839 matches
-
mai aveți ocazia, le face semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sergent și cu mine, pe indicatorul de la intrarea în localitate a fost vopsit numele „Shivapuram“. Nebraska. 17000 de locuitori. În mijlocul străzii, încălecând linia punctată, stă o vacă bălțată alb cu maroniu, pe care trebuie s-o evităm din scurt. Rumegând alene, vaca nici nu clipește. Centrul înseamnă două cvartale de clădiri din imitație de cărămidă. Deasupra intersecției principale pâlpâie un semafor intermitent. O vacă neagră își freacă greabănul de stâlpul metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dacă o privești atent, însăși înfățișarea ei... Mihai bea încet din paharul cu apă, indiferent la vorbele lui Muraru, pe care îl crede beat deja. Ar vrea să plece, dar căldura și moliciunea fotoliului îl rețin, făcîndu-l să se întindă alene, cu picioarele lungite pe sub masă, cu brațele lăsate slobod lîngă corp. Știe că va pierde coloana mașinilor care duc schimbul trei spre "Valea Brîndușelor", însă, amețit cum e, nu-i pasă; pe Ion îl poate găsi și mîine; cît privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu!, cred că eu o iau razna; are fată mare, de măritat; mai degrabă ar fi dorit, desigur, să-mi spună ceva, dar ce?... N-o fi nebună să-i placă de mine!..." Ce-ai rămas așa? întreabă Mihai, ridicîndu-se alene. Să-ți torn o vodcă? Nu. Cred... surîde Vlad privind în gol, clătinind încet din cap, afirmativ cred că la vîrsta noastră încă mai visăm că tot ce zboară se mănîncă. Acum credem, mai tîrziu vom fi siguri, chestie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Iași nu răspundea nimeni. Doinița e la Romarta, au anunțat-o că au venit pantofi frumoși... Maria închide fără să mai spună ceva, telefonează apoi la autogară, de unde află că abia peste vreun ceas dacă vine cursa, așa că se ridică alene și măsoară încăperea cu pași mari, fără să poată gîndi la ceva anume. Se trezește doar că surîde mereu și-și mușcă buzele, simțindu-le îndurerate de cît a sărutat. "Mda..." zice ca pentru sine și-și aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din termenul de garanție. Geena era o veche complice a lui Dave 2, având și ea o sexualitate latentă, dependentă de plăcerile provocate de ceea ce am putea numi - în termeni neologici - voyeurism psiho-empatic sau, pe scurt, VPE. Geena se îndreptă alene spre Carol, balansându-se pe tocurile ei ridicol de înalte. Carol ajuta la împărțirea cănilor de ness membrilor Alcoolicilor Anonimi. Fu izbită de imaginea burții revărsate a Geenei, care arăta de parcă și-ar fi îndesat o pernă sub marginea topului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-l azvârle pe fereastră, asta dacă n-ar fi avut absolută nevoie de el pentru a ajunge la tipul care îl sedusese. Știa unde locuiește Alan. Idiotul îi spusese în treacăt, pe când stăteau îmbrățișați într-una din nopți și vorbeau alene despre deprecierea ipotecilor și despre criza dobânzilor. Bull conduse rapid în direcția aceea, parcă și se ascunse în tufele de lemn-câinesc din curtea micuță. Se ascunsese astfel încât să poată vedea tot ce se întâmpla în bucătăria luminată, dar fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la un nou film artisitic la Shepperton. - M-a sunat Aida să-mi spună cât de rău îi pare. Te poți uita din nou peste proiect? A făcut câteva modificări. Am alungat dosarul cu o fluturare din mână, uitându-mă alene la reflexia mea în oglinda de mână a lui Catherine. Nervul retezat din scalp îmi coborâse parțial sprânceana dreaptă, ca o cârpă neagră de pirat care părea să-mi ascundă mie însumi noul caracter. Această înclinare pronunțată era evidentă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașina sport, triunghiul alb dintre picioare scăpărându-i ca un semafor vesel între coapsele zvelte. Geometria variabilă a pubisului ei era încântarea șoferilor plictisiți care urmăreau ceasurile rotative ale pompelor din benzinării. După ce plecă, am părăsit apartamentul și-am coborât alene la subsol. În garaj se afla o duzină de mașini, în mare parte proprietatea soțiilor de avocați și de producători executivi de film care locuiau în bloc. Spațiul rezervat pentru mașina mea era încă gol, desenul familiar al petelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale aeroportului care se plimbau de-a lungul și de-a latul unui mic refugiu. Văzându-mi mașina, și crezând probabil că eram un turist american sau german, cea mai în vârstă dintre ele traversă spre mine. Seara, se plimbau alene pe insula aceea, uitându-se cu ochi goi după mașinile în goană, de parcă ar fi încercat să agațe niște călători care așteptau să treacă Styxul. Toate trei - o brunetă vorbăreață din Liverpool care fusese peste tot și făcuse tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mort stând întins pe capota mașinii. Sângele prelingându-se pe celuloza vineție era un fluid mai potent decât sperma care i se răcea în testicule. Doi polițiști traversară curtea însoțiți de un câine alsacian negru. Mă priviră cum mă plimb alene pe lângă mașina mea ca și când nu le-ar fi convenit prea mult că o atingeam. După ce plecară, am deblocat portiera șoferului și, cu efort, am deschis-o. M-am strecurat pe scaunul prăfuit de vinilin, înclinat pe spate din pricina podelei îndoite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ar fi așteptat să fie încadrat de niște camere de televiziune invizibile. Actorul frustrat era vizibil în toate mișcările sale impulsive și, într-un fel iritant, îmi monopoliza reacțiile față de el. Umblând cu pași elastici în tenișii săi albi, veni alene spre spatele mașinii și desfăcu portbagajul. Deranjat de reflexia farurilor lui în ușile de sticlă ale secției de fizioterapie, aflate nu departe, am coborât din mașină și l-am privit pe Vaughan cum scormonește prin camerele foto-video și echipamentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de lumină și culoare în întunericul ce forfotește de necunoscuți. — E exact ca un studio de filmare, zicea Evie. Platouri în miniatură, gata pregătite ca cineva să tragă următorul episod. Publicul din studio care te urmărește din întuneric. Clienții treceau alene și-acolo eram eu și Evie tolănite pe-un pat cu baldachin roz, sunând de pe telefonul ei ca să ne aflăm horoscoapele. Stăteam încolăcite pe un divan modular tapițat cu tweed, ronțăind popcorn și urmărind telenovele la un televizor color portabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
iar de acolo a luat o căruță, de trăsură nu putea fi vorba, iar mașinile nu se depărtau de la șosea, către un loc aflat la vreo douăzeci și cinci de kilometri în inima unui ținut uscat, acoperit de pelin, peste care zburau alene ciori negre și vinete. De la Lică Făinaru, așa îl chema pe ziaristul spînatec, bețiv serios, deși n-ai fi crezut, a depășit cu el destul de binișor fondul de reprezentare ce-i fusese alocat pentru întreaga misie, așa încît și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință. Ferestre mici, întunecate, răzoare pîrlite, fără îngrădituri. Alene trecea cineva ridicînd pulberea, ferindu-se. De undeva se auzea un țipăt ascuțit, prelung, "sacagiul" i-a explicat Ali Mehmet intuindu~i nedumerirea. "Chiar și pe Cocoș poți să-l aduci?" Ali Mehmet se încruntă ori numai se prefăcu. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
somn și de o blefarită imposibil de tratat în Vladia din cauza alcoolului, a vinului care ținea loc de apă și a polenului de la vița de vie care se așeza peste tot mai ceva decît praful drumurilor, cîrciumarul s-a apropiat alene, lovind cu prosopul în fiecare tăblie de masă, omorând sau stârnind muștele bețive. Au cerut vin nou și Sandu Bercu a dat melancolic din cap "din tot vinul nou se face acum vinul vechi, mai bine vă ofer un rachiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e corupție politică, să umbli cu fofîrlica și să te faci că nu știi dacă poporului îi place să-i fie bine. Și, chiar dacă nu-i place, o să-i placă!" N-a zis nici da, nici nu. S-a întors alene către fereastră să citească mai departe. Mai departe nimic nou, "dreptul sfînt al proprietății", "românii înaintea celorlalți", "afară cu străinii ce se străduie să prejudicieze refacerea noastră întîrziată destul de mult" și alte asemenea jumătăți de adevăruri ca să acopere alte jumătăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
normal, ci respectul, pentru că le e frică și de asta, să și-o arate. De aceea mint negustorașii și salută mincinos, cu pălăria în mînă și cu vocea cît se poate de dulce. Iar el știe și dă din cap alene, duce două degete la chipiu și dintr-o privire își dă seama care dintre ei a mai adus ceva marfă de contrabandă, care trage în piept fiscul, pe cine trebuie să dea pe mîna Gărzii Financiare din Comana, care trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un gînd care îi dădu furnicături în degetele cam amorțite ale mîinilor, reumatismul o să-l bage în pămînt! Locul nu se prea potrivea cu această imagine. Era totuși o lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știi, dar cu alt intehres. Cahre o fi acela?" Și, ca să arate că nu era foarte preocupat de interesul lui Mihail, a scos din raftul micuței biblioteci o carte în coperte albicioase din piele de vițel. A început să răsfoiască alene, făcînd să foșnească paginile uscate, aproape coapte ale volumului. Era desigur o carte veche, cum toate lucrurile din încăpere voiau să arate că sînt, de la covor la lampadar, chiar dacă nu erau cu adevărat. "Sîmbăta în sat. Leopahrdi. Phregătirea e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aceea urăște tot ce nu se supune stăpînului său. Dacă el nu mai este slobod, nimic să nu mai fie! Ca ticăloșii, exact ca ticăloșii cei mai ticăloși dintre oameni, cu toate că nu-i decît un animal." Basarab Cantacuzino își plimbă alene privirea iui grea, fără nici o sclipire, asta nu însemna deloc că mintea sa ar fi fost aidoma! "domnule dihrector, am aphreciat întotdeauna talentul dumnea voasthră înnăscut de, hm, să-i zicem, de a suphraviețui, de a depăși toate stăhrile phrimejdioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
solicitudine "să chem un taxi ori vă mai așteaptă mașina?" Și, fără să asculte răspunsul, lăsă hîrtia să cadă pe birou, peste maldărul de hîrtii, cu intenția evidentă de a-l invita să-și arunce ochii peste ea, și ieși alene din încăpere. N-avu puterea să se miște, de fapt se gîndi că prințul trebuie să-l spioneze cumva, își întinse gîtul ca și cum ar vrea să privească undeva, pe fereastră, în grădină și cu coada ochiului citi: "Parola garnizoanei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tăcute, pe înfundate. Intră în grupuri de cîte cinci, caraghioși și înspăimîntători totodată, cinci cămăși negre cu centură și diagonală, cu insigna în piept, albe, galbene, albastre, depinde de rang, cu stilet la șold, încruntați, mestecă mărunt, încet, își mișcă alene capul pentru a privi în jur, de parcă ar avea gît de lup. Clienți, domnule Mihail, se ridică încetișor și părăsesc grădina aproape în vîrful picioarelor. Toți sînt tunși miliărește, cu ceafa rasă pînă aproape de creștet și poartă pe căldura aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce pot să fac. — Mulțumesc, Mick, eram sigură-sigură c-ai să zici asta! S-a dus spre el și s-a gândit să-l Îmbrățișeze, dar n-a făcut decât să-l bată pe umăr. În sufragerie, Adam Își făcea alene de treabă cu deșteptătorul roșu emailat așezat de obicei pe un raft la jumătatea bibliotecii. Margaret nici nu știa dacă mai funcționează. Pe masă erau niște coji fleșcăite de banană dintre care s-au Înălțat În spirală câteva musculițe când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
culoare galben-arămie, la fel și buza de sus și nările, încrâncenarea săpase în el ca într-o marmură. Ședeau unul în fața altuia pe terasa cafenelei, ea mesteca mecanic în ceașca cu smalțul albastru, privea în gol, lichidul maroniu se rotea alene, împins de căușul linguriței. Vântul mâna pe asfalt câteva frunze. Cafeaua avea un gust sălciu, Carmina împinse dezgustată ceașca către mijlocul mesei după prima înghițitură. Pentru o cafea ca asta, gândi Carmina aproape amuzată, chiar n-are nici o obligație profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]