991 matches
-
au murit dar ea trăiește, în ciuda veștilor proaste și a vieții duse în coșmelia asta, cu marginalizați și cu scandaluri la orice oră. Într-o bună zi o s-o scot de aici. Știu asta. Nieve în oglindă Ochii mei se alungesc ca migdalele, sunt concisă ca un desen japonez. Părul meu drept a crescut și-mi cade pe sânii mici, contrastând cu gambele, fesele, cu șoldurile și tălpile mele atât de puternice. Sunt o fetiță, sunt o femeie, dar și un
WENDY GUERRA by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4921_a_6246]
-
după ce goarna a sunat stingerea... Vin și pustnici, numai suflet, hrăniți cu ierburi și rădăcini, îmbrăcați în piei de animale, care uneori par solzi ori penaje, cu bărbi sau mustăți lungi ca niște țurțuri de gheață... Toți se întind, se alungesc pe verticală, ca și cum s-ar teme că ar fi întârziat la apel, ori nu vor mai avea loc... Și Platon, și Aristotel, și Socrate, într-o universală a inteligenței chemată aici să apere ființa; că nu vor mai avea loc
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
împrăștie treptat. Și rămânem singuri, cu morții noștri, cu toți morții, fără să știm de ce mai trăim. Scările pornesc de jos în sus, se răsucesc, se cațără. Se subțiază că firul de păr, se odihnesc, devin verticale. Se precipita, se alungesc, dau înapoi, nu se sfârșesc nicicând. Câte scări? Câte trepte? Câți pași pe trepte? În secole câți pași, urcând și coborând cu cartea sub braț, cu roșiile, cu peștele, cu sticlele, cu pâinea în mână? Câte mii de ore au
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
Ťgrădina lui Epicurť nu putem sta, în plăcere și înțelepciune, nici în sărbătoare, în consumul sărbătoresc al pîinii și vinului, nici într-o beție a simțurilor". Adăugînd că: "E obositor să cauți în fiecare moment ce e plăcut și să alungi ceea ce aduce suferință". Înțelege a face o singură concesie, pentru omul religios: În lumea noastră numai misticul trăiește autentic clipa. Pentru că el celebrează credința, pentru că el îl vede pe Dumnezeu în fiecare clipă și în fiecare atom". Cum s-ar
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
descoperit în pădurile africane îndepărtate este a doua specie de maimuță descoperită pe continent în ultimii 28 de ani. Noile maimuțe au fost descoperite în Republică Democratică Congo, si au coame cu fire blonde și cenușii, ochii mari și nașuri alungite de culoare cafenie, cercetătorii descriindu-le ca fiind timide și tăcute, scrie guardian.co.uk. Dietă lesulei (Cercopithecus lomamiensis) este formată, în principal, din fructe și vegetație. John și Terese Harț de la Universitatea Yale au văzut primul exemplar în 2007
Lesula, noua specie de maimuțe descoperită în Congo () [Corola-journal/Journalistic/65833_a_67158]
-
nu te lăsa nici când Surprins de mâhnire, căci ea E intrarea parfumului infernal În nările tale făcute pentru a simți doar pulpa Fructului divinei prezențe." Atunci mi-am întors chipul de la groaza Dinlăuntrul fiecărei umbre Ce izvorăște din om alungindu-și Tristul ei râușor câteva primăveri pe pământ Și carnea mea a fost prinsă de suflurile Cântând din ceruri prin flautele Ramurilor, florilor și coloanelor verte brale Ale fiecărei ființe pământești ori aeriene. * * * Memorie ești mereu o nebuloasă Ce poftele
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
copilăria ta Și te-ar privi rugătoare Ce ai putea să faci cu ea Ai risca să ai complicații Nici n-ai lăsa-o să-ți sară în brațe Vei prefera Să dai cu bulgări uscați după ea S-o alungi înapoi Ultima vizită Dumnezeule Am și uitat de tine Copila mea nebună De cînd mă cauți Și cum de m-ai găsit În ascunzișul meu de-aici De sub pădurea aceasta pe care Atunci cînd vin cartografii Mi-o îngrămădesc în
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
au început să ne sufle de la Koslodui, direct în ochi, aerosoli radioactivi, moldovenii s-au dovedit rusofili, ucrainienii naționaliști, iar Marea Neagră poluată și inaccesibilă în sezon din pricina prețurilor mari. În cei cincisprezece ani de zile care au trecut de la revoluție, alungiți spre Europa ca personajul lui Creangă în căutarea fetei împăratului Roșu, ascunsă tocmai pe partea cealaltă a Lunei, nu am avut nici un eveniment cultural semnificativ care să ne reconecteze la zonă, care să redeschidă, în cazul în care ele au
Handicapul Dunărea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11080_a_12405]
-
pupile/ ce-și amintește de soarele mezozoic în care plutea/ homunculii se respectă între ei ca hainele false ale statuilor/ care se fărîmițează laolaltă cu trupul/ iar fețele lor grase ca asfaltul buimăcite bituminate/ își răspund se ancorează reciproc se alungesc în pungi cruciforme/ e poate vremea să ari cîțiva nori și să-i bați în cuie să nu fugă/ cu toată recolta lor de brațe extensibile de picioare permutabile/ de ombilicuri fumigene de capete gonflabile la infinit" (Decăderea ca gol
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
juma’ de an după, oficial și la vedere. Undeva, în sufletul tău, de-a lungul anilor care-au trecut, a stat pitită întrebarea “Ce-ar fi fost dacă?”, iar acum, pentru prima dată, îndrăznești să ți-o formulezi explicit. O alungi cu brutalitate, cum ai alunga niște golani care sparg semințe în scara blocului, dacă nu ți-ar fi frică să nu ți-o iei. E o tâmpenie, în definitiv, îți iubești soțul, cu care ai un copil. Îți rămâne, totuși
Dragostea durează până la întâlnirea de 10 ani by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18573_a_19898]
-
publicat în Ediția nr. 2088 din 18 septembrie 2016. Când plâng,te strig să vii la mine! Așa cum odată,tu te grăbeai să ajungi Simțeai că fără ține,nu îmi este bine Și apăreai în prag! Dorul ,să mi-l alungi! Azi de abia te recunosc,te-ai înstrăinat A trecut si-atata vreme,de când am plecat! Am plecat că m-a durut,destinul nostru retezat Am vrut să uit de mine însumi,de tine ce mi-ai fost luat! Azi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
ea odată. Tu știi minunea de poveste /de când strămoșii dejugară, /durând pe plaiurile-aceste /din piatră temelii de țară. / Ei rădăcini de neam, străbunii, /ne-au semănat aici în glie, /și la răscruvile furtunii /legatu-ne-au de veșnicie. / De-atunci alungi cu-a ta cântare /urâtul zilelor ursuze, /și în urcușuri pe calvare /blestemele oprești pe buze. /Și ori de câte ori destinul /ne toarnă în pahar otravă, /tu, Doină, îndulcind veninul, /ne vindeci inima bolnavă. Iar când în jale și-n durere, /de
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
nu mai sunt flori, dacă deja bătrâni vin noii zori, iar viața doar la zbucium se rezumă? Atâta vreme cât îmi ești alături, cu sufletul tău tânăr și frumos, nu pot să ies decât victorios din ale vieții nesfârșite-omături. Tristețea mi-o alungi zâmbind c-o glumă, iar când rămân în urma ta, cobori, alungi ale decepțiilor ciori și glasul tău mă-ndeamnă, mă îndrumă. Ștergi praful din dureri, prin spaime mături, aerisești cu grijă, speli pe jos și cu-al tău suflet veșnic
OCROTIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383977_a_385306]
-
viața doar la zbucium se rezumă? Atâta vreme cât îmi ești alături, cu sufletul tău tânăr și frumos, nu pot să ies decât victorios din ale vieții nesfârșite-omături. Tristețea mi-o alungi zâmbind c-o glumă, iar când rămân în urma ta, cobori, alungi ale decepțiilor ciori și glasul tău mă-ndeamnă, mă îndrumă. Ștergi praful din dureri, prin spaime mături, aerisești cu grijă, speli pe jos și cu-al tău suflet veșnic luminos umbrele vieții-mi, zi de zi, le-nlături. Anatol Covali
OCROTIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383977_a_385306]
-
prăpăditule din calea ortacilor mei... Pleacă Ștefane cu ceata ta!... Dispari Ștefane cu aghiotanții tăi din rai... Văleuuu, ăsta coboară raiul pe pământ!... Credincioșii mei cu codiță din adâncul pământului, nu mă părăsiți!... Pleacă cu fumul ăsta înecăcios că-mi alungi puișorii... Văleu, parcă a erupt un vulcan de tămâie!... Pleacă cu ploaia ta din busuioc că-mi îneci cetele!... Aoleuuu, ce mă fac întunecimea ta?... S-a abătut potopul asupra noastră!... Nu mă părăsi!... Nerezistând torturii Dumnezeiești baba trântește poarta
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
-n lume se întâmplă? Azi ce pare de-nțeles, Mâine iarăși te frământă... Cum să-l înțelegi pe-acela, Care astăzi te iubește, Iară mâine ți-e dușman Și din suflet te urăște? Cum să faci să fie bine, Să alungi din praf furtuna, Dintr-un suflet trist uitarea, Dintr-o vorbă rea, minciuna? Lumea noastră-i încurcată, Albă, neagră, chiar și gri, E salvată de pieire Doar de râsul de copii... 23 NOIEMBRIE 2016 Referință Bibliografică: LUMEA ASTA-I ÎNCURCATĂ
LUMEA ASTA-I ÎNCURCATĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383420_a_384749]
-
senin Înnouratul ucide belșugul Și aduce puhoiul plin Cu tot gunoiul ce precede omul Călduri încinse în somn Prevestesc apocaliptice semne Ce oare omul poate să îndemne Craca universală a și- o distruge Stau și privesc cum zarea se întinde Alungind depărtarea Visez la o stea fără lanțuri și vărfuri trofice Să nu îmi fie prea cald Dar nici prea rece să fiu acceptat într-o lume În care decide doar viața Ce se petrece Să nu-mi fie teamă când
ARDE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383586_a_384915]
-
buzunarul hainei de fîș că să nu mai văd oameni îmi plac mai mult păsările cerului rândunelele îmbrăcate în fracurile lor negre chiar și atunci când poposesc pe marginea gâtului meu ca pe o stinghie și-mi beau sângele cum să alungi o pasăre însetată mă întreb într-o zi am să mă așez pe marginea drumului cu inima dezvelită și-am să chem toate păsările apoi am să plec de-acolo doar cu sufletul... Referință Bibliografică: Ritual / Aurel Conțu : Confluențe Literare
RITUAL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382832_a_384161]
-
spre pat în vârful picioarelor, să nu tulbure liniștea încăperii. Marieta îi răspunse printr-o grimasă ce se voia zâmbet și două lacrimi i se prelinseră spre tâmplele adâncite. Abia de mai semăna cu Marieta de altădată! Fața i se alungise extrem de mult, nasul i se subțiase, iar ochii, ochii, și așa mici de la natură, deveniseră două punctișoare ascunse în găvanele încercănate ale orbitelor. Paloarea feței era cadaverică și întreruptă de o despicătură negrie - gura. Doamne, gândi Mira, câtă suferință o
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
să cadă din ochii copilului ce-l întâlnesc iar, pe tine, măicuță, el vrea să te vadă, te strigă și te cheamă în zadar. Are nevoie de tine în lume să-l mângâi pe frunte, tristețea să-i cerni, s-alungi toți norii de pe cerul tăciune, să plouă cu soare peste răni și dureri. Coboară la el, coboară pe-o rază când stelele se aprind iar pe cer, o inimă de mamă și-n cer lăcrimează când pierdut pe lume e
INIMĂ DE MAMĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383278_a_384607]
-
acestuia se deschideau zeci de locuri de veci de dimensiuni felurite, un Înfiorător stup plin de rămășițe omenești. Alunecând de-a lungul deschiderilor, lumina lămpii parcă Însuflețea acele membre descompuse. Orbite goale Îl urmăreau pe poet și mâini scheletice se alungeau din nișe, ca și când o Întreagă legiune infernală Îl aștepta acolo. Simți cum genunchii i se Îndoaie. Probabil că era vorba de un cimitir uitat. Mai coborî câteva trepte, sugrumat de frică; apoi se opri, căutând să-și Învingă suferința care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-se să ignore forța acelor ochi care Îi străpungeau. Dar fără patimă, ca și când dânsul ar fi fost o piesă de mobilier din Încăpere. Și totuși privirea femeii nu se urnea. Cu Încetineală, se Întoarse spre ea. Pomeții ridicați sub pleoapele alungite de machiaj Îi confereau o expresie indescifrabilă, pierdută Într-un spațiu și Într-un timp Îndepărtate. Își aminti că, odinioară, văzuse un chip asemănător, În grajdul unui gospodar care găsise o sculptură pe câmpurile lui răscolite de plug. Se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
observe prezența, În caz că s-ar fi Întors. Antilia luneca prin mulțime ca și când ar fi fost nevăzută, ascunzându-și frumusețe sub faldurile largi și sub mască. Pasul ei rapid nu părea deranjat de căldura Încă intensă, În pofida umbrelor edificiilor, care se alungeau. De acum străbătuseră Întreg cartierul, dar ea Își continua drumul, fără să-i pese de oboseală și de norii de insecte care se roteau pretutindeni. Ajungând lângă o fântână, se opri să bea. Pentru a face asta, Își ridicase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oră mai târziu, călcă iarăși pe nisip, se simți într-un fel reconfortat, ca și cum finețea și moliciunea lui alungase în parte groaza pe care i-o producea lava neagră și fierbinte. Se lăsa înserarea și înaintea lui umbra i se alungea. Își îndepărtă gândul ce-l îndemna să o urmeze, conștient fiind că în felul acesta s-ar abate spre miazăzi, și făcu tot posibilul ca acea stilizată umbră să înainteze oblic, așa încât, chiar dacă erau inevitabil uniți, destinele lor să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
putem face ceva. Într-adevăr, destul de departe. Oricum, mi-a venit o idee. — Care...? — Să fac ceea ce nu s-ar aștepta să facă un tuareg. — Adică...? Două ore mai târziu, când soarele începu să se lase și primele umbre se alungeau peste câmpie prevestind sfârșitul zădufului de nesuportat, o cămilă iute, călărită de un călăreț priceput ieși pe neașteptate de după stânci și se îndreptă în goană spre răsărit. Cei șapte oameni, care de câtva timp își reluaseră marșul lent spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]