759 matches
-
ia sfîrșit". De ce stelele Scorpiei? Mateiu nu situează vecernia de apoi în vremea de sub constelația aceasta. Dar, în tradiția hermetic-alchimică, aceasta e zodia corespondentă procesului prin care elementul spiritual este separat de cel material, ceea ce în codul arderilor din athanorul alchimistului se petrece în cursul celui de-al optulea hagialîk: putrefacția, sau moartea filosofală. Hagialîkurile fiind, așadar, etapele inițiatice (douăsprezece, 9 minore și 3 majore) ale recuperării înțelepciunii pierdute la Cădere. Atunci cînd a început surghiunul nostru omenesc pe pămînt? Nu
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
fluturele își desface aripile și zboară. Centrul lumii teatrului este spațiul în care facerea se frămîntă, își caută formele, sensurile, chipurile, tărîmul acela al începutului, al necunoscutului, al îndoielilor și fricilor absolute, ancestrale, tărîmul albului virgin. Ca și laboratorul unui alchimist. Cauți elixirul tinereții în teatru. Miracolul. Intervalul repetițiilor pentru o punere în scenă ține și de o natură misterioasă a felului în care cîțiva oameni hotărăsc să conviețuiască o vreme. Să locuiască spiritual împreună. Perioada repetițiilor este, pentru fiecare artist
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
degrabă categoriile indigenței și penuriei. O asemenea combinație paradoxală de sacru și profan (într-un plan mai general, am putea vorbi de dialectica afirmației și negației) constituie o trăsătură caracteristică pentru modul cum lucrează imaginația lui Henry Miller, imaginație de alchimist, capabilă să transforme substanța inferioră într-una superioră, plumbul în aur. Philippe Sollers notează pertinent, în eseul său, acest aspect esențial al artei lui Miller: „Cea mai mare parte din ceea ce a scris atinge această transmutație permenentă a mizeriei în
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
școliți la Scholomance, celălalt - un castel ruinat Scholomance, unde se zămislesc monștri chiar pe o insulă din mijlocul unui lac. Istorie și mitologie în proporții variabile intră în povestea adevărată a primului umanist român, Olahus, prieten cu Erasm, în legenda alchimistului Melchior Cibinensis, în misterul transilvăneanului Rosenkreutz, presupusul întemeietor al Ordinului ocult al Roszcruciaților, în aventura lui Kelpius din Sighișoara, primul mare maestru rozicrucian care a ajuns în America, în identificarea Flautului fermecat al lui Mozart cu „aurul nemțesc” găsit în
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
Fizica lui Aristotel, a suferit sub influența filozofiei hermetice o intensă modificare: și-a pierdut virtuțile abstracte și a devenit o prezență concretă, fără de care omul n-ar fi putut să fie gîndit ca mijlocitor între lume și divinitate. Pentru alchimiști, omul e răspîntia dintre elementul divin, suprasensibil, și cel lumesc, sensibil. Altfel spus, omul e centrul universului, iar spațiul trebuie să asculte de această optică. Și atunci, toată miza alchimiștilor este să gîndească omul în niște termeni care să fie
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
să fie gîndit ca mijlocitor între lume și divinitate. Pentru alchimiști, omul e răspîntia dintre elementul divin, suprasensibil, și cel lumesc, sensibil. Altfel spus, omul e centrul universului, iar spațiul trebuie să asculte de această optică. Și atunci, toată miza alchimiștilor este să gîndească omul în niște termeni care să fie spațiali și totodată necontradictorii, în situația în care, odată cu Copernic, omului i se fură privilegiul de miez al lumii. Ce urmează în Piatra filosofală e o înșiruire de comentarii făcute
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
la care nu mai avem acces. Dincolo de detaliile temei, sunt două lucruri ce merită a fi atinse: 1) impresia pe care alchimia o face filozofilor; 2) calitatea textului scris de Radu Drăgan. 1) Oricîtă indulgență ar arăta filozofii pentru figura alchimiștilor, în sinea lor nu-și pot reprima pornirea de a-i execra. Un filosof care a parcurs cîteva texte ezoterice rămîne cu un stăruitor miros de pucioasă, mercur și alte ingrediente de alambic, alături de convingerea că alchimia se hrănește din
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
adînci speze magice. Mai mult, o statornică impresie de scamatorie farmaceutică îți irită atenția, primul imbold fiind de a spune că un gînditor ermetic este forma degradată a ezotericului în varianta lui proto-chimică. Obsedat de retorte și de proporții numerice, alchimistul aduce cu imaginea ucenicului vrăjitor mestecînd cu lingura în fierturi și în poțiuni spirituale, pentru a da peste panaceul mult visat. Un fantast vorace, ahtiat după substanțe inefabile, căutînd piatra menită a preschimba totul în aur. Privită din acest unghi
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
a da peste panaceul mult visat. Un fantast vorace, ahtiat după substanțe inefabile, căutînd piatra menită a preschimba totul în aur. Privită din acest unghi, alchimia este o vrăjitorie cu răcoare de bolniță și cu obscurități de firidă umedă, iar alchimistul o eminență clandestină, repudiată de autorități, al cărei singur rost e să compromită gîndirea conceptuală. Scormonind după niște principii ominoase la care nu ajunge defel, alchimistul nu încetează totuși să scrie despre ele în cod simbolic, dar într-un cod
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
este o vrăjitorie cu răcoare de bolniță și cu obscurități de firidă umedă, iar alchimistul o eminență clandestină, repudiată de autorități, al cărei singur rost e să compromită gîndirea conceptuală. Scormonind după niște principii ominoase la care nu ajunge defel, alchimistul nu încetează totuși să scrie despre ele în cod simbolic, dar într-un cod care amestecă discursul conceptual cu rețetele magistrale ale spițerilor. Din acest motiv, alchimistul e un practician și abia apoi un făcător de teorii. Un meșteșugar, nu
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
compromită gîndirea conceptuală. Scormonind după niște principii ominoase la care nu ajunge defel, alchimistul nu încetează totuși să scrie despre ele în cod simbolic, dar într-un cod care amestecă discursul conceptual cu rețetele magistrale ale spițerilor. Din acest motiv, alchimistul e un practician și abia apoi un făcător de teorii. Un meșteșugar, nu un maestru. Un explorator, nu un clarvăzător, dar un explorator lipsit de iscusință, de vreme ce, vrînd să extragă esențe fără să le epuizeze filonul, nu face decît să
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
meșteșugar, nu un maestru. Un explorator, nu un clarvăzător, dar un explorator lipsit de iscusință, de vreme ce, vrînd să extragă esențe fără să le epuizeze filonul, nu face decît să sleiască filonul fără să atingă esențele. În fine, ce supără la alchimiști e prăpastia dintre ce-și propun și ce obțin. Ambiția lor e colosală, rezultatul e lamentabil: vor să smulgă harul divin din măruntaiele materiei, pentru ca apoi să-l folosească după bunul plac, dar se mărginesc să facă experimente de laborator
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
rebelă și deopotrivă demiurgică: rebelă, deoarece cultivă iluzia că Dumnezeu a fost pînă într-atît de naiv încăt să lase la îndemîna omului rețeta lumii; demiurgică, fiindcă prin ea omul ajunge să se substituie creatorului, uzurpîndu-i virtuțile zămislitoare. În locul pietrei magice, alchimistul ne pune pe tipsie o îngăimare silnică de formule în doi peri, pe care le rostește apoi cu un ton arcanic, de tenebre cețoase. 2) Nu poți comenta un text alchimic dacă nu ești complicele lui, așezîndu-te într-o minimă
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
cu un ton arcanic, de tenebre cețoase. 2) Nu poți comenta un text alchimic dacă nu ești complicele lui, așezîndu-te într-o minimă afinitate cu orizontul problemelor, iar Radu Drăgan are această afinitate. Nu e vorba de a împărtăși premisele alchimiștilor, ci de a le împrumuta candoarea viziunii romantice, credința că în intimitatea materiei există un spirit la care putem ajunge și de care putem face uz spre a îndrepta lucrurile. Fără acest miraj soteriologic (cine găsește panaceul poate mîntui lumea
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
e nimic grosolan și nimic simplificator într-o viziune în care felia ultimă a lumii e spiritul, și aceasta e chiar viziunea lui Radu Drăgan. Și dacă esența universului stă în spirit, e păcat să nu vedem ce au spus alchimiștii despre acest spirit - aceasta e motivația cărții. Sub unghiul expresiei, volumul Piatra filosofală intră în tiparul textelor academice, avînd un sunet mat de text vitros, fără fermenți de înlesnire estetică, de unde și halena abstractă ce ajunge la cititor. Paginile nu
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
fi un semn particular al orgoliului meu, ci pentru că acest cuvânt, EU, rezumă pentru mine structura lumii.” Apoi, pentru că este una dintre acele cărți pe care nu le poți povesti: reții, de exemplu, că... un vagabond citește un tratat al alchimistului Paracelsus, că Aurora pare a fi însăși piatra filozofală al cărei nume începe cu silaba „or” și care se transformă dintr-un fulger într-o tânără frumoasă, apoi într-o cometă, întrun nor și așa mai departe, violentând lumea „reală
Pe urmele Aurorei… by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5660_a_6985]
-
este Lecția de anatomie ar putea fi citită și ca un gest postmodern, care susține cu o ironie fină întregul scenariu al filmului, deschizând și o perspectivă, imaginată doar, asupra unor experiențe consumate cândva pe strada Aurarilor din Praga, unde alchimiștii se străduiau, într-un mod de-a dreptul fantezist, să găsească o combinație ideală, folosindu-se de știința de până la ei, pentru a produce prețiosul metal în care se măsura și încă se măsoară bogăția. Mihai Țopescu este el însuși
Cu Rembrandt într-un atelier de sticlărie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5814_a_7139]
-
străduiau, într-un mod de-a dreptul fantezist, să găsească o combinație ideală, folosindu-se de știința de până la ei, pentru a produce prețiosul metal în care se măsura și încă se măsoară bogăția. Mihai Țopescu este el însuși un alchimist, care spre deosebire de înaintașii săi, descoperă bogăția în frumusețe. Afirmația de mai sus ne trimite cu gândul la biografia autorului, la anii săi de școală, petrecuți în Clujul medieval și postmodern, ani care au impregnat imaginația omului din sud cu o
Cu Rembrandt într-un atelier de sticlărie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5814_a_7139]
-
planuri. Una se întâmplă în istoria atât de iute încât pare că încalecă pe timp, cu totul alta în redesfășurarea ei, mult mai lucidă și sesizând, cu sensibilitatea la trecere a vremurilor noastre, irosirea pentru nimic. În Baladă studențească, un alchimist al amorului reușește s-o scoată, ca pe un duh de lampă, pe fata visurilor din sticluțe și retorte. Un musafir nepoftit îi sfarmă atelierul de himere. Cine să fie poetul? Sculptorul în fum, sau necunoscutul care rupe vraja? Mai
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
Participarea ei la Sibiu 2011 se anunța apetisantă: de când așteptam să văd aici un „trio clasic cu orgă Hammond”! Simpla idee de a-l reasculta pe polimorful saxofonist Harry Sokal (ex-membru al fenomenalei Vienna Art Orchestra) - în interacțiune cu junele alchimist al orgii Raphael Wressnig și cu virulentul baterist Lukas Knöfler - îl poate umple de speranțe pe orice meloman încă neconsolat după dispariția lui Jimmy Smith. Așteptările au fost confirmate, printr-un program de compoziț ii originale îmbinând densitatea ideilor muzicale
Măsurând timp și viață prin jazz by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5474_a_6799]
-
lumească și ambiția nu sunt nici ele de ignorat. Aflată decis sub semnul lui Venus, ea este deci dominată de superioara delectare, dar și de convivialitate, de artă; din ea nu sunt excluși nici negustorul vizionar Amerigo Vespucci, nici pictorii, alchimiștii, ori prelații luminați. Apoi însuși Marsilio Ficino, marele filosof neoplatonician, îi arată pictura lui Sandro Botticelli, La primavera. Curând, moare într-o zi de miercuri, otrăvit cu mercur, alchimistul Lutzius, urmat de Smeralda, personalitate venusiană, răpusă vineri, probabil de o
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
ea nu sunt excluși nici negustorul vizionar Amerigo Vespucci, nici pictorii, alchimiștii, ori prelații luminați. Apoi însuși Marsilio Ficino, marele filosof neoplatonician, îi arată pictura lui Sandro Botticelli, La primavera. Curând, moare într-o zi de miercuri, otrăvit cu mercur, alchimistul Lutzius, urmat de Smeralda, personalitate venusiană, răpusă vineri, probabil de o stareță, pe când, împodobită cu splendide smaralde, dădea o petrecere în cinstea zeiței Venus. Ulterior, alte două personaje sunt ucise în ziua lui Marte. Fiecare victimă avea câte o interpretare
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
percepții fără precedent.” Prin anii ‘80 ai secolului trecut, am descoperit poezia lui Benn Panorama poeziei universale contemporane a lui A. E. Baconski. Un stil aristocrat, în care materialul straniu al poemului era clătinat în retorte rafinate, demne de un alchimist al verbului, versuri constelate de o enigmă și o stranietate care mă urmăresc și azi. Mi-a rămas în minte o strofă din poemul Sinteza, cu versurile de final ca o lovitură de ciocan dată inimilor slabe înainte de a simți
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
la lumina fraternă a zăpezilor ce-i drept chiar dacă extaziat la fel de săturat de exhibiții ca de inhibiții odată în artă mă simțeam mai acasă decât în natură acum mai degrabă în ÎNRÂURIRE odată și eu mă jucam bambilici de-a alchimistul de stradă apoi de cameră tot cătam aurul sentimentelor tot lămuream tot muream de dor de a fi adevărat altfel azi mă fascinează acea fâșie unde toate lungimile de undă se suprapun las să fie masa bogată de toate pentru
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
vorbește (liniuța de unire între două despărțiri) pe acrobatul care evoluează fără plasă nu-l așteaptă nimeni și-n odaia lui friguroasă fotografia fetei s-a dezlipit demult știm: numai marinarii pot să plece mereu ca pentru ultima dată numai alchimiștii pot crede în flacăra neagră dar eu te-am văzut răscolindu-mi așternutul înroșindu-mi filamentul venelor pipăindu-mi tendoanele ca pe o hrană meritată (oasele mele se vor sfărîma fragede între dinții tăi) Flacără neagră, flacără neagră cine crede
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]