260 matches
-
1981, nu am mai avut sentimentul ăsta de greață și exaltare”), C. se notează aproape invariabil ca neurastenic („nu mă bucură nimic, sunt pe un fund mocirlos”), atins parcă de ramolisment și impotență estetică, supărat pe propriul succes considerat ca alienant ș.a.m.d. Întâiul lucru care se observă la el este plăcerea cuvintelor. Rareori un poet a fost astfel vorbit de cuvintele sale ca Mircea Cărtărescu. [...] De la tânărul Nichita Stănescu, nici un poet nu a mai dat o impresie la fel de amețitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
să învăț acolo, probabil că și alți părinți considerau că e bine să-și ducă acolo copiii mici. La vârsta aceea fragedă, să înveți alfabetul, apoi toată disciplina aceea și ce-o mai fi fost de învățat în mediul acela alienant, ziua atât de lungă, de dimineața până la căderea nopții. Aici Danny lasă să i se întrevadă opiniile implicit-critice prin alegerea unor formulări de genul: mediu alienant și ziua atât de lungă. Mai mult decât atât, dezaprobarea față de opțiunea părinților lui
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
toată disciplina aceea și ce-o mai fi fost de învățat în mediul acela alienant, ziua atât de lungă, de dimineața până la căderea nopții. Aici Danny lasă să i se întrevadă opiniile implicit-critice prin alegerea unor formulări de genul: mediu alienant și ziua atât de lungă. Mai mult decât atât, dezaprobarea față de opțiunea părinților lui este moderată de referința pe care o face la alți părinți, acest artificiu servindu-i de fapt la atenuarea criticii îndreptate împotriva părinților lui prin împărțirea
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
vibrări de lirism (Clara Corona) și elemente de fanatism (Clondirul), se înfiripă alegoria, care, cu un tremur duios, poate fi și din lumea celor care nu cuvântă (Sfârșitul șoimului). Contând pe ritmul epic, parabola Subterana ar vrea să sugereze mecanismul alienant al unui sistem totalitar. Portretistica (figura bizară a bătrânului maniac într-ale scrisului, din Răzbunarea unchiului Matei) pivotează între pornirea compătimitoare și ironia reținută. Dintre piesele de teatru ale lui C. (nepublicate în timpul vieții; un volum de Teatru îi va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
ocupă întregul spațiu. La limită, paranoia - și ne gândim aici la cazul expus de Freud în „Președintele Schreber” (1911/1979) - poate fi privită astfel din perspectiva „maladiilor identificării”. Acestea sunt așadar efectele distrugătoare a ceea ce s-ar putea numi „identificarea alienantă”. Identificare cu agresorultc "Identificare cu agresorul" Definițietc "Definiție" Acest mecanism desemnează faptul că un subiect, confruntat cu un pericol exterior, se identifică cu agresorul său în diferite moduri evidențiate de Laplanche și Pontalis (1967): - fie reluând pe cont propriu agresiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
socială care își clădește acolo propria sa identitate, propria sa istorie. Pe de o parte, omului i se recunoaște apartenența la natură și pașii realizați pentru a se detașa de ea, pe de altă parte, sunt luate în considerare efectele alienante ale civilizației și progresului social. Ambele sunt generatoare de contradicții, pe care omul trebuie să le învingă. Din această confruntare rezultă un Om Dumnezeu, un om cuceritor al lumii și obiectelor, un stăpân al "cunoașterii absolute", cu implicații deopotrivă antropologice
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
socială. Este o lume în care omul este interpretat ca o ființă socială, în care își clădește propria sa istorie. Pe de o parte, omului i se recunoaște apartenența la natură, pe de altă parte, sunt luate în considerare efectele alienante ale civilizației și progresului social. Ambele sunt generatoare de contradicții, pe care omul trebuie să le învingă. Din această confruntare rezultă un Om-Dumnezeu, cuceritor al lumii și obiectelor, un stăpân al "cunoașterii absolute", cu implicații deopotrivă antropologice și cosmologice. Conștiința
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
imagine? Imaginea - simplă repetiție sau reproducere a ceea ce este - dă de văzut lumea sub chipul aceluiași, nefăcând decât să spună ființa prin manifestările sale. În această accepțiune, imaginea ne oferă chipul "obiectiv" al unei prezențe impersonale, indiferente, fascinația unui discurs alienant. Or, înțelegerea este în lucruri - acolo unde ele încep să (se) semnifice - și nu în imaginea pe care o propune o reprezentare a lucrurilor. Ea se află în lucruri, fără să le confiște semnificabilul, într-o paradoxală distanță a ascultării
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
furnizor al materialului ce stimulează potențialul ereditar, acțiunea mediului, pe ansamblu aleatoare, poate fi în egală măsură o șansă a dezvoltării (un mediu favorabil), dar și o frână sau chiar un blocaj al dezvoltării (un mediu substimulativ, ostil, insecurizant sau alienant). Educația. În condițiile în care și ereditatea și mediul sunt prezențe obligatorii, dar având contribuții aleatoare în raport cu sensul procesului dezvoltării ontogenetice, societatea umană a perfecționat în timp un mecanism special de diminuare a imprevizibilului și de creștere a controlului asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
este lupta veșnică a tuturor împotriva tuturor; din fericire a existat o excepție, una singură, sacrificiul lui Iisus; alegeți perspectiva Sfintei Scripturi. S-au înscris cinci din cinci prin mișcare, gură-ureche, colocvii, articole, simpozioane: difuzare garantată. Religia în general e alienantă și nedemocratică; din fericire, noi avem una specială, religia ieșirii din religie, care conduce drept la democrație; adresați-vă Occidentului laic și creștin. Idem. Public specializat mulțumit. Nu e o rețetă, e o obligație de generozitate pe care păstorii turmelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Nu mai reușesc să aud vocea mării, nici să văd albastrul cerului. Am început să-mi detest casa și să mă închid în fiecare zi tot mai mult în mine însumi. Nu mai vorbesc cu nimeni. Viețuiesc în această condiție alienantă, în care sfârșesc prin a-mi deveni străin mie însumi. Încerc să mă pierd în neant, într-o nimicire totală. M-am hotărât să mă refugiez în pădure, tot râvneam eu la liniștea arborilor. Pacea lor, imună la orice contaminare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
prea multă ușurință răul. Aici ar fi cheia demersului: suferința ca substrat generator al artei, chiar cu o aluzie la mitul Meșterului Manole. O meditație, modestă, asupra condiției artistului își face loc și în alte romane, unde este denunțat caracterul alienant al acesteia, pasiunea pentru artă (mai degrabă o himeră) fiind comparată cu un fel de morb care afectează psihicul și comportamentul, subjugă și cauzează nefericirea sau chiar eșecul în viață (Numerus clausus, Pe malul mării). Dar mult mai nociv îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
mai este un chip urât, respingător, ci a devenit normativă și banală. Funcționarii sunt printre cei care constituie o middle class în formare în a doua jumătate a secolului XX. Ei sunt cei pentru care biroul devine un spațiu agasant, alienant, dispensator de nevroze, dar și locul de unde se pleacă în grup spre berăriile și cafenelele unde se dezbat intens chestiunile zilei, unde se comunică ultimele știri, unde Miticii își consumă cheful de vorbă cu berea, șvarțul pe care le aduce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Teatrul lui Caragiale nu e un teatru «național»” . Eliminarea specifi- cului național, sau plasarea sa într-o ordine a secundarului conduce la asimilarea comediei lui Caragiale fără acea încărcătură negativă, purtând marca unui spațiu văzut de cei doi scriitori ca alienant, profund străin. Personajele devin „personificări etice”, - nu proștii, ci prostia, nu tipul, ci categoria -, Caragiale produce „un teatru cu «tipuri de vicii»” , nici tipuri umane, nici tipuri „naționale”, ci „abstracțiuni morale, angrenate în situații cu adânc înțeles uman și cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
patriarhat" la altul: patriarhat precapitalist, capitalist, socialist (Tongxe "„Tong,Rosemarie", 1981, p. 191). Nu avem temeiuri să credem că unele patriarhate erau mai bune9 (vezi și Miroiu, 1999, și Pastixe "„Pasti,Vladimir", 2003). Alison Jaggarxe "„Jaggar,Alison" propune, în locul relațiilor alienante, alt tip de relații, bazate pe egalitatexe "„egalitate", cooperare, împărtășire, angajare politică, eliberare de stereotipuri sexuale, eliberare de posesiuni personale (Jaggarxe "„Jaggar,Alison", op. cit., p. 337). Marea problemă a acestei abordări este aceea că ea, inițial, a ignorat perspectivismul: nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
cu sugestii preluate din literatură. Termenul forte aici este personal. Căci altfel, sigur că da, și regizorii din perioada comunistă amalgamau sugestiile literare cu propriile idei, numai că și unele, și altele nu erau 100% „personaleș, ci treceau prin filtrul - alienant - al cenzurii. Iar ea, cenzura, avea drept de final cut, așa cum producătorii marilor studiouri americane fac, ce ironie, dintotdeauna. Cenzura comunistă reteza aluziile prea transparente sau subiectele „neconvenabile și puțin îi păsa de impactul comercial al filmului oricum, cu excepția filmelor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ca și Balanța lui Pintilie, ne pune în fața unui posibil dacă : dacă Realitatea n ar fi atât de absurdă, atât de copleșitor de cinematografică, ea nu s-ar povesti pe peliculă ! Un film care debutează vitriolant și care sfârșește amar, alienant și alarmant. Verva de dialoghist a lui Daneliuc n-a fost parcă niciodată mai detonantă. Cât despre actori, e de ajuns să spunem că Cecilia Bârbora e perfectă și că Dorel Vișan întâlnește aici cel mai bun rol al său
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
justificată din plin de necesitatea cunoașterii științifice, la care se adaugă confuzia cetățenilor europeni, deja tentați să se abțină, și care, în condițiile amplificării complexității, nu ar putea decât să oscileze între perplexitatea dezabuzată pe de o parte și iluzia alienantă pe de alta. Demersul pare unul anevoios, dar politologii nu au așteptat perspectiva aderării "noilor democrații" la Uniunea Europeană pentru a se interesa de emergența sistemului de clivaje și partide politice care marchează perioada postcomunistă. În această privință, conceptul de clivaj
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
faze, după cum reiese și din schema următoare. Din analiza schemei se poate desprinde faptul că un grup populațional, considerat normal în raport cu valorile modelului său sociocultural, începe treptat să se conformeze la noile valori și experiențe oferite de un model sociocultural alienant, situație care rupe echilibrul social dintre „funcțional” și „disfuncțional” în favoarea proliferării deviației. Datorită aspectelor sale complexe și polimorfe, nu se pot face afirmații absolute și definitive și nici nu se pot crea formule standard în privința devianței. Fiecare formă de societate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sportiv, dar și prin elementele referitoare la starea psihologică/religioasă, politică, economică. E. Funcția compensatorie a jocului sportiv, de atragere a unui echilibru între dreptate și nedreptate a religie și a sportului, rămâne inițial ca un protest contra unei lumi alienante, făcând tolerabilă lumea reală prin speranța, într-o compensație în lumea victorioasă, ori iluzorie de după moarte, o compensație rezultantă din victorie; ea are din această cauză și o funcție de stabilitate, menținând organizarea socială, care favorizează clasele dominante: a.în plus
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Un revoltat, Colonelul Ionescu, Gușă de porumbel), ale profitorului și servilului (Rațe cu repetiție), ale ignorantului imoral pus să facă educație altora (Masă comună, Ședință de educație, Crăciunul). Scriitorul demistifică o anumită realitate socială, prezentând-o ca pe un spațiu alienant, ce degradează ființa și face absurde relațiile dintre indivizi. Personajele sunt construite schematic, pe o dominantă, prin simplificare maximă. Limbajul este cel care animă apariții mecanice, automate, oarbe și insensibile, acționate doar de câteva impulsuri, prozatorul creând tipuri memorabile, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
ne oferă astăzi un model inedit în istorie, dar unul care pare să funcționeze. Se va vorbi, cred, tot mai mult și despre o viziune chineză asupra globalizării, una originală, lipsită de radicalismele și de obsesiile Occidentului, una mai puțin alienantă. În timp ce americanii își risipesc forțele prin Orientul Mijlociu, în confruntarea cu un islamism foarte viril, și în Estul Europei, unde Rusia tinde să se reafirme manu militari, China tace și face, devenind un mare dragon roșu. Se spune că Barack Obama
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Robert sau Caspar David Friedrich, nu a fost foarte productivă în sfera literaturii române, interesată să exploreze fie seducătoarea mecanică a emoțiilor, fie patologicul izolării sau al damnării. În afară de pasajele susmenționate din proza lui Stere, favorizate, fără îndoială, de topografia alienantă a Rusiei orientale, exemple de arhitectură a sublimului se găsesc, sporadic, în proza lui Eminescu, însă, din păcate pentru tema propusă de mine, aceasta nu respiră deloc un aer de teroare, fie ea și difuză. * * * În pofida numărului copleșitor de episoade
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în cele din urmă, la luptă, dar și cei doi adversari se văd constrânși să se resemneze în fața implacabilului întâmplării. "N-am noroc" sunt cuvintele fatidice pronunțate de popă, care sintetizează deznodământul. O pace stranie descinde asupra vulcanului de pasiuni alienante în momentul în care ochiul naratorului, asemenea unui obiectiv fotografic, închide tabloul hibernal, lăsând doar sunetele unei litanii straniu intonate de protagonist să răsune, mai departe, în urechile tulburate ale martorilor: "Zdrobit de luptă și de gânduri, omul se așeză
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
părinți, profesori și alți adulți semnificativi din viața sa. Experiențele de separare apar pe parcursul întregii viețide exemplu spitalizarea și divorțulducând la experiențe emoționale negative, ca de exemplu un răspuns de tip suferință. Nevoia de informare este adesea frustrată de practicile alienante medicale, juridice și educaționale și așa mai departe. Frustrarea nevoilor psihologice poate duce la emoții negative precum tristețea, furia, jena și rușinea, care în mod natural s-ar „descărca” în orice reacții fiziologice și comportamentale (catharsisă. Dar asemenea emoții sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]