1,749 matches
-
des întâlnită în menu-rile caselor princiare din Belgia, Olanda, Luxembourg și Marea Britanie - pusă în valoare în diferite forme de servire sau preparare. Sparanghelul alb se obține prin etiolare - lipsire de lumină - proces care duce la obținerea unei plante cu tulpini alungite, și frunze micșorate și albite. Ca urmare a lipsei de clorofilă varianta albă are o textură și un gust diferit de varianta “verde” - care bine puse în valoare de artiștii în arta culinară fac din ea o delicatesă. Sparanghelul verde
Leguma cu producţie de 100 tone la ha [Corola-blog/BlogPost/93510_a_94802]
-
privească în ochi, gândindu-se că el a fost cel care i-a făcut întreruperea de sarcină. Așadar, îi cunoștea secretul. Desigur era medic și ce contează la ei? Da, dar era bărbat, isi spuse Carmen. Îi aruncă printre genele alungite o privire ce se dorea a fi amestec de timiditate dar și nerușinare. Domnișoara Carmen, ora de pian s-a încheiat, doresc să-ți mulțumesc pentru efortul făcut, dar deocamdată întrerupem orele de pian. Vă anunț prin bunica când vom
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
pasărea pare și mai albă; traversând discul solar, albul acesteia dispare; de asemenea, când intră în ceață. Norii albi, de joasă altitudine, o ascund cel mai bine. Umbra acvilei albe alunecă peste troienele albe. Pata se strânge, capătă o formă alungită, scade: proiecția pajurei în picaj. Se ridică din albul zăpezii cu o potârniche albă; în ghearele păsării albe privitorul nu distinge o pasăre albă. Câteva puncte rubinii fac zăpada și mai albă. § Alb. Lupi albi; leul alb, hipopotami albi, negrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor ierburi uscate Într-un mojar. Era zvelt la trup, cu părul negru ca pana corbului și cu ochii Întunecați, ușor alungiți, precum orientalii. Privirea Îi era vie, inteligentă, cu ceva felin În mobilitatea sa. Pupilele Îi emanau o ușoară fosforescență, În lumina felinarului așezat pe banc. — Cu ce ți-aș putea fi de folos, messere? Întrebă, după ce Își plecase capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adauge omul, ușor Înțepat. Dante Își aminti că auzise de el: era unul dintre asistenții marelui Arnolfo di Cambio, și venise cu el de la Roma, când Începuseră lucrările pentru noua catedrală. Îl măsură din ochi cu repeziciune, parcurgându-i profilul alungit și dizgrațios. Măreția calului se distingea În formele prelungi ale membrelor și ale feței, cu o forță reținută ce părea mereu pe punctul de a se manifesta În toată puterea ei. Mâini ce păreau născute ca să Înșface piatra. Și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ei trec nu-l aud) O Donna Clara ich hab dich tanzen gesehn țun șir de profiluri efigii ale vîrstelor de bronz de fier de aur le văd cum alunecă-n foc cum se moaie cum Își schimbă trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
margarină În fața statuii, un plonjor pendulînd prin valurile stîrnite din senin ei toți librari vajnici visînd să devină ghizi să scrie cu degetul litere pe pereții unui oraș În zori cînd stropitorile șterg rujul femeilor de pe porți ei toți, chipuri alungite triste chipuri de oi curgînd În bălți vîscoase de ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încă... ne apropiem de Vama veche, ne apropiem de graniță, ne apropiem de țară nimănui. Dincolo de golfuri În urma noastră sute de trupuri goale Întinse cu indiferența cadavrelor la morgă după un cutremur. Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Într-un timp trecut În nemișcare, uitat acolo ca un burlan care nu reține nimic, un burlan prin care se scurge planeta. O mulțime gălăgioasă, pestriță, chipuri neasemănătoare ce se reînnoiesc fără Încetare corpuri palide, corpuri cu pigmenți, galbene, negre, alungite, rotunde, Într-o continuă vibrație, agitate, lente, obosite. Identice. Molecule ale unui organism reglat perfect la semnalul unui robot poliglot. „Călătorii pentru avionul În direcția Berlin sînt rugați să se prezinte la vamă... Les passagers pour Berlin sorit invités de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că se și resping. Iată partea stîngă, obrazul rotunjit, adipos, ochiul iscoditor, lacom, colțul gurii ridicat de un Îndemn la plăcere, o față capabilă de mobilitate, gata să acționeze, să fie practică, atrăgătoare, senzuală. Priviți acum partea dreaptă; un obraz alungit, rigid, fără nici o aluzie carnală, colțul gurii lăsat În jos disprețuitor, sceptic, ochiul iradiind o lumină rece, privind departe, dincolo de ceea ce se vede imediat. Într-un singur chip două persoane: comunul, majoritarul, Întreprinzătorul și deosebitul, minoritarul, pasivul. Da, această carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Stătea pe canapea și s-a dat la o parte să ne facă loc. Claire s-a așezat lângă mine fără tragere de inimă, țeapănă ca o scândură. Era mică și firavă, cu niște ochi pătrunzători, cu corpul subțire și alungit, emanând energie prin toți porii. Ea și Paul semănau ca frații, dar Paul și-a canalizat energia înspre carieră, în timp ce Claire părea că se consumă singură. Amândoi studiaseră designul de interior, însă Paul o ducea mai bine decât ea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
palidă, atât de palidă de parcă nu fusese văzută niciodată de soare. Părul era șaten și neregulat, ca și cum și l-ar fi tăiat singur. Dar ceea ce mi-a atras atenția a fost privirea lui, ochii purtau o strălucire malefică ascunsă; ochi alungiți, un pic înclinați, sub sprâncene perfect drepte, de o culoare imprecisă, albastru sau gri, dar deschiși la culoare pe lângă paloarea pielii. Nu i-am putut citi expresia feței. Era ceva îngropat în spatele privirii, ceva ce voiam să scot la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rădăcină, i-am ridicat capul din mâinile care îl cuprindeau ca o scoică și i-am întors fața spre mine ca să-l pot privi în ochi. Îi țineam părul strâns la ceafă și-i priveam de foarte aproape ochii mici, alungiți. O clipă, ochii aceștia plini de o suferință întunecată mă priviră, apoi, probabil, neputând să-și rețină lacrimile zgârcite de bărbat, se ascunseră după pleoape în timp ce între sprâncene se adânci o cută îndărătnică. Imediat ce ochii i se închiseră, auzii un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de felinare, dar, când ajungeam în dreptul lor, fiecare se detașa din șir și trecea pe lângă noi, în drumul lui. Nelly era așezată alături de mine. Avea gâtul cam strâmb, însă când și când, cu zâmbetul ei neîntrerupt și cu ochii ei alungiți, reușea să transforme această diformitate în cochetărie. Și pentru că, probabil, în capul meu votca juca bine, o sărutam fără să mă mai gândesc că ne văd trecătorii. Nelly avea un obicei neplăcut: în timp ce îmi lipeam buzele de gura ei umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
prin ocular și ajustă distanțele. E sânge! declară el îndepărtându-se de catedră. Poftim, uită-te și tu! o îndemnă el pe Ileana să privească. Ce trebuie să văd? întrebă ea. S-au format niște cristale brun-închis, de formă romboidală, alungite. Nu se poate să nu le vezi. Urmărește în special granulele nedizolvate complet, deasupra lor ai să le observi. Sunt acolo, se văd foarte clar, spuse Ileana veselă. Am avut dreptate, e sânge așa cum am bănuit. De om? Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
chiar cu spini, mărginindu-se la est cu un teren zisă „coada iazului”, proprietatea lui Dumitru Rosetti. În partea de apusă a casei aveam 10-12 pomi, 5-6 goldani (varietate de pruni cu fructul rotund și dulce) și 5-6 perji (fruct alungit care se desfăcea ușor de pe sâmbure). În colțul dinspre sud-vest al gospodăriei era un izvor din care tata, săpânăd 1,5m și pietruindu-l a făcut o fântână și azi în bună stare (1970). Alături erau alte izvoare unde tata
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pansament, puroi și murdărie. Era mirosul rănilor, al suferinței și al plăgilor, și nu mirosul morții, care este mult mai curat și mai odios. Erau treizeci, poate patruzeci de paturi, toate ocupate, pe care nu puteai distinge uneori decât forme alungite care dispăreau sub bandaje, și care de abia se mai mișcau. În mijlocul încăperii, patru cearșafuri albe, întinse de sus în jos formau un fel de alcov ușor, care putea fi mișcat. Aici se afla Clămence, în mijlocul soldaților care nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
avem și noi dreptul să ne odihnim un pic de prea multul umblet, de prea multa strigare. Cocoțat acolo, pe cataligele lui interminabile, Peter Schumann părea un Arlechin rătăcit prin veacuri. Commedia dell'Arte merge înainte, o cohortă de figuri alungite, obosite de vreme și nevoi, dar cu ochi misterioși ca ai unor zeități egiptene. PAGINĂ NOUĂ PETER BROOK Parisul se pregătea de Crăciun și pusese becurile albe în pomii de pe Champs Elisee, eu mă pregăteam să plec acasă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
franțuzească tare, cu atât eram mai convins că nu avea mai mult de douăzeci și ceva de ani. Avea ochii nu prea mari, alungiți la capete, și clipea des, cu un aer neglijent, probabil din cauza miopiei. Cu bărbia ei puțin alungită, cu obrajii rotunjiți În două curbe ușoare, expresia ei nu denota aroganță, ci mai degrabă distincție. De câte ori spunea câte ceva, de câte ori Își schimba poziția corpului, chipul ei Își modifica expresia, transmițând o infinitate de nuanțe. Fie enervată, fie melancolică, fie Încruntându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din stânga a biroului din stejar negru aruncate într-un evantai ordonat câteva fotografii pline de praf se odihneau în veșmântul tăcerii. În fiecare dintre ele se zărea translucid un chip pierdut în adâncimea odinioară transparentă a unei vieți. Un chip alungit, osos. Aici timpul se picura urmând ritualul gândurilor. De cele mai multe ori parcă nici nu exista. Prăbușit în marginea patului neclar aranjat, un fotoliu cândva falnic adăpostea o pelerină neagră la originea ei și câteva haine neumblate prin lume. Ușa masivă
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
inerte de o parte și de alta a unui corp proporționat să întregească imaginea matură a unei femei, care nu își pronunța greutatea vârstei sub auspiciile niciunui timp. Forma corpului ei se pierdea difuz într-un amurg cețos, doar trăsăturile alungite, pomeții ușor înalțați de osatura puternică a feței întrevedeau un chip prelungit într-un alb orbitor, o frunte înaltă care se absorbea parcă în ochii săi de un căprui clocotitor. Doar ochii aveau fierbințeala vieții, dintr-un aproape întreg rătăcit
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
în șoaptă. Până vine chelnerița cu comanda, prefăcându-se că studiază meniul viu colorat tras în țiplă de pe masă, îi studiază cu atenție pe cei doi. Copilașul este copia în miniatură a mamei sale: înăltuț și subțirel, are fața ei alungită, încadrată de același păr lung, castaniu închis. Cu toate acestea, când îl privește, Alina îl vede pe Liviu. Alin are fruntea lui înaltă și ochii lui uluitori, umbriți de sprâncene dese, frumos desenate, în nuanțe de șaten deschis, într-o
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
m-aștern pe plaiul timpului, cu așteptarea făcută ghem, în balansul unei pendule cu bătăi eronate de suflarea muribundă a sufletului ruginit și-ncerc să descopăr în cristale înghețate imagini trecute în prezent și aruncate în viitor. Orbită de întunericul alungit în neant, printre fire sticlos de dureroase adâncite în carnea cu miros de eternitate, asist, neputincioasă, spectator fără voie, târându-mi amăgirile în cocoașă, la un cortegiu plouat. Referință Bibliografică: TRECEREA / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081
TRECEREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363482_a_364811]
-
Dacă nu ai pământul tău, de ce te mai numești țăran? Doar că trăiești la țară? Așa gândea Victor, acum proaspăt tătic, cu noi responsabilități și griji noi. Mangalia decembrie - 2010 N.A. - Prezenta povestire are la bază fapte autentice. [1]formație alungită, țepoasă, cu care se termină frunzele sau unele piese florale la graminee. ( lat. arista) DEX [2]magazie unde se depozita pleava de grâu sau de orz. [3]Cameră cu tavanul înclinat, ca o anexă la casa principală. N.A. [4]Magazie
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]