621 matches
-
germană și-a schimbat direcția ofensiva, diminuând în acest fel presiunea pe frontul de la Nămoloasa. De asemenea, în dispozitivul inamic s-a creat o breșă care putea fi dezvoltată existând astfel premizele generalizării operațiunilor ofensive pe frontul românesc ale armatelor aliate. Pentru cinstirea memoriei eroilor de la Mărăști și în amintirea luptelor care s-au dus aici, în anul 1928 s-a încept construcția Mausoleului de la Mărăști. Mausoleul a fost înălțat la cota 536 la inițiativa unui grup de ofițeri și generali
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
München din 1938, unde Franța a abandonat garantarea granițelor statului cehoslovac. La 14 martie 1939 Slovacia și-a declarat independența (Republica Slovacă (1939-1945)), iar cea mai rămas din Cehoslovacia a fost împărțit între Germania, Ungaria și Polonia. Din postura de aliată, România ar fi trebuit să intervină în ajutorul acesteia însă a fost în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile de aliat. Pur formal, acordul semnat de țările din Mica Antantă nu a putut fi aplicat deoarece Cehoslovacia nu a declarat
Mica Antantă () [Corola-website/Science/303549_a_304878]
-
Germaniei cu petrol, cereale, precum și produse industriale. România a devenit o țintă a bombardamentului aliat, mai ales pe 1 august 1943, când au fost atacate câmpurile petroliere și rafinăriile de la Ploiești (Operațiunea Tidal Wave). Deși și România și Ungaria erau aliate ale Germaniei, regimul Antonescu și-a continuat ostilitatea diplomatică față de Ungaria din cauza problemei Transilvaniei. În iunie-august 1940, printr-un pachet de legi similare Legilor de la Nürnberg, autoritățile române i-au exclus din serviciul public pe funcționarii evrei. Etnicilor evrei li
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
în Europa continentală pentru asigurarea sprijinului aerian nemijlocit. RAF a menținut o presiune continuă asupra forțelor aeriene, terestre și navale germane prin atacuri continui asupra concetrărilor de efective și a a rutelor de aprovizionare. În același timp, avioanele de recunoaștere aliate au idenitificat toate mișcările germanilor. Forțele tererstre germane nu puteau în consecință atâta vreme cât aliații dețineau superioritatea aeriană. "Luftwaffe" nu găsea metodele pentru asigurarea unei acoperiri aeriene corespunzătoare trupelor terestre. Deși producția germană de război a înregistrat un maxim în 1944
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
2. I./JG 2 a pierdut cel puțin șapte avioane de vânătoare doborâte de focul antiaerienei. III./JG 2 a pierdut 10 avioane. Alte șapte avioane Bf 109 din cadrul II./JG 2 au fost doborâte cel mai probabil de antiaeriana aliată. JG 2 a atacat aerodromurile Asch și Ophoven dintr-o eroare. Misiunea JG 2 a fost un dezastru. I./JG 2 a pierdut 18 avioane Fw 190, iar alte șase au fost avariate de focul artileriei și al avioanelor inamice
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
autorizați să atace, în vreme ce grupul principal a continuat să caute aerodromul de la Volkel. II./JG 6 a atacat o pistă de la Helmond pe care nu era niciun avion parcat, iar mai mulți piloți germani au fost doborâți de focul antiaerienei aliate. În scurtă vreme, II./JG 6 a trebuit să facă față atacului avioanelor Spitfire și Tempest decolate de pe aeroportul Helmond, în fața cărora a suferit pierderi importante. Germanii au reușit să producă distrugeri minore atât la t Heesch cât și la
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
cele din urmă pe 31 mai. Acțiunea Armatei I franceză, care a organizat apărarea orașului Lille, a atras o parte a forțelor germane de la Dunkerque, ceea ce a permis în final evacuarea a aproximativ 70.000 de soldați aliați. Efectivele totale aliate evacuate până pe 31 mai se ridică la aproximativ 165.000 de oameni. Situația aliaților a fost complicată de capitularea regelui Belgiei Léopold al III-lea de pe 27 mai, amânată până pe 28 mai. Zona părăsită de armata belginană se întindea de la
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de suprafață și a submarinelor în porturile baltice. Campania din Norvegia care a urmat a revelat slăbiciunile principalei arme a submarinelor - torpila magnetică. Deși fiordurile înguste scandinave ofereau submarinelor un spațiu restrâns de manevră, marea concentrare de vase de război aliate ofereau nenumărate ținte accesibile pentru atacul cu torpile. De multe ori, căpitanii germani remarcau cu stupoare că ținte inamice ochite cu grijă, asupra cărora fuseseră lansate torpile, continua să navigheze neatinse. Torpilele ori explodau prematur, ori nu explodau deloc sau
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
a lungul verii și toamenei anului 1941, combinând citirea mesajelor codificate cu mașina Enigma și detectarea submarinelor prin tehnologia HF/DF, convoaiele au fost redirecționate pe rute care evitau liniile de patrulare ale submersibelelor germane. Aceste realizări tenhice și tactice aliate au fost într-o oarecare măsură contrabalansate de creșterea numărului de submarine intrate în luptă. În 1941, în Atlantic a început să se altăture atacatorilor noile submarine de tip VII. Peste 585 de astfel de submarine au fost deplasate în
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
, purtată între 4-8 mai 1942, a fost o bătălie navală majoră a războiului din Pacific, purtată între forțele navale imperiale japoneze și forțele aeriene și navale aliate, din Statele Unite și Australia, în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Bătălia s-a consacrat ca fiind prima bătălie navală în care portavioanele inamice s-au atacat direct unele pe celelalte, și de asemenea a fost prima bătălie navală în
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
acestor scopuri, în primele luni ale anului 1941, în afară de Malaya, forțele japoneze au atacat și au ocupat Filipine, Tailanda, Singapore, Indiile Olandeze de Est, Insula Wake, Insula Noua Britanie, Insulele Gilbert și Guam provocându-le forțelor terestre, navale și aeriene aliate pierderi grele. Japonia a plănuit să folosească aceste teritorii pentru a stabili o zonă de apărare pentru imperiul său de unde urmărea să angajeze tactici de uzură pentru a învinge orice contraatac al aliaților. La scurt timp după ce a început războiul
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
și aliații au învățat cum să-l folosească mai cu folos. După pierderea portavionului "Lexington", americanii au aplicat metode mai bune de depozitare a combustibilului pentru avioane și pentru procedurile de intervenție în caz de urgență. Coordonarea dintre forțele militare aliate terestre și Marina Statelor Unite nu a fost prea bună în această bătălie, dar și aceasta urma să se îmbunătățească de-a lungul timpului. Portavioanele japoneze și americane se vor înfrunta din nou în bătălia de lângă Insulele Midway, bătălia din Insulele Solomon
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
intrat în Paris pe 14 iunie și Franța a capitulat pe 22 iunie. La Dunkirk (Dunkerque), a fost ridicat un monument din marmură după război. Textul se traduce prin: „"Pentru glorioasa memorie a piloților, marinarilor și soldaților armatelor franceză și aliate care s-au sacrificat în bătălia de la Dunkirk mai iunie 1940"” Pierderea a celei mai mari părți a armelor, muniției și a altor materiale militare a făcut ca armata britanică să aibă nevoie de mai multe luni pentru a se
Bătălia de la Dunkerque () [Corola-website/Science/311475_a_312804]
-
imobila, orice alte valori, precum și drepturile și interesele aparținînd persoanelor juridice și fizice germane, care în conformitate cu hotărîrile Conferinței dela Potsdan, au trecut în proprietatea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, se predau instituțiunilor împuternicite de Guvernul Uniunii R. S. S., indicate de Comisia Aliata de Control din România. Articolul 2 Predarea către Uniunea R.S.S. a activelor germane prevăzute de art. 1 din prezentul decret-lege, se efectuează în baza de jurnale date de Consiliul de Miniștri, conform listelor întocmite de Casă de Administrare și Supraveghere
EUR-Lex () [Corola-website/Law/143665_a_144994]
-
celei de-a doua conflagrații mondiale împotriva portului francez Dieppe aflat sub ocupație germană. Raidul a avut loc pe țărmul de nord al Franței pe 19 august 1942. Atacul a început la ora 5:00, iar la 10:50 comandourile aliate au fost forțate să înceapă retragerea. La atac au participat peste 6.000 de infanteriști, în cea mai mare parte canadieni, sprijiniți de un regiment canadian de blindate, un corp al infanteriștilor marini britanici și câteva grupuri de debarcare ale
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Highlanders of Canada, Puys de către Regimenul Regal Canadian și Berneval de către comandoul britanic nr. 3. În timpul deplasării spre Puys și Berneval, militarii aliați s-au intersectat cu un mic convoi naval german, având loc un schimb de focuri. Comandanții distrugătoarelor aliate HMS "Brocklesby" și ORP "Ślązak" au interpretat în mod greșit schimbul de focuri, considerând că vasele de debarcare au fost atacate de bateriile de coastă germane și nu au intervenit în sprijinul lor. Misunea locotent-colonelului John Durnford-Slater și a comandoului
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
criticat pe Mustafa Kemal Atatürk, ci, chiar fiind un om influent în Republica Democratică Azerbaidjan (1918-1920] a jucat un rol important la sprijinirea morală și materială a revoluției kemaliste de către guvernul de la Baku, din cauza acestui fapt se răciseră relațiile cu aliata principală - Anglia. A fost ales președinte onorific al Societății Culturale Azere (1949), centrul refugiaților politici din Azerbaidjan, și nu încetează lupta pentru eliberarea țării până la ultima zi din viața sa. La 5 martie 1955, la vârsta de 71 de ani
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
și în afara Franței - diviziile a IV-a și a V-a de pușcași care s-au format în Rusia. Pe 28 septembrie, s-a semnat o alianță cu Antanta, care acepta unitățile poloneze din Franța drept "singura armată poloneză, independentă, aliată și cobeligerantă". Pe 4 octombrie 1918, Comiutetul Național l-a numit pe generalul Józef Haller de Hallenburg în funcția de comandant. . Prima unitate care a intrat în luptă pe frontul de vest a fost Regimentul I de pușcași ("1 pułk
Armata Albastră () [Corola-website/Science/299402_a_300731]
-
1945 este fondată a "Doua Republică a Austriei" pe teritoriul ocupat al țării, cu capitala la Viena; este recunoscută, în octombrie de Forțele Aliate care instituie un guvern provizoriu bazat pe constituția din 1920. Teritoriul Austriei este împărțit între forțele aliate învingătoare. La o întâlnire a acestora în 1945, s-a stabilit ca granițele Austriei să nu fie modificate cu excepția unor schimbări minore. Totuși, incidentele apărută în rândul populației germanofone din Tirolul italian, au condus la o revizuire a acestor granițe
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
la cruciadă și să se îmbarce spre Anglia. Baibars, profitând de răgazul ivit, se aruncă asupra mongolilor, care între timp se instalaseră în sultanatul de Rum, ocupă capitala Iconium (1277) se proclamă sultan, întreprinde o acșiune de pedepsire asupra Armeniei, aliata cruciaților, apoi pleacă spre Damasc, unde avea să-l surprindă moartea (30 iunie 1277), fără a fi văzut djihadul împlinit. În Egipt a urmat sultanul Kalavun și o nouă dinastie Kalavunidă se întrona (1277-1293) ei revenindu-i misiunea ultimei lovituri
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
zonele strategice. Azerbaidjanul era vexat de această politică a Armeniei și de revendicările teritoriale reciproce ale Erevanului și Azerbaidjanului, în special în ce privește provinciile Zangezur (Siunik), Naxicevan și Karabah (Arțakh). Spre deosebire de Azerbaidjanul filo-turc și Georgia, devenită pro-germană, Armenia era în 1917-1918 aliata Antantei și, dupa ieșirea Rusiei din război, preluase 80% din efortul militar al frontului caucazian în lupta împotriva Imperiului Otoman. În acest context, trupele generalului armean, Andranik au pătruns în vara anului 1918 în provincia frontalieră Zangezur și au ocupat
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
evacuat. Într-o încercare de a contrabalansa invazia germană din Norvegia și Danemarca, britanicii au ocupat Insulele Feroe pe 12 aprilie 1940. Pe 10 mai 1940, forțele britanice au ocupat Islanda, pe insulă urmând să fie instalate baze aeriene și navale Aliate. Pe 10 mai 1940, războiul ciudat dintre Germania și alianța franco-britanică s-a încheiat în momentul în care naziștii au atacat violent prin Benelux. Trupele franceze au intrat în Franța prin Ardeni pe 13 mai. Cele mai multe forțe Aliate erau concentrate
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
În primul rând, scufundarea celor două vase reprezintă pierderea ultimelor vase aliate importante rămase funcționale în [[Oceanul Pacific|Pacific]] după dezastrul de la [[Atacul de la Pearl Harbor|Pearl Harbor]]. Pe de altă parte, "Prince of Wales" și "Repulse" au fost singurele cuirasate aliate moderne rapide scufundate în tot războiul. Și în ultimul rând, a fost pentru prima oară în timpul războiului când un cuirasat aflat în marș a fost scufundat de un atac aerian. Au urmat la scurtă vreme înfrângeri ale forțelor britanice terestre
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
elementele Armatei a 14-a. Recucerirea Burmei sa petrecut la sfârșitul anului 1944 și la începutul anului 1945. Comandamentul britanic de pe front a fost reorganizat la sfârșitul noiembrie 1944. Grupul de armate al 11-lea a fost înlocuit cu „Forțele Aliate Terestre din Asia de Sud Est”, în subordinea acestei din urmă a fost trecut și Corpul al 15-lea. Unele dintre primele operațiuni de recucerire a Burmei au avut loc în Arkan. Pentru a avea acces la baze aeriene necesare Armatei a
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
această reacție Societatea lui Isus (Iezuiții), fondată de Sfântul Ignațiu din Loyola, în 1534. Odată cu căderea Constantinopolului sub dominație otomană (1453), stindardul creștinismului ortodox a trecut în mâinile Bisericii de la Moscova, ridicată, în 1589, la rang de Patriarhat, devenită prima aliată a Țarilor ruși. A început, astfel, procesul de identificare națională între Biserică și stat și de reluare a cezaropapismului bizantin. În timp ce Biserica și Țarul se prezentau (și, într-o oarecare măsură, erau) protectorii ortodoxiei, în mod deosebit a Bisericilor din
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]