419 matches
-
le redesenez. nu am talent în pete de culoare. literele strigă la mine și le las. curg. pe tâmplă-mi dansează un melc. cochilia și-o lasă în urma răsucirilor. dansează. pădure de mesteceni mă-nconjoară intru în lumea de gânduri alburii. pădure de mesteceni mă-nconjoară. în palmă doar privesc și-mi crește un poem... adorm încet. doar patimi mă doboară. ascult cum vântul stinge vești și zumzetul orașului dispare. doar printre ramuri goale mă petreci. crengi albe mă ating... pădure
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
lui spre deznădejdea și furia sa. Înțelese că bătălia era pierdută. Rândurile de Fulgoi și Ghețieni se răreau tot mai mult. Minunații săi luptători - Vânturile Lățoase - amuțeau treptat-treptat, transformându-se în pânze zdrențuite. În curând, văzduhul se umplu de fantomele alburii și fumurii ale slujitorilor săi care rânjeau și gemeau de durere. Scumpele ei fantome pe care ea le însuflețise și care o purtaseră pe cele mai înalte culmi ale gloriei!... Turbată, arunca munți de zăpadă în jur și plesnea din
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
night draws în.. [12] ȘI TRECI Și treci mai departe Spre fructul oprit Spre nopțile dogoritoare din struguri Dacă poți împânzește zările cu mugurii Cu ruguri scânteietoare Cad petalele sufletului printre ele ca niște ciudate umbre Și treci sub platoșa alburie de nouri. [12] AND YOU GLIDE And you glide on Toward the forbidden fruit Toward the hoț nights made of grapes If you can, flood the skies with buds with sparkling pyres The soul's petals fall among them like
POEME BILINGVE (II) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350779_a_352108]
-
rotunjimi sau scări, cele mai multe cu infinite și complicate forme geometrice, căci fantezia naturii a întrecut orice închipuire. Adâncimea, șerpuirea râului Colorado care-și adună apele din mai multe râulețe, miile de forme, planuri și axe în multe culori, fumurii, roz, alburii, gălbui, maro, verde, cărămiziu, mov, din care predomina roșu, toate născute din neant, iti răscolesc întreaga ființă, îți dau impresia de straniu, de nepământesc, de ceva vecin cu nebunia. Parcă îți vine să încerci cu gândul cum ar fi să
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
scenă, filă cu filă... Apoi am plecat tiptil spre grădina cu pepeni. Am sărit gardul de nuiele și am ascultat. Nu se auzea nici țipenie de om. Tăcerile se așternuseră peste sat ca-ntr-un pustiu. Niște cârpe de nori alburii alunecau pe cer închizând și deschizând ca o imensă perdea de mătase întrega fereastră a cerului. Un foc de armă de undeva de lângă noi veni ca un adevărat trăznet. Avusese dreptate Frida, nenorocitul trăgea de-abinelea în cine-i ieșea în
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
de copaci cu crengile rupte gemeau, cu trunchiurile sfârtecate sub loviturile de bici ale lui PUI de GER, ucenicul vrăjitorului GER STICLOS. Acest fățândache făcea pe fiorosul și se străduia să bage spaima în toate viețuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și ascuțit, rânjea cu colții rari și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup, vă sparg, vă
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să-i țâșnească sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle de durere și o rupse la fugă prin pădure. Auzindu-i urletele, lupul COLȚ FIOROS, care hălăduia pe o culme, alergă să vadă ce s-a întâmplat. Când văzu ceata de voinici și
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
fierbinte că dacă ești căldicel te arunc din gură mea” . Nu pot spune însă că deseori, nu am suferit datorită acestui stil existențial, pentru că trăiam între ”căldicei” cărora nu le place decât ”călduțul”. Pantha rei! Toate trec, precum micul nor alburiu care a apărut pe seninul cerului spre dreapta mea, iar curenții de aer îl destrăma alungîndu-i alcătuirea, acum când mă ridic și inspir adânc aerul tămăduitor, încărcat cu vapori invizibili, bogați în substanțe minerale, ce este adus de adierile născute
CARPE DIEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354083_a_355412]
-
cu mâcăruri tradiționale specifice Crăciunului. Pe cerul bosumflat norii se adună bolovănos. Simți că ți se luminează întregul chip când spre ora prânzului ai posibilitatea de a zări pe el mici suprafețe albastre sau de un albastru-smarald, înconjurate de nori alburii. În după-amiaza zilei de 26 Decembrie, la ora 17, asistăm la deschiderea Pârtiei Clăbucet din Predeal. Soarele creionează pe cer pete de culoare portocaliu-roșcat. Deschiderea pârtiei are loc, chiar dacă zăpada este insuficientă. Copii cu săniile dau viață pârtiei, amintindu-ne
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
pază, se ridicau impunătoare coroanele câtorva stejari vârstnici. Izolate de ale restului copacilor, se distingeau în perimetrul poienii siluetele unor cireși sălbatici, sub care vara se ospătau mistreții cu fructele căzute. Iarba, atinsă de brumă, se întindea ca un covor alburiu până în vecinătatea lor. Pârâiașul, cu debitul sporit de ploile toamnei, se auzea clipocind ceva mai jos, loc în care luminișul se povârnea brusc, de sub stratul de pământ lutos ieșind la iveală mai multe praguri de stâncă. O pasăre de noapte
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
tânăr, vântul a agățat poznaș o sacoșă, făcând-o să semene vag cu un ursuleț. Și în pădurile din Gabrovo erau agățate prin crengi mărțișoare, legănându-se în bataia vântului ca niște clopoței albi-roșii, pufoși și fără glas. Se luminează alburie și pădurea de mesteceni, dincolo de care se aude ecoul unui clopot, e prânzul, sunetul slobozește oamenii de la slujba de duminică. Drumul e anevoios pe alocuri, dar gustul hoinărelii e plăcut, seamănă cu bucuria degustării înghețatei Polar, după ce treceam prin furcile
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
furia și deznădejdea negustorilor din bărci. Privind pe fereastră la copii care se bulgăreau pe stradă și la trăsurile grăbite,Karon realizase ce repede trecuse timpul,nu numai pentru ea dar și pentru Radella.De sub boneta neagră se vedeau fire alburii care erau necruțătoarele semne ale imbatraniri.Lui Karon însă i se păreau frumoase,îi dădeau Radellei un aer mult mai înțelept: -Parcă spuneai că mă vei ajuta?Dar văd că stai la fereastra. -Îmi pare rău,nana,dar e așa
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
de palma aprinsă în nori sălbatici. Și mă aplec în noapte, cu felinarul pe brațul drept. Se aud viorile suspinând... Pe pereții gândurilor s-au așternut deodată mii de sunete. Multe dintre ele erau din catifea albastră, altele din ceață alburie și câteva din gând de oțel. Se întindeau ca iedera peste câmpii polare, cu sufletul încătușat în necunoaștere ca un pelerin spre nicăieri. Și au rămas acolo, mărturie nedefinită, lacrimă confuză pe obrazul unui zbor adevărat... *** Azur de cremene. Ape
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
suportam să mai trec prin maidan să văd calul implorându-mă să-l ajut și să trec mai departe. Neputința aceasta mă oripila, mă înfrângea, mă deprima nespus de mult. Dura de câteva săptămâni și părea fără sfârșit. Prima zăpadă alburie la începutul lui Indrea, l-a dovedit și pe el, pe calul care refuza să moară-n maidanul plin de gunoaie, de bălării, de ciulini și de ceață. Calul renunțase. Stârvul lui înghețat a mai fost văzut o vreme pe
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
a căuta oameni pe stradă sau prin vecini, care să-l ajute s-o pornească prin împingere. Apasă și eliberează alternativ accelerația, slobozind în liniștea dimineții, un vuiet sinusoidal, ca de sirenă răgușită, în timp ce din țeava de eșapament, ies nori alburii cu miros de benzină, ce difuzează cu rapiditate în aerul din jur. O ținu așa circa cinci minute, după care, cu siguranța celui care cunoaște bine damblalele lucrului pe care-l posedă, luă piciorul de pe pedala de accelerație, moment în
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
identice cu cele aflate în alte peșteri cu urme de trăire din epoca primitivă. Descoperirile făcute de către inginerul I. Bordan în acest loc, au scos la iveală nouă bucăți de mărgele din lut ars, cinci roșii, două galbene și două alburii, precum și câteva vase rudimentare ce provin din lutul de Baru, dovedesc urme de trăire omenească în această peșteră. Tot la Boli, cu ocazia construirii liniei ferate Simeria - Petroșani s-a găsit o secure de piatră aparținând neoliticului, iar în anul
ROMÂNIA ÎN PRAGUL UNUI RĂZBOI CIVIL ÎN ANUL 2016 ? ( AGONIA ŞI DECESUL UNUI ORAŞ ) ( PARTEA A CINCEA ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360138_a_361467]
-
și le zvântă. Avem tot ce e omenesc, Cu bune, rele, picaresc Eu trec pe Rosinanta mea și mă-ntrețin doar cu o stea. Dreptate are fiecare, Dreptatea e un fel de floare, Azi strălucește roșu-viu, Mâine și ceru-i alburiu. Cei ce decapitează au Dreptatea lor, jungla Bissau, Sihastrul are ca și noi, Suflet și trup, nivelul doi. De aceea ne vom reîntâlni Mai sus, adică treapta tri. Sub ochiul Domnului ceresc. Cât m-ai iubit? Cum te iubesc? BORIS
DON QUIJOTE CELĂLALT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360231_a_361560]
-
plâns. De vrei, poate și trupul de te doare Cu anii de orfan cernite. Privește-mă mesteacănul meu ! Oricând, fără voia ta; Prin foșnetul cel verde și candid Și din albastrul ochiului dorit. Dă-mi cugetarea, dorul tău Din luciul alburiu al scoarței, Cuprinde-mi răgazul, acoperă-mi rana Mângăie-mi sufletul înmărmurit Și alb și negru, precum marmura. Acoperă-mi gândul până-n adânc Din violetul pătat de soare, Doar vise eterne dă-mi... Din lacrima fructelor să bem Si din tăcuta
MESTEACĂNULE, DĂ-MI CUGETARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359611_a_360940]
-
Acasa > Cultural > Artistic > CREPUSCUL Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 581 din 03 august 2012 Toate Articolele Autorului pluteam fierbeai și ne iubeam Râvneam și-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri vieți cenușii umplându-ne cu vise Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea-albastră cenușie se-nviora Era târziu și totuși ni se părea mustea din luminările încinse. dezlănțuirile aprinse Și iar se-nsuflețeaudezlănțuirile aprinse dorința miticului
CREPUSCUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340869_a_342198]
-
înspre fereastră,fetele observau căsuțele cele mici și mari decorate după obiceiul vremii,brutăriile și micile croitorii,oamenii interesanți sau obișnuiți,muncitori care cărau peste și piei de animale în spinare legate cu funii,femeii bogate care priveau de sub machiajul alburiu și rujul roșu pe cei mai mici lor,iar undeva mai departe de oraș,chiar în pădure cineva pe care Karon își dorea să-l vadă.” Oare ce mai face?”,se întreba față sorbindu-si ultima gură de ceai din
KARON,CAP 5 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340653_a_341982]
-
fără tăgadă cu echivalentul esenței funciare a libertății înseși, libertate ce-și înalță cu maiestuozitate statutul identitar deasupra microuniversului glacial al tenebrelor lumii spre a admira în voie estetica unui cer de culoarea nopții presărat la nesfârșire cu nenumărate stele alburii. Schimbarea episodică a unui model ontologic cu altul - antagonic prin constituția lui dizarmonică și dublat, pe deasupra, de o cruzime omenească cu trunchi patologic vădit - nu a putut produce în arhitectura lui lăuntrică decât o anumită formă agresivă de șoc cultural
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
reușind să învioreze peisajul prin culorile lui și să trezească un profund sentiment patriotic. De aici am putut admira în toată splendoarea lor răsăritul și asfințitul de soare, cerul senin, pe al cărui albastru s-a profilat câte un nor alburiu, cât și cerul înnorat din care ploile s-au revărsat abundent. O plimbare spre Vila „1 Mai” ne-a oferit o imagine paradisiacă, din care ne-a reținut atenția, în mod deosebit, lacul cu nuferi, un ochi de apă în
OLĂNEŞTI, O NOUĂ PERSPECTIVĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343370_a_344699]
-
cea mică specie a grupului de cocoși de munte. Penajul este maro-cenușiu, pestriț, cu partea de deasupra cu nuanțe de gri, aripile ruginii și abdomenul alb, pătat. Caracteristic este faptul că penele păsării, de la jumătate în jos sunt mai alburii. Cele două sexe sunt asemănătoare însă masculul prezintă o pată neagră sub bărbie, mărginită de alb și o creastă scurtă, erectile, iar deasupra ochilor prezintă câte o sprânceană de culoare roșie, mai pronunțată în perioada reproducerii, pe când femela prezintă
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
brațele sale către iubită. Luceafărul aparține unei lumi de dincolo de bine și rău. Distanțele astronomice ale Luceafărului și iubita sa, atenuează ecourile stinsei iubiri. ,, De câte ori iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheață, mi-apare înainte: Pe bolta alburie o stea mi se arată, Departe doară luna cea galbenă o pată...,, Luceafărul, este zenitul ! Iubitei, din poezia ,, Floare albastră ,, i se cere ieșirea din sine, un moment de evlavie. Maxima condensare în spațiile astrale o reprezintă astrele. Pentru Eminescu
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
pot să mai urc, prea departe mi-e cerul Și nici să mă-ntorc la ai mei, sus pe ram, Nu-mi mai reușește... O șansă mai am De-a-nvinge- apăsarea mai tare ca fierul: Să las ca lumina de sus, alburie, Pătrunsă prin vene, rămasă în gând, Să-nalțe iar trupu-mi, de frunză, plăpând Deasupra oricăror furtuni ce-o să vie. Și nu, n-am să las zeități de hârtie Să-ngroape în tină-o lumină nicicând. Referință Bibliografică: FRUNZA / Silvia Rîșnoveanu
FRUNZA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381141_a_382470]