151 matches
-
la amândoi ochii. Când și-a dat seama de unde i se trăgea nenorocirea, s-a rugat la Dumnezeu multe zile la rând și așa s-a Însănătoșit” (traducerea mea). FINAL PASAJ RETRAS Prima reacție din partea evreilor (atât palestinieni, cât și alexandrini) a fost de entuziasm. Versiunea greacă era așezată pe picior de egalitate cu originalul ebraic, iar tălmăcitorii considerați nici mai mult, nici mai puțin decât urmașii spirituali ai profeților. Philon, cu un secol după Pseudo-Aristeas, redă ceva din această atmosferă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Septuaginta ca text de sine stătător. LXX este Biblia citită și utilizată pentru exegeză de majoritatea Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al Mopsuestiei -, adepții unei interpretări „istoriste”, mai aproape de literalitate a Sfintei Scripturi, spre deosebire de Părinții alexandrini, creatorii și propagatorii metodei de interpretare numită „alegorică”. „Părinții n-au resimțit nevoia să Învețe ebraica (exceptându-i pe antiohieni și, desigur, pe Ieronim - n.n.). Ei aveau doar câteva cunoștințe rudimentare ale acestei limbi, ca și Philon din Alexandria: două-trei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
al lui Salluste. În paralel, așa cum o arată Lilla, Într-un foarte frumos articol, alți cercetători, precum C. Pera, H. Ch. Puech, V. Lossky, E. von Ivanka, W. Völker, Al. Golitzin au examinat În profunzime dependența autorului corpusului față de Părinții alexandrini și capadocieni. Stăniloae ignoră toate aceste lucrări În Introducerea redactată, să ne amintim, după 1990. El se mulțumește să polemizeze cu preotul-filozof Cicerone Iordăchescu, autor al unei vechi traduceri a lui Pseudo-Dionisie, din 1936, care Îl plasa pe autorul corpusului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mult în Ierusalim, și o mare mulțime de preoți veneau la credință. 8. ștefan era plin de har și de putere, și făcea minuni și semne mari în norod. 9. Unii din sinagoga numită a Izbăviților, a Cirinenilor, și a Alexandrinilor, împreună cu niște Iudei din Cilicia și din Asia, au început o ceartă de vorbe cu ștefan, 10. dar nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și Duhului cu care vorbea el. 11. Atunci au pus la cale pe niște oameni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
și iubirea de adevăr a marelui istoric grec. Mai la urmă însă bunul simț învinsese și pe fiece zi lumea învățată se încredință mai mult, că din gura celor none muze ale lui Herodot, precum cu drept cuvânt numiră învățații alexandrini împărțirile lucrării sale, adevărul, deși se arăta într-o atât de atrăgătoare haină, nu pierdea nimic din dreapta sa natură. Herodot și-a dat cele mai mari silinți de a descoperi adevărul, de a aduna pe cât se putea prin propria-i
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
importanța lecturii literale îl deosebea atât de mult pe ereziarhul Arie de ortodoxul Atanasie cel Mare, cât faptul că hermeneutica lor nu beneficia de același „cadru aperceptiv”. În absența comensurabilității între paradigmele intelectuale pe care le adoptaseră, cei doi teologi alexandrini s-au găsit în imposibilitatea de a picta armonic - extrăgând culorile din vasul unicei lor Scripturi - aceeași icoană a aceluiași Hristos. „Cadrul aperceptiv” ar putea fi considerat aici și „interfața subiectivă” a tradiției pneumatice în care mărturisirea apostolică a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
condiția de ápàteia, nu are nevoie de reguli sociale care rămân totuși necesare creștinilor care nu au atins încă plinătatea gnozei. Folosirea filozofiei grecești și a categoriilor sale, oricât ar părea de prudent, condiționează destul de mult atitudinea speculativă a teologilor alexandrini înclinați, îndeosebi Origene, să dea proeminență aspectelor doctrinare în detrimentul celor disciplinare sau morale, considerând că deprinderea etică este mult mai apropiată de cea a lui Cristos, dacă creștinul se desăvârșește în gnoză. Antimilitarismul lui Clement trebuie încadrat în această optică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
însă în admirația lui Vasile Pârvan, stâlpul acesta expresie austeră a "curăției" -, motiv de eseu liric, ulterior dedicându-i Elegia a doua, Getica. Câte un fâlfâit angelic (Nichita zicându-și "poet al îngerilor"), câte ceva din miturile anticilor, ori provenind de la alexandrini și întreținând sublimul, acestea se citesc în ipostazele lui de smerenie sinceră, ori de jubilație candidă. Dimensiunea zglobie (înșelătoare), exuberantă, deși frapează, nu exclude deloc așteptarea a ceva nelămurit, neliniștitor. 56 de ani voi trăi, asemenea Colosului din Rodos (...) Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a scăpa de furtuni atunci când te afli pe o plajă, cele care deconstruiesc iubirea-pasiune și îndeamnă la frecventarea unei Venus vagabonde - Afrodita pandemiană înfierată de Platon în Banchetul! - figurează printre capodoperele literaturii filosofice. Molière se inspiră de aici pentru câțiva alexandrini din Mizantropul, iar lecția dată de Lucrețiu seamănă cu aceea a lui Ovidiu care, în Remediile iubirii sau în Arta de a iubi, ne îndeamnă să luăm din iubire ceea ce aduce bucurie și să ne păzim de tot ce ne
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care m-am aflat ca spectator stă la originea acestei cărți, o situație care mă urmărește de multă vreme. În seara aceea ploua și, într-o sală cu puțină lume, așezat lateral față de scenă, priveam Britannicus cu o atenție relaxată. Alexandrinii pluteau, urmându-și cadența sârguincios respectată, cunoșteam povestea, când, deodată, fără să-mi explic de ce, ochiul și urechea au simțit irezistibila atracție a platoului de joc. Nero, aproape de mine, în stânga scenei, o strângea la piept pe tânăra Iunia, poruncindu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
deocamdată suficientă această "punere în pro-blemă", urmînd, cum spuneam, să revenim, sub auspicii eventual superioare. Știința actuală pare tot mai mult influențată de hermetism și de gnosticism. Am pu-tea crede că ne aflăm într-o situație asemănătoare cu cea a alexandrinilor de acum două mii de ani, de la sfîrșitul antichității clasice. Precum școlile gnostice de atunci, multe școli sau mișcări științifice actuale se consideră apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi adevăruri, care de care mai incitante, într-un eclectism
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
din Tars, I, P. G., LII, col. 761 D. footnote>. Sigur, tânărul Ioan nu se va fi mărginit doar la audierea celor doi, ci se va fi cufundat în studierea lucrărilor marilor autori creștini de până la el, în special cei alexandrini. În timpul studiilor, Ioan legase prietenie cu un camarad, Vasile, probabil viitor episcop de Rafaneea, cu care se angajase să meargă pe același drum în viață. Dar, la un moment dat, Sfântul Ioan își trădă prietenul pe care nu-l împiedică
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
for lack of food (SEPT.ENGL.). 3. Discuția de până acum ne permite să tragem o concluzie fermă. Prezența zoonimului furnicoleu (gr. murmhkolevwn) în textul biblic este o particularitate a filierei septuagintale, cuvântul fiind, se pare, o invenție a traducătorilor alexandrini. La locul respectiv (Iov 4:11), textul ebraic originar vorbește pur și simplu despre feline în general (BIBL.HEBR: layish), de unde derivă opțiunile de traducere în versiunile care au ca bază, direct sau indirect (cel mai adesea prin intermediul Vulgatei Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
bine de 9/10 din producția romanescă a unui an este uitată și îngropată înainte de începutul anului următor. Departe sunt secolele cînd romanul era doar un gen minor, plebeu, iar un creator adevărat nu putea aspira la nemurire decît în alexandrini... Și totuși, nu e lipsit de interes și de relevanță să înțelegem cine face și desface jocurile în această zonă, care sunt actorii majori ai spațiului literar, cine are puterea de a impune lista celor 10-15 autori care vor deveni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de chinină. După verificare, instrumentele și materialul fotografic sunt atent ambalate, protejate de ploaie într-o pînză etanșă. Se stinge jarul și se încarcă șeile elefanților. Merg drept înainte. Spre ținuturi nenumite și spre populații furioase, fără viori și fără alexandrini. Direcția e menținută cu busola de marinar. Asta seamănă în sfîrșit cu viața adevărată, liberă și gratuită. Să deschizi drumuri spre necunoscut, dacă nu spre Dumnezeu sau spre tine însuți. Ridicola mică enigmă a sinelui. Cea pe care nu ai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aur în coifuri și erau împodobite îndestulător. Costumele populare de astăzi păstrează multe din vechile piese vestimentare, din culorile, croielile, podoabele femeilor, bărbaților, copiilor și tinerilor daci. Nenumăratele piese arheologice adunate în ultimul secol, completate cu descrierile scriitorilor greci, romani, alexandrini, spanioli și "barbari", permit să refacem trăsăturile morale, arta, religia, știința și tehnica, stilurile de viață etc. Potrivit aceleiași lucrări (39, pp. 356-388), în credințele populare erau invocați "marele zeu", "marea zeiță" și alte zeități intermediare. Mai ales aristocrații practicau
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și este relevant cu precădere acest ultim aspect: bibliotecarul Eratostene (cca 284-200 Î.H.) era deo potrivă literat și om de știință (În sensurile moderne ale termenilor), ajuns faimos pentru Încercările lui de a măsura circumferința pămîntului; și ceilalți savanți alexandrini aveau o totală deschidere culturală și inte lectuală. Muzeul era Întreținut pe cheltuiala regelui; membrii lui aveau camere de studiu și o sală unde luau masa Împreună, primind și un stipendiu din tezaurul regal. Comunitatea a fost fondată probabil de
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
formală a textului a fost Îmbunătățirea punctuației și inventarea siste mului de accentuare, care Îi sînt atribuite lui Aristofan din Bizanț. Nu au fost Însă notate În mod regulat mai Înainte de Începutul secolului al X-lea. Semnele critice create de alexandrini au fost esen țiale pentru buna transmitere a textelor. Primul și cel mai valoros semn era obelos, o liniuță orizontală pusă În marginea stîngă a unui vers: era folosit Încă de Zenodotos, pentru a indica faptul că un vers era
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
tus și-a propus să copieze fără omisiuni ceea ce se găsea În modelul său; apar așadar foarte multe semne convenționale, care transformă acest codice al Iliadei Într-o sursă amplă și credibilă de cunoștințe asupra unui aspect particular al muncii alexandrinilor. Cu timpul, filologia, ca disciplină, a ajuns să fie echivalată cu critica de text: aceasta are ca scop recon stituirea unei opere literare În forma sa ori ginară. Atunci cînd există exemplarul autograf al autorului sau copia după care s-
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
din Demostene sînt o demonstra ție a faptului că textul acestui orator se afla Încă Într-un stadiu fluid. Totuși, În primul secol al erei creștine, papirusurile reprezintă vulgata care, după cum s-a constatat, este În mare parte creația gramaticilor alexandrini. Este relevant raportul dintre tradiția papirusurilor și cea a codicelor. Atît papirusul, cît și arhetipul manuscriselor medievale derivă, prin una sau mai multe faze intermediare, din original. Dacă textul lor nu e identic, se deduce că fie papirusul, fie arhetipul
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ce nu se usucă cerneala. Atenția sa e așadar frag mentată de Întreruperi și de perturbări diferite și inegale care, În mod necesar, Îi condiționează erorile. Rezultatul este, inevitabil, un text diferit de cel al modelului. Gramaticii (Începînd cu cei alexandrini) corectau manu scrisele, comparîndu-le cu unele bune sau În dreptîndu-le după cunoștințele lor, dacă nu aveau la Îndemînă exem plare bune. Pe un astfel de manuscris corectat ei plasau un indiciu al efortului depus: emen daui, notă Însoțită În mod
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cum ar fi Massilia, Sinope și Argos, care erau apoi evaluate de Învățați, dar nu este limpede ce text era ales sau dacă era cu adevărat vreunul ales, În detrimentul tuturor celorlalte, ca exemplar cu autoritate. Caracteristica pentru care erau faimoși alexandrinii era promptitudinea cu care res pingeau versuri ca spurii (ajqeteìn, ajqevthsi~). Motivele comportamentului lor, chiar dacă exista o logică anu me, În general nu reușesc să convingă un cititor modern. Un argument folosit adeseori era limbajul sau comportamentul nepotrivit
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
VIII. Filologii capabili să trateze operele literare Într-o manieră atît de drastică, În special În dorința lor de a condamna versuri ca spurii din motive inadecvate, puteau aduce grave vătămări textului. Din fericire Însă pentru generațiile următoare de cititori, alexandrinii nu au căzut În tentația de a Încorpora În text toate schimbările sugerate, mulțumindu-se să le Înregistreze În comentariile lor. Dacă abordarea ar fi fost diferită, Homer ar fi ajuns la noi profund desfigurat. Este inte resant de relevat
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ipo tezele lor nu a Întrunit acordul cititorilor din epocă, astfel Încît să pătrundă În textul curent, chiar dacă faptul nu reprezintă o dovadă certă a puterii de discernămînt a publicului cititor din Antichitate. Un calcul al emen dărilor făcute de alexandrini a arătat că, din 413 alterări propuse de Zenodotos, numai 6 se găsesc ca lecțiuni În toate papirusurile și manuscrisele, numai 34 În majo ritatea lor, iar 240 nu apar defel. Din 83 de emendări care i se pot atribui
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
acceptate. Aristarch a exercitat o influență mai bine resimțită, dar nici sugestiile lui nu au fost ușor acceptate: din 874 de lecțiuni, 80 se găsesc peste tot, 160 apar de mai multe ori și 132 numai În scholii. Munca filologilor alexandrini nu se poate pune Însă sub semnul acestor excese de emendare. Multe dintre observațiile lor au fost validate de critica ulterioară; chiar și tentativele de identificare a unor pasaje de autenticitate Îndoielnică au putut fi uneori acceptate. Suspectau că povestea
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]