538 matches
-
cartea), le-a arătat colegilor săi și le-a agățat în magazinul său, sperând că cineva îi va putea explica ce înseamnă. Dar nimeni nu a putut. Se poate ca în acel moment să își fi aranjat Nicholas un laborator alchimic și să fi început să experimenteze, bazându-și procedurile pe acele pasaje din carte pe care le ințelegea. Însă nu a mers nimic. Tradiția alchimică cerea ca cei care vor învăța ,arta" să fie, mai întâi, inițiați în secretele ei
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
a putut. Se poate ca în acel moment să își fi aranjat Nicholas un laborator alchimic și să fi început să experimenteze, bazându-și procedurile pe acele pasaje din carte pe care le ințelegea. Însă nu a mers nimic. Tradiția alchimică cerea ca cei care vor învăța ,arta" să fie, mai întâi, inițiați în secretele ei de către un maestru. Și așa, după multe experimente nereușite, Flamel a căutat și a găsit până la urmă un astfel de profesor care trăia in Spania
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
unele fapte nu pot fi puse la îndoială. Nicholas Flamel a fost o persoană reală; darurile sale și faptele sale bune au fost reale (unele dintre monumentele pe care le-a construit au durat secole intregi) și povestea căutării sale alchimice a ajutat la supraviețuirea convingerii că alchimia era o știință reală și că Piatra Filozofală putea fi creată Până în secolul al XVII-lea povestea lui Flamel devenise legendă. Conform multor relatări, curând după moartea sa, casa lui Flamel a fost
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
spectrul unei iminente invazii extraterestre. În timp ce autoritățile caută să mușamalizeze situația, unele persoane caută să informeze publicul larg și să apere planeta. O poveste de dragoste împletită cu un paradox temporal, în care protagonistul se lansează în căutări filozofice și alchimice ale expresiei timpului, căutând metode prin care acesta poate fi oprit sau inversat. Echipajul unei nave spațiale aflate în căutarea vieții inteligente în spațiu, participă la un experiment legat de natura timpului. Un pilot spațial eșuează pe planeta extrasolară Hefaistos
9 Istorii reutilizate () [Corola-website/Science/331856_a_333185]
-
oameni a caror lipsa de pregătire militară ar fi compensată de puterea deținută de arme, transformându-se în trupe de elită. "Booklist" aseamănă intrigă cărții cu epoca de aur a explorărilor europene și o descrie că „o lume ce combină alchimic materia și magia, un român fantasy irezistibil”, în timp ce "Kirkus" vede în scenă care deschide volumul „o variație pe tema rolului de războinic bătrân și înțelept jucat de Takashi Shimura în Cei șapte samurai”. "The Best Reviews" laudă românul pentru că este
Atlasul secret () [Corola-website/Science/331202_a_332531]
-
au reușit să identifice caractere latine (a, o, c, n, m), unite în cuvinte cu cifre arabe (2, 4, 8 sau 9), semne din alfabetul englez (q, y). Dar și litere ce aduc cu vechea scriere runică sau simboluri medievale alchimice. Curios este faptul că manuscrisul pare scris de două persoane diferite, care folosesc sisteme distincte de redactare, specialiștii împărțind textul în două categorii de scriere: Voynich A si Voynich B, fără nici o altă evoluție însă, în descifrarea acestora. Iar ca
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
de alchimiștii secolelor XV-XIX. La sfârșitul secolului al XIII-lea, alchimia se dezvoltă într-un sistem structurat, grație operei Rosarium Philosophorum a lui Arnaldus de Villanova (cca. 1240-1312) și mai ales cu Raimondo Lullo (1235-1315), devenit legendar prin îndemânarea sa alchimică. Albertus Magnus (1195-1280) renunță la viața lumească și se retrage în mănăstire unde studiază alchimia și se dedică speculațiilor filozofice ale acesteia. Printre lucrările sale să enumerăm: Discipolul său, Aquinas, menționează, în lucrarea "Thesaurus Alchimiae", "succesele" maestrului său în arta
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
necesitatea experimentului, ca singurul mod de a verifica adevărul. Robert Boyle (1627-1691) dă un nou avânt metodei științifice experimentale. În cercetările sale din domeniul chimiei afirmă clar inutilitatea căutării "pietrei filozofale". Și Isaac Newton a studiat multe pagini de literatură alchimică și a experimentat în laboratorul său operații descrise aici. Newton spera că astel va lămuri structura microuniversului, pe care să o coreleze cu cea a sistemului cosmologic. Chimia organica dă și ea o puternică lovitură iatrochimiei lui Paracelsus și speranței
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
Totuși pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca o reacție împotriva științei care reducea totul la procese pur fizice, se simte o revigorare a interesului pentru domeniul ocult. Tot mai multe cercuri și societăți mistice sau teozofice au reluat experimentele alchimice. Deși de multe ori nu au fost încununate cu succes, eforturile alchimiștilor au condus la numeroase descoperiri științifice de care beneficiem și astăzi. Fiind un demers multidisciplinar, ce implica o adâncă abstractizare, dar și plin de mistere, alchimia face apel
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
o formă primitivă a chimiei moderne. "Marea Operă" are și o puternică valență mistică. Astfel, extragerea aurului, cel mai nobil metal, se efectua împotriva forțelor întunecate și haotice ale naturii și necesita stăpânirea tendințelor obscure și iraționale ale sufletului. Opera alchimică nu constă numai în operații de laborator. Alchimistul trebuie să aibă anumite virtuți și calități: să fie sănătos, răbdător, modest, pur. El trebuie să aibă mintea în consonanță cu opera. În "Dictionnaire hermétique" (1645), William Salmon definește cuvântul "Filozofie" astfel
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
de pe pămînt destinele lumii: Metafizica sforii e moartea prin spînzurare./ Amorul ei: uleiul de candelă flacăra mistică pîlpîitoare". Nici un moment însă tentația tematizării conversiunii nu dispare, textul poetic este pentru Marian Drăghici o neîncetată spunere a credinței poetului în puterea alchimică a texistenței. Poetul nu este, aici, decît cel înzestrat cu har a cărui datorie este să transmită ce vede - ca verb derivat al viziunii: "vai de poetul mai Ťdășteptť decît cartea sa", scrie undeva Marian Drăghici. Aș reproșa, totuși, prezența
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
așa cum este și de așteptat, doar privirea directă îl poate identifica și asuma pînă la capăt. Dacă ar fi să căutăm un registru în care această pictură s-ar putea înscrie și defini, acela ar fi de găsit în procesul alchimic al conversiei materiei în lumină. Iar Dorel Zaica, prin expoziția recent deschisă la Teatrul Național, sala Amfiteatru, împreună cu vreo cîțiva dintre copiii cu care lucrează an de an, acolo s-a și așezat: între materie și lumină.
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
direct din inimă precum păianjenii/ derutați în fața unui fluture ce/ semnifică la nesfîrșit frumusețea" (Madona desnuda. Toamna de-acum). Bardul se dedă unei senzorialități care trece lesnicios în senzualitate: "calc iarba e putredă de parcă mustul ei fierbe/ aprins de pofte alchimice e indecent cum inima/ pipăie de dinlăuntru un trup făcîndu-i propuneri..." (Pastel). Ori această incisivă notație a unei concupiscențe universale: "O lume de orgasme sau numai un orgasm/ uriaș nesfîrșit. noaptea și ziua gem precum/ porcii înjunghiați" (Cîntece de îngropat
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
s-au păstrat, până la un punct, două exemplare, unul scris cu cerneală otrăvitoare, pierit în cele din urmă.) Dicționarul este alcătuit din biografiile concentrate ale unor personaje care își extrag viața din legende, snoave, pilde, basme, fabule, parabole, alegorii, texte alchimice, ezoterice, după o structură de povestire-marsupiu, istorisirile completându-se și putând oricând fi nuanțate, fiindcă oferta ^^^ suculentă este inter disciplinară: istorie, folclor, arheologie, mistică, alchimie, literatură, toate asezonate ca un cocteil Molotov (balcanic-sârbesc) care dinamitează ideea de roman. Milorad Pavic
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
mai consacrați vânători de vise. Visații înșiși ajungeau să se viseze între ei, datorită unor rețele speciale de comunicare onirică - pentru vânătorii de vise aceste cupluri erau benefice, întrucât astfel izbuteau să intre în contact cu fărâme dintr-un Adam alchimic. În visele lor, visătorii combinau literele ca să ajungă la structura acestei făpturi primordiale, adamice. Relația dintre visații care se visează reciproc este terifiantă, însă, întrucât atunci când unul dintre partenerii onirici murea, implicit pierea și celălalt. Uneori, visătorii ajung să viseze
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
de telefon“. „Ambițios, ca Întotdeauna, Casaubon al nostru. Vezi că acolo va trebui să rezolvi problema insondabilă a Unului și a Multiplului. Mai bine s-o luăm Încet. Ia mai Întâi mecanismul mașinii de spălat“. „Ăla vorbește de la sine. Transformare alchimică, de la opera la negru la opera mai albă decât albul“. 67 Da Rosa, nada digamos agora... (Sampayo Bruno, Os Cavaleiros do Amor, Lisboa, Guimarăes, 1960, p. 155) Când ajungi Într-o stare de suspiciune nu mai neglijezi nici o urmă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru a vedea cum se putea repara greșeala. Dar Își dă seama că-i prea târziu. Nu știe cu cine să ia contact În Franța, dar are contacte cu zona mitteleuropeană. Praga lui Rudolf al II-lea e un laborator alchimic și, Într-adevăr, chiar În anii aceia Dee se duce la Praga și se Întâlnește cu Khunrath, autorul acelui Amphitheatrum sapientiae aeternae ale cărui table alegorice Îl vor inspira atât pe Andreae, cât și manifestele rozacruceene. Ce raporturi stabilește Dee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de-a lungul acestor linii migrează păsările? Pentru că marchează traseele urmate de farfuriile zburătoare? E un secret care a fost pierdut după invazia romană, dar există cineva care Încă Îl mai cunoaște...“ „Evreii“, am sugerat. „Și ei sapă. Primul principiu alchimic e VITRIOL: Visita Interiora Terrae, Rectificando Invenies Occultum Lapidem“. Lapis exillis. Piatra mea care se pregătea lent să iasă din exil, din dulcele exil amnezic hipnotic În vasul Încăpător al Liei, fără să caute alte profunzimi, Piatra mea frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
puternică, ar fi putut fi dominate, dirijate, comandate toate fluxurile telurice ale planetei. Templierii Înțeleseseră că secretul nu consta numai În a avea harta globală, ci În a cunoaște punctul critic, Omphalos-ul, Umbilicus Telluris, Centrul Lumii, Originea Mecanismului. Toată afabulația alchimică, coborârea htoniană a operei la negru, descărcarea electrică a operei la alb nu erau decât simboluri, transparente pentru inițiați, ale acestei auscultații centenare al cărei rezultat final ar fi trebuit să fie opera la roșu, cunoașterea globală, dominarea fulgurantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
electrică a operei la alb nu erau decât simboluri, transparente pentru inițiați, ale acestei auscultații centenare al cărei rezultat final ar fi trebuit să fie opera la roșu, cunoașterea globală, dominarea fulgurantă a sistemului planetar al curenților. Secretul, adevăratul secret alchimic și templier, consta În a identifica Obârșia acestui ritm intern, dulce, Înfiorat și regulat ca palpitul șarpelui Kundalini, Încă necunoscut În multe dintre aspectele sale, dar, desigur, precis ca un ceas, al unicei, adevăratei Pietre care căzuse vreodată În exil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Diotallevi. „Aiurea, am inventat-o eu! Ideea asta deja o scosese din el la Începutul secolului al XIX-lea, În America, unul Symmes. Pe urmă o reia la sfârșitul secolului un alt american, unul Teed, care se sprijină pe experimente alchimice și pe lectura din Isaia. Iar după primul război mondial teoria e perfecționată de un neamț, nu știu cum se numește, care fondează chiar mișcarea aceea, Hohlweltlehre, bazată, cum spune Însuși cuvântul, pe teoria pământului vid. Or, Hitler și ai lui găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
plătească vamă lor, cerându-le În schimb tributuri formale, Într-un joc de concesii reciproce, de complicații, frăție de arme, spintecându-se Între ei În câmp deschis, mângâindu-se În secret, șoptindu-și unii altora viziuni mistice, formule magice, subtilități alchimice... De la Asasini, Templierii Își Învață riturile lor oculte. Numai ignoranța bicisnică a juzilor și a inchizitorilor regelui Filip Îi Împiedicase să priceapă că scuipatul pe cruce, sărutul În anus, pisica neagră și Închinarea la Bafomet nu erau altceva decât repetarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
strălucind acum Într-o tunică galbenă brodată cu roșu. Îl urma Pierre, psihopompul de la Eglise Luciferienne, care Însă purta pe piept, În loc de Lâna de Aur, un pumnal cu o teacă aurită. Iar În timpul acesta, Bramanti continua: „Sublim Hierogam al Nupțiilor Alchimice, Sublim Psihopomp Rhodostaurotic, Sublim Referendar al Arcanelor Arcanisime, Sublim Steganograf al lui Monas Hierogliphica, Sublim Conector Astral Utriusque Cosmi, Sublim Gardian al Mormântului lui Rosencreutz... Imponderabil Arhonte al Curenților, Imponderabil Arhonte al Pământului Gol, Imponderabil Arhonte al Polului Mistic, Imponderabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu simplitatea (aparent, accesibilitatea) expresiei. "George Munteanu asimila simplitatea artei bacoviene cu simplitatea "cenușăresei din poveste" (...) acest "complex al Cenușăresei", de care suferă, în definitiv, postmodernitatea poeziei banalului, a cenușiului marginalizant." La Bacovia, "caseta de plumb închide în ea aurul alchimic". Primul capitol al studiului exegetic Complexul bacovian operează periodizarea, cu analiza tendințelor, receptării critice a lui George Bacovia. Destinul autorului a stat sub semnul diagnosticelor ismelor, de care nici astăzi nu s-a eliberat de tot: "Înțelegem că eticheta simbolistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a trecut!” spunea ea, râzând numai din ochii ei albastru indigo, pentru că nu-și putea permite să râdă cu gura știrbă, pe care o acoperea destul de des cu palma ei muncită de corvoadele zilnice. Era un sărut și o suflare alchimică, venind din profundul ființei ei. O evoc aici, comparându-i sărutul și suflul cu uleiul misterios venind din planta de ricin, Palma Christi, văzută în sudul Italiei. Este ora șase dimineața, o zi grea, oamenii vor veni să mute pianul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]