165 matches
-
în: Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului PRAFUL IDEILOR Credeam că ceață lumii se va risipi, În urnă infinitului sec,seninul va reveni , Pe acoperișul liniștii va poposi pescărușul, Timpul ce l-am pierdut, sacrificând urcușul, Alintării sufletului,în pledoaria versului, În setea mării și în strâmtoarea universului. Praful ideilor urca în labirintul ancestral, Se risipesc în ploile virusate de taifunul banal, În odaia spectacolului,aplaudă palmele imaginației, Noii robi ai căutării,aduc nesfârșitul creației, În doctrina
PRAFUL IDEILOR de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378706_a_380035]
-
făcea vogă în anii cînd universitatea ieșeană avea rectori marxiști și portari leniniști. Discursul lui despre literatura lumii fascina orașul. "Parantezele" lui (cînd ruga studenții să nu mai noteze, bănuiți de ce!) făceau deliciul galeriei. Îi plăcea și să se alinte, alintările lui Falstaff în preajma jupînițelor. Părăsea catedra, se-apropia de prima bancă, unde luau notițe frumoasele anului, topite, își rezema burta (interbelic-prezentabilă) de vreun caiet și se indigna alintat: vedeți? se tot deschide ușa, o să mă enervez și n-o să mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atelierului din Armeană continuau să răzbată stridențele acestei lumi noi românești. De nerecunoscut. Mi-e dor de "iarna" aceea de demult, pictată de Craiu: om și cal, în același pas, prin zăpada proaspătă, grea, purificatoare. Eterna zăpadă a pămîntului românesc. Alintării lui Arthur Rimbaud: "Mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul confortului", i-aș putea juxtapune propria-mi alintătură: " Nu mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul disconfortului". De parcă aș vorbi în idiomul nostru, al obișnuiților cu disconfortul. De parcă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
negativiști”. Prozaismul și fronda caustică, invazia obiectuală într-un citadinism alienant și fermecător deopotrivă, apoi clișeele suprarealiste, apetitul pentru mecanisme, spiritul publicitar, strălucirile cibernetice, manifestările „psihedelice” ca în textele Beatles-ilor, rockul, poza erotică dezabuzată, euforiile alcoolice, deprecierea lumii-kitsch, robotizarea atitudinală, alintările eului narcisiac, autoipostaziindu-se efervescent ca înger damnat, exaltarea ereziei și sensibilitatea ultragiată - sunt notele dominante ale debutului: „Aceleași nopți cu pisicile deschizând cutiile de conserve/în întunericul tandru al lăzilor cu gunoi./ Clack, din palme,/clack, clack/la moara fericită
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
Revin mereu la aceeași „poveste”. Suntem tineri. Nu vreau să ignor acest lucru. Terapeutul - Si dumneavoastră, Hubert, ce puteți face pentru a controla din nou situația? Hubert - Să reluăm plimbările, o cină în exterior, cinematograf și să alternăm episoadele de alintări, mângâieri și penetrări, dacă fiecare se implică în aceste acțiuni cu bunăvoință. Eu, nu sunt disperat deoarece simt ca am erecție... Terapeutul - Simțiți că v-ați afirmat în alte domenii după ce ați început terapia? Hubert - Da, în alegerea hainelor mele
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
servi de trambulină pentru Hubert. S-ar fi vindecat singur, s-ar fi arătat a fi întotdeauna în formă... Dar, oricât de satisfăcătoare sunt ele la început, aceste soluții solicită, de asemenea, existența unui climat favorabil manifestării emoției, cu sentimente, alintări, mângâieri. Fără terapia partenerei, ele l-ar fi condus pe Hubert spre eșec mai devreme sau mai târziu. A se preocupa prea repede de simptom sau de substanțe, chiar dacă această abordare provoacă o vindecare adesea spontană, nu corespunde cerințelor în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Să nu striviți țâncul! Peste alte câteva săptămâni, Motănel crescuse asemeni voinicului din povestea minunată. „unde-i acum pisoiașul firav și fricos care trebuia ocrotit, mângâiat și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce el lipsă nici acum, că tare i mai plac! Însă, de la o vreme, în căpșorul țâncului nu mai era altceva decât mâncare și joacă. De cum îl priveai, ochii lui mici și neastâmpărați te îmbiau, parcă, la alte și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
din cuvinte-mi umple gura; Plecat cu gândul prin febrile spații, M-adun cu greu din unda dăruirii Și-ncerc s-ating în zboruri, constelații Ce mi-au marcat deja, esența firii; De multe ori, aceste situații, M-ademenesc cu alintări șirete, Lipsite de stridențe și ovații, Ce-atâta de meschin știu să mă-mbete; Dar nu...nu reușesc să mă desferic Nici zborului și nici acestor ore, Ce-și torn în mine spasmul lor eteric Cu șoaptele-n multiplicări sonore
MAI TRECE-UN TIMP... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83829_a_85154]
-
din senin, s-a azvârlit de gâtul lui Hallipa cu reclamații de drepturi la dragostea filială. Vezi ce comedie! . . . Hallipa, care avea pe conștiință că nu o prea iubise ... ca să nu zicem deloc ... și Lenora! La gelozia ei sălbatică, la alintarea ei, la ascendentul ei de o viață întreagă . . . uzurparea asta! - Bine că n-a murit biata verișoară, se închină Lina. - Și tocmai cine? - De ce tocmai cine? întrebă Mini, mai curioasă. Nory explică: - Nu știi? Mika-Le e un copil al păcatului
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Erau altele. Prezența lui Mini nu-1 turbura, cel mult îl deranja. Doamna Eliza se extazia în fața Doamnei cu ciuta, privind întrebător rând pe rând pe Mini și Hallipa, cu ochi lâncezi, punând rând pe rând mâna dezmierdătoare pe brațul lor. Alintările doamnei Eliza adânceau pe Hallipa și mai mult în tăcerile lui subterane. - Ce frumos! Ce frumoase sunt lucrurile astea vechi. . . care nu înseamnă nimic. . . cum e femeia asta în toaletă de satin decoltată, într-o pădure, cu o ciută lângă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu te sperii, să nu plângi pleoapa ta cea albă‐vineție s‐ o cobori și sufletul să‐ ți strângi! tu, cămașa lui Hristos, cămașă, ca‐ntr‐un leagăn iară să mă culci, ca pe pruncii negrăiți mă‐nfașă tot în alintare și în giulgi, Maica mea de suferinți frumoasă toate‐a tale‐ s sfinte și sunt dulci, tu, cămașa lui Hristos, cămașă, ca‐ntr‐ un leagăn iară să mă culci, ca pe pruncii negrăiți mă‐ nfașă tot în alintare și în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
tot în alintare și în giulgi, Maica mea de suferinți frumoasă toate‐a tale‐ s sfinte și sunt dulci, tu, cămașa lui Hristos, cămașă, ca‐ntr‐ un leagăn iară să mă culci, ca pe pruncii negrăiți mă‐ nfașă tot în alintare și în giulgi! TURNUL (fragment) ... Că dacă mi‐a murit mama Toți morții dinaintea mea vor trebui Să se înduplece‐n tăcere și înapoia mea. Nimic nu‐i cere să nu‐nvie vocea morților, și‐atunci o înțepenesc pe mama
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de reanimare, pitonul. Strâns, strans și era încordată. „Tudor, Tudor“, se auzi lamentarea. Susurul tânărparcă aspirase tot aerul încăperii. Nici o pâlpâire nu se mai auzea, nici o mișcare, doar respirația prizonierului. Degetele catifelate, mătăsoase, ritual lin lin. „Tudor, Tudor“, repetă, necunoscuta, alintarea. „Tudore“, așa însuflețea vrejul. Șarpele torid, tot mai erect în palma ei fluidă, magnetică. Înviat, puternic, sub descântecul vestalei. „Tudor, Tudor“, ritma, în transă. În genunchi acum, ca pentru rugă. „Tudor, Tudor“, buzele lipite de capul de obsidian. Un totem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceda curând, decis să cedeze. Mâine, gata! Nu, mâine e vineri, mâine ne odihnim. Poimâine, sâmbătă, ziua sacră, eliberarea. Sâmbătă, gata, s-a terminat! Dimineața de sâmbătă plutea într-o ceață fină, o pânză de tifon în fața soarelui. Orașul puerilizat, alintare, lentoare. Domnul profesor se prezentase pe la 9, neașteptată oră. Însemna că se trezise devreme. Era în alb complet, însemna că azi avea zi liberă. Perfect ras, catotdeauna. În brațe, un uriaș buchet de flori roșii, ca o coroană de înmormântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care n-o mai putea întoarce, timpul ireversibil, cu venerica lui fantomă cu tot. Dar va relua, va relua totul, va relua, va recuceri acea zi. Rememora, reinventa, renaște, va reposeda sâmbăta pierdută. O dimineață cețoasă, gingașă. Un oraș puerilizat, alintare și lentoare. Da, își reamintea memorabila sâmbătă. Abia de se descurcase prin autobuze și tramvaie cu uriașul buchet de flori roșii într-o mână și cu geanta pe umărul celălalt. Abia se descurcase, cu ambele mâini ocupate, să apese butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă omori!, și dup-aceea tre’ bătută pe dinlăuntru, până zice: Varvarule, mai dă-mi, că mă omori...» Am plecat În fugă de lângă băietanu-cela: spunea cuvinte foarte rele despre femeile noastre. Varvara mea Îmi zicea mie varvar de desmierdare, de alintare - de prietenie, nu de dușmănie. La urma urmei, nu eu o năvălisem pre ea, ci ea venise către mine, tot stropindu-mă; ea mi-a zis s-o fac pe la trup, din apă și ea m-a sărutat cu sărutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sub privirile calde ale părinților. A mai luat căzături, și-a mai zdrelit genunchii, a mai plâns, s-a ridicat, iar a căzut, până a învățat să meargă. Primii ani ai vieții au fost cei mai frumoși ani ai Teofanei. Alintări, jucării, dragoste, avea tot ce-și putea dori un copil la acea vârstă. Nu era zi să nu fie înconjurată de atenția părinților. Hai la tata, o chema Vasile care o prindea, o săruta și-o ridica în brațe când
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
încolțise ideea că nu vii, dar te-aș fi așteptat până diseară. Mi-a fost dor de tine, țâfnoaso! Și mie, țâfnosule, iar se îmbrățișează și nu se mai satură de sărutat. — Dragul meu țâfnos. — Draga mea țâfnoasă. După atâtea alintări și îmbrățișări, se așează pe bancă ținându-se de mijloc. Mi-e atât de necaz, că de câteva zile mi-am aranjat rochii, costumașe, să mă fac frumoasă, ca nu cumva să nu mă mai placi și uite, am avut
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
din oraș? — Cum crezi? Și eu, și nunta? — Nu plec definitiv. — Teofana! Teofana! Cu tot programul încărcat în ultimul timp al Teofanei, tot se întâlneau în parc pentru antrenament, pe care-l mai neglijau în favoarea discuțiilor, a vorbelor frumoase, a alintărilor, trăind într-o adevărată lună de miere,deși nu-și oficiaseră căsătoria. Când rula un film bun în oraș se duceau să-l vadă. ]într-o zi, după ce au alergat în parc, când au obosit s-au așezat pe o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
gropițele din obraji ca și buzele-i dulci i-au rămas aceleași. După sărutări și vorbe de iubire adormeau îmbrățișați plini de dragoste și fericiți că se pot bucura de o viață frumoasă împreună. Nici când se trezeau din somn alintările nu lipseau. Cel care era mai somnoros avea ce îndura din partea celuilalt, mai ales Teofana care cădea pradă sărutărilor d care Cezar se bucura enorm. Numai puțin să fi dat semne că se mișcă sau că vrea să spună ceva
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îl distra pe Jones motanul cu o sfoară. Era un motan inteligent, capabil de surprize. Câteodată, îi revenea sarcina să întrețină moralul oamenilor. Aceștia păreau să fie încântați să-l vadă țopăind și apucând sfoara albă. Lambert numea jocul, ăsta: alintarea motanului. Foarte conștiincios, făcea tot ce putea să-i smulgă navigatorului un zâmbet. Oamenii sunt atât de solemni câteodată. Era o funcție anevoioasă pentru un motan; dar el nu renunță, tot gândindu-se la un șoarece dolofan. ― Ce părere ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
educației, și nu este rușinos ca un tânăr să filosofeze. Mi se pare însă un lucru ridicol, Socrate, ca un om ajuns la maturitate să mai filosofeze încă, astfel că cei ce filosofează îmi fac o impresie foarte asemănătoare cu alintarea și joaca unor oameni maturi. Când văd un copil, căruia îi este îngăduit să se comporte astfel, alintându-se și jucându-se, îmi face plăcere și consider că este un lucru agreabil care șade bine unui copil de condiție liberă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
toleranți, cum era Tom, de engleză, care schimba și el costumele și cravatele uimitor de des. Fata se numea Georgiana Vergulescu dar colegele îi ziceau Gina sau Ginuța, cum i se spunea probabil acasă. Numele astea nu erau nicidecum o alintare, pentru că nu era greu de observat că fetele nu o iubeau deloc pe noua lor colegă, ci mai degrabă încercau s-o minimalizeze, să pară că nu o consideră decât un copil snob și răzgâiat. Ea le surclasa în privința toaletelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmi puteam imagina cum vor trece zilele în care o voi vedea la școală tot timpul și totuși nu va mai fi ea. Cum ar fi să nu mai mergem amândoi spre casă, să nu-i mai suport mofturile și alintările și cinismele... Lăsam dâre lungi prin zăpada șoselei, eram terminat. În seara aceea m-am hotărât să nu mai am niciodată de-a face cu ea. Am scris în jurnal: "Gina nu vrea, NU VREA să ne înțelegem. Nu, pot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Era mereu acolo, în ușă, nemișcat. Dând colțul, n-am mai văzut decât foișorul cu fereastra sclipitoare din turnuri. Ajunsă acasă, am mâncat repede, răbdând sâcâielile lui Marcel cu stoicism și tăcând, rnai mult distrată decât încăpățînată, la întrebările și alintările mătușii mele. Dânsa, de altfel, săraca, până și la masă cosea un tiv la vreo fustă sau la altceva. Rupea ața cu dinții și mai mușca din pâine. M-am culcat, ghemuită în așternut, cu scoica minunat de dulce la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]