10,371 matches
-
Preotul de la Putna îi traduce lui Viorel Untaru astfel întâmplarea: "Prietena dumneavoastră a făcut dragoste cu Mântuitorul. Sunt sigur că așa s-a întâmplat tocmai fiindcă până acum nu am crezut în așa ceva. Icoana a fost patul iubirii lor, așa cum altarul este masa minții noastre!" (p. 97) Pentru speculațiile de acest tip învinuiesc romanul de misticism trivial. Dar asta nu e totul. "Elisabeta Neantului", cum va fi numită ulterior, se căsătorește cu Horia Cantacuzino, iar în noaptea nunții scoate din propriul
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
deopotrivă când nu-și găsește ce caută, la durere și la bucurie umplându-ți gura cu organe și fecale, înainte de a te blestema sau săruta. Profund credincios, românul descumpănit își amintește la nevoie de scripturi, de agheasmă și anafură, de altar și de cruce, ce-i domolesc amarul. Înjură dezinvolt acasă, pe stradă, în tramvai, la serviciu, în cârciumă sau cimitir, sudalma fiindu-i, ca și pâinea, cârja cea de toate zilele, chiar când stă de vorbă cu sine însuși. La
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
grijă de cai și mai ales să tragă coviltirul trăsurii când boierul, la pădurea din Băneasa sau Cernica, avea ceva de discutat, mai în secret, cu vreo doamnă de rang sau de felinar, ambele hotărâte să se sacrifice pe același altar. După o noapte de chef, zdrăngănită de dans și igrasiată de băutură, câte una din ele, despărțită de belfer, mai adormea în trăsură. Respectuos, Spilka lăsa caii la pas, să nu-i clintească somnul, și o ducea la el acasă
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
zefiri ai slovelor nu puteau rămâne mai prejos și, cu atât mai puțin, poeții români. Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu, prezintă În poezia "Înviere" viziunea cosmică a nespusei bucurii pascale. "Un clopot lung de glasuri vuii de bucurie/ Colo-n altar se uită și preoți și popor/ Cum din mormânt răsare Christos biruitor/ Iar inimile toate s-unesc În armonie/ Cântări și laude-nălțăm/ Noi, Ție, Unuia,/ Primindu-L cu psalmi și ramuri/ Plecați-vă neamuri, cântând Aleluia./ Christos a Înviat
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
în care terța inferioară trece deasupra melodiei principale constituie avatarul final al gymel-ului. În secolul al XIII-lea și al XV-lea, va apare Conduit-ul (conductus), o compoziție religioasă, care își are originea în serviciul de conducere a preotului spre altar, după care datorită libertății sale de concepție va fi asociat unui mare număr de ceremonii diverse. A avut o influență mare asupra multor genuri profane. Polifonia de cult se dezvoltă în capela corală a catedralei pariziene Notre-Dame, care, din secolul
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Sa care este evidentă din priveliștea tuturor celor pe care le vedem. După Înălțarea Sa la ceruri, Hristos nu ne lasă singuri, ci se dăruiește întreg pentru fiecare în parte, la fiecare Sfântă Liturghie. La rândul nostru, aducem la sfântul altar ceea ce avem mai prețios însăși viața noastră, simbolizată în darurile de pâine și vin. Hristos vrea să ne ajute din interiorul nostru. El intră în componența omului prin cea mai intimă și mai deplină unire, pentru o inhabitare reciprocă, a
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Sa care este evidentă din priveliștea tuturor celor pe care le vedem. După Înălțarea Sa la ceruri, Hristos nu ne lasă singuri, ci se dăruiește întreg pentru fiecare în parte, la fiecare Sfântă Liturghie. La rândul nostru, aducem la sfântul altar ceea ce avem mai prețios însăși viața noastră, simbolizată în darurile de pâine și vin. Hristos vrea să ne ajute din interiorul nostru. El intră în componența omului prin cea mai intimă și mai deplină unire, pentru o inhabitare reciprocă, a
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
încă sinceri patrioți, umblau prin satele ucrainizate (s.n.) pentru a-și convinge conaționalii să ceară deschiderea școlilor în limba maternă, exista un suport din partea bunicilor crescuți în spiritul adevăratei credințe și cu dor de averea strămoșească. Prin biserici, în sfintele altare slujeau preoți de vârstă venerabilă, cu rezistența călită în timpurile de aspră prigonire a credinței. În predicile lor, fețele bisericești, care insuflau încredere și se bucurau de respect, îi deșteptau din pe românii asimilați de străini. De atunci au trecut
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
de glorii, din care trebuia să renască marele viitor al țării, era pentru Eminescu întruchipat de epoca ștefaniană. Patrimoniul textelor sale publicistice arată că Ștefan a fost pentru Poet , <pavăza creștinătății întregi>, (...), , dar și (...) Eminescu l-a înălțat pe pe altarul sanctificării, alăturându-l de Hristos și anticipând, prin admirația sa, cu mult timp înainte, voința Bisericii Ortodoxe Române de a-l canoniza și a-l include în calendarul sfinților noștri autohtoni”; ,, Nu întâmplător, Bucovina era provincia <nedezlipită de sufletul poetului
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
de cenușă rezultată în urmă arderii complete și a stingerii cărbunilor indicând rodul recoltei. În funcție de aceasta, se decidea care dintre culturi vor fi semănate în cantități mai mari în primăvara următoare. Tot în intimitatea locuinței, care devenea un fel de altar sacru, un spațiu de maximă concentrare spirituală, un „axis mundi”, se săvârșeau și alte practici magice specifice pentru acest moment festiv al anului. Astfel, durata vieții și a norocului fiecăruia dintre membrii familiei erau prognozate cu ajutorul lingurilor înșirate de-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
Emanoil Emandi, Maestrul Gheorghe Buzatu este deja în Panteonul făuritorilor de conștiință națională, ziditori al dreptului nostru la demnitate, care se ridică în Timpul Superior ca și Columne peste veac a căror prezență nu o mai poate ignora nimeni. Acolo, în Altarul studiilor sale din Centrul de studii Europene, nu a căutat nimic pentru sine. A trudit la Istoria secretă a celui de Al Doilea Război Mondial, a refăcut memoria Mareșalului, a descris sensul devenirii noastre geopolitice prin proprie și sănătoasă viziune
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
profesorului Gheorgeh Buzatu, istoriografia naționala pierde unul dintre marii apărători ai identității nationale, un combatant cu armele științei pe fronturile noului razboi informațional, ale cărui resorturi secrete le-a descifrat și adus în lumină, cu prețul unei vieți puse pe altarul Neamului Românesc. Veșnica pomenire, domnului profesor de identitate națională! Schiță de portret în culorile duhului unui neam - Prof. univ. dr. Ilie Bădescu Gheorghe Buzatu a fost unul dintre luptătorii exemplari pentru apărarea dreptului la gândire. Formula sa de personalitate face
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
la ham. E tîrziu, dar încă prea devreme, n-avem dinți ca să mușcăm din noapte n-avem buze îndestul de coapte care să rodească sub blesteme. Fruntea cu solzi albaștri Poeții vor muri în zori unii prin cîrciumi, alții prin altare, de vii vor arde, zei întîmplători, fără să ceară nimănui iertare. Va fi o sărbătoare moartea lor, orașul nu-și va pune-n cap cenușă, femeile nu vor ofta de dor, doliu nu ne vom pune peste ușă. Doar o
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
zilele refluxului răsunau îndemnuri barbare și sângeroase cântece de întemeiere iar nopțile dansam beți pe frânghia întinsă între două lumi orbi ne conduceau după icnete surde și strigăte doar duminicile vai duminicile locuite de vaiete ascultam păsările cântând nebune în altarele părăsite de zei și de oameni Zeii orbi fără busolă fără hărți fără stele am mers până la capătul lumii în punctul fix al beznei am cinat și îndelung ne-am rugat zeilor orbi nimeni nu ne-a întâmpinat acolo decât
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
la cer. Dar sunt oglinzile, de privit cu fața în jos, alegi una - și scara lungă a lui Iacob e-un fund de mare, în care te temi că vei cădea; și oprești, pierdut, sfânta spaimă. Pentru sala, cred a Altarului. Aici, din nou amețeala. Într-o transă și Tintoreto, la reușita Urcării Calvarului cu tâlharii împinși din spate și Cristos întors în spre noi cu crucea, ori Dinaintea lui Pilat, încât să-și facă un loc în scena Răstignirii, eh
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
toate meridianele globului" sînt complet debusolată. Citim cărți. Scriem cărți. în cărți se păstrează memoria omenirii. Ne silim să nu uităm ca să nu se repete. Propovăduim în deșert. în cărțile noastre nu încetăm să refacem traseele morții, reînviem totul de la altare de jertfă la cuptoare pentru oameni, la Sibirii, la cîrlige de măcelărire în care atîrnă carne umană, la ziduri de beton prin care conștiința mea nu poate ajunge la conștiința ta și pentru dărîmarea cărora găsim cu greu o dinamită
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
din lacrimă MORmânt îmi ești într-un neplâns pământ /cuvântul sacru dintru început/ ochiul secund în Ochiul tău răsfrânt eclipsă-i cosinus și azimut. La lumânarea sfinților sărac pe-o coastă sus mormântul din cuvânt prin răstignirea văzului îl trag altarului surpat cel care sunt. La Maica ta ce sân ai tulburat bizanțul lanț de stele străbătând? în care intri prunc și ieși bărbat ca tremurate rugi/icoane-n gând. E iesle craniul cu plăvanii-n somn /rupturi de nori abside
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
văd mereu aceeași nălucire în care adevărul e final? Căci viața mea trăiește-n apariții, Sublim prin carne stau cu prăbușiții Din numele celest ce i-a respins. Cu ei în fără ei în duh adaos în mine ard zidit altar și naos Până unde vederea mi-e trimis. îmi e vederea asta fără pată Deși în agonie e purtată, Adună-n ea minunile din plâns, Dorințele ca pietre, și din ele Face statui, din umbra pe podele, Din țestele ce
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
zi, vineri înainte de prânz, o doamnă îmbrăcată în negru, intră în mica Biserică Stavropoleos, pustie la acea oră. De la băbătia care ședea la pangal cumpără două lumânări din cele mari. Aprinse una la picioarele lui Isus Cristos și îngenunchie în fața altarului cu cealaltă lumânare pâlpâind între mâinile împreunate pe piet. în străduța alăturată doi zidari lucrau la renovarea unei case vechi. La un moment dat doamna auzi bulgării de moloz aruncați de la etaj pe jghiabul de lemn și izbucni în plâns
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
versuri și proză Construim, editată în 1949 de filiala Piatra Neamț a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., dar nu și în două plachete ulterioare, apărute în același an: Să construim Casa Scînteii, Și noi îl cîntăm pe Stalin. Un ultim prinos pe altarul poeziei sănătoase va fi omagiul în versuri dedicat lui A. Toma la a 75-a aniversare.3 De aici încolo, pofta de a stihui a lui Cazimir își va afla alte supape, fără a exclude temele zilei, dar tratîndu-le în
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
viață, după aceea, din clipa întâlnirii cu Norman Manea am devenit (și sânt și până în ziua de astăzi) bucureștean. În puțina lume în care trăiesc, am acasa mea, tihna și camera de lucru în care stau față în față două altare, cel la care mă închin și cel la care scriu. Și cum nu m-am dezis niciodată de convingerea că literatura trebuie să respecte adevărul pe care să-l redea prin propriul ei adevăr, pentru că numai astfel devine existență transfigurată
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
Doamne, Tu m-ai adus Din cerescul Tău har Câteodată Iisus Câteodată tâlhar! Viața-mi rămâne Viața-mi rămâne Doar ca un templu De azi pe mâne S-o mai contemplu Patimi, iubire, Trec în uitare Ca o plutire Peste altare Lumea bătrână Dealuri și delniți Se mai îngână Stins în cădelniți Nici cum se trece S-o tângui n-o pot Cerul e-o rece Dungă de clopot Oricât ai crede Ce-ți vine-n minte, ce-alegi din toate
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
-le-n cale ploilor verii Cât mai alunecă și nu te mai sperii Melița bate, fuioare puzderii D�nsus de casă lăsate vederii Oricât ai crede și oricum ai spune că... Peste pământuri norii alunecă. Dar să te tângui, căror altare Cât nu se-ntunecă și peste hotare Nu se cufundă pe veci în uitare Ce mai rămâne din depărtare Oricât ai crede și oricum ai spune că... Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă Peste pământuri norii alunecă. Pân-o să pierd
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
de cele mai superbe personaje feminine, întru cumpărarea chiloților de-a pururi fascinanți, a sutienelor și-a portjartierelor mirobolante! Comerț prosper și pătimaș, dugheană a copilăriei și maturității mele, la care, c-un metru-albastru după gît, oficiez ca-ntr-un altar acoperit de furouri înspumate spasmodic. Să adăugăm și cofetăria eternă cu-acel motan distins, stilat, aplecat ușor, cu-n șervețel alb pe-o labă, în fața halitorilor de baclavale, savarine și profiteroluri! Și s-o acoperim, ca-ntotdeauna-n timp ce
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
ei plină de pudoare; Oh, culegând de-atâta timp împreună am adunat hambare întregi de iluzii și toate funcționează încă bine asemenea orologiilor ce ne umplu casa și viitorul; Acum, toate bunurile sunt la păstrare ca niște Pythii adormite pe altare de sacrificiu, ca niște balanțe așteptând la răspântii negustorii de viață; Iar tu știi că nu inventez, că strig doar spre a fi sigur că trăiesc că văd steaua acolo sus strălucind ca un iris de șarpe.
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]