1,249 matches
-
perdele, și chipu-mi se crispează-n riduri noi, atâtea cioburi mi-au tăiat castele, că n-a fost chip s-ascund nisipu-n ploi! Din pieptu-mi plin de gloanțe ruginite, mi-ai răstignit iubirea în pereți, poieni de vise scrijeleau albite, un dans din mucegaiuri și nămeți! În colțul meu de umbre biciuite, șiraguri de poteci făcute scrum, se arcuiesc pe amintiri ciobite, de vechi,singurătate și de fum. Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi,spini-mping cu coarnele-n podele
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]
-
oprit din drum. Trebuia să existe undeva o oază, Un loc de odihnă și înnoptare Al celor însingurați și neliniștiți, Al nesfrâșitelor caravane, Al turmelor de vise neîmplinite Care se reîntorc în noaptea neființei Printre dune de nisip și cranii albite, Spre văile întunecate ale plângerii. La fiecare tresărire a vântului Sufletele noastre, făclii aprinse, Au fluturat precum pânzele Unei corabii lovite de furtună. Am fost atât de triști și neliniștiți Nu fiindcă se apropia seara Ori că se stârnise furtuna
PIATRA FILOZOFALĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362582_a_363911]
-
mii Pare că intreabă : Oare’ai să mai vii ? Ninge ghioceii iernii peste noi, Vreau în dansul astă, să ne prindem doi Chiar dacă argintul tămplei ne apasă, Sincer vreau să-ți spun « Mie nici nu’mi pasă » ! Chiar de sunt albită, eu ma simt frumoasă. Riduri am pe frunte, dar sunt si duioasă. Și mai port în suflet valsuri și viori, Mă trezesc adesea, că am capu’n nori. Ninge ghioceii iernii peste noi, Vreau în dansul ăsta să ne prindem
SĂ SPUNEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353352_a_354681]
-
lui o trena umedă de întuneric ce îmbracă totul într-o aroma mistica cu o ușoară tentă amara.În cameră decorată cu mobilă veche,lumina devenea tot mai sărăcăcioasa. Gheroghe,un bătrânel cu trupul slăbit de oboseală vieți cu părul albit și privirea tristă,închise cartea pe care o citea și o așeza pe măsuța din apropiere apoi se ridică de pe fotoliul așezat în fața șemineului și se opri lângă masă din centrul camerei și cu mâna tremurânda scapără un chibrit și
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
doi pași de o bancă de lemn vechi, stătea cu portiera din față deschisă. Își aștepta clientul de vreo zece minute și într-un sfârșit, apăru. - Mergi înainte! Comanda era făcută de un bărbat, care cândva fusese frumos, acum puțin albit, cu toate că mâinile îl arătau la vreo douăzeci și doi-trei de ani, cu un sacou din piele neagră neîngrijit și cu bocanci legați cu șireturi diferit colorate. - Să trăiți! răspunse taximetristul blond și jovial. Așa a învățat să se comporte, mai
EUFORIE SINUCIGAŞĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352804_a_354133]
-
timp opera. La 4 februarie 1866 se prăbușește pe podeaua bisericii Saint- Loup din Namur pe care o vizita cu un grup de prieteni. Dă primele semen de afazie și hemiplegie. La numai 47 de ani, la 31 august 1867, albit și calcinat, imobilizat de peste un an la pat de paralizia unei jumătăți a corpului, Charles Baudelaire murea într-un spital parizian părăsit de toți. De pe urma lui rămânea o biografie grea și o operă necunoscută. Un școlar neascultător, eliminat din liceul
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
de hulub se mai minte. În vatră-i jăratec, un iz de rășină Plutește-n odăi cu mușcate arzând - Crâmpeie de suflet, trăire divină, Răbojuri de stele pe bolți lunecând. În colțul de veghe - eu, rob al tăcerii, Cu tâmple albite, de dor fremătând, Din pulberi de clipe, la marginea serii Iubirea renaște din muguri de gând. Te port în icoana pictată de îngeri Imagine dragă pierdută-n deșert Te-aștept, haide, vino, în valea de plângeri Dă-mi viață și
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
mărgărint Și-ai dispărut lovind cu pumnii-n ger. Dar dincolo de pietre, un colind Mă umple de sublimul «leru-i ler», Șoptindu-mi: «Minte, dar s-o faci iubind»! ȚI-AM SCRIS Ți-am scris - pecete de cuvânt sculptată Pe stânci albite și pe luturi arse, Pe-al brazilor nesomn, pe gânduri toarse Din caierul zăpezii de-altădată. Ți-am scris cu pana înmuiată-n doruri Pe cupele de crini drapați cu vise, Alunecând pe-aripile întinse De pescăruși 'nălțând spre cer
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
face plăcere unui cunoscut sau unui turist, să pescuiască pe mare, mai ales că, de obicei, nu are nici sculele și nici momeala adecvate. Pipotă de pasăre se găsește ușor în magazine, însă nu întotdeauna-i bună. Ori este deja albită și guvidul n-o mai bagă în seamă, ori vânzătorul îți oferă mai mult inimioare și cad repede din cârlig, când le tai bucățele. Râma neagră este cea mai bună, dar ca să o scoți este mai greu decât munca în
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
Toate Articolele Autorului Pescărușii mei de dor Au plecat nebuni pe mare, Aripa să le-o sărute Primul răsărit de soare. Mi-au luat inima cu ei Îmbrăcată în stamine, Zborul să le înflorescă Peste marea de ruine... Pescărușii mei albiți, De ninsorile din vremi Sunt atâta de suavi... Speră totuși să îi chemi! Pe o aripă duc plânsul Și pe una doar tăcerea, În pahar îți torn -albastru Să - nțelegi că asta-i vrerea! Cerul tot îl prinde zborul Și
PESCĂRUȘII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352601_a_353930]
-
după furtună, se va înălța mândru spre soare, pășind curajos pe Calea Luminii... Legendele spun că, în munții sacri ai României, pe vârful Kogaionon, numit și Muntele Sfânt al Geților, într-una din peșteri, s-a retras Zalmoxis.... Pe creștetul albit al Kogaiononului se află Crucea Cerului, pădurile ce cresc aici sunt încărcate de mister și magie... Dacii au crezut în nemurire, iar noi suntem urmașii dacilor și ne numim ROMÂNI. E-nmărmurită și albă pădurea, Înveșmântată în cristale sclipitoare, Prin
SIBYLLA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353552_a_354881]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CIOB ALBIT Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1170 din 15 martie 2014 Toate Articolele Autorului ciob albit Și cerul dând lumină din pulbere de stele răstoarnă fire albe din ninse primăveri, și-aruncă peste-ntinderi luciri de lună grele să
CIOB ALBIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353612_a_354941]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CIOB ALBIT Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1170 din 15 martie 2014 Toate Articolele Autorului ciob albit Și cerul dând lumină din pulbere de stele răstoarnă fire albe din ninse primăveri, și-aruncă peste-ntinderi luciri de lună grele să țeasă-n canavauă un azi ce n-a fost ieri. Și eu sunt cer ca tine, pământ
CIOB ALBIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353612_a_354941]
-
apoi în firul de iarbă ce s-apleacă și-n floarea ce-și șoptește al dorului ei cânt și urc în curcubeie ce vin să mă petreacă la nunta nenuntită de cer și de pământ. Leonid IACOB Referință Bibliografică: ciob albit / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1170, Anul IV, 15 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CIOB ALBIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353612_a_354941]
-
-nsetată de roua iubirii din sufletu-ți cald coboară spre mine privirea-ți safiră, un cer scânteiere pe mări de smarald. Ascultă cu suflet, cu grijă ascultă cântecul-rob scris pe-a inimii poartă și gura ți-o lasă pe tâmpla albită, rănită silabă de dor și de soartă. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu: „Imaginarele iubiri” Referință Bibliografică: coboară-ți privirea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 320, Anul I, 16 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
COBOARĂ-ŢI PRIVIREA de LEONID IACOB în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357068_a_358397]
-
TĂU SUFLET Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului îmi ninge al tău suflet Și-a înflorit zăpada pe cetina din munte lumina ei se scaldă pe vechile cărări, și, printre-atâtea stele albite și mărunte, îmi ninge al tău suflet venit din depărtări. La margine de cetini eu îl aștept și-acuma să-i prind în păr o salbă de vise și chemări, dar, printre-atâtea stele ce-și despletesc cununa, îmi ninge al
ÎMI NINGE AL TĂU SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357318_a_358647]
-
La margine de cetini eu îl aștept și-acuma să-i prind în păr o salbă de vise și chemări, dar, printre-atâtea stele ce-și despletesc cununa, îmi ninge al tău suflet ascuns în depărtări. Rămân la cap de lume albit de-atâte vise, om de zăpadă singur cuprins de înserări că, printre-atâtea stele pe ceruri albe scrise, îmi ninge al tău suflet ascuns în depărtări. Leonid IACOB Poezie din volumul meu: „Imaginarele iubiri” Referință Bibliografică: îmi ninge al tău suflet / Leonid
ÎMI NINGE AL TĂU SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357318_a_358647]
-
face plăcere unui cunoscut sau unui turist, să pescuiască pe mare, mai ales că, de obicei, nu are nici sculele și nici momeala adecvate. Pipotă de pasăre se găsește ușor în magazine, însă nu întotdeauna-i bună. Ori este deja albită și guvidul n-o mai bagă în seamă, ori vânzătorul îți oferă mai mult inimioare și cad repede din cârlig, când le tai bucățele. Râma neagră este cea mai bună, dar ca să o scoți este mai greu decât munca în
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
tăiș de margine de stei și tu mă dori cum eu te dor pe tine și rănile-s luciri din ochii tăi. Și prin păduri ne-așternem în cuvinte și-n rădăcini de versuri locuim și, chiar de-s rădăcinile albite, avem în ele sevă, nu murim. Te las să-mi scrii și să tot plângi cu mine pe-altare de frunzișuri și de dor și, aprinzând culorile din tine să-i dăm lumina cerului în zbor. Iubito, prinde-n ochiul
CU TINE de LEONID IACOB în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358088_a_359417]
-
1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Flori de liliac pun la poarta ta, Lăcrămioare plânse, inima-ți v-a da Ele au fost culese chiar din ochii mei, Când un bici de viscol mă lovea în ei. Ghiocei albiți de lungi așteptări Îți trimit în dar ca și îmbrățișări, Narcise bătute de un dor mărunt, Le așez acum pe aripi de vânt. Primăvara toată ți-o trimit în dar, Frumusețea asta nu are hotar Toporași grăbiți vin în calea
FLORI DE LILIAC de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357753_a_359082]
-
cu zori, Din meri bătuți, cu frunză de sulfina, Trimit spre tine calde îmbrățișări. Mă alinta o iasomie despletita Mirată-n râsul, ei mă regăsesc Miresme dulci, cu iz de sânziene, Mă poartă pe tărâmul cu povești. Mă vei află albita în cireș Și-n clopotul de lăcrămioare, Adorm în trandafiri și mă trezesc În lujerul din fiecare floare. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografica: Am înflorit / Camelia Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1227, Anul IV, 11 mai 2014
AM INFLORIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350712_a_352041]
-
visează. Și plânge înăbușit, să n-o audă nimeni. Dar eu am auzit-o. Și am strigat-o. Pe alt nume. Nu știu ce mi-a venit, somnoroasă precum eram, să-i spun altfel. Katia e o femeie micuță, plină, cu părul albit prematur. E foarte puternică, are o tărie de caracter pe care eu o admir mult. A răzbătut prin viață, în pofida durerii copleșitoare de a-și fi pierdut fiul, pe Ionuț, artistul dobrogean care a lăsat moștenire țării cca. o mie
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
cald Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Copii la joacă - și umbra bătrânului se dă pe gheață Etapa 63 - 2 II 2009 Locul I - Valeria Tamaș plecarea mamei - tufa de iasomie îi ține locul... Locul II - Ioan Marinescu-Puiu Rufe la uscat - albită e de brumă broboada neagră Locul III - Livia Ciupav Din nou copil - așteptând primul fulg cu palma-ntinsă Mențiune - Mariana Tănase noapte de iarnă - luna-mprăștie arginți peste zăpadă Mențiune - Gabriel Iordan Dorobanțu Zgomotul străzii - port mereu cu mine un
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
căutăm și să promovăm mereu Adevărul este datoria noastră de oameni care iubesc cinstea și dreptatea. Scriind acest eseu, m-am întrebat, oare, vor înțelege toți ceea ce vreau să spun? Biblia mi-a descoperit următorul pasaj: ”Mulți vor fi curățiți, albiți, și lămuriți; cei răi vor face răul și niciunul dintre cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege.” (Daniel capitolul 12 versetul 10). Nu îmi rămâne decât să Îl rog pe Dumnezeu să lase peste lumea întreagă un
PLEDOARIE PENTRU CULTURĂ, TRADIŢIE, INFORMAŢIE ŞI ADEVĂR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360417_a_361746]
-
o găsești, de-o găsești, te-aș ruga să mi-o dai, s-o-nfloresc în alt vis. Atâtea doruri am tot dat, le-am semănat peste pietre și flori... Am tot dat, n-am luat dar sunt singur în albitele zori. Leonid IACOB Referință Bibliografică: atâtea doruri / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 579, Anul II, 01 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ATÂTEA DORURI de LEONID IACOB în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360025_a_361354]