1,497 matches
-
în întunericul stricăciunii și a morții care ar duce la noaptea veșnică a iadului. Nădejdea sporește prin rugăciune: nădejdea Zilei din urmă, neînserate, când adierea Duhului va împrăștia cenușa și va arăta ca un „rug aprins” întru Iisus Hristos. Risipirea amăgirii și zdrobirea morții nu se vor săvârși fără mari încercări. Atunci, cine va chema Numele Domnului se va mântui. Așadar, Rugăciunea este o minune ce face minuni: Îl coboară pe Dumnezeu și înalță sufletul către El. Este o minune pe
DUHOVNICESC AL PĂRINTELUI ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT DR. ANDREI ANDREICUŢ AL CLUJULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383635_a_384964]
-
ți-aș povesti s-ar sătura și timpul Și-n vălul nemuririi ne-ar înveli-apoi, Ar prăvăli din ceruri pământ făcând Olimpul, Doar ca să uite-o clipă dorințele din noi. Dar am să tac ca noaptea ascunsă după umbre Căci amăgirii azi nu vreau să-i dau tribut Vreau să-mi păstrez speranța și nu vreau gânduri sumbre Vorbindu-ți de ceva ce să am aș fi vrut... de Gabriela Mimi Boroianu 19.10.2014 Referință Bibliografică: Și de ți-aș
ȘI DE ȚI-AŞ POVESTI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383797_a_385126]
-
producă iluzia individualității sufletești. Modificările poetice sunt prin excelență idividualizante, opoziția fundamentală între poezie și limba română creînd din acest punct de vedere nu doar dificultăți, ci și avantaje. Inexpresivitatea dedusă a limbii este, la rândul ei, rezultatul unei iluzii- amăgire contrară, dar profitabilă amăgirii poetice și transformându-se, ca și aceasta, într-o realitate psihică. Poemul ]ntregpoate fi privit ca modificant al unei expresii date în cuprinsul lui.Există doi factori modificantul și modificatul, termene ce interecționaeză între ele. Modificantul
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
Modificările poetice sunt prin excelență idividualizante, opoziția fundamentală între poezie și limba română creînd din acest punct de vedere nu doar dificultăți, ci și avantaje. Inexpresivitatea dedusă a limbii este, la rândul ei, rezultatul unei iluzii- amăgire contrară, dar profitabilă amăgirii poetice și transformându-se, ca și aceasta, într-o realitate psihică. Poemul ]ntregpoate fi privit ca modificant al unei expresii date în cuprinsul lui.Există doi factori modificantul și modificatul, termene ce interecționaeză între ele. Modificantul acționaeză asupra modificatului. Fără
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
mânia o cuprinde Și-n tânguiala ei își geme A fericirii pierdere. Vreau s-o opresc să sufere Ale ei iluzii, zădarnice, Voi cere sorții împăcare Să nu mai fugă-n vise, Acolo nu există vindecare... E doar o altă amăgire... Viața, tu, mă iubești? Ruga-voi inima, cu-a ei putere Să-ți onorezi a ta durere, Prin frumusețe și-armonie Te vei simți-n călătorie. Sufletul meu ție-ti va scrie, Răspunde-i cu aceiași iubire, Ne-așteaptă adevărată
VIAȚĂ, TU, MĂ IUBESTI? de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380290_a_381619]
-
îmbătător păstreaz-o, dacă vrei, la tine-n amintire ori agățată-n cuiul din privire și te-nfioară de fragilitatea ei nu te grăbi s-o lepezi fără de temei! poate a fost a dragostei neprihănită înflorire o chintesență de parfum și de amăgire poate a fost o ultimă petală ce s-a păstrat pe tija goală cu încăpățânare cu ardoare... nădăjduind în ultima înseninare... primește frunza ; nu a fost o floare oarecare (Mariana Bendou, 2014) Referință Bibliografică: Aceasta nu e doar o frunză
ACEASTA NU E DOAR O FRUNZÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378195_a_379524]
-
am iubit, probabil, de dinaintea firii, Când nu erau copacii, când nu era pământ Când se nășteau prăpastii, dar noi eram doar vânt Eu te-am iubit, probabil, din ochii nemuririi. Nu ne născusem încă, dar bântuiam prin somnul Din zeii amăgirii , pe vremuri, pe acum Când știu că ești doar umbră în visul meu de scrum Eu te-am iubit cu noaptea din care pleacă mirii. Nu ne-a fost scrisă, totuși, nici împlinită clipă De- a-ți scrijeli pe deget
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
mult Eu te-am iubit, probabil, de dinaintea firii,Când nu erau copacii, când nu era pământCând se nășteau prăpastii, dar noi eram doar vântEu te-am iubit, probabil,din ochii nemuririi.Nu ne născusem încă, dar bântuiam prin somnulDin zeii amăgirii , pe vremuri, pe acumCând știu că ești doar umbră în visul meu de scrumEu te-am iubit cu noapteadin care pleacă mirii.Nu ne-a fost scrisă, totuși, nici împlinită clipăDe- a-ți scrijeli pe deget hoinarul meu destinMi te
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
geme gândul ce-a rămas neșters, degetele mângâie o amintire, durerea se scurge-ntr-un vers. Te-aș striga, dar n-am nici glas, buzele mă dor de nerostire și-n privirea pierdută a rămas, doar lacrima, cu gust de amăgire. Simt mereu răceala clipei, ce suspine amare revarsă, răstignind glasul șoaptei, care sufletu-mi adânc apasă. Cumpăna deasupra vieții, se-nclină adesea-n nedreptate, strivind răni veșnice a dimineții, ce rămân nevindecate. E dureros atunci când pleci, lăsând în urmă doar
SUFLET FĂRĂ MÂNGÂIERE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377204_a_378533]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONETUL AMĂGIRILOR Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului Crezut-ai tu că timpul ne mai iartă Iar truda noastră fi-va implinire? Adânc s-a strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne
SONETUL AMĂGIRILOR de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382179_a_383508]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONETUL AMĂGIRILOR Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului Crezut-ai tu că timpul ne mai iartă Iar truda noastră fi-va implinire? Adânc s-a strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău
SONETUL AMĂGIRILOR de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382179_a_383508]
-
-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău de patimi și durere În palma unei nopți a înghețat, O ultimă speranță ne mai cere Dar ne-amăgim în zbor nevindecat. Referință Bibliografică: Sonetul amăgirilor / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SONETUL AMĂGIRILOR de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382179_a_383508]
-
Simona Vasilache Azi, cînd trăim cu iluzia inimii, o carte ca aceasta, a lui Cioran, te poate, încă, deconcerta. Cartea amăgirilor, apărută în '36, la Cugetarea, e o jupuire în șapte părți. În genul acelora după care aleargă, bezmetică, trufașă, adolescența, și pe care vîrstele mai coapte o evită cu un zîmbet reținut. Sîntem fericiți fiindcă sîntem ocupați, fiindcă din listele
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
în înserări, iată secretul unei renunțări pe care n'o vom putea realiza niciodată, fiindcă punem prea multă pasiune în negații." Bunele instincte de luptă, pentru a căror extragere din ființă Cioran cel tînăr cheltuie atîtea energii. Rămîn, atunci, instinctele amăgirii, încercate în lupte care dau seama de cît poate omul să se-nșele, cu bună știință. Eroul lor, jertfit singurătății, e bietul vizionar din La Mancha: "Aș vrea pe Don Quijote pe cruce și eu să fiu omul fără de lege dela
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
Acolo unde se adună mucenicii risipirii, pierzătorii de cursă lungă, cei pe care toată lumea îi ocolește vinovat, fiindcă lumea toată le datorează ceva. O datorie în vînt. O iubire fără scop, și fără răspuns, ale cărei corzi tăiate umplu Cartea amăgirilor. De la lauda muzicii la despărțirea de filosofie, de la falimentul binelui la slava răului, de la coerență la descărnare stilistică și de la a te susține la a te contrazice toate rătăcirile acestui jurnal dezordonat propun iubirea de floare care nu leagă rod
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
O superbie care iscă zîmbete, chiar dacă, vai, așa e. Și-atunci, neputînd cîștiga nimic, la masa unde se împart esențe, rămîi, cu o disperare mai stimabilă decît orice victorie, fiindcă ține mai mult de iubire decît de strategie, agățat de amăgiri: "Și amăgirile au altar. Umbrele se hrănesc cu sângele și cu renunțarea noastră. Capitulările și lașitățile în fața veșniciei constituiesc osatura lumii, căreia ne predăm sau răspundem numai unei tentații? Mă vor avea amăgirile întreg?". În lumea lui pare că, nu
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
care iscă zîmbete, chiar dacă, vai, așa e. Și-atunci, neputînd cîștiga nimic, la masa unde se împart esențe, rămîi, cu o disperare mai stimabilă decît orice victorie, fiindcă ține mai mult de iubire decît de strategie, agățat de amăgiri: "Și amăgirile au altar. Umbrele se hrănesc cu sângele și cu renunțarea noastră. Capitulările și lașitățile în fața veșniciei constituiesc osatura lumii, căreia ne predăm sau răspundem numai unei tentații? Mă vor avea amăgirile întreg?". În lumea lui pare că, nu pot da
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
de iubire decît de strategie, agățat de amăgiri: "Și amăgirile au altar. Umbrele se hrănesc cu sângele și cu renunțarea noastră. Capitulările și lașitățile în fața veșniciei constituiesc osatura lumii, căreia ne predăm sau răspundem numai unei tentații? Mă vor avea amăgirile întreg?". În lumea lui pare că, nu pot da alt răspuns decît pesemne.
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
nu-mi reușește în poezia de la pagina 29 a culegerii: "Uneori sunt foarte frumos, / din depărtările oglinzii / mă privesc / ochii tăinuiți ai unui zeu. // În acele zile umblu prin lume / ca Dyonisos / înconjurat de o mulțime veselă." Veselie reală și amăgire temporală, opusă stării de spirit pe care o constatase la oamenii din jurul său prea repede pieritul Nicolae Labiș, pe la mijlocul anilor 50: "când se încearcă a se ucide duioasa rușine a omului / dragostea lui pentru sine". Răsfățul vârstei tinere mă împingea
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
Al. Săndulescu In Europa și în lume, se mai crede încă în această utopie sângeroasă, folosită adesea demagogic pentru amăgirea categoriilor defavorizate ale populației, spre a-i câștiga voturile, se ignoră voit sau nu experiența tragică a Uniunii Sovietice, cu cele mai bine de 20 de milioane de sacrificați, la care se adaugă alte milioane și milioane din fostele "democrații
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
poem din recenta continuare a Netrăitelor. Intuiția e splendidă: ,Copil etern, nu mă lovi/ dacă nu simți acolo sus infernul./ Fumul absoarbe roșul precum ar respira,/ precum de sânge mi s-ar umple trupul./ Nervii luminii, munții ninși/ cunosc secretul amăgirii tale./ Așteaptă, zăbovind vei dobândi/ topirea treptelor spre mine.// Sufletul meu începe lin-nepriceput/ să te contemple, să te distrugă-n somn,/ în destrămare. Răgazul ce ți-l cer e viața,/ nădejdea mea oftată și durută./ Ești punctul meu de lacom
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
culori demne de un mic infern al frustrării. Cu profesori mari, însă, nume adunate pe cărți, unii tonans, alții boemi. Bucureștiul oazelor, cum e Insula, o izbăvire cu mijloace puține, într-un teatru cu o scenă "cît o batistă." Poetică amăgire, cu Fundoianu, Mărgărita Miller-Verghi, Ion Călugăru, Sandu Eliad, care, nu-i de mirare, nu va ține. Nu va confirma. Totuși, et in Corăbiei 6 ego... 75 H.P., antirevista, Punct, Contimporanul, expoziția lui Brauner. Și firul se toarce mai departe, între
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
care natura muncii lui l-a despărțit total și pentru totdeauna. Cele spuse aici nu sunt nicidecum un bocet romantic, ci un adevăr viu și de netăgăduit. În timp ce ascult o anume piesă muzicală, și puțin după aceea. Frumusețea e o amăgire și o capcană în calea omului, unul din blestemele inexplicabile ale existenței sale. Nu o cunoaștem și nu o posedăm, dar trăim de dragul ei și ne mistuim după ea. Nu se vede unde se naște și în ce chip, o
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
o școală engleză, spre a „deveni sahib”. Despărțirea de lama (pe care avea să-l revadă totuși de mai multe ori după aceea) e o adevărată trecere într-o altă etapă inițiatică: „Nu plânge, ci ia aminte: toate Dorințele sunt Amăgire și o nouă legare de Roată! Urcă spre Porțile Învățăturii!”. Anii de aventură în Marele Joc, călătoria în Himalaya, primejdioasele treceri cu documente „subtilizate” constituie, treptat, dovada implicării istorice de care însuși Kipling, ca jurnalist în India, călător și inițiat
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
și proteice a câmpiei, pădurilor, apelor și munților de misterele și osteneala orașului, cu orizonturile lui închise între ziduri, cu speranțe strivite și vieți croite alandala, cu străzile, străduțele și bulevardele lui largi și drepte tăiate geometric. Se mângâia cu amăgirea că-n adâncul acela de junglă împietrită o aștepta cineva și avea cu cine se-ntîlni, către cine-și grăbi pașii. Cât vedea cu ochii, pământul era pustiu, toropit, și cufundat, biruit de arșița de peste zi. Se aplecă îngenunchind în ierburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]