385 matches
-
mult mai carnale decât cele surprinse de narator „la firul ierbii”. De asemenea, într-un roman ca o elegie a degradării inerțiale, finalul este rezolvat printr-un flash suprarealist izbutit, poeticizând, astfel, parabola dezumanizării. De asemenea, pendulările între iubirea de alcov cu dialoguri nu o dată neconcludente, cu un Robert supradimensionat, și cele de o maximă poeticitate, cum e scena ștrangulării Brândușei, creează un efect de unitate, în ciuda disonanțelor imediate. Dar acesta este Radu Aldulescu: paradoxal și (im)previzibil, realizând, mai mereu
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
apelează cu scopul de a-i întinde un cârlig cititorului. Ele au acum o ocazie în plus să evolueze în fața noastră și să se contureze mai precis decât în dățile anterioare. Cel mai limpezit iese chiar don Rigoberto, extras din alcovul său și, implicit, din fanteziile pe care i le alimentează doña Lucrecia. Pus în contextul social peruan, Rigoberto apare acum în mod explicit ca simbolul omului care încearcă să se salveze prin cultură, prin artă, trecând drept alter-ego-ul autorului însuși
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
e mierlă țipătoare, când tu mă strigi către izvoare... vineri, 24 februarie 2017 o rază de lumină Îmi râde-n geam o rază de lumină, O altă primăvară va veni, Parc-aș dormi pe mări de ambru Și umbre în alcov m-ar dezumbri, Vreau să rămân ca un erou târziu, Un naufragiat pe-o stâncă stearpă, S-adun pe suflet razele din soare Să le prefac stamine și petale, Un fel de flori pe iazul de oglinzi Ce doar cu
POEME DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384881_a_386210]
-
din corduri vibrând în ding-dang, Și-n albe șopârle cu-accente absurde. Nu mă mai prinde la ridul din pleoapă nici tonuri de-albastru, nici tonuri de mov. Doar verdele șarpelui ce pe sub apă, Înoată să-mi vândă ispite-n alcov. Referință Bibliografică: INERȚIE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul VI, 01 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
INERȚIE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382504_a_383833]
-
o prinde în fapt, lucru care nu se întâmplase niciodată. N-avea să-i prindă nici de data asta, pentru că doctorul avea iscoade care ajungeau la castel întotdeauna înaintea prințului și în timp util, pentru a preîntâmpina anumite accidente de alcov. Dar să-l lăsăm pe Glad cu podoaba lui și să vedem ce avea să facă fiul lui, ducele Vlad. Ei bine, tânărul prinț își aruncase în cârcă un mistreț și sub braț un căprior, amândoi uciși cu mâna lui
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
gândea nevasta despre el, accepta, pentru că, în felul lui grotesc și bădăran o iubea, chiar o diviniza. Era o femeie inteligentă care ocupa un post important datorită calităților sale morale și intelectuale. Știa că nevastă-sa nu făcuse compromisuri în alcovul vreunui hotel ,pentru a urca treptele ierarhice. Era o femeie cu reale calități manageriale, din moment ce patru guverne care fuseseră la cârma României ,pe ea o lăsaseră în funcție. Odată Emma Nicholson o felicitase cu ocazia unei vizite în județul lor
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
unui cal în galop, păduchi turcești viețuind mofluzi prin haremuri și murind imediat ce-i scoți la nord de Stambul, țânțari roșii de Arabia ce provoacă prin înțepătură boala zisă „mirajul puterii”, căpușe de Anatolia care sug sângele dușmanilor, gândaci de alcov pe care nu-i poți stârpi decât prefăcându-te mort, furnici de Eritreea, molii de Lipsca, bărzăuni de Kiev... Da’ ăștia ce ne mănâncă pe noi, ce sunt? - oftă Barzovie-Vodă. — Nu-mi dau seama - răspunse Cosette - pentru că din câte cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În continuare lăsa să se Înțeleagă că povestea conținea elemente vag sinistre și de tonalitate foiletonistică, ceea ce, În ochii lui Monsieur Roquefort, constituia Întotdeauna un punct favorabil, Întrucît lui, după clasici, cel mai mult Îi plăceau intrigile cu crime și alcovuri. Casa roșie relata viața chinuită a unui individ misterios care spărgea magazine de jucării și muzee pentru a fura păpuși și marionete, cărora ulterior le scotea ochii, și le ducea În sălașul lui, o fantomatică seră abandonată de pe malurile Senei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pielea. Camera Bernardei se afla În partea din spate a apartamentului, lîngă bucătărie. M-am Îndreptat mai Întîi Într-acolo, deși eram sigur că servitoarea lipsea. Am ciocănit cu degetele și, neprimind nici un răspuns, mi-am permis să deschid ușa alcovului. Era o Încăpere simplă, cu un pat mare, un dulap de culoare Închisă cu oglinzi fumurii și o comodă pe care Bernarda așezase suficienți sfinți, fecioare și icoane ca să-și poată deschide un sanctuar. Am Închis ușa și, cînd m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cununat În bazilica Pino și au petrecut o lună de miere de trei zile Într-o stațiune balneară din Mongat. În dimineața dinaintea plecării, domnul Fortuny l-a Întrebat În mod confidențial pe domnul Molins cum trebuia procedat În tainele alcovului. Molins, sarcastic, i-a spus să-și Întrebe soția. Cuplul Fortuny s-a Întors la Barcelona după numai două zile. Vecinii au zis că Sophie plîngea cînd a intrat pe scară. Viçenteta avea să jure, cîțiva ani mai tîrziu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
poate patruzeci de paturi, toate ocupate, pe care nu puteai distinge uneori decât forme alungite care dispăreau sub bandaje, și care de abia se mai mișcau. În mijlocul încăperii, patru cearșafuri albe, întinse de sus în jos formau un fel de alcov ușor, care putea fi mișcat. Aici se afla Clămence, în mijlocul soldaților care nu o vedeau, cum nici ea nu avea habar de prezența lor. Doamna de Flers a dat la o parte unul din cearșafuri și am văzut-o. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din grup urcase la etaj și exersa la pian În camera vecină. După preliminariile obișnuite, „Valsul măgarilor“, unul dintre ei a atacat melodia Copii În pădure și o voce ușoară, de tenor, a făcut să se audă cuvintele și În alcovul lor: „Dă-mi mîna ta - Voi constata Că am plecat ca să visăm.“ Isabelle a fredonat Încet melodia și a tremurat, simțind mâna lui Amory peste a sa. — Isabelle, a șoptit el. Știi că sunt nebun după tine. Sper că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
erau urmate de dureri, de suferințe, de consecințe neplăcute pentru efortul său filosofic îndreptat asupra lui însuși. Doar ceea ce i-ar fi luat uzul rațiunii, instrumentul vieții sale filosofice, era condamnabil - nu și jocurile erotice, plăcerile patronate de Venus, bucuriile alcovului... Horațiu este întru totul de aceeași părere și teoretizează faimosul carpe diem. Dacă Philodemos inventează trucul mnemotehnic al cvadruplului remediu, poetul sintetizează spiritul epicurismului în versiunea lui târzie cu această formulă care s-a bucurat de un succes considerabil: îndemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
instaurării unei Republici care să uniformizeze acești „copii ai poporului” din mijlocul căruia se revendică, într-o manieră nu mai puțin isterică, și Mița Baston, celebra republicană, o adevărată pre(s)cursoare a femeilor comisar, eșuată din fericire în lubricitatea alcovurilor. Să fi fost autorul Boborului (ca să folosim o sintagmă ce aparține unui filozof francez), unul dintre cei ce au revitalizat spiritul cruciadelor într-o veche țară a creștinismului?! Ne aflăm în seara de ajun a lui 7 august la Otel
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
nu dorea să riște să o piardă sau că simțindu-se jignită, să spună prin școală ceva despre cele întâmplate între ei. Angela merse ușor împleticită pe hol, studiind nudurile celebrului pictor. În fantasmele ei, deja se vedea întinsă pe alcov, invitându-l lasciv pe profesor să o cuprindă cu brațele lui puternice și să o posede. Însă acesta, nu reacționa în niciun fel, ba chiar, din cale-afară de liniștit precum părea, se îndreptă către bar și scoțând de acolo o
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
din dumbrăvioara, Să ne iubim balzacian... „Rămâi cu bine, o fiastra, Te voi cânta la nunta noastră...” Să-mi faci din murmur balalaica, Să-mi cânte-amor de Romanov, Și-n nopțile dinspre Drăgaica, Să mi te-așterni ca-ntr-un alcov. „Să mă iertați, dar dumneavoastră, Sunteți cicoarea mea din glastra... Și frunzele se-nchină, doamna, Parau de umbre infinit, Cu brațele servind a toamnă Cărarea către asfințit.” Cicoarea mea pierise-n glastra, Dulce-amăruie floare-albastră... 23 mai 2016, Constantă Sursă foto
MIREASA MUTĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368407_a_369736]
-
Acasă > Versuri > Farmec > DOAR LA TINE-N ALCOV Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ioan LILA DOAR LA TINE-N ALCLCOV jeu. sept. 08 22:46:12 2011 Bucuria de-a fi vii, nostalgici, tîrzii panoplii de obiecte visuri
DOAR LA TINE-N ALCOV de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367348_a_368677]
-
a fi vii, nostalgici, tîrzii panoplii de obiecte visuri fade, abjecte, primăveri friguroase stîrvuri fără carcase gînduri dure, copii, zile de reverii - care nu ne mai lăsa, lîncede, dar nu-mi pasă - eu sînt fluture mov doar la tine-n alcov Referință Bibliografica: DOAR LA TINE-N ALCOV / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DOAR LA TINE-N ALCOV de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367348_a_368677]
-
obiecte visuri fade, abjecte, primăveri friguroase stîrvuri fără carcase gînduri dure, copii, zile de reverii - care nu ne mai lăsa, lîncede, dar nu-mi pasă - eu sînt fluture mov doar la tine-n alcov Referință Bibliografica: DOAR LA TINE-N ALCOV / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DOAR LA TINE-N ALCOV de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367348_a_368677]
-
Temperatura sentimentelor se ducea spre cote de „vâlvătaie și pârjol”, de avarie, în care destrăbălarea indica sens unic și atingea curbe ascendente îngrijorătoare deteriorând „echilibrul” reclamat de consens al opțiunilor și agre(ment)ărilor pe eșichierul vieții politice și sociale. Alcovuri căptușite cu mătăsuri, catifeluri și finețuri exotice de unde ies fuioare prelungi de fum străveziu și cu mirosuri aromate exotice devastatoare de rășini de palmieri, molizi și cedru amestecate cu emulsii de agurid, esențe de trandafiri și garoafe din diminețile cu
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
Marea diferențelor ce tac. Râd orgolii triumfante peste patima proscrisă Tristă și sofisticată, dorm în propriul meu iatac. Forme sidefii se-arată din dantele desuete. Nimeni să le vadă nu e, nimeni să le pună-n scris; Bântuiește Primăvara prin alcovuri cu secrete, Noi visăm la ce n-am fost, sus, în Raiul ce-am dezis. Sentimente stau de strajă pe a Dragostei redute Lacrimile convertite curg în râuri de cristal. Navigăm cu dor absurd în ocean de minți pierdute Fiindcă
CÂND NU EȘTI ÎN PARADIS de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368613_a_369942]
-
în nisipuri albastre forme din lemn chinuit stau reazem și țintă ibisul conturat de maree ciugulște șorțul de frunze bolți din dune pe plajă căldură cu clopoței O altă zi, o altă noapte Vara II Păianjeni vărateci urzesc cuibăriți în alcovuri de stâncă sub un castron de sineală și gălbenuș - pămîntul plutește plesnind în lumina acută umbre de aur prin bolovani scorpioni și șopârle înnoată la soare cactușii se ridică în spații o libelulă dispare la Palatul de Stâncă, argint scrijelit
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
Negel în încăperea unde intrau și ieșeau în galop vedenii apretate pe ață Oarbe cu mâini efemere, fantome electrice și măscărici dormeau duși în lumi ferecate. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Păianjeni vărateci urzeau cuibăriți în alcovuri de stâncă Sub un castron de sineală și gălbenuș - pământul plutea plesnind în lumina bolnavă umbre de aur prin bolovani Scorpioni și șopârle înotau la soare printre cactușii care trosneau în spații O libelulă se pierdea la Palatul din Stâncă
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Manole Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Mi-ai devenit părtaș al nopții, În care îngeri nevăzuți păzeau, Eu coboram în strana bolții, În marea, unde stelele lipseau. Aveai un somn, ce- nconjura Un alcov pur, elenizat în roș, În stofa timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși. Era amorul nevăzut de greu, În beznă, sclipea o Afrodită, Ea dispărea, pălind de dorul tău, Și în ninsoarea nopții era sfântă. Se întregea cu scrisul
STELELE- MI CĂDEAU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366309_a_367638]
-
intensifică parcă voluptatea carnației, cu o subtilă aluzie la păcat. Cu toate acestea, idealul expunerii nudului nu este mișcarea, ci starea de repaus în care femeia apare de obicei tolănită fie în natură, pe iarbă, fie pe un pat din alcov. Să privim acum tabloul „Nimfe lângă un izvor” (c. 1650-1655), de Sir Peter Lely, unde, dincolo de convenții, nu putem să nu admirăm expunerea cu fața și spatele a nimfelor din planul apropiat, ambele de o frumusețe robustă și surprinse, ca
MISCARE ŞI REPAUS de DAN CARAGEA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366472_a_367801]