șezând in iarba verde-ntinsă-n zări Admira nestingherit câmpuri lungi de flori... Glasul trenului ce străbătea-ntinderea Sună prelung în ecoul
PĂŞIND DESCULŢ PRIN ROUA AMINTIRILOR... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350746_a_352075]
-
ceva. Zisese și el, așa...în disperare de cauză. Și, ca prin minune, focul din grădină se stinse. La fel și de pe trupurile celor din jur și al prințesei. Doar cercurile de lumină se mai învârteau în jurul Primăverii, cu sclipiri albăstrii, misterioase. În timp ce prințesa plângea cu sughițuri, Norocel tot mai insista: -Mai sărută-l, prințesă, mai sărută-l! Primăvara, care era cuprinsă de amarnice regrete, pentru ceea ce făcuse, înțelegând că flăcăul îi dovedise care sunt fațetele ascunse ale adevăratei iubiri, îi
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
mai fost fecioara când după ce, nebuni, ca prinși într-o furtună am prefăcut o noapte de iarnă grea, cu luna în joc halucinant de umbre și lumină. S-a măritat fecioara, plângea sub valul ei sau poate se topea zăpadă albăstrie și-i tremura sub gene o mare de scântei ori un ocean de cețuri sub fruntea sidefie S-a măritat fecioara, mi-a mai murit un vis cum moare floarea blândă strivita sub picior Ghiceam prin val pupila-i furată
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (2) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359765_a_361094]
-
apă freatică conținutul de aer (oxigen) este extrem de mic ceea ce favorizează menținerea sub formă redusă a compușilor de Fe și Mn, care prin procese pedogenetice pot forma minerale secundare de tipul ferosilicaților cu fier feros de culoare verzui albăstriu, culori imprimate și orizonturilor de sol (orizonturi de glei). Gleisolurile molice din cuprinsul arealului protejat sunt soluri cu un procent relativ ridicat in baze în care predomină Ca și Mg. Se formează pe terenuri acoperite cu o bogată fitocenoză ierboasă
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296511]
-
pâinea, brânza și sticla cu apă și a început să mănânce, cu ochii fixați pe mine. Vaca păștea pe lângă capră, măgarul stătea ca o statuie din bronz, vara se întindea, leneșă, peste pădurea ce era verde aici, lângă noi, dar albăstrie în depărtare, peste miriștea care amesteca cioatele galbene ale paielor de grâu cu florile de cicoare, cu spice de mohor sau vârfuri de știr, peste orizontul în care linia ferată părea un fermoar ce unea pământul cu cerul. O cioară
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
corpul alungit, aripile lungi dar mai înguste decât ale lăstunului de apă, coadă forfecată, capul ușor turtit și ciocul scurt, iar pe burtă penele sunt complet albe. Spatele, capul și partea superioară a aripilor sunt de un negru-vânăt cu nuanțe albăstrii, restul corpului este acoperit cu puf alb. Totuși nu au coada prea tare forfecată ca la rândunele, iar picioarele ie sunt acoperite de pene și puf. Masculii nu se prea deosebesc prin exterior de femele. Indivizii tineri se aseamănă cu
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
broască! ...riscați cu calul „Har” - nu cu Femeia...! *** MARTIE ÎNVINS... învins - se-nclină Martie spre vifor: câte zăpezi - în primăvara vieții! mai apucăm să ne trăim drumeții sau iar ne pierdem între ceți de pripor? ți-ai pierdut zeul - lună albăstrie... deplin armat - când oare va să vie? iar urlă lupii, pe la stâni, în munte - iar ne plecăm, în umilință, frunte... e-atâta-amărăciune-aici, pe coastă că ghioceii nu-și mai sparg fereastră... - și a venit, din friguri, o nălucă și nu mai
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
cascadă în moarte de legendă. Negație de sine în pasul pe sub Himalaia. Conștiința inutilității dublului altern. Speranța neantului în plinul dinspre neființă. Văd mandibulele lui Șo în cadavrul poeziei. O mantră îi beștelește sfințenia. Lasă catagrafii canibalice. Mori abscons, moș albăstriu, etern suflet biografic al pătrunjelului. Umbră de puroi și flegmă holerică amestecate printre florile înmiresmare de nicăieri. Orgia ritmului va fi epuizat zeii. Se rupe merudanda lângă hostel Miranda. Unde e vremea când citeam în TOI, ca la un binevenit
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
central, chiar deasupra fostei cofetării Scala. Când a apărut în ușă, surpriza a fost de ambele părți. Arăta ca o păpușă dulce și nouă, după un duș revigorant, răspândind un parfum subtil de sub o rochiță de casă, volatilă, cu floricele albăstrii - parcă văzuse de la București, cu ochii minții, culoarea tapetului din living și se pregătise pentru a fi asortată. Când a văzut masa aranjată pentru două persoane, cu lumânări și cu cristalurile mele nefolosite de aproape douăzeci de ani, de la vizita
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
somn până la mină, dar erau prea puțini dintr-aceștia, așa că cei de teapa lui Istrate nu-i băgau în seamă. După ce ajunseră la destinație, coborâră din vehicul și se îndreptară către vestiarul unde își lăsau hainele de oraș, îmbrăcând salopetele albăstrii cu dungi fosforescente (ca să fie cât mai vizibili în subteran când o lampă își ațintea lumina asupra lor), casca pe cap, după care, cu mărcile personale, din metal, pregătite din timp, se îndreptară către lămpăria minei unde lămpăresele de serviciu
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
țiganul despotcovind răsăritul ți-a adus potcoavele, numai două, două ți-a adus din cele patru cerute, nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră, știi, carcera aceea cu drugi de metal și apă până la brâu, timpul e albăstriu și sticlește pe pieptul tău, luna a plecat de pe câmp iar tu faci focul cu lemne subțiri, noaptea ți-a intrat în ochi, e văzduh printre chipuri, morarul a oprit moara, o să cumpăr făină pentru ... Citește mai mult strigai disperareafilozofând
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
coaste îți umblă câmpia,țiganul despotcovind răsăritulți-a adus potcoavele,numai două, două ți-a adusdin cele patru cerute,nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră,știi, carcera aceea cu drugi de metalși apă până la brâu,timpul e albăstriu și sticleștepe pieptul tău,luna a plecat de pe câmpiar tu faci focul cu lemne subțiri,noaptea ți-a intrat în ochi,e văzduh printre chipuri,morarul a oprit moara,o să cumpăr făină pentru ... XXVI. AMINTIRE DESPRE TAICA, de Stejărel Ionescu
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
era un pic învolburat. Bătea vântul destul de intens, iar prova navei spărgea valurile, aruncând pe teugă[ partea acoperită de la prova sau de la pupa unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii.] stropi de stele albe ce căpătau de la razele soarelui irizări albăstrii. În comandă era timonierul și după șapcă, desigur, comandantul. Adriana având fereastra cu geamul coborât, din lipsă de ocupație, le făcu semn cu mâna, crezând că nu va fi observată, dar spre surprinderea sa, s-a auzit tifonul[ Aparat de
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
ochi negri genați din cale-afară, o gură zugrăvită de buze roșii de parcă ar fi degustat doar afine și merișor... Iar părul, da, părul era corbiu și des; îl purta retezat până-n umeri și-l flutura în bătaia vântului în străluciri albăstrii. Vorba îi era dulce ca mierea, nimeni nu s-ar fi plictisit să-l audă. Dar mai de preț îi erau mâinile. Cu ele mânuia ruda, făcea minuni din lemnul de plută, câte alea, de folos în gospodăria omului... Ehei
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
a uitat prea multă lume la știri, când s-a dat pe post”. • Am terminat! Mergem la masă! spuse Fernando victorios. Adolescenții urcară veseli și gălăgioși spre sala de mese. Atingerea delicată a razelor solare, ce despicau petalele de nuanțe albăstrii ale cerului îi trezise magic pe toți, la viață. Au luat tăvile pentru servit bine spălate, câte un bol cu ciorbă, din care zburau haotic aburii îmbietori, o farfurie cu pârjoale apetisante, pireul de cartofi, din cei curățiți de ei
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MOMENTE... Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Momente metamorfozate în magnifice melancolii compun o melodie... În suflet - miresme de mărgăritare... În privire - o pată de cer albăstriu... Și mâinile mângâie nostalgic tâmple argintii... Referință Bibliografică: Momente... / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viviana Milivoievici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MOMENTE... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380458_a_381787]
-
Articolele Autorului Limba română e mama cea bună Care îmi cântă de jale și dor; Vorbele ei se adună-n cunună Și înfloresc pe al țării ponor. Limba română e floarea câmpiei Roșie ca focul ori galbenă-n grâu Sau albăstrie pe marginea iei... Limba e freamăt ori șopot de râu. Limba-i miracolul ce ne-nconjoară, Muzica sferelor ce ne surâd, Limba e cântec suav de vioară Și veselia din ochii ce râd. Limba română e tulnic și bucium, Doină
LIMBA ROMÂNĂ E MAMA CEA BUNĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379517_a_380846]
-
cuvântului odrăslit din Adevăr, Credință, Libertate și Iubire. Altfel, spus: toate darurile duhovnicești să rodească în el ca un spic bogat de virtuți creștine în fața ispitelor torențiale ale vieții, zămislind Luptătorul creștin al lumii Ortodoxe. Gândurile sale albe cu reflexe albăstrii de azur, dăltuiesc fruntea de zenit cuprinzând soarta sa sub povârnișurile destinului Neamului. Viețuirea Luptătorului creștin în această lume trebuie să fie eonul ceresc al dăruirii sale ... Citește mai mult „Cele îndurate cu propriul sânge se aștern pe hârtie ca
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
cuvântului odrăslit din Adevăr, Credință, Libertate și Iubire. Altfel, spus: toate darurile duhovnicești să rodească în el ca un spic bogat de virtuți creștine în fața ispitelor torențiale ale vieții, zămislind Luptătorul creștin al lumii Ortodoxe. Gândurile sale albe cu reflexe albăstrii de azur, dăltuiesc fruntea de zenit cuprinzând soarta sa sub povârnișurile destinului Neamului.Viețuirea Luptătorului creștin în această lume trebuie să fie eonul ceresc al dăruirii sale ... XXXII. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE, de Gheorghe Constantin Nistoroiu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
fie declin, Ci doar o treaptă nouă nemaiîntâlnita- De unii lăudată, de altii neauzita... Te rog, să nu fii supărat pe frunze- Ele te- așteaptă, cu verdele- n copilărie, Să- ți amintești descrieri de mimoze, Culese parc- acum, prin iarbă albăstrie. Îți amintești și pomii de - iasomie, La colțul pragului buneilor creșteau, Ca sfinți cu dulci arome în făclie, De- aici, in viata de la țară te duceau. Să fii copil zglobiu, cu ochii plini de soare, Mâinuțele -întinse pan- dincolo de cer
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
cârje de ninsoare, Vag timpul țesătura și-o complică, Contururile ard în îngroșare Sub marea de lumini cu ochi de sticlă. Culorile sunt reci și părăsite, E-o revărsare de metale gri, Largi voaluri indigo cad împietrite, Sub răsuflarea serii albăstrii. Atâta timp s-a condensate în aer Și-atâta necuprindere-n cuvânt. Prin zațul depărtărilor mă-ncaier, Cu umbra mea, în vidul pal dansând. Din volumul PEISAJE ȘI ANOTIMPURI de RODICA ELENA LUPU Editura ANAMAROL, 2016 ISBN: 978-606-640-197-6 Referință Bibliografică: ALERGARE
ALERGARE ÎN NORI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374345_a_375674]
-
dar cea mai ciupită după mii de lovituri), De pe pământ, Uranus greu se vede cu ochi liberi, mai deloc! Prin sita celor nouă mari inele de roci ce-i strâng în chingi răsuflul chinuit al mingei uriașe de nori metanici albăstrii și groși, îl descoperim plutind greoi, alene, peste oceanele-i agitate din hidrogen lichid, lipsite de-orice țărmuri de lumină... O zi și-o noapte țin aproape-un secol pe Uranus, în timp ce-aleargă greu în jurul Soarelui și tremură
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
ochi negri genați din cale-afară, o gură zugrăvită de buze roșii de parcă ar fi degustat doar afine și merișor... Iar părul, da, părul era corbiu și des; îl purta retezat până-n umeri și-l flutura în bătaia vântului în străluciri albăstrii. Vorba îi era dulce ca mierea, nimeni nu s-ar fi plictisit să-l audă. Dar mai de preț îi erau mâinile. Cu ele mânuia ruda, făcea minuni din lemnul de plută, câte alea, de folos în gospodăria omului... Ehei
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
vată Iată cât sunt de-mpletiți În tăcere când așteaptă De vânt să fie tiviți Niște vrăbii acum zboară Bătând aerul rapid Și privirea îmi măsoară Cu un deget insipid Un fluture maroniu A trecut ca o săgeată Pe sub cerul albăstriu Cu fața acum pătată De norii ce-și schimbă mersul Prin lamelele de vânt Să pătrunzi azi înțelesul Tainei date prin Cuvânt Iată-un cârd de porumbei Aici a aterizat Câtă viața au în ei În zborul lor cel curat
VÂNT ÎN MĂNĂȘTUR de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371335_a_372664]