175 matches
-
cu ea. Dacă ieșea altcineva în evidență într-o poză de grup, întreba cu gura și mai pungită ca de obicei: Cine e acesta (asta)? Ce caută aici?" Scapă, într-o revistă de cultură o poză măricică a lui Rebreanu: "Albinosul acesta cine e?" "Rebreanu, tovarășa academician!" "Și se compară, de-l dau ăștia așa de mare?" Se non e vero" Fotografiile cu scriitori pe care le făcea Ion Cucu nu-și mai găseau debușeu în presă. Le punea pe hârtie
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
nu e rău deloc. Și terminăm ziua în restaurantul hotelului Onix - vizavi de Topaz -, cu vodci, mici și bîrfe... 27 mai. Alissa și Diana - la care se adaugă Dinu Tănase, celălalt membru al juriului - ne spun încîntaț ce bun este Albinosul! O să-l recuperăm cumva (pe casetă?). Vedem Mein Bruder der Vampir/Fratele meu, vampirul, o farsă germană făcută în stil Lola rennt, amuzant, cu multe găselnițe ingenioase - dar parcă, totuși, nu de premiu... Apoi Slepa pega/ Punct mort, film sloven
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
florin, Florin Pupăză Bino este un crocodil albinos care trăiește în acvariu din Săo Paulo. Animalul suferă de probleme de spate, iar veterinarii au recomandat sa i se aplice acupunctura.
Vezi cine se tratează pentru prima dată cu acupunctură by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63483_a_64808]
-
în vârstă de patru ani nu au moștenit cumplita boală. Micutul a fost diagnosticat când avea doar două săptămâni. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în spital, monitorizat de o duzină de medici. Rio este, de asemenea, albinos, ceea ce i-a cauzat orbirea, dar, în ciuda acestui fapt, el iubește lumina și se bucură de muzică. Acum, părinții lui, Gemma și Wayne, au început construcția unei camere senzoriale specială pentru Rio, la casa lor din Halfway, Sheffield. Copilul primește
Sindromul Angelman- băieţelul care nu doarme niciodată () [Corola-journal/Journalistic/66300_a_67625]
-
Sorin Lavric E nevoie de un uriaș spirit ludic ca să scrii o carte ca Teologia albinoșilor. La miloc nu e doar dorința de a face haz pe seama bizareriilor lumii, dar și pofta de a lăsa cuvintele să se rostogolească zgomotos, într-o cadență furioasă. Cred că aceasta e principala motivație care i-a împins pe Ciprian
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
instinctive. „Orcinos“ însemnînd: ceva slut și respingător, amintind de umbrele iadului. Iar impresia cu care rămîi în urma lecturii e că trăim într-un iad de mascarlîcuri în fața grozăviei cărora singura atitudine cuvenită e hohotul nebunesc. Iată de ce rîndurile din Teologia albinoșilor sînt insidioase: în locul unui carnaval de bagatele hazoase te pomenești într-o bolgie cu detalii infernale. Să detaliem: dacă admitem că grotescul e acea formă de comic care culminează în oroare, sfîșiere și sațietate crispată, atunci în mod paradoxal, în
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
ambiție decît cea de a distra, ca niște scurte și nevinovate giumbușlucuri, un public prea întristat de veștile pe care i le dă realitatea de zi cu zi.“ (p. 7) Dacă un cititor întristat de vești sumbre ar deschide Teologia albinoșilor, ar fi nu numai lipsit de putința de a-i gusta rafinamentul, dar nici măcar nu ar simți nevoia de a o citi. Pe scurt, un public abătut și dezabuzat nu are organ pentru degustarea bagatelelor de aici, și asta fiindcă
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
spirit dornic de calofilie va simți frumusețea improvizațiilor literare, în schimb un om normal, cu tabieturi TV și cu obișnuința educării prin știri, adică omul „prea înstristat“ de care vorbesc autorii, va fi inapt a se bucura de ele. Teologia albinoșilor e pentru esteți, nu pentru amatorii de glumițe facile care se hlizesc inept la serialele de divertisment. Asociațiile libere făcute pe un fundal de fină erudiție cer o sensibilitate pe măsură, de unde și neputința unui crispulus homo (filfizon) în a
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
căror adulmecare e nevoie de altă înzestrare decît cea cerută de comediile bufe. Dacă viața e o greșeală, adică o glumă proastă a destinului obscur, atunci în fața ei singura reacție firească e cea de repudiere în numele unui sarcasm superior. Teologia albinoșilor este o astfel de repudiere făcută de la înălțimea unui talent indubitabil. Vituperarea e împinsă aici pînă la ultima consecință, de aceea cititorul resimte lectura ca pe o trezire prin oripilare. Și la atîta trezire, atîta plăcere livrescă.
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
plin de cherubini și ghirlande de stuc, Cecilia și Cedric păreau decupați din cine știe ce revistă veche, cretată, cu imagini de music-hall. Cecilia fusese pregătită întreaga zi pentru solemnitatea ce avea să urmeze în noaptea aceea de primăvară. De când se trezise, Albinosul răsărise în fața ochilor ei ca una dintre acele imagini de vis care mai persistă uneori câteva clipe pe retină. Un negru alb ca laptele, cu un neg mare, zmeuriu, lângă nara dreaptă și cu ochii galbeni ca de câine. Cum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aplecase asupra ei, zâmbind ciudat, capul lui mare umplea aproape tot spațiul de sub baldachinul de stofă aurită. Doar un triunghi subțire de aer fumuriu se mai zărea din încăpere, în care se ițea mutrița caraghioasă a lui Veve, mica negresă. Albinosul era proprietarul clubului de jazz "Monsu", unde cânta Cedric. Venise în oraș cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, într-un ciudat automobil de epocă având, pe bancheta din spate și cu gâtul scos prin geam un gigantic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din fața localului închiriat de Monsieur Monsu (cum i se spuse, în mod grotesc, dintr-o întîmplare) muri însă în aceeași săptămână, înțepat de un scorpion. După câteva luni, ucigașul plătit care-l pândi zadarnic la ieșirea din spate, pe unde Albinosul părăsea în zori localul de când automobilul îi devenise o împletitură barocă de fier ars, îl împușcă din greșeală pe inspectorul de poliție din cartier și sfârși pe scaunul electric. Femeia care îi fu strecurată în pat ca să-i iscodească secretele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
abrutiza cu absint azuriu, pe o scenă centrală, rotundă ca un divan, bărbați și femei, goi, se acuplau în încolăciri de șerpi umani, folosind accesorii ce puteau fi cumpărate, pentru continuarea acasă a orgiei, dintr-o mică prăvălie a aceluiași Albinos: falusuri de fildeș sculptate vinișoară cu vinișoară încît să fie aidoma unei virilități de zeu al abundenței, măști de catifea neagră, lenjerie de dantelă, hamuri și zgărzi complicate, bice din piele de hipopotam... Cu timpul, un lanț de asemenea prăvălii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zei sau demoni de coșmar, goleau fără să răsufle paharele cu whisky, tequila sau absint, întindeau mâinile și-și umezeau degetele între pulpele negreselor și roșcatelor, se prăbușeau cu capul pe mesele din împletitură de bambus... Timp de zece ani, Albinosul cumpără străzi întregi din French Quarter: pub-uri, saloane de jazz, restaurante în care homarii erau preparați în optzeci de feluri, cu zece sorturi de maioneză, bordeluri și magazine de suveniruri de la Mardi Gras, tutungerii și case de locuit, umbrite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de cancelarie imperială, abia distins într-un păienjeniș de volute. Același M somptuos, parcă bătut în pietre scumpe, era gravat și pe portiera Packardului său negru, cu șofer indonezian, care-l ducea și-1 aducea la intrarea localului "Monsu". Când Albinosul intră într-o după-amiază pe ușa batantă, de cristal, a localului, apărat de ploaia care cădea-n valuri spulberate pe caldarâm de către șoferul cu umbrelă neagră, el însuși muiat într-o clipă de ruperea de nori de peste New Orleans, portarul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de păr. Așa îl găsi fratele Armando când sosi cu cabrioleta lui binecunoscută ca să-i dea ultima-mpărtășanie. Călugărițele socotiseră să-și facă datoria până la capăt, deși nimeni în tot orașul n-ar fi putut spune cum arăta zeul la care Albinosul s-ar fi putut, eventual, închina. Preotul, chemat în asemenea grabă că încă mai ținea la falcă, între măselele lui cu coroană de aur și peretele fleșcăit al obrazului, un mic ghemotoc însîngerat, urcă în fugă scările clădirii coloniale. Pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
legi statistice, spuneau altceva celui ce simțea clocotul religios al comunității prin toți porii. La marginea câmpului de forțe curcubeene apăruse deodată un mare continent glacial. Un aisberg negru, străin și ireductibil deasupra căruia, ca-n vedenia lui Iezechiel, trona Albinosul, șiroind o văpaie neagră și învăluit pân-la brâu într-un metal asemenea crisolitului. Când intră în odaie, părintele zări mai întîi marile pânze albe ca laptele, scrobite, ce acopereau capetele maicilor surori. Fevronia era frumoasă ca o sculptură de porțelan
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumina de crepuscul prin fereastra rotundă a soarelui. Un astfel de cataclism vesperal se curbase deasupra orașului, transformând în sânge apa fluviului, când, după ore și ore de tăcere încordată, fratele Armando ieși din odaia de moarte sau somn a Albinosului. Călugărițele tresăriră violent și săriră-n picioare (căci uitaseră cu totul unde se aflau și ce așteptau), privindu-l cu ochi rotunzi pe bărbatul în sutană violetă, cenușiu la față și cu pleoapele înroșite. De oboseală, carnea feței îi devenise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în declin), oamenii se adunaseră, stând pe vine și fumând sau pilind, în jurul unuia care mai aducea o poveste despre Știutori, membrii sectei celei noi care începea să se-ntindă, urmând nodurile rețelei de restaurante, bordeluri și magazine obscene ale Albinosului, în tot orașul. Știutorii puteau fi orice, curve sau hamali din port, profesori de high-school sau mecanici de locomotivă, așa încît puteai să sodomizezi fundul gras al unei prostituate și să nu știi ce cumplit sacrilegiu comiți, sau să asculți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deci, ce trebuia să-mpiedice poliția, pe care metafizica și religia n-o impresionau nici cât negru sub unghie. Aveau pentru asta câțiva ani la dispoziție, în care aveau să supravegheze zi și noapte locuința lacustră, să-l șicaneze pe Albinos în afacerile lui clandestine și mai ales să-ncerce să detecteze din vreme victima, despre care în raportul profesorului Schrinke se spunea ("se ghicea" ar fi o mai bună expresie) că trebuia să fie foarte tânără și cu pielea de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nou la slujba lui? Ce relații de rudenie erau cu adevărat între ei, în lumea aceea de mătuși, unchi și verișori, dar fără părinți și fără nici o urmă de trecut? Fusese o prințesă a acestei mici lumi de când se știa: Albinosul, Melanie, Cedric, foarte rar fratele Armando (dar atunci Cecilia se simțea ciudat, ca și când ea n-ar fi avut privire s-o întoarcă prelatului care-o privea cu marii lui ochi cenușii, așa cum un exponat de muzeu sau un pește dintr-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
portic de piatră, în ogivă, rămăsese ca prin miracol în picioare, la intrarea în zona dărâmăturilor și mai înalt decât ele. Și pe creasta lui, cu nenumărate blocuri căzute, creștea o vegetație hirsută. Am trecut cu toții pe sub portic, conduși de Albinos, și, printr-o deschizătură dreptunghiulară în peretele de marmură palidă și dulce la pipăit, ne-am înfundat în pântecul mucegăit al ruinelor. Înainte de a ne pierde în tenebre am mai aruncat o privire în urmă. Luna, declinând pe boltă (o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o apă verde, printr-o sală cu pereții îmblăniți în întregime, ca un congelator, de cristale subțiri și albe, printr-o sală dreptunghiulară de faianță cu urinoare sparte pe un perete și țevi cu vestigii de robinete încrustate în calcar. Albinosul spunea uneori câte ceva cu voce tare, și, în tăcerea picurătoare, glasul lui suna atât de brutal și obscen, încît ne înjunghia cu un șuvoi acru de adrenalină-n stomac de fiecare dată când îl auzeam. Pielea lui decolorată, ochii palizi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
întuneric. Becuri galbene, aprinse din trei în trei, transformau clădirile în cristale palide, fără urmă de realitate. Arborii-și întindeau umbra crengilor pe cîte-un zid cu ferestre oarbe. Umblam încet, cu mîinile-n buzunare, gîn-dindu-mă la Cedric și la Vasili, la Albinos și la Herman, la manuscrisul meu fără sens și sfârșit, această carte ilizibilă, această carte... Am traversat în dreptul Romartei, privind, ca-ntotdeauna, spre mansardele cubiste, suprapuse, retrăgîndu-se unele din altele, ale blocului de vizavi de Casa Armatei, și dorindu-mi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din tavan pe umeri, lăsând în urmă formațiuni carstice de o frumusețe care-ți oprea inima, îi priveam cu coada ochiului pe hierofanții abisului: înaintea noastră, luminîndu-ne drumul cu o torță de metal, mergea ca-ntotdeauna preotul. Pe aliatul său albinos nu-l puteam vedea decât sucindu-mi gâtul și uitîndu-mă mult înapoi, ceea ce părea să fie cumva nepotrivit sau interzis, căci Monsieur Monsu, de câte ori îmi întîlnea privirea, îmi făcea un semn furios să privesc în fața mea. Sau poate doar mă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]