199 matches
-
cu accentul dinamic al cuvântului, accentul muzical devine accent stilistic și, în acest fel, intonația interogativă, exclamativă sau neutră ascendentă sau egal distribuită se constituie în mărci stilistice, sugerând diverse trăiri afective"256. În acest sens, menționăm prezența frecventă a aliterației 257, în majoritatea textelor interzise, redată prin repetiția nazalei dentale n, care accentuează strigătul: "Un întreg popor/ Nenăscut încă/ Dar condamnat la naștere,/ Foetus lângă foetus,/ Un întreg popor/ Care n-aude, nu vede, nu înțelege,/ Dar înaintează/ Prin trupuri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nominale care funcționează alegoric și a căror coliziune realizează o frescă plasticizantă a societății totalitare, metafore cu dublu sens, care deconstruiesc simbolistica originală, fiind investite cu sensuri noi, al căror semantism capătă relevanță doar raportat la context, precum și asonanțe și aliterații din sunete închise, dure, care trimit la efectul negativ al ideologiei asupra societății întregi. Este bine știut că știința nu ia sfârșit, odată cu încetarea cercetării. Nu se poate spune niciodată că un subiect a fost suficient dezbătut și analizat, astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se ivește un focar de anxietate, stârnit de molimă sau de un eveniment/personaj destructiv. Sub aspect experimental, cea mai interesantă dintre romanele românești de acest tip din vremea respectivă e Terra-Orr, de Leonida Neamțu (1969), în care (v. și aliterația din titlu!) o fantomă tulbură, pe model gotic, liniștea aparentă a unui spațiu închis, teratologia umană abisală, laolaltă cu spaima, găsindu-se și în Via și rodul al lui V. Monda (1971). Cortegiul lui Viorel Știrbu (1969) e un roman
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nelimitată față de manierele aristocratice traducînd chiar snobismul matein materializat într-un monument de snobism, evident exagerare de tipul celor care îl receptau pe Mateiu doar ca erudit al jargonului de obor, doct în expresii de autentic mahalagism sau practicant al aliterațiilor triviale, care ar fi încredințat tiparului o carte deșucheată și plină de înjurături dedicată sufletului spurcat și scîrnav al Bucureștilor drept pentru care ar putea năzui doar la o stimă literară rezonabilă. Că eroii lui Mateiu sunt niște nobili de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cadrul nocturn al bătăliei, faptul că eroul renaște odată cu apariția zorilor), cât și, în nenumăratele figuri ale semnificatului (metafore, v. 1291, metonimii v. 1274, oximoroni, v. 1273) sau ale semnificantului (efectul ritmului, contrastele, repetițiile, v. 1281, 1289 și 1290, 1318, aliterațiile, precum cele din versurile 1276: "Les MORes et la MeR Montent jusqu'au pORT") (1987: 70) Fedra V, 6: povestea lui Teramen Inserarea celebrei povestiri din finalul piesei lui Racine fără îndoială "cea mai criticată din întreg teatrul clasic" (Schérer
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să fi fost: acum un an? „Polițistul erou Înjunghiat În confruntarea cu monstrul din Mastrick!“, spuse el zâmbind la fel de Încântat. Doamne, ăla a fost un articol beton. Nici titlul n-a fost rău. Păcat că „polițistul erou“ nu creează nici o aliterație... Ridică din umeri. Apoi Își strecură mâna prin deschizătura geamului. — Martin Leslie, Biroul de Reportaje. Logan i-o strânse, simțindu-se din ce În ce mai puțin În largul lui. — Doamne, Logan McRae... spuse reporterul. Ești inspector acum? Logan răspunse că nu, era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și desăgile care formează in extenso volumul? Chez Loomis, În schimb, titlul e Însăși opera. Cititorul observă, minunându-se, coincidența riguroasă a ambelor elemente. Textul lui Prici constă, verbi gratia, numai din vorba Prici. Fabula, epitetul, metafora, personajele, așteptarea, rima, aliterația, pledoariile sociale, turnul de fildeș, literatura angajată, realismul, originalitatea, servila imitare a clasicilor, Însăși sintaxa au fost din plin depășite. După socoteala malignă a unui critic, mai puțin versat În literatură decât În aritmetică, opera lui Loomis constă din șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stil alcătuită dintr-o înșiruire de metafore, personificări, comparații, formând o imagine unitară prin care poetul sugerează noțiuni abstracte, prin intermediul faptelor și lucrurilor. Exemplu: "Să le spui curat Că m-am însurat C-o mândră crăiasă A lumii mireasă. ” (Miorița ) Aliterația constă în repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din rădăcina cuvintelor, cu efect eufonic, imitativ ori expresiv. Exemplu: "Vîjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
limită a confesiunii directe, în profitul obiectivării (întărită de un relativ eliptism al frazei și de absența legăturii aparente în versurile-imagini); iar la nivelul substanței verbale ca atare, avem de-a face cu o unificare timbrală a versului, joc al aliterațiilor, propagare în vers a sonurilor, menită să realizeze - cum va spune Ion Barbu mai târziu - depășirea individualității noționale a cuvântului spre „unitatea fonică a versului”. (Alte exemple concludente ar fi aici versuri ca: „Drum pierdut prin clorat și calcar”, „Casele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mentalitatea. Mai există între limba literară și limbajul științific încă o deosebire importantă: în prima se accentuează semnul însuși, simbolismul sonor al cuvântului. S-au inventat tot felul de metode pentru a atrage atenția asupra acestuia, ca, de exemplu, metrul, aliterația și figurile de sunet. (a). Aceste deosebiri față de limbajul științific pot exista, într-o măsură mai mare sau mai mică, în diferitele opere literare: de exemplu, într-un roman figura de sunet va fi mai puțin importantă decât în anumite
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
fie, fără îndoială, de două tipuri : primul tip de teste, destinat poeților în sensul modern al cuvântului, s-ar referi la cuvinte și combinarea lor. la imagini și metafore, la legături semantice și fonetice (adică la rima, la asonante, la aliterații); cel de al doilea destinat scriitorilor de proză narativă (romancieri și dramaturgi), s-ar referi la probleme de caracterizare și de structură a intrigii. Scriitorul este un specialist în materie de asocieri ("spirit"), disocieri ("judecată"), și recombinări (construind un nou
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
respectiv de atributele sale, opera devine un construct complex față de care nicio stratificare nu o poate cuprinde pe deplin. Acest lucru se întâmplă și în schematismul ingardian. Toate cele patru straturi sunt caracterizate de valori estetice, printre care valorile ritmului, aliterația sau difuziunile sunetului. La care se adaugă armonia, frumosul sau caracteristicele personajului, precum simpatia sau complexitatea spirituală a lor. Iar pentru că toate straturile sunt determinate de calități estetice Ingarden aduce în discuție un al cincilea strat, unul al calităților estetice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de tradiția poetică regională. Modelele metrice sunt utilizate în mod diferit și devin trăsături specifice în conturarea ontologică a poeziei. Prin intermediul lor, putem înțelege diferențierea existențială ce stă în compoziția lingvistică a poeziei 38. Stratul lingvistic este modelat prin rimă, aliterație, asonanță sau consonanță. Toate pot fi folosite ca elemente independente ce dau o formă și un înțeles poemului, în anumite cazuri, precum versului ritmic, elemente folosite ca ornamente. Forma poetică este redată prin sunete identice sau similare ce aduc rima
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
formă și un înțeles poemului, în anumite cazuri, precum versului ritmic, elemente folosite ca ornamente. Forma poetică este redată prin sunete identice sau similare ce aduc rima fie la sfârșitul versului, fie în interiorul poeziei. Fonetica structurii lingvistice este accentuată prin intermediul aliterației, adică printr-o repetiție ce face posibilă muzicalitatea poetică. Asonanța și consonața aduc un aport muzicalității poetice prin folosirea diferită a vocalelor din cuvinte și versuri: ele reprezintă dualitatea dintre ritma perfectă și rima imperfectă. Acest construct ontologic duce la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lipsite de înțeles, doar simple interjecții, în accord cu sentimentul vestirii nașterii Mântuitorului în zilele noastre. Chiar se remarcă schimbările într-un joc de sunete ce se impun din nevoia subiecților de armonie, de muzicalitate, sporită, e o formă de aliterație leroi, leur, leor având în vedere conștiința faptului că e vorba de un cântec sacru, perfectibil în timp ca melodicitate, fără însă a denatura până la anulare, cuvintele. Avem de-a face aici cu graiurile locale și cu perceperea subiectivă a
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
imitația, enalega), figuri de construcție prin exces (apoziția, pleonasmul), figuri de construcție prin subînțeles (elipsa, sinteza, zeugma, anacolutul) și incidență; (5) figuri de elocuție: prin extensiune (epitetul, pronominația), prin deducție (repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță (aliterația, paronomaza, antanaclaza, asonanța, derivația); (6) figuri de stil: prin emfază (perifraza, conglobația, suspensia, corecția), prin întorsura frazei (interogația, exclamația, apostrofa, întreruperea, subiecția, dialogismul), prin apropiere (comparația, antiteza, retroversiunea, entimema, paranteza, epifonemul), prin imitație (hipotipoza, armonismul), parafraza și epifraza; (7) figuri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fabulația, rectificarea), prin raționament (ocupația, deliberația, comunicația, concesia, sustentația), prin dezvoltare (expoliția, topografia, cronografia, prosopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul), pretinsele figuri de gîndire (cominația, imprecația, optația, deprecația, jurămîntul, dubitația, licența). Olivier Reboul prezintă o nouă taxinomie: (1) figuri de cuvinte: aliterația, paronomaza, calamburul, antanaclaza; (2) figuri de sens: metonimia, sinecdoca, antonomaza, metafora, litota, hipalaga, oximoronul; (3) figuri de construcție: elipsa, reticența, repetiția, antiteza, anacolutul, gradația, chiasmul, zeugma; (4) figuri de gîndire: hipotipoza, alegoria, ironia. Chaïm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca arată cum
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
impun sau sugerează o alegere auditoriului); (2) figuri ale prezenței (măresc prezența auditoriului); (3) figuri ale comuniunii (realizează comuniunea cu auditoriul). Catherine Fromilhague și Anne Sancier disting patru categorii de figuri: (1) figuri care se bazează pe semnificant (forma cuvîntului): aliterația, asonanța, paronomaza etc.; (2) figuri care se bazează pe combinări sintactice deosebite, sau figuri de construcție: anacolutul, zeugma, hiperbatul, hipalaga, elipsa etc.; (3) figuri care se bazează pe sensul anumitor cuvinte, numite figuri de sens sau tropi: comparația, metafora, sinecdoca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clasificare inspirată din tratatele clasice: (1) figuri de sens, care sînt prin esență tropii, adică figurile de transfer semantic (metonimia, sinecdoca, metalepsa etc.); (2) figuri de cuvinte, ce privesc jocurile asupra lexicului (neologismele, arhaismele etc.) și jocurile asupra sonorităților (asonanțele, aliterațiile etc.)"; (3) figuri de gîndire, care regrupează îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota etc.), ale enunțării și ale dialecticii (apostroful, prozopopeea, prolepsa, paranteza etc.); (4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra simetriei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constituie una dintre categoriile de figuri, și anume, figurile semantice. Inițial, retoricienii au încercat să facă o distincție între anumiți tropi care modificau sensul unui cuvînt (cum ar fi metafora), și figuri, vizînd în special figurile de sunet sau metaplasmele (aliterația, apostroful, asonanța). Alți specialiști, printre care G. Bachelard, se referă la tropi utilizînd termenul imagine. Încadrîndu-se în sfera amplă a studiului semnificației, tropii au fost definiți de către membrii Grupului μ, care își construiesc demersul pe schema claselor stilistice a lui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
idei ale lui Mukafovsky, insistînd asupra valorilor semantice ale contrastelor fonologice. Sextil Puscariu a intercalat în Limba română, București, 1940, voi. I, o convingătoare analiză a muzicalității poemului Rugăciune de M. Eminescu, urmărind grafic "valurile" sonore ale vocalelor accentuate, asonantele, aliterațiile etc. (b) p. 213. Cîteva importante articole despre metrică au apărut în Style in language, New York, 1960. (c) p. 219. In literatura română, Alecu Russo (Cintarea României) și N. Bălcescu realizează secvențe ritmice, ca și mai tîrziu, Eminescu, 27 - c
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
ar fi convertit Italia la pozitivism și ar fi dat astfel artei italiene „adevărata ei menire”, ar fi știut să-i propună și altceva decît bizarul aparat de reguli sub formă de șarade, de versuri pe rime date și de aliterații prin care se exercitau, în ajunul morții sale, ceea ce el își imagina a fi facultățile lui poetice. În mod curios, această iluzie face din Comte mai curînd unul dintre precursorii avangardelor excentrice care au înflorit la sfîrșitul secolului al XIX
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
aspecte lexicale, precum pleonasmul, confuzia paronimica; exerciții de recunoaștere și de operare cu anumite relații semantice: sinonimie, antonimie, polisemie, omonimie, folosirea corectă a neologismelor. V. CONCEPTE OPERAȚIONALE Va fi avută în vedere folosirea funcțională a următoarelor concepte operaționale: autor, alegorie, aliterație, arta poetica, balada, caracterizare de personaj, clasicism, comedie, comparație, compoziție, conflict, corespondențe (cu referire la simbolism), curent literar, descriere deznodământ, dialog, dramă (cu referire la specia literară), elegie, enumerație, epilog, episod, epitet, romantism, eseu, expozițiune, fabulos, fantastic, folclor, gen literar
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
tablouri ca în sonetele dedicate unor tablouri de Delacroix, Chasseriau sau Puvis de Chavannes. Considerat cel mai mare sonetist al epocii, Heredia are o știință a compoziției și a versului subtilă și savantă. Ritmul, rima, sistemul sonor bogat, tăieturile și aliterații demonstrează un echilibru la care s-a ajuns printr-o laborioasă șlefuire de mozaist. Cultivă alexandrinul în formele sale originale. Cu Heredia, Parnasul atinge idealul său de perfecțiune, într-o expresie artistică în care coloritul strălucitor, decorul configurat tridimensional, accesoriul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Izotopia discursului (legări semantice 2) / 175 2.1. Cotopie, poliizotopie, heterotopie / 175 2.2. "Le Gymnaste" [Gimnastul] de Francis Ponge <1> / 180 2.3. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <3> / 184 3. Legări ale semnificantului / 187 3.1. De la aliterație la paralelismele gramaticale / 188 3.2. "Furia jocului eufonic" în Sonnet d'automne [Sonet de toamnă] de Baudelaire / 191 3.3. Gimnastul de Francis Ponge <2> / 196 4. Între spus și nespus: de la elipsă la implicit / 200 4.1. Elipsa
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]