409 matches
-
și care pare să-ți îngreuneze falca, să-ți înnegrească ochii cu curente de violet fierbinte și întuneric de smoală. Fetele nu se arătau speriate întotdeauna; transmitea acel miros al puterii, era chipeș și numai el știa câte podele de alcovuri ferite de lumină călcase. Cu doar un an înainte asemenea pipițe nici nu s-ar fi uitat la el. Acum, oriunde mergea, dobândea informații care mie mi-ar fi fost inaccesibile, dar trebuie să recunosc că aceste avantaje și prerogative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Antonia stătea lângă el, bine înfășurată în halatul ei vișiniu. Am închis ușa. Ce drăguț din partea ta să ne aduci vinul! spuse Antonia. Cum te simți? — Bine, am răspuns. — Hai să-l gustăm chiar acum, zise Palmer. Ador petrecerile de alcov. Mă bucur tare mult că ai venit. Toată seara m-am gândit la tine. Of, Doamne, n-avem tirbușon! Pot să te rog să aduci unul, Martin? — Totdeauna am unul la mine, am spus. Am desfăcut tirbușonul și am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lângă ușa de intrare se găsea o ladă mare cu papuci de toate mărimile și de toate culorile. Cetățenii orașului nostru au dat propria lor interpretare ciudatului nume al casei, care le suna cam necuviincios în ureche, sugerându-le un alcov sau un serai oriental, o casă discretă, rău famată, prin care pășeau, tiptil, exotice cadâne. Brian nu greșise afirmând că Alex folosea Papucul ca un loc de meditație. Îi plăceau spațiile goale, pustietatea casei, puținătatea mobilelor, în contrast cu încărcătura de obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și i se revărsa peste tot, până când, cu mâna liberă, îl adună îndărătul umerilor goi. Apoi dispăru iarăși. George își strânse buzele și coborî binoclul de la ochi. — Ei, ai văzut ceva? — Nu. Se întoarse de la fereastră și Alex îl urmă. — Alcovul fecioarelor! — Mă îndoiesc că sunt fecioare. — Aia mică e cu siguranță. — Nu a avut nici măcar bunul-simț de a veni să mă vadă. Două fete sechestrate. Ce fierbere o să fie în oraș! — Mâța aia mică o să-și facă apariția. George sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aplecase decis să înhațe flecuștețul de recipient, cu palma lui, cât lama de la săpăligă, pentru a face onorurile casei. Cineva se mișcase foarte repede! Vierme nu se vedea în cadru. Domnișoara Rodica este îmbrăcată într-un capot lung, bufant, de alcov, din atlaz de culoarea stânjeneilor, cu guler dantelat, încălțată cu papuci de atlaz, cu vârfuri întoarse ienicerește și având picioarele elefantiazice înfășurate în fâșii așijderi de atlaz, de aceeași nuanță. Părul, vopsit tot mov, îl poartă strâns într-un coc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
erau urmate de dureri, de suferințe, de consecințe neplăcute pentru efortul său filosofic îndreptat asupra lui însuși. Doar ceea ce i-ar fi luat uzul rațiunii, instrumentul vieții sale filosofice, era condamnabil - nu și jocurile erotice, plăcerile patronate de Venus, bucuriile alcovului... Horațiu este întru totul de aceeași părere și teoretizează faimosul carpe diem. Dacă Philodemos inventează trucul mnemotehnic al cvadruplului remediu, poetul sintetizează spiritul epicurismului în versiunea lui târzie cu această formulă care s-a bucurat de un succes considerabil: îndemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
apartamentului e Înnebunit după cristale. Își Înclină capul spre un dulăpior cu vitrină. Era plin de animăluțe de cristal. — Toate sunt Lalique se pare, spuse Sam strâmbându-se. Dar am adăugat și eu câteva detalii personalizate. Arătă spre unul din alcovurile de lângă șemineul crem de marmură care era uriaș. În el era un tonomat care arăta exact ca unul dintr-o cafenea din anii ’50. În celălalt alcov era cel mai mare televizor cu plasmă pe care-l văzuse vreodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-se. Dar am adăugat și eu câteva detalii personalizate. Arătă spre unul din alcovurile de lângă șemineul crem de marmură care era uriaș. În el era un tonomat care arăta exact ca unul dintr-o cafenea din anii ’50. În celălalt alcov era cel mai mare televizor cu plasmă pe care-l văzuse vreodată și, În capătul opus al camerei, sub fereastra Înaltă, era o masă mică de snooker. În centrul mesei trona un bust al lui Stalin din gips, căruia Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cultivarea umorului negru și în pitorescul de limbaj. Un tânăr scriitor pornit pe drumul consacrării este criticat mult prea sever de o „cronicăreasă” literară, iar furiosul nedreptățit alege ca armă de răzbunare seducția, împletind astfel romanul satiric cu acela de alcov. Începutul și finalul încadrează sarabanda orgoliilor și a răzbunărilor în rama insolitului transpus în cheie ludică. Autorul nu renunță nici acum la intertextualitate (este citat până și Kafka), scoțând efecte umoristice din folosirea livrescului în contexte ilare. Piesele de teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
ridicat pe valul unei puteri fără rădăcini (domnitorul Caragea). Orbirea sa față de manevrele și necinstea feciorului lui Ghinea Păturică este reversul unei ascensiuni sociale rapide, „norocoase”, căreia moleșitul Tuzluc, imprudent, pasiv, vulnerabil, e pornit să-i guste satisfacțiile: bogăție, putere, alcov. Slăbiciunile i le exploatează „ciocoiul fanarioticesc” Dinu Păturică; pe rând ciubucciu, „păzitor” al amantei stăpânului, administrator necinstit al averilor lui, trecând apoi de la masca supușeniei umile la cinism: vânzător de slujbe, sameș hoț, jefuitor feroce, trădător. Există o anumită ironie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
SCHWEINDI: Ei, acu'..omul central european... deci domnu' Jürgen, d-vostră ați studiat mult, dar... ce pot să mai spun eu, Hasi? HASI: Spune lucrurilor pe nume, câteva cuvinte bărbătești, măcar în vorbire. SCHWEINDI: Deci... chiar și un pustiu devine un alcov înfloritor, dacă ajunge acolo omul cu pielea albă să aibă o proprietate. Pustiurile voastre vor deveni ținuturi omenești, dacă se ocupă de asta oamenii cu un caracter potrivit. Nimic nu poate să-și aparțină sie însuși, numai pâinea și cerealele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
erau urmate de dureri, de suferințe, de consecințe neplăcute pentru efortul său filosofic îndreptat asupra lui însuși. Doar ceea ce i-ar fi luat uzul rațiunii, instrumentul vieții sale filosofice, era condamnabil - nu și jocurile erotice, plăcerile patronate de Venus, bucuriile alcovului... Horațiu este întru totul de aceeași părere și teoretizează faimosul carpe diem. Dacă Philodemos inventează trucul mnemotehnic al cvadruplului remediu, poetul sintetizează spiritul epicurismului în versiunea lui târzie cu această formulă care s-a bucurat de un succes considerabil: îndemnul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
faptului că aici desemnează dormitorul Contesei. Totuși, înainte de punerea în scenă, acest decor nu există decât textual, în didascalii. Este ceea ce se întâmplă în următorul act din Nunta lui Figaro: O cameră de culcare luxoasă, cu un pat mare, cu alcov, pe o estradă. Ușa de la intrare este în dreapta, o altă ușă se deschide spre budoarul contesei, în stânga, în prim-plan78. De regulă, în teatrul clasic, se știe că didascaliile de acest tip lipsesc sau sunt extrem de vagi. În realitate, decorurile sunt
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cuiva care a suferit din dragoste, a fost părăsit și ar trebui mai curând să fie un misogin. Nimic malițios sau ironic la adresa femeii în această introducere justificativă, ci doar regretul de a o vedea supusă unei recluziuni în spațiul alcovului, neavând deschiderea pe care, cu siguranță, ar merita o: „femeile îndură totul cu mult mai greu decât bărbații”118. Denunțarea existenței feminine într-o stare de prizonierat este implicit și o condamnare a acelei vita contemplativa medievale, autorul oferind ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cununie,/ Bez cei din tinerețea dumneaei.../ Dar azi nu-i lipsă să vorbim de ei”263 , naratorul ținând să reliefeze, din start, experiența remarcabilă a personajului feminin. Spre deosebire de femeia timpului său (Evul Mediu târziu), târgoveața nu trăiește doar în spațiul alcovului, al căminului, al supunerii și al tăcerii, ci are o deschidere impresionantă, călătorește prin multe ținuturi: Ierusalimul, Roma, Bologna. Este un semn al emancipării, al libertății, de care femeia va face mereu paradă: „Ierusalimul de trei ori văzuse,/ Străine râuri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sensuri pentru ca aceste plăceri să ne rătăcească în ele aproape întotdeauna"249. Astfel, în interior spațiul se divizează, îngustându-se: ca și grădina în compartimente de verdeață, bolți, grote, boschete, intimitatea domestică se fărâmițează în cabinete, budoar, mici ascunzișuri, nișe, alcov, colțuri, toaletă, dulap, pat, în fine, în care se poate desfășura un întreg ansamblul de mișcări. Reducerea spațiilor corespunde unei tendințe constante de a reduce distanța dintre corpuri..."250. Doamna de T... nu face altceva atunci când își conduce amantul de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aflat la zenitul cunoașterii, știe să dezamorseze orice conflict, este un bun negociator, cunoaște tactici și strategii care pot ușura existența, este modelul codoașei din teatrul roman, necromant și ghicitor, fabricator de filtre, șpițer, cunoscător al firii umane, sacerdot de alcov, știe să asculte de pe pozițiile confidentului, este mercurial cel care duce mesajele la curte, știe a lecui boalele femeiești, este cel care ia sînge cu lanțeta, șpțer, Înțelege alfabetul plantelor, mișcarea stelelor și caracterul oamenilor. Este pragmatic, docil și Întotdeauna
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Sophia, este umbra umedă a lui Jung, “alteritatea primară”. Pajul-infans, ocrotitorul dar și clevetitorul, pedagogul dar și cel care rîvnește la modelul paideic, maestrul de ceremonii dar și inhibatorul pulsiunilor fetei de Împărat, thaumaturgul dar și cel care deține secretele alcovului se Înscrie Într-o serie arhetipală celebră, Într-o tipologie fecundă care a marcat imaginarul romantic prin inductori pneumatici și servere ontologice. Întîlnim acest pattern la mai toți romanticii dar caracterul său dominant a fost descris doar de doi poeți
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
previzibil, cu gust de aventură și concesiv: nu are curajul să rupă relația cu vulcanica Mița. E mult prea aprigă și răzbunătoare În raport cu viața tihnită de culise pe care și- o construiește. Fante de suburbie cu ambiții de alcov, Nae e doar abil și bun cunoscător al femeilor cu care s-a Încurcat și al intereselor acestora: „NAE: ...(Didinii) Vrei să te lase Pampon? DIDINA (repede): Ba nu! (Didina merge În fund și ascultă afară) NAE (Miții): Vrei să
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
care se integrează și amantul, plăcerea Ziței e să cultive tenace o relație amoroasă, aflată deocamdată În plină tatonare, care să-i confirme puterea de seducție și s-o Împlinească, firesc, marital. În schimb, Mița Baston, temperament vulcanic, asociază cheful alcovului, petrecerea - ieșirii În lume și complicațiile amoroase - carnavalului. Veta e obedientă; femeie cu simțul umorului (se amuză copios pe seama Îndrăgostitului care nimerește din greșeală În casa mitocanului, a lui Jupân Dumitrache, și la reproșul lui Rică Îi răspunde cu bun-simț
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
procent important din PIB sau celularul mai platinat decît părul celebrei Dalida. Cît timp Mutu a jucat și a dat ceva goluri, toate acestea erau privite cu admirație. Zborul între zîmbetul lui Kitty, rotunjimile negate ale Rocsanei și mozaismul de alcov al lui Moran erau percepute ca o polenizare absolut necesară unui cititor de Dostoievski. Acum, cînd recitatorul de Eminescu e ieșit din formă, toate mondenitățile trec drept extravaganțe de neiertat. Englezii sînt mai conciși decît românii. The Sun survolează subiectul
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
întregului: feminitatea, în varii ipostaze - fecioara inocentă, dar întunecat voluptuoasă, mama cu pruncul, femeia blestemată (nefecundă), o mitică Mumă sau Crăiasă -, fiecare întruchipând o fantasmă a dorinței de împlinire. Sentimentul dominant amalgamează religiozitate, spaimă metafizică și elan spre neființă. Spațiul alcovului este înecat, eminescian, de paingi, dar ei țes veșminte funebre, senzualitatea se stinge într-un fior macabru, alcovul devine casă a spaimei. Somnul e asimilat morții, inerției, opririi sterpe a vieții. Erosul e guvernat de un cer în care poeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
Mumă sau Crăiasă -, fiecare întruchipând o fantasmă a dorinței de împlinire. Sentimentul dominant amalgamează religiozitate, spaimă metafizică și elan spre neființă. Spațiul alcovului este înecat, eminescian, de paingi, dar ei țes veșminte funebre, senzualitatea se stinge într-un fior macabru, alcovul devine casă a spaimei. Somnul e asimilat morții, inerției, opririi sterpe a vieții. Erosul e guvernat de un cer în care poeta proiectează o mitologie personală, fastuoasă și neliniștitoare, într-o lumină hiperlucidă. „Farmec dureros”. Poetica eminesciană a contrariilor (2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
erau urmate de dureri, de suferințe, de consecințe neplăcute pentru efortul său filosofic îndreptat asupra lui însuși. Doar ceea ce i-ar fi luat uzul rațiunii, instrumentul vieții sale filosofice, era condamnabil - nu și jocurile erotice, plăcerile patronate de Venus, bucuriile alcovului... Horațiu este întru totul de aceeași părere și teoretizează faimosul carpe diem. Dacă Philodem inventează trucul mnemotehnic al cvadruplului remediu, poetul sintetizează spiritul epicurismului în versiunea lui târzie cu această formulă care s-a bucurat de un succes considerabil: îndemnul
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
între cei doi termeni: învelișul poemelor lor este eroic (întindere mare, personaje numeroase, chiar în exces, acțiune structurată pe mai multe niveluri etc.), dar miezul, semnificația sunt comice (eroii de altădată nu trec de nivelul unor palide caricaturi, scenele de alcov sunt centrul de greutate al poveștii etc.) Se respectă stilul eroic, dar subiectul e înlocuit cu întâmplări banale ori licențioase, iar antieroii sunt la ordinea zilei. Să nu uităm nici frecvența unor toposuri, reluate de astă dată răsturnat, căci principalele
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]