173 matches
-
să surprindă un aspect esențial al tipologiei feminine din România de astăzi, un hibrid de mentalități erotice: tînăra decorsetată moral, deseori cinică "devoratoare de bărbați", dar care nu poate renunța cu totul la clișee romanțioase, la mai vechile "candori" și alintări pisicești, care o mențin vulnerabilă. Din această cauză, oricît de emancipată ar fi (s-ar dori), românca acestor ani tot în ieftine dramolete de menaj sfîrșește. Așa cum întreaga noastră societate, de altfel, sfîrșește în dramolete. Ioana Drăgan, Poveștile Monei, Ed.
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
pentru ploaie ca agent al fertilității. Iată ce zice Nicoleta: "Vreau / să fiu Nor / Ca cerul (pardon! n.n,) să îmi aline / Gîndul.// Vreau să fiu / Ploaie. / Pămîntul să mă aștepte.// Trage ușa, înger tăcut, / Și închide cuvîntul / În tăcere... " (Alintări) Dacă în Banat și în Mehedinți umezeala poetică se regăsește mai curînd în evenimentul meteorologic, Moldova are o sensibilitate mai aproape de aceea a căutătorului de izvoare, avînd reprezentări subtile, freatico-peisagistice ale umidității. Un alt debutant din Oglinda literară, de data
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
cu asalt, nu m-am lăsat. Am așteptat. Femeia se va abate. (Ele se abat, eu merg în linie dreaptă.) Curînd m-a și părăsit; un exemplar zburător. Deja-i cu altcineva. Cu un peisagist. L-a abordat. Cu aceeași alintare de gospodină. Cu aceeași căldură a șoldului. Din celălalt colț, de pe taburete, cineva a întrebat: -... Dar bătrînul, bețivul acesta, cine-i? - îl cunoaște Vasiliok. - A-a!... Poate că era vorba despre mine. Sînt deja cam bătrîn pentru ei, am trecut
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
la ușă,/ înșirate de-a lungul canalului adiat de-un/ stol de porumbei și pescăruși nordici,/ slavi și germanici,/ acolo te-astept încă.// Să urcăm iar trepte tocite pătrunzînd în miezul/de miere și sînge al Gdanskului,/ rostit că o alintare, ca sunetele de orgă de la/ Biserică Măslinilor, unde alături am stat umăr la umăr,/ în băncile masive și lustruite de alte perechi,/ uleiul într-o fină peliculă închizîndu-ne chipurile" (Drumul chihlimbarului). Geografia și istoria îi oferă poetului nostru un șir
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Apoi s-a declanșat lupta. Tija puternică, talgerul final, blăngănitor în dreapta și în stînga, mă agasa la maximum. Am cuprins-o într-o îmbrățișare răzbunător-pătimașă și m-am trezit ridicat, balansat dulce, legănat ca de-adormirea agresivității mele, ca de alintare în aerul îmbălsămat de lemnul de trandafir al miniaturalului coșciug, ca de un îndemn de la a abdica, a mă potoli în subtila, tacticoasa traiectorie dus-întors, veșnică, aromitoare... Despăgubiri, despăgubiri nevolnice! Ci mai încăpățînat, reușii să mă proptesc, desfăcîndu-mi membrele inferioare
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
scurtimea unui picior ce-i dădea un mers scandat; figură, altfel, fină, umbrită de o pălărie lăsată pe dreapta pentru a masca o pleoapă adormită. Totul rămas infantil, membre gracile, gesturi de păpușă japoneză, glas de copil, aproape nearticulat, cu alintări și prelungiri de silabe insuportabile". În Agendele lovinesciene "ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" este menționată începând din 1937, cu lecturi în cenaclu ale unor nuvele (,,Medalionul", ,,Narcoza", ,,Aventura" ș. a.) care obțin adeziunea estetică și chiar entuziasmul criticului-mentor (,,Talent!", ,,Nuvela
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
Emil Brumaru Poveștile se coc pe neștiute, Zmeii solzoși mai zăbovesc în zeamă De zmeură, cu mințile pierdute În larma alintărilor ce-i cheamă, Și dinspre zîne, și dinspre izvoare Unde-i un șarpe care mușc-o floare; Și fluturii fac semne de-ntrebare În aerul ce-ncet-încet îi doare De-atîta puritate. Cerbi cu ramuri În loc de coarne îi privesc pe geamuri Și
Poveștile se coc pe neștiute… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7264_a_8589]
-
prin civilizație. Aristocratul autohton este, pe linia best seller-ului semnat de Zaharia Stancu, proprietarul de sclavi în a cărui ecuație contează doar eficacitatea exploatării "șeptelului uman": "Mie îmi trebuiesc brațe de muncă, nu profesori și doctori Auzi dumneata Școală țăranilor Alintare și bătaie de cap Fugiți din fața mea"5 Itinerariul în istoria recentă este luminat de partid, care îi pune la dispoziție scriitorului o grilă de lectură infailibilă. Acolo unde precursorii cauționau ipoteze explicative "diversioniste", Sadoveanu rămâne fidel unui materialism dialectic
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
atelierului din Armeană continuau să răzbată stridențele acestei lumi noi românești. De nerecunoscut. *** Mi-e dor de "iarna" aceea de demult, pictată de Craiu: om și cal, în același pas, prin zăpada proaspătă, grea, purificatoare. Eterna zăpadă a pămîntului românesc. *** Alintării lui Arthur Rimbaud: "Mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul confortului", i-aș putea juxtapune propria-mi alintătură: " Nu mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul disconfortului". De parcă aș vorbi în idiomul nostru, al obișnuiților cu disconfortul. De parcă
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
în sensul negru, îi pune în cale, scriind despre altădată, o melancolie albă. Ceea ce nu va să zică fără dealuri și văi afective, ci doar clară și blîndă, ca portretul bunicii. Dedicată lui Grigore Tăușan "Petronius" (filosof), bunul și vechiul meu prieten, alintarea începe cu evocări. Prima piesă e un potpuriu cu animale. Un profesor genevez publică un articol despre inteligența animalelor, pătruns de multe îndoieli. Lucrul îi dă, scriitorului care-l citește, prilej să caute în sertarul cu jivine. De la amintiri impersonale
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
în care trăim). De-ar putea fi unite calitățile celor doi! Forța mistică a speranței și dezamăgirii pe de o parte, analiza, limpezimea, aerul profesoral pe de alta. 23.2.1974, Paris. Green face o impresie de oarecare naivitate și alintare, dar are noblețe spirituală. Noblețea sa, spiritul de observație al lui Sperber, ascuțimea gândirii lui Cioran, iată care ar fi combinația ideală. 28.2.1974. La prânz, la Institutul Cultural: Julien Green, Raymond Aron, Manšs Sperber, E. M. Cioran, Peter Handke
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
cel puțin în limbajul copiilor) cu sufixele -ic(ă) și -el. Asemenea diminutive se întîlnesc acum nu numai în oralitatea familiară, ci și în mesajele de pe Internet și chiar în presă. Sînt forme care irită adesea prin exagerare și afectare - alintare infantilă; putem constata unele reacții de respingere chiar din interiorul mediilor lor specifice: „urăsc (...) în general cuvintele din categoria: puiuț, scumpel ... am oroare de ăia care intră (...) cu nickuri de genu (...) «un dulcik»” (FanClub Forum, 21.09. 2003). Unele dintre
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
din cuvinte-mi umple gura; Plecat cu gândul prin febrile spații, M-adun cu greu din unda dăruirii Și-ncerc s-ating în zboruri, constelații Ce mi-au marcat deja, esența firii; De multe ori, aceste situații, M-ademenesc cu alintări șirete, Lipsite de stridențe și ovații, Ce-atâta de meschin știu să mă-mbete; Dar nu...nu reușesc să mă desferic Nici zborului și nici acestor ore, Ce-și torn în mine spasmul lor eteric Cu șoaptele-n multiplicări sonore
MAI TRECE-UN TIMP... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83829_a_85154]
-
pîn' la gură în boabe de aur. Pe umeri simțeam o povară de râu. Și-acuma, în timpuri târzii, când mai vad Câteodată grămezi de semințe pe arii, anevoie pun capăt fierbintei dorinți de-a le atinge cu fața. De-alintarea aceasta mă ține departe doar teama de-a nu trezi zeii, solarii, visătorii de visuri tenace, cuminți. Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor! Un gând de puternică vară, un cer de înalta lumină, se-ascunde în fieștecare
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mă văicăresc ori să-mi dau importanță. Nu sânt dintre cei care, dacă au o boală, trebuie s-o cunoască toată lumea. Eu m-am închis în mine, cu boala mea, ca să n-o impun nimănui. Nu vroiam nici dădăceală, nici alintări. Vroiam doar să mă fac bine. Și, dacă se putea, fără să fiu silită să dau lămuriri. Așa s-a întîmplat și când m-am mutat singură. Mama era văduvă și într-o zi m-a anunțat că se va
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aveau locul, fiind dominate de glasul inimii lor. Erau doi tineri frumoși, îmbujorați, Cecilia de căldura și lucrul din bucătărie, Matei de frigul de afară și ambii de emoția revederii și dragostea ce și-o purtau. Într-un târziu, după alintările atât de plăcute, Cecilia rupe tăcerea. Cum ți-a venit ideea aceasta? — Mi-era foarte dor de tine. —Mă scuzi că m-ai găsit în situație de bucătăreasă, dar... —Ești și mai apetisantă așa, îi sărută din nou buzele nelăsând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
buchet miresei, de data aceasta nu din trandafiri cum obișnuia el până acum, ci din cale albe, simbol al purității. A rămas uimit și plăcut impresionat văzând-o atât de frumoasă. S-a limitat doar să-i sărute mâna, restul alintărilor rezervându-le după cununia religioasă. Nu s-a stăpânit însă să-i spună: — Ești fermecătoare, frumoasa mea cu ochi albaștri ca două mistice safire. Și tu ești atât de distins, romanticul meu chirurg. În sunetele muzicii au fost serviți toți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
trecerea timpului pasiunea primelor momente dispare, lăsând loc respectului, prieteniei și obișnuinței. În cazul lor, pasiunea exista ca-n prima zi, deși trecuseră ceva ani de când își uniseră destinele. A doua zi dimineața când s-au trezit, au început cu alintările, cu gesturile de iubire, cum obișnuiau. Deodată, Matei, sub imboldul fericirii de care fuseseră cuprinși noaptea, sau pur și simplu dintr-o presimțire neconștientizată, a privit-o atent pe Cecilia. —Ce te uiți așa la mine, romaticule? —Vreau să verific
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din senin, s-a azvârlit de gâtul lui Hallipa cu reclamații de drepturi la dragostea filială. Vezi ce comedie! . . . Hallipa, care avea pe conștiință că nu o prea iubise ... ca să nu zicem deloc ... și Lenora! La gelozia ei sălbatică, la alintarea ei, la ascendentul ei de o viață întreagă . . . uzurparea asta! - Bine că n-a murit biata verișoară, se închină Lina. - Și tocmai cine? - De ce tocmai cine? întrebă Mini, mai curioasă. Nory explică: - Nu știi? Mika-Le e un copil al păcatului
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Erau altele. Prezența lui Mini nu-1 turbura, cel mult îl deranja. Doamna Eliza se extazia în fața Doamnei cu ciuta, privind întrebător rând pe rând pe Mini și Hallipa, cu ochi lâncezi, punând rând pe rând mâna dezmierdătoare pe brațul lor. Alintările doamnei Eliza adânceau pe Hallipa și mai mult în tăcerile lui subterane. - Ce frumos! Ce frumoase sunt lucrurile astea vechi. . . care nu înseamnă nimic. . . cum e femeia asta în toaletă de satin decoltată, într-o pădure, cu o ciută lângă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sub privirile calde ale părinților. A mai luat căzături, și-a mai zdrelit genunchii, a mai plâns, s-a ridicat, iar a căzut, până a învățat să meargă. Primii ani ai vieții au fost cei mai frumoși ani ai Teofanei. Alintări, jucării, dragoste, avea tot ce-și putea dori un copil la acea vârstă. Nu era zi să nu fie înconjurată de atenția părinților. Hai la tata, o chema Vasile care o prindea, o săruta și-o ridica în brațe când
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
încolțise ideea că nu vii, dar te-aș fi așteptat până diseară. Mi-a fost dor de tine, țâfnoaso! Și mie, țâfnosule, iar se îmbrățișează și nu se mai satură de sărutat. — Dragul meu țâfnos. — Draga mea țâfnoasă. După atâtea alintări și îmbrățișări, se așează pe bancă ținându-se de mijloc. Mi-e atât de necaz, că de câteva zile mi-am aranjat rochii, costumașe, să mă fac frumoasă, ca nu cumva să nu mă mai placi și uite, am avut
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
din oraș? — Cum crezi? Și eu, și nunta? — Nu plec definitiv. — Teofana! Teofana! Cu tot programul încărcat în ultimul timp al Teofanei, tot se întâlneau în parc pentru antrenament, pe care-l mai neglijau în favoarea discuțiilor, a vorbelor frumoase, a alintărilor, trăind într-o adevărată lună de miere,deși nu-și oficiaseră căsătoria. Când rula un film bun în oraș se duceau să-l vadă. ]într-o zi, după ce au alergat în parc, când au obosit s-au așezat pe o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
gropițele din obraji ca și buzele-i dulci i-au rămas aceleași. După sărutări și vorbe de iubire adormeau îmbrățișați plini de dragoste și fericiți că se pot bucura de o viață frumoasă împreună. Nici când se trezeau din somn alintările nu lipseau. Cel care era mai somnoros avea ce îndura din partea celuilalt, mai ales Teofana care cădea pradă sărutărilor d care Cezar se bucura enorm. Numai puțin să fi dat semne că se mișcă sau că vrea să spună ceva
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
neînscrise, dar conservate de milenii în legile sacre ale etniei. Era un septembrie calm, cu brume ce argintau în timpul nopții întinderile, ca peste zi soarele să devină mai darnic să le ofere vietăților pământului o căldură blândă, ce semăna cu alintarea unui copil, de către mamă, înainte de culcare. Se bănuia o toamnă scurtă. Dincolo de orizont, un alt anotimp se pregătea să ocupe teritoriile ca fiind îndrituit de legile naturii. Se potrivi însă, ca acea zi de duminică, stabilită pentru nunta lui Vișinel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]