648 matches
-
României europene au rămas, într-un fel, mineri. Pe cei mai mulți îi veți regăsi în descrierea exactă a lui Marino, care, cu toate păcatele lui, a intuit corect dimensiunile dezastrului românesc: „criteriul etic nu era, de fapt, de cele mai multe ori, decât alibiul fără replică al voinței compromiterii, insultei și voluptății denigrării, care, la români, sunt enorme. O capacitate de terfelire, ponegrire și desființare practic fără limite. O pasiune a vituperării, a pamfletului, fără egal. Cred că ea este inexistentă la un alt
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
zonă (În treacăt fie spus, principiul de funcționare a radarului Îi este atribuit aceluiași Nikola Tesla, deși l-a preluat de la Vasile Dimitrescu!). Dar, cum vom vedea (de fapt, cum știm deja), funcția de antenă radar nu reprezenta decît un alibi, În clădirile din preajma turnului desfășurîndu-se cercetări de cu totul altă natură. Trecerea insulei În proprietatea statului român nu numai că nu a determinat sistarea acestora, ci dimpotrivă, a condus la accelerarea lor. Ne amintim că, În august 1968, după invadarea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Închizînd ochii. Poate că n-ar fi vrut să se ajungă pînă aici (de undeva din adîncimea oglinzii, Bill o privea surîzÎnd amar și murmurînd dezamăgit ceva), dar nu mai putea da Înapoi și, pentru a-și găsi totuși un alibi, Își spuse că nu mai avea de ales. Parfumul acela un pic dulceag era amestecat acum cu mirosul de transpirație. — Salariul meu este mic, Îi șopti Marlon la ureche. Mi-ai putea Împrumuta o sută de dolari? Naggie confirmă oftînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unui fost depozit de cherestea, unde fusese amenajată o crescătorie de pisici, sau cam așa ceva. Se pare că intrase Într-o rețea de traficanți de droguri ... (Minți, „colonele“! strigă conștiința maiorului, minți cu nerușinare, ticălosule, numai ca să-ți găsești un alibi moral!). Simțea nevoia de a explica, de a adăuga cît mai multe detalii, Îndărătul cărora să se poată ascunde, sau măcar de a spune ceva consolator, drept justificare, un fel de scuze post-mortem adresate bietului doctor Thomas, dar nu găsi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
amantă căreia i-am rămas fidel, căci În rest am ratat cam tot ce se putea rata. Dacă e să fiu cinstit, nu știu de ce scriu. Poate de teamă că altfel m-aș sinucide... În definitiv, literatura Îmi oferă singurul alibi existențial. Chiar presupunînd că nu aș fi decît un veleitar oarecare. Căci există, fără Îndoială, un factor comun al geniilor și veleitarilor. În sinea lui, orice veleitar, ca și orice geniu, visează să schimbe lumea cu scrierile sale, să o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cutremurat de parcă m-ar fi lovit un trăsnet, n-am știut ce să-i mai spun, tu mi-ai făcut asta, nu trecuseră decît cîteva săptămîni și devenisem mai popular decît nenorocitul ăla de partiarh. Asta o să-ți fie scăparea, alibiul, cînd sistemul o să se schimbe, mă înțelegi, Părințele, era prima dată cînd ea îmi spunea Părințele, nu mi-a picat tocmai bine. — Ei, și atunci de ce ai vrea să mai stai alături de o femeie din asta care mereu te-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi bine să verific dacă licența mea poetică e incă valabilă. În cinema, Otto continua să maltrateze pianul. Mi-am aprins Încă o țigară și am Întors pe toate părțile concluzia la care ajunsesem În timp ce goneam furios spre Apollo: fără alibi, n-aveam cum să ies curat din toată afacerea. Chibritul Îndoit s-a răsucit, s-a Învârtit și și-a dat duhul În scrumieră. După câteva fumuri Încurajatoare am reușit să mă adun. — Else, am zis și am zărit fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gulerul desfăcut - prietenul meu Își Încheie cămașa și-mi promise că va face tot ce-i va sta În putință. — Nu-ți face griji, Sascha. O să... o să... o să mă ocup eu de toate. O... o... cum Îi zice? O mușamalizare! — Alibi, am oftat. Anton Înjură mai puțin când e beat. Singurul dezavantaj e că, În loc de asta, exagerează atât de mult, Încât nu mai poate să termine propozițiile. Aranjându-și cravata, dădu un picior roții din față a bicicletei și fluieră Încet: — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nțțț... Anton dădu paharul peste cap. Poate Else Oloaga să Înghită o poveste ca asta. Dar ea nu prea e genul care să vândă iubire, ce zici? Toată lumea te va mirosi că minți, Sascha. Ai face bine să inventezi un alibi care să țină. Crede-mă: știu totul despre păcat și ec-, ec-... — Ecumenism? — La naiba, știi ce vreau să spun. Economi păcatului! Păi dacă ai plătit-o deja, ți-a Încuiat ușa și poți să-ți iei la revedere de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nepoftit dacă Îi place cafeaua fără zahăr, dar Începu doar să bată În Încuietoarea servietei sale; manechiura Îi strălucea În soarele puternic de dimineață. M-am dus să iau un scaun din bucătărie și mi-am dat seama că un alibi nu mi-ar fi stricat acum. Sunteți Alexander Knisch, născut În Viena În 1899, domiciliat În Tresckowstraße nr. 39 În de doi ani jumate, mai exact, Începând cu data de 5 octombrie 1925, și lucrați ca „operator“... Wickert Își plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înțelept lucru era să le cânt În strună, altfel spus, „să mă prezint cu ce aveam mai bun“ -, dar lui Wickert, de preferință, cu care eram convins că m-aș fi descurcat mai ușor. Acum că Anton Îmi fabricase un alibi cât de cât rezonabil, speram că nu mai trebuie să mă tem de nimic. Îndreptându-mă spre tramvai, mă Întrebam ce se va Întâmpla cu cadavrul și dacă ar trebui să cumpăr o coroană. Probabil că poliția o să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
le-a rostit Înainte să moară? Domnule Knisch, se aplecă Înainte cu un elan dramatic, vreți să mărturisiți? — Să mărturisesc? Vreți să insinuați, că sunt suspect? Așa ceva este absurd! am exclamat. Dora a fost prietena mea. În plus, am un alibi. Am fost la Apollo. Întrebați-l pe șeful meu, pe domnul Stegemann. — Tocmai asta am și făcut! Pentru a treia oară, Diels bătu În masă triumfător. În spatele meu, Pieplack oftă pentru ultima dată În dimineața aceea. Jumătate de oră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
neliniștește. Aprinzându-și țigara, Anton scoase un rotocol de fum mare și gros, care pluti În derivă plictisit. Apoi, iritat, scoase și restul fumului ca pe-un singur jet furios. Pentru numele lui Dumnezeu, Sascha, las-o baltă! Ai un alibi, nu, ce-ți mai trebuie? Din moment ce În apartamentul damei ăleia nu e nimic care să te incrimineze, nu Înțeleg ce te tot agiți. Îți amintești de femeia În roșu de pe afișul din camera ei? Ei bine, dacă aș fi În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu capul și că de fapt te văzuse la Paris, am ripostat eu. Ăăă... așa am spus? ezită Hunter. Păru să mediteze o vreme, apoi spuse: —Hmmm... Oare Încerca acum să-și pună povestea cap la cap? Să inventeze un alibi? Sau eram eu Îngrozitor de suspicioasă fără nici un motiv? După ceea ce mi s-a părut un tăcut interludiu care nu se mai termina o dată, Hunter spuse, În cele din urmă: Am crezut că Phoebe a zis că m-a zărit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dumneata ce-o să faci? — Trage lanțul, Înainte de a deschide fereastra. În felul ăsta, n-o să te audă nimeni. Așteaptă să se umple rezervorul, pe urmă mai trage o dată lanțul și dă-mi cîțiva pumni zdraveni. Va fi cel mai bun alibi pentru mine. Căci, În definitiv, nu sînt decît un cetățean străin, dintr-o țară inamică... CAPITOLUL V ÎNTRE SOMN ȘI TREZIRE „Ajunseră la o pădure mare, ce părea să nu aibă nici o potecă.“ Micul duce Există vise care țin doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi la fel de rea, zise el. De îndată ce se căsătoresc, femeile încep să se și plângă. E lucru verificat. Întreabă-l pe orice bărbat căsătorit. Așa că relația lor rămăsese ocazională, dar, după interogatoriul riscant și înspăimântător de la poliție - un interogatoriu în care alibiul lui fusese verificat timp de mai bine de trei ore - ea simțea că el i-a rămas dator vândut și că într-o bună zi ar putea să-i ceară o favoare. — Philemon, îl abordă ea pe când stătea întinsă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
seama că Pangratty s-ar supăra foc dacă ar intra nepoftit în conversație. Așa că rămase în preajma lui Corvino și a ministrului Popa. Poate era chiar mai cu folos pentru misiunea sa, își zise, mai mult spre a-și găsi un alibi. Din spate își făcu apariția Basarab Cantacuzino, era transpirat, dar mulțumit, toată lumea avea ce bea și mînca, pînă la urmă în orice petrecere asta contează cel mai mult! "Merge, merge?", întrebă gazda asemenea țăranilor cînd se întîlnesc cu un cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sunt creaturile astea. Au impresia că toată lumea moare să fie intervievata de ele. — Deunăzi nu i-am lăsat deloc această impresie, spuse Adrian. — Atunci o să punem pe altcineva să sune pentru tine... sugera Șam. Pe agentul tău literar. Iată un alibi perfect: i-ai pomenit într-o doară de invitația ei și el te-a convins s-o accepți. — Ei bine, Geoffrey chiar s-ar bucura să-mi vadă din nou numele în ziare, dar... — Na, poftim de vezi! exclama entuziasmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
peste posibilități. Ești încordat, te agiți, zgîrîi timpane. Mai și gemi de durere. Într-o noapte cu vînt, între pocnetele oberlichtului lăsat deschis, am înțeles că resemnarea are un substitut, acceptarea. L-am acceptat așa. Căsătoria ultimă putea fi un alibi pentru legătura puțin incestuoasă: nepoata cu 35 de ani mai tînără, crescută pe genunchii lui și a cărei întîie dimineață de femeie fusese în brațele seducătorului unchi. Nu, nu puteam renunța la Iordan. Nu atunci. Trecuseră ca veacuri cîteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cutremurat de parcă m-ar fi lovit un trăsnet, n-am știut ce să-i mai spun, tu mi-ai făcut asta, nu trecuseră decît cîteva săptămîni și devenisem mai popular decît nenorocitul ăla de partiarh. Asta o să-ți fie scăparea, alibiul, cînd sistemul o să se schimbe, mă înțelegi, Părințele, era prima dată cînd ea îmi spunea Părințele, nu mi-a picat tocmai bine. — Ei, și atunci de ce ai vrea să mai stai alături de o femeie din asta care mereu te-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
împrejurări. Acceptă faptul că ești competent. Asumă-ți răspunderea pentru cele mai bune rezultate ale tale. OAMENII FĂRĂ BANI NU SÎNT PREGĂTIȚI SĂ OBȚINĂ REZULTATE DE 110 % Dacă vei căuta scuze, le vei găsi. Iată două dintre cele mai periculoase alibiuri. Pericolul este dat de faptul că funcționează ca atitudine de viață: • " Voi fi mulțumit și pe viitor cu ceea ce am deja". Dacă m-aș strădui, aș reuși". Fiecare dintre aceste scuze ascund autoamăgirea, frica și un respect de sine deficitar
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
și mai ales, cu progresele în educație și formare, agenții sunt câștigători cu toții, oricare ar fi generația căreia îi aparțin. Să aderi la curentul optimist sau la curentul pesimist nu este indiferent căci, în primul caz, am putea avea un alibi la o gestiune nu prea riguroasă a angajamentelor publice pe când în al doilea, avem obligația de a menține deficitele publice între niște limite rezonabile. Fie că suntem optimiști sau pesimiști, să mai menționăm și că evenimentele ce țin de demografie
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
căci, deși perfect coerente, nu sunt grupate într-un ciclu autonom) sunt frumoase de tot. Mă rezum la unul, numit inclement Poemul cel mai de jos, de fapt, poate, bucata cea mai de sus a volumului. Aici mama e un alibi pentru omenescul pur al filiației: „mamă, simt respirația ta, în ceafă./ sunt, într-un anumit fel, creația ta./ sunt, de fapt, sută la sută, creația ta./ ai fost o extraterestră/ ce m-ai determinat să fiu o intraterestră./ am penetrat
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
mai vede prea bine în obscuritatea / sfîrșitului de mileniu / fața aceea neclară, acum cu totul neplauzibilă / incredibila față a omului?" Ion Zubașcu declină istoria în măsura în care aceasta i se pare suspectă pentru că falsifică prezentul (perpetuu), pentru că încearcă a-i acorda un alibi intenabil: „Da ce e cu grija asta suspectă față de curgerea timpului? / Nevoia asta grabnică de eternitate / care erodează mai tare memoria Sfinxului / decît tot nisipul mileniilor?" Manifestăm o grabă păguboasă de-a înregistra evenimentele zise istorice, de-a le polei
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
caracter de bravură sau chiar de bravadă; în cazul lui Fondane e vorba de o asumare simplă, firească, neezitantă, de o decizie spontană, menținută apoi și la lumina reflecției analitice. De câte ori s-ar fi putut răzgândi în acest interval, câte alibiuri n-ar fi putut inventa mintea lui atât de scornitoare pentru o soluție care l-ar fi salvat! Ar fi putut, printre altele, să iasă el mai întâi din lagăr spre a încerca mai apoi să o scoată și pe
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]