463 matches
-
Acasa > Poezie > Familie > ODIHNEȘTE ÎN PACE! Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Se scutură albeața copacilor, de vânt Uscați și goi rămân, fără un cuvânt... Un fâlfâit de aripi piere-n depărtare Sub făclia nopții curg lacrimi de iertare. Iartă-mă, O, Doamne, mânie port în suflet! Mi-am învelit cu umbră, al sufletului umblet
ODIHNEȘTE ÎN PACE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350084_a_351413]
-
atent, revărsându-și înțelepciunea-i caracteristică... privirea aceea lucitoare! în câțiva ani deja știam să citesc... bărbieritul bătrânului continua să mă fascineze... de fiecare dată lăsam cartea de povești și mă pierdeam în gesturile sale și în privirea din oglindă... albeața spumei de ras dispărea lăsând un chip limpede, lucitor... apoi mă întorceam la cărțile mele, la povești, la lumea aceea imaginară... țin minte că uneori, seara, bătrânul îmi povestea din tinerețile sale sau îmi înșira geografia lumii atât de pe-ndelete
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
ei. Unul din ei a spus celuilalt: - Cum ai orbit? - Eu, a răspuns cel întrebat, eram corăbier în tinerețe. Am plecat din Africa cu corabia pe mare. În mijlocul mării m-am îmbolnăvit de ochi. Neputând să mă vindec am căpătat albeața și am orbit. Apoi l-a întrebat pe celalalt: - Tu cum ai orbit? - Eram din meserie șlefuitor de sticlă, a răspuns acesta. Din pricina focului mi s-au topit ochii și am orbit. Cei doi l-au întrebat pe al treilea
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
mire Iepurilă. - Da! își întări spusele ursul. Și tu știi că atunci când promit ceva, îmi respect promisiunea! - Nu-i rău! zise mulțumit micul animal. Un lucru nu-nțeleg eu însă. Ursul începu să râdă: - Ce-i așa greu de-nțeles, albeață? - Păi cum? Oi fi eu stăpân, cum spui, dar munca tot mie îmi rămâne, iar tu, în schimb, te-alegi cu hrană dulce toată iarna. - Măi, colțatule, bag de seamă că tu îl aștepți pe țepos să vină să culeagă
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
ai mai multă experiență în astfel de treburi, albinele te cunosc și poate că ești chiar prietenul lor! spuse iepurașul, șezând cu o atitudine impunătoare în fața ursului. Acestui însă nu-i venea să-și creadă urechilor: - Tu îmi ordoni mie, albeață obraznică? Și ursul, nervos peste poate, era gata-gata să-l prindă pe iepure în labe. - Nu așa vorbește un stăpân? făcu iepurașul pe-a miratul. - Tu, stăpân??? - Tu mi-ai încredințat astă misiune, ursule! - Și ce-i cu asta? - Asta
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
ceasuri înainte de lăsarea întunericului, Belay părăsi riada gazdei, trecu de Jbel Lakhdar și pătrunse în Arset el-Bilk, unde căută adăpost din calea arșiței necruțătoare la umbra unui palmier. Aici adăsta zi de zi scăpătatul soarelui, privind prin ochii încețoșați de albeață colcăiala medinei. Îi plăcea să amușineze prin nările fremătânde odorul pământului bătucit, nădușeala cailor înhămați la caleștile înșiruite de-a lungul străzilor ori mirosul dulceag de harissa. Toate îl încântau și-i trezeau amintiri, toate în afară de putoarea grea de benzină
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
ELIBERAREA Autor: Voichița Pălăcean Vereș Publicat în: Ediția nr. 868 din 17 mai 2013 Toate Articolele Autorului Îngenunchează. Pământul înghețat, răscolit cu furie de groparii nevoiți să lupte cu gerul ce taie de o săptămână, este neașteptat de negru, accentuând albeața cu sclipiri diamantine a zăpezii din jur. După ce murmură o rugăciune scurtă, fiindu-i clar că gestul său - de un marcat dramatism - nu a scăpat nimănui, Dan se ridică, șterge din colțul ochiului o lacrimă imaginară și-și aranjează atent
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 280 din 07 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului TĂNĂRA SUBOFIȚER: Bună ziua domnule Cucu. CUCU: (se adresează Escrocului): Pleacă de aici că pe mine nu mă vede. TĂNĂRA SUBOFIȚER: De ce să nu văd, crezi că am albeață?! CUCU: Cu-cu. Cu-cu. Pe mine nu mă vede, pe mine nu mă vede. ESCROCUL: Sărmanul Cucu! CUCU: Nu mă vede, nu mă vede. (Tinerei subofițer): Nu mă vedeți, nu mă vedeți, nu-i așa? Cum să mă vedeți
COANA MARE SE MĂRITĂ, 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355577_a_356906]
-
pește! Buimăcit de ce mi se arătase, ridic ochii spre înalt să primesc oblăduirea Domnului pentru așa întâmplare și, ce crezi, mamă, că zăresc?! Coroana străveche, puzderia de frunze... nu făceau nici o umbră!!! Pe loc, soarele aprig mi-a orbit cu albeață vederea! Abia ceva timp mai târziu mi-am revenit și am pornit-o spre casă... Și terminând de zis întâmplarea, începu să ude straturile cu regina-nopții din fața curții. Mamă-sa, cu ochii măriți de fericirea clipei, își zise: Băiatul ăsta
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
regăsesc undeva aflată poate-n vârtejul facerii lumii sau poate-s doar unica supraviețuitoare a unui încă neînțeles cataclism nimeni în jur doar telefonul care zace pe birou în husa-i colorată ca o păpușă muppet abandanota ochiul inboxului de albeață acoperit fixeză imobil pustiul și sunetul tastelor obosit mototolește ca pe o foaie de staniol de conținut deposedată tacerea ce s-a -nstăpânit hei ! . hello! Hi!.... m-aude cineva? niciun răspuns doar degetele mâinii drepte-au tresărit reamintindu-mi că
ARIPILE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370032_a_371361]
-
rănile de la gât au urmat cele de pe sâni, am fost nevoit să desfac sutienul, femeia a avut un ușor gest de împotrivire, după câteva cuvinte de încurajare, s-a lăsat abandonată în mâinile mele. Am desfacut sutienul, sânii, de o albeață ireală, tari, cu sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
mein sonder, braver Kammerad. Pe tavă, în iarbă, o iei sub barbă, E gravă, măi, Tavi Ababii, Mergi numai trei pași, dai de apași, Apeși, dai de leși, un cap bălai, Cum numai în rai zărești, cu mustață și cu albeață. Râde lumina, diamantina. Cadavre de idei, nu le luați în seamă, Poeme de cheamă. Dar eu am văzut idei vii, Alergau bidivii, să fim serioși, soioși, scorțoși. Premii, lume, lume, răsună valea de glume, O navă bolnavă, gravă Plutește în
ERSATZ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353463_a_354792]
-
acurateță, Oul hulit recunoaște Că e-ncodeiat de paște... În discuția pestriță Și un ou de prepeliță Îl acuză de rutină Tot pe oul de găină... Dar cum patrula în zonă O cioară autohtonă, Spuse oului de rață Că suferă de albeață! Că și oul ei de cioară Se vopsește bună oară, Peste albul argintiu Cu un ton mai tuciuriu... Dar cu o mișcare bruscă Se ivii oul de gâscă Ce se băgă în pricină Salvând oul de găină... El cu grije
OUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352635_a_353964]
-
de soare Să cadă-n poieni ici și colo pătate, De neaua ce moare sub lina dogoare. Pe boltă se mișcă picturi fascinante, În tonuri de gri și de alb și de-azur. Pe dealuri și șes se impun dominante, Albeața din flori și crud-verde în jur. Frunzișuri adie de vânturi mișcate, În aer se-ntinde a serii răcoare. Jupoane de nori stau de cer atârnate, Pătând pe alocuri apusul de soare. *** Referință Bibliografică: Prier / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
PRIER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353743_a_355072]
-
blond al Turismului, ca să vedeți și Roșia Montană atât cât mai este la suprafață și nu intră în cufărul de amintiri sub titlul "a fost odată..." , dar și mănăstirile din suburbia moldavă și nu numai Felixul ce vă atrage cu albeața nuferilor dată de zăpada asta din belșug (sic!) a anului ce s-a terminat în urmă cu 12 luni și ne-a aruncat în cea mai superbă criză de creație monetară care a fătat vreo 20 de miliarde de euroi
MODERNIZĂRI LA CENTRALE TELEFONICE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357266_a_358595]
-
și atunci îl pune pe un porumbar, respectiv pe un păducel, pentru a fi albi ca floarea lor. Și iarăși alții îl poartă până când sosesc berzele (cocostârcii) și atunci îl aruncă după aceștia, zicând: Na-ți negrețele/ Și dă-mi albețele!” Dar mărțișorul nu era purtat, la gât sau la mână, numai de copii (fete și băieți), „ci și de fetele cele mari, ba chiar și de o seamă de neveste tinere”; așa stăteau lucrurile mai cu seamă în Muntenia, conform
MĂRŢIŞORUL ÎN TRADIŢIA POPULARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359750_a_361079]
-
o rană; Mi-e trupul arc în agonie, Iar vise am în... insomnie! Ce viață, cum s-a scurs de iute! Străin mi-e chipul, plin de cute, Și am o poftă de dulceață, Dar nu mai văd, că am albeață... Mă trage un copil de mână Și mama parcă mă îngână... Ce câmp frumos, plin de verdeață! Și busuioc sus la podeață... Și cânt de leagăn mama cântă, Cu ochii-n lacrimi la Preasfântă; Să-i ceară pentru fiu iertare
MĂ ZGÂLŢÂIE ÎN DRACI PENDULA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359192_a_360521]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ÎNGERUL ÎNTÂRZIAT Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 769 din 07 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Nu îngerul e chip de nevăzut, Ci ochiul mi-i în pânză de albeață... Și-orbecăi mânuit, ca o paiață, De-un păpușar cu braț de lut. Și nu în Cer e îngerul menit Să-mi umple golul de fântână, Săpat adânc în inima-mi nebună, Ori să-mi trezească ochiul adormit. Tot darul
ÎNGERUL ÎNTÂRZIAT de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341353_a_342682]
-
cu tenacitatea cunoscută toate simțurile fetei. Se retrase din nou din ea și atacă cu sărutările sale pătimașe trupul de zeiță. Cobora, mângâind cu buzele și cu vârful limbii fiecare porțiune de piele bronzată de soarele verii, până ajunse la albeață din adăpostul slipului. Capul se ascunse între coapsele fetei, iar limba sa se insinua spre adâncitura acoperită cu mătasea ondulată și fină, mângâind cu insistență ridicătura de la baza petecuțului. Fata își înfipse cu tărie mâna în părul lui, grăbind ritmul
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
de patron. Bărbatul își luă iubita în brațe și coborî cu ea spre cabina din interiorul bărcii, pe care Dalia o admirase atât de mult și la care se gândise cu nostalgie cum ar fi să se vadă îmbrățișată de albeața cearceafurilor de pe patul destul de larg și confortabil. Ștefan scoase o sticlă cu șampanie din mini barul din salon, deschise dulapul de deasupra lui, luă două din cupele cunoscute Daliei de data trecută și le umplu cu băutura spumantă și plăcut
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
intrebat în drumul meu nisipul fierbinte care luneca sub mersul meu și el a spus simplu, “niciodată”. El nu a venit aici. Am fugit atunci peste nămeții de zăpadă și am cerut ajutor palidului soare care făcea să strălucească imaculata albeața a străzii. “Nu-l caută aici” am auzit. Unde ai plecat? Continui să te caut. Am obosit. Drumurile sunt grele. Sufletul meu secătuit de lipsă ta. Cand va veni primăvară te voi căuta din nou. Voi întreba firele de iarbă
TE CAUT de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342672_a_344001]
-
va îmbracă o ținută decoltată, ce-i dezgolea pieptul. Nu exagerat, dar suficient pentru statutul ei în acea casă. Se admiră în oglindă. Alegerea denotă mult bun gust. Sublinia talia și îi scotea în relief linia bustului, făcând contrast cu albeața de marmură a pielii. Cu siguranță nu se va prezenta așa la conac. Oricum, stăpânul casei nu va accepta. Menajera intră și se înclină. - Spune-mi, te rog, de la cine este cutia? - Lord M.Joseph a comandat rochia pentru dumneavoastră
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
de Dumnezeu lăsat(a). Leac... și babei un colac!”, etc. Toți cei care nu reușeau să se protejeze de “privirile cele rele” și erau considerați a fi deocheați trebuiau să recurgă la aceste ritualuri magice destinate să vindece răul.Pentru albeața se recomandă următorul leac: se punea un mezin (cel din urmă dintre copiii cuiva) să-i scuipe bolnavului în ochi câteva zile de sec, pe nemâncate, înainte de a răsari soarele, pentru a-l vindeca destul de curând. În Bucovina se credea
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
de patron. Bărbatul își luă iubita în brațe și coborî cu ea spre cabina din interiorul bărcii, pe care Dalia o admirase atât de mult și la care se gândise cu nostalgie cum ar fi să se vadă îmbrățișată de albeața cearceafurilor de pe patul destul de larg și confortabil. Ștefan scoase o sticlă cu șampanie din mini barul din salon, deschise dulapul de deasupra lui, luă două din cupele cunoscute Daliei de data trecută și le umplu cu băutura spumantă și plăcut
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
se desfrunzește lumina alungată se revoltă la pata asta de nerușinare și cârpa o străpunge de pe boltă cu un mănunchi de raze rupt din soare apoi grăbit presară în poiene cuiburi de cald pe pajiști la amiază apar neverosimile troiene albeața pură, iarba o pătează e albul semn al iernii care vine sau amintiri din dusa primăvară netulburat temutul vânt revine zdreliții nori cârpindu-i până-n seară *** Referință Bibliografică: cârpaciul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1587, Anul
CÂRPACIUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344070_a_345399]