2,739 matches
-
viu, lăsându-i numai un căpețel de lumânare și-o oglindă? Nu, înapoi. Să-l spânzur e prea ușor, dă o dată din picioare, hâc, și gata. Parcă până la urmă, lipsit de imaginație cum sunt, l-am ținut cu capul între algele din acvariu, lipit de istalația de purificare a apei, apăsat, așa! Hai, înc-oleacă, ultima, ai de gând să-mi zici ceva? Nu, nu se-acceptă! Liniște! ... tocmai terminam de disecat corpul buhăit. O mulțime de instrumente nichelate pe-o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care nici măcar nu era același În fiecare zi și de ce dintr-odată, În perioadele de reflux, absolut toate iguanele marine de pe o anumită stîncă se puneau În mișcare la unison și se aruncau În mare, să pască pe cîmpurile de alge aflate la mare adîncime, unde le pîndeau cu nesaț rechinii lacomi. Aproape o oră mai tîrziu se Întorceau la fel cum plecaseră, bulucindu-se, și cele care ajungeau primele alegeau la Întîmplare noua locație ce avea să fie, din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
contrasta cu vioiciunea privirii iguanelor de pămînt, individualiste, șirete, aproape domestice și viu colorate. De multe ori se Întrebase ce anume stătea la baza unor asemenea diferențe, care fără Îndoială fuseseră asemănări la Început, și de ce unele aleseseră să mănînce alge și să Înfrunte rechinii, pe cînd celelalte optaseră pentru țepoșii cactuși cu rădăcini adînci sau pentru micuțele plante multicolore și lichenii pe care roua nopții Îi făcea să crească ici-colo, prin sălbatica lavă Întunecată. Detesta iguanele de mare, de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe prizonierii lui, care o Întoarseră invers, lăsînd apa să se scurgă complet, iar mai tîrziu Îi trimise să caute lemne și buruieni cu care să facă un foc mare. În cea mai mare găleată pe care o avea strînse alge roșii, pești, moluște, și chiar oase și frunze de cactus, lăsînd să fiarbă ceasuri Întregi amestecul acela ciudat și pestilențial, În timp ce el fixa din nou scîndurile și călăfătuia rosturile, folosind În acest scop lungi fîșii din frumoasa rochie gri pal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
este dată decât de suprafață aflată deasupra valurilor, pentru polinezieni orice insula oferea o serie de elemente care puteau fi recunoscute de la pește patruzeci de mile de coastele ei. Zborul păsărilor, sunetul valurilor, reflecția norilor, speciile de pești sau de alge care pluteau într-un sens sau altul - fără a mai vorbi de misterioasă rază nocturnă din adâncimi sau de instinctul porcilor -, toate îi indicau unui Mare Navigator că la mai puțin de patruzeci de mile se gaseste pământ. Astfel, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ori din China, despre care citise. Aici era ceva tulbure, nedeslușit, nimeni nu știa ce trebuie răsturnat și ce trebuie păstrat. Dar toate astea priveau Java și Sumatra, de partea cealaltă a acestei țări de insule Înșirate pe mare ca algele zvârlite pe mal. Asta era ceea ce gândea lumea. Numai Adam a știut că nu erau În siguranță. Karl refuzase să facă ceva. Nu s-a gândit nici o clipă să plece. — Dar... a Încercat Adam să protesteze. Citise ziarele, ascul tase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
O lume ciudată pentru unii, stranie pentru alții, dar la fel de misterioasă pentru toți, uimește privitorii prin diversitatea curiozităților oferite. Valurile spală mereu-mereu, mai puțin sau mai mult țărmul, formând un joc minunat de lumini și aducând odată cu ele foarte multe alge, scoici sidefate, câteodată și mărgean. Marea, ființa atât de vie, atât de primitoare, care i-a învățat pe oameni să folosească mai bine forțele ei, a încetat să se mai zbată; nici o unduire nu se mai vede. Soarele a apus
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Eforie Nord, observă Gheretă, grijuliu cu o graniță ce nu trebuia, doamne ferește, trecută. Se vedea cu cascheta lui de poștaș pe cap, alb ca laptele și În costum nou de baie, grecesc, trăgând adânc aerul sărat cu miros de alge, și mulțumind În gând partidului și sindicatului pentru minunatul prilej ce i se oferea de a-și petrece concediul pe meleagurile dobrogene atât de Încărcate de istorie. De acolo trimitea el, timp de zece zile, vederi Zorelei și câtorva cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scurte și un papion roșu cu buline albe. Un cuplu tânăr s-a așezat la masa lui Petru. Și-au zâmbit Întruna Încurcați. Nemții au plecat râzând, ținându-se de mână, iar Petru s-a trezit cu un gust de alge pe limbă. A hotărât să Învețe germana.” 5. „Amiază de vară. Merele cădeau În grădini sub greutatea luminii. Drumul pustiu. Cotcodăcitul unei găini disperate de căldură. Cerul albastru. Țipenie de om. În afară de mine care priveam și auzeam toate astea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca un ac de seringă. Apoi ea Își deschise ochii pe jumătate doar, ca să se asigure că prada astfel anesteziată Îi era la Îndemână, și Îl trase deasupra ei cum ar fi tras un cearceaf sau o plasă subțire de alge plutind la câțiva centimetri sub apa lacului, În care se zbăteau o mână de pești mărunți, neștiutori și distrați. Și ea se prefăcu, ca În basme, Într-o canoe lentă În care el vâslea cu apa până la glezne. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai pot face rău. Când se ridică în scaun, apa maronie continuă să i se scurgă pe la vârfurile degetelor și pe la coate. I se prelinse din manșetele pantalonilor și din pantofi, formând bălți murdare, tot mai mari, care miroseau a alge putrezind în bătaia soarelui. Nu știi cine sunt, nu-i așa? spuse noua lui voce. Stând acum în picioare, se întinse cât îi permitea corpul coilănos, împrăștiind picături de apă în toate părțile. Sunt tu, desigur. Suntem aceeași non-persoană moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lume, unduindu-se la înălțimea capului, păstrându-și poziția, înotând cu mișcări puternice și neîntrerupte împotriva mișcării timpului. k în adânc întind arătare cel mai ciudat întu nericul erau doctori i celălalt n strigă o i arătarea m lipitoare ă alge nămol uIte 0 @ M-am tras și mai în spate, spre marginea cercului de lumină. — Crabii conceptuali, meduzele, unii dintre peștii simpli. Nimeni pusese laptopul jos și-și aranja părul într-un fel care să semene cu frizura fără cusur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și supraveghind mișcările oceanului în căutarea unei umbre, a unei mișcări. M-am uitat și m-am uitat până când ochii mei își pierdură complet simțul perspectivei. Soarele dogorea. Pielea mea mirosea neplăcut și puntea păstra mirosul de mai an al algelor și sării. Într-un târziu, doctorul își părăsi scaunul de pescar. Se întoarse cu câteva sendvișuri prost încropite, niște beri și bucăți de carne pentru Ian. Scout coborî ca să mănânce și am crezut că va avea loc o nouă explozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din Blaga, atașat tabloului: "(rotunjit în sine a este a)". Bun vers, noician. Îmi place și mie pictura asta. Russ întinge cu pensonul în nori, în val, în toată copilăria-adolescența mea. Cristoase, ce suflet ușor avea fata izogamă ca o algă! Aha, deci te încîntă fidelitatea lui "Russ". Chiar senzualitatea, cînd e potolită. Senzualitate? Recunoaște pînă și tu (și arăt cu degetul spre oglinda din hol, care mă reflectă: destul de dolofană, cu părul tăiat prost că-i încărunțit la tîmple nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în jurul frunții. Sau o confund cu Ioana Bulcă? Reproșurile curgeau. "Nemernică și prăpăstioasă ce ești!" Marea sfîrîia ca șampania Zarea, se urca pe coapsele mele. Purtam fusta ei cu volane gofrate, lîna ei de mohair, mărgelele ei, panglicile ei de alge. În micul restaurant cîntau Brasseur și Joan Baez. Iordan mînca așa cum mînca el, cu poftă, rapane și raci; eu mă mulțumeam cu o bucățică de ciocolată, ronțăită concomitent cu miez de măr făinos. Eram regina lui de apă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
generoase de epocă. Lumina urca de dedesubt, din partea policromă a peisajului, cea cu marea transparentă de smarald prin care se vedea deosebit de clar, de sus, de pe povârnișul plajei. Se vedea fundul mării cu nisipul ei alb desenat cu viețuitoare și alge în cele mai vii culori. Apa deosebit de clară și cristalină era irizată de o lumină de proveniență necunoscută, de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina din străfunduri un acvariu uriaș: marea și deopotrivă cerul, straniu de gol. În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
urmau pline ochi cu pește. Înecații se mișcau duși de curentul nevăzut înainte și înapoi, în poziții pe care numai moartea le poate inventa. Hainele, mulate pe trup, nu mai fluturau în unde. Erau țepene, ca turnate din mâl și alge. Viața se desfășura în invizibil. Oamenii se simțeau, uneori, împinși de o forță invizibilă din fața vreunei mașini sau a unui tren. Un copil levita câțiva metri pe deasupra unei mulțimi agitate. O bătrână zbură ca o minge chiar prin fața unui tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
s-au aruncat în apele îndoliate ale Dunării. Și acum întreg colectivul profesoral, elevii tuturor claselor, Primarul, părinții și vecinii priveau înmărmuriți în curtea școlii monștrii acvatici. Unul de 1,60 m, celălalt mai scund, 1,40 m. Aveau încă alge în aripile înotătoare și între branhii. Burțile erau însângerate, dar capul fiecăruia era neatins. Doi carași uriași cu solzi de aur. Unul avea chipul lui Chirilă, celălalt era Halipa. S e făcea că Gustav primea felicitări înainte de a-și juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în tălpi dacă nu călcai cu atenție, la pescărușii care își luau zborul în cîrduri de pe diguri urmărind peștișorii minusculi care înotau la suprafața apei, și la valurile înspumate care se loveau de mal aducînd cu ele tot felul de alge și ierburi de mare de culoare verde, o nuanță aidoma cu cea pe care o avea cămașa sa preferată din acea perioadă. Dacă ai fi deschis ochii doar puțin mai devreme, ți-ai fi dat seama că plumburiul mării anunța
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se sfârșea, pentru cei care urcau de pe mal... Urlase lung și sfâșietor de vreo două ori... Acum intrase în casă și se cuibărise lângă foc, scuturându-se din când în când, cu blana udă, mirosind a frig și ceață și alge ca orice câine care-și făcea veacul mai mult prin fiord decât pe lângă casă. Ea se așezase la fereastră, cu lumina stinsă, încercând să zărească ceva în noapte. Își strânse mai bine șalul în jurul umerilor. Întunericul era de nepătruns. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu putere. Alergă la ușa, cu inima bătându-i nebunește în piept. Deschise ușa. În lumina alburie a zorilor, stăteau acolo, în prag, amândoi : soțul și fiul ei. Cu hainele ude, sfâșiate, cu părul și bărbile șiroind de apă, cu alge în păr, desculți, înfrigurați, dar în viață : așa cum promiseseră, veniseră de Crăciun. Să împodobească bradul. Într-un târziu , lângă foc, povestiseră cum s-a întâmplat cu furtuna, cum fuseseră zvârliți de valuri încoace și încolo, fără să vadă nimic decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
până când glasul lor se amesteca în murmurul mării și adormeam legănați de poveștile lor, mângâiați de vântul călduț și parfumat... Taică-mio zicea că am eu gărgăuni în cap: cine a mai auzit să fie parfumată marea. Ei, da: mirosea a alge, a pește... dar asta numai parfum nu era. Ei, și! îmi spuneam fiecare cu ce-i place: pentru mine zgomotul valurilor era cântec, mirosul mării era cel mai dulce parfum, așa, dulce-amărui-sărat, de l-aș fi mâncat pe pâine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
amorțit, îngropat cu totul, ca într-un mormânt! Imaginează-ți, dacă sufletul omului să zicem că ar fi un superb lac cu apă limpede, atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care put! Mă privesc câteodată în oglindă și observ doar o străină cu privirile tulburi, răvășite. Mam schimbat mult, sunt ca o haină învechită, destrămată, ponosită. Totul în mine poartă pecetea altcuiva decât a mea, încât simt că nu-mi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nimic. Dar gesturile sunt, ca pretutindeni, elocvente. Suntem primiți cu două boluri: unul plin cu daikon (ridiche-gigant) murat de culoarea șofranului, altul cu mikan (mandarine nipone extrem de dulci). Alături, într-o elegantă cutie de lac, se găsesc straturi de nori (alge uscate), în care se învelesc bucățelele de daikon, în chip de sandvișuri autohtone. Câteva minute mai târziu, o femeie mult mai tânără, fata celei dintâi, ne aduce ocha (ceai verde) aburind, împreună cu mochi (găluște de orez). "De unde atâta căldură la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
alergând de la o acțiune la alta: gimnastică la ora cinci dimineața, pe plajă, seminar despre fauna și flora insulei, urmat de drumeție cu profesorul pentru punerea în practică, live, a cunoștințelor teoretice acumulate, vizită de documentare la făbricuța locală de alge, popas de studiu antropologic în casa unui localnic pentru a se informa asupra condițiilor de viață ale pescarilor din zilele noastre, seară tematică despre istoricul insulei, prima atestare a sa în literatură, urmată de dezbateri, atelier cu un nutriționist despre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]