196 matches
-
ar fi convertit Italia la pozitivism și ar fi dat astfel artei italiene „adevărata ei menire”, ar fi știut să-i propună și altceva decît bizarul aparat de reguli sub formă de șarade, de versuri pe rime date și de aliterații prin care se exercitau, în ajunul morții sale, ceea ce el își imagina a fi facultățile lui poetice. În mod curios, această iluzie face din Comte mai curînd unul dintre precursorii avangardelor excentrice care au înflorit la sfîrșitul secolului al XIX
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Chiar și într-o poezie patriotică, în volumul Vânătoare de timp (1978), se recurge la metafora materialității, a consistenței grele (România e „o țară grea de gând muntos”). Predomină acum ludicul, ritmul cântecului născocit de copii, cu rime interioare și aliterații, cât și suflul puternic al evocărilor și meditațiilor expansiv-defensive, ca în baroc („odaia-scoică- ascunde o perlă în cădere”, ca alegorie a trăirii poetei). S. cultivă și forma fixă. Cu Sfera de apă (1981) melancolia ritualică evocă facerea poeziei (Melancolii), legile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
lipsite de înțeles, doar simple interjecții, în accord cu sentimentul vestirii nașterii Mântuitorului în zilele noastre. Chiar se remarcă schimbările într-un joc de sunete ce se impun din nevoia subiecților de armonie, de muzicalitate, sporită, e o formă de aliterație leroi, leur, leor având în vedere conștiința faptului că e vorba de un cântec sacru, perfectibil în timp ca melodicitate, fără însă a denatura până la anulare, cuvintele. Avem de-a face aici cu graiurile locale și cu perceperea subiectivă a
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
imitarea modelului oferit de educatoare. Nunțele de intonație sunt determinate și de tipul de comunicare: narativa, adresativă, exclamativa sau interogativa. în grădiniță, poeziile pot fi și material folosit pentru corectarea și exersarea pronunției, acestea fiind poeziile care conțin onomatopee, paronime, aliterații , ce constituie un material eficient pentru formarea auzului fonematic. Prin conținutul lor tematic foarte variat și bogat, poeziile constituie un important mijloc de stimulare a potențialului intelectual, estetic și moral al copiilor. Trecând la Jocul didactic, trebuie apreciat faptul că
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Izotopia discursului (legări semantice 2) / 175 2.1. Cotopie, poliizotopie, heterotopie / 175 2.2. "Le Gymnaste" [Gimnastul] de Francis Ponge <1> / 180 2.3. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <3> / 184 3. Legări ale semnificantului / 187 3.1. De la aliterație la paralelismele gramaticale / 188 3.2. "Furia jocului eufonic" în Sonnet d'automne [Sonet de toamnă] de Baudelaire / 191 3.3. Gimnastul de Francis Ponge <2> / 196 4. Între spus și nespus: de la elipsă la implicit / 200 4.1. Elipsa
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
accentuează rapiditatea, spontaneitatea reacției salvatorilor, în timp ce P4 conține două propoziții narative despărțite prin virgulă și prin conectorul argumentativ DAR. Caracterul de monoremă al ultimei propoziții: dar mort, contrastează cu lungimea frazelor precedente, mai ales cu P1. Cele două monosilabe cu aliterația lor în consoana r contrastează cu lungimea de șapte plus șase silabe despărțite prin virgula centrală din P1. Contrastul produce un interesant efect stilistic de sens: concluzia-clauzulă sporește tragicul prin scurtimea ultimului cuvînt și prin contrastul dintre euforia inițială, susținută
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
copilărie și care joacă un rol capital în structurarea discursului. Această funcție comportă o atitudine introvertită față de semnele verbale în unitatea lor dintre semnificant și semnificat și dobîndește o poziție dominantă în limbajul poetic. (Jakobson 1973: 485) 3.1. De la aliterație la paralelismele gramaticale Trebuie să ținem cont de patru tipuri de legări, deoarece ele joacă un rol adeseori important inducînd relații de echivalență între punctele unei secvențe verbale: Repetiții de foneme (aliterații și rime, paragrame și anagrame). Repetiții de silabe
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
limbajul poetic. (Jakobson 1973: 485) 3.1. De la aliterație la paralelismele gramaticale Trebuie să ținem cont de patru tipuri de legări, deoarece ele joacă un rol adeseori important inducînd relații de echivalență între punctele unei secvențe verbale: Repetiții de foneme (aliterații și rime, paragrame și anagrame). Repetiții de silabe și/sau a unui anumit număr de silabe (ritm redat de număr). • Repetiții de lexeme și jocuri de omofonie, sinonimie, antonimie. • Repetiții de grupuri morfosintactice (paralelisme gramaticale). Există un tip de reluare
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
preia ștafeta pentru a pronunța una cîte una următoarele două litere din cuvîntul gimnast. Forma lui M descrie desenul vizual al celor "două cute pe vintre" de la începutul celui de al doilea paragraf. Dar "Mulat într-un Maiou" reia în aliterație fonemul /m/ și continuă cu un joc al omofoniei cu litera N și cu "aine" [vintre] ("cuta de la coapsă pînă sub burtă", cum spune Littré). Omofonia literei M cu prezentul verbului aimer: [/em/] declanșează izotopia erotică deja prezentă în șuvița
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cadrul nocturn al bătăliei, faptul că eroul renaște odată cu apariția zorilor), cât și, în nenumăratele figuri ale semnificatului (metafore, v. 1291, metonimii v. 1274, oximoroni, v. 1273) sau ale semnificantului (efectul ritmului, contrastele, repetițiile, v. 1281, 1289 și 1290, 1318, aliterațiile, precum cele din versurile 1276: "Les MORes et la MeR Montent jusqu'au pORT") (1987: 70) Fedra V, 6: povestea lui Teramen Inserarea celebrei povestiri din finalul piesei lui Racine fără îndoială "cea mai criticată din întreg teatrul clasic" (Schérer
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
stil alcătuită dintr-o înșiruire de metafore, personificări, comparații, formând o imagine unitară prin care poetul sugerează noțiuni abstracte, prin intermediul faptelor și lucrurilor. Exemplu: "Să le spui curat Că m-am însurat C-o mândră crăiasă A lumii mireasă. ” (Miorița ) Aliterația constă în repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din rădăcina cuvintelor, cu efect eufonic, imitativ ori expresiv. Exemplu: "Vîjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
sau invers? Ce se ascunde în această dispută este întrebarea dacă experiența fenomenală ar trebui limitată după o politică retorică și simbolică înaltă. Aici se observă popularitatea temporară a eufuismului, un stil artificial care folosește în exces antiteze, comparații neobișnuite, aliterații și asonanțe și care conține numeroase referințe clasice și biblice. Problema fundamentală a eufuismului era una de exces retoric. Problema nu este utilitatea comparației, sau antiteza și aliterația, ci faptul că aceste figuri de stil erau folosite în exces iar
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a eufuismului, un stil artificial care folosește în exces antiteze, comparații neobișnuite, aliterații și asonanțe și care conține numeroase referințe clasice și biblice. Problema fundamentală a eufuismului era una de exces retoric. Problema nu este utilitatea comparației, sau antiteza și aliterația, ci faptul că aceste figuri de stil erau folosite în exces iar rezultatul riscă să fie pur stilistic, aproape lipsit de conținut. Drept consecință, o realitate simbolică elaborată a pus în umbră încercările de a reflecta o realitate temporală, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
peștele Scolipidus din râul Araris [Ararat] e alb ca zăpada atunci când e lună plină și negru precum cărbunele ars când e lună nouă, așa și Euphues, care era foarte zelos atunci când am devenit prieteni, iar acum e fără de credință" (232). Aliterațiile și asonanțele abundă. Fiecare propoziție conține o antiteză. Putem observa comparații peste comparații în legătură cu peștele Scolipidus. Dacă Euphuis este asemănat peștelui, este asemănat ș lebedei albe și negrului cărbunelui ars? Mai mult, clasicul și biblicul Scolipidus se referă la latinul
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
maximă jurnalistică îndrăgită, deși nu putem exclude posibilitatea că W. Kemp urmărea la rândul său să profite de reușita sa precum profitaseră scriitorii de balade. La Kemp se poate observa încercarea de a evita excesele retorice atunci când își permite câteva aliterați elaborate și antiteze - influențe ale eufuismului: "eu, altfel numit Caualiero Kemp, maestrul dansatorilor Morris, primarul orașului Heighs și singurul care face clopoțeii să zornăie și cel mai bun dansator dintre Sion și muntele Surrey, am început să dansez cu voioșie
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și i-a făcut semn toboșarului cu o plecăciune lină să înceapă. Toboșarul a lovit iar eu am mers înainte cu a mea Lady Marian, care își scutura șoldurile pline: și am mers către Melfoord, un drum lung (14). Cu excepția aliterației din ultima propoziție, contrastul cu eufuismul lui Lyle este foarte evident. Un alt predecesor al jurnalismului literar narativ este relatarea narativă de senzație. Nu ar fi exagerat să spunem că senzaționalul este un predecesor necesar al jurnalismului literar narativ. Senzaționalul
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Transilvaniei variantele sunt organizate după măsura de 7-8 silabe. În cele mai multe cazuri schema metrică de 5-6 silabe este cea originară. De remarcat că variantele transilvănene ale baladei se caracterizează prin prezența frecventă a rimelor interne. Un procedeu stilistic folosit este aliterația, construită pe baza repetiției acelorași cuvinte sau a unor derivate flexionare ale acestora. Mai des întâlnite sunt situații ca „ori din pușcă să-l împuște” sau „din drugă-ndrugând”. Des folosite sunt conjuncțiile adversative, menite să sublinieze anumite opoziții („Să nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
respectiv de atributele sale, opera devine un construct complex față de care nicio stratificare nu o poate cuprinde pe deplin. Acest lucru se întâmplă și în schematismul ingardian. Toate cele patru straturi sunt caracterizate de valori estetice, printre care valorile ritmului, aliterația sau difuziunile sunetului. La care se adaugă armonia, frumosul sau caracteristicele personajului, precum simpatia sau complexitatea spirituală a lor. Iar pentru că toate straturile sunt determinate de calități estetice Ingarden aduce în discuție un al cincilea strat, unul al calităților estetice
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de tradiția poetică regională. Modelele metrice sunt utilizate în mod diferit și devin trăsături specifice în conturarea ontologică a poeziei. Prin intermediul lor, putem înțelege diferențierea existențială ce stă în compoziția lingvistică a poeziei 38. Stratul lingvistic este modelat prin rimă, aliterație, asonanță sau consonanță. Toate pot fi folosite ca elemente independente ce dau o formă și un înțeles poemului, în anumite cazuri, precum versului ritmic, elemente folosite ca ornamente. Forma poetică este redată prin sunete identice sau similare ce aduc rima
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
formă și un înțeles poemului, în anumite cazuri, precum versului ritmic, elemente folosite ca ornamente. Forma poetică este redată prin sunete identice sau similare ce aduc rima fie la sfârșitul versului, fie în interiorul poeziei. Fonetica structurii lingvistice este accentuată prin intermediul aliterației, adică printr-o repetiție ce face posibilă muzicalitatea poetică. Asonanța și consonața aduc un aport muzicalității poetice prin folosirea diferită a vocalelor din cuvinte și versuri: ele reprezintă dualitatea dintre ritma perfectă și rima imperfectă. Acest construct ontologic duce la
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Stănescu. Prin repetiții, spre exemplu, se obțin jocuri de cuvinte aproape dadaiste: „Calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare, / calul călare pe calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare pe calul călare” (Calul călare). Altundeva apar aliterații: „Murmure despre muri murinzi de mură” (Muri de mură), iar un poem, ecou al sonetului Les Voyelles al lui Rimbaud, aduce ninsoare cu vocale: „Și ninge vocale, găteli disperate, / Un vânt de vocale în codri mai bate, / Din A și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
thvn loceían evilhce conține un joc de cuvinte complex. Socrate este neserios. Aloco" înseamnă, când este scris cu a-privativus, „lipsită de patul conjugal”, „necăsătorită”, iar cu a-copulativus înseamnă „cea cu care se împarte patul”, „soția”. Jocul de cuvinte, favorizat de aliterația aloco" și loceian, era probabil și mai evident într-un dialog viu. Este o maliție pe seama zeiței Artemis. Ea s-ar fi potrivit, poate, mai mult zeiței-fecioare Nestia. J.-P. Vernant (Mythe et pensée chez les Grecs. Études de psychologie
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unde se regăsește, într-o poezie ca Saturn, ritmul strofei din Luceafărul. Alăturarea unor strofe din poemele celor doi arată, izbitor, o armonie a expresivității pe care, zice Pillat, "zadarnic încerci să-i exlici vraja prin ritm, prin rimă, prin aliterații surprinzătoare", "farmecul poetic (...) scapă ultimei analize, oricât am dori-o de pătrunzătoare", fiind rezultatul încercărilor din transformarea alăturării cuvintelor în zeci de variante, cu conștiința nevoii de "armonie poetică". Romantismul asumat din lirica germană, pesimismul gândirii schopenhaueriene, rezonanțele din vechea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
genezei: „Marea-i marea-i, mărgini n-are;/ Leri domnesc/ Da’ diadâncă niși potrivă” (Dubău - Transnistria). Fără limite spațiale și fără fund, apa aceasta pare exact acea fons et origo în care Mircea Eliade vede „matricea tuturor posibilităților de existență”. Aliterația și asonanța din sintagma mării fără capăt augmentează la nivel auditiv senzația imensității, atmosfera de incantație creată făcând din însuși textul colindei unul cu aparență sacră. În balada Ardiu - Crăișor I(30), toposul mării fără maluri este ulterior diluviului, pentru că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Amânarea de azi pe mâine șProcrastinația - În spaniolă procastinación (n. tr.) ț. Pentru a le Închide gura puriștilor, mă grăbesc să menționez că ar trebui să spun procrastinación șforma care apare În dicționare (n. tr.)ț, dar În spaniolă această aliterație sună foarte rău. De aceea spunem, de exemplu, trastocar 1 În loc de trastrocar. În ciuda cacofoniei, ar fi bine să recuperăm cuvântul procastinación, Împrumutat din engleză În ciuda originii sale latine și a absenței lui din dicționare, deoarece fenomenul pe care Îl denumește
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]