672 matches
-
E vorba întotdeauna, spune el, de două trasee narative, amândouă ducând către crimă. Cel dintâi e de obicei pus în evidență cu ostentație. De-a lungul lui sunt presărate indícii din ce in ce mai clare, însă, se va dovedi la urmă, fără excepție amăgitoare. Adevărată pistă e cea de-a doua, permanent vizibilă, dar semnificativă numai pentru ochiul versat al investigatorului. Ei bine, în cazul Ioanei Pârvulescu, primul traseu e chiar cel al unei lecturi de tip policier. Românul poate fi urmărit și așa
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
parte din înțelesurile posibile și, pe de altă parte, era absolut necesar, în faza finală a creației lui, s-o privești, pentru că așezarea în pagină, grafia și alte artificii vizuale erau și ele determinante pentru o receptare adecvată. Cel mai amăgitor era limbajul: cuvintele își regăseau înțelesuri vetuste sau căpătau altele, inedite, dar mai importante decât înțelesurile erau sunetele și chiar literele, forma acestora. In secolul de după el, toate deschiderile pe care le încercase au fost explorate, aventuri mereu altfel îndrăznețe
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
-mi puteam reconstitui identitatea cotidiană. Deci avea gust de erzaț în vremea războiului, gust de cafea aromată, care-ți extazia simțurile, în vremurile bune, iar astăzi ar avea gust de cafea fără cofeină și îndulcită cu zahăr sintetic. Falsă, simulată, amăgitoare, ca toată realitatea noastră. De fapt, țigara nu mai are astăzi nici un gust pentru mine, fiindcă nu mai fumez” (p. 81). De două, chiar de trei ori deconcertant. Dar nu fără protocol. Niciodată fără protocol. Sunt extrem de multe lucruri interesante
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
de după deal, din asfințire,/ În vatra cerului, la cină, s-atârn ceaunul meu lunar/ Pe când păianjenul sub grindă își toarce firul lui subțire/ Din ce în ce mai fără noimă precât din ce în ce mai rar” (Rugăciune). Adesea, gândul efemerității propriei condiții se desenează în volute retractile, amăgitor și nestatornic ca însăși existența: „ca un bolid/ prin spații goale/ un gând perfid/ îmi dă târcoale// plutind prin vid/ în rotocoale/ eu îl desfid/ că-mi dă târcoale// să-mi pună-n blid/ să umple oale/ un gând timid
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
format mare și legată în piele albă, vag murdărită de urme vechi, ca zăpezile iernilor de demult. Și aleg, din poeziile foarte cunoscute, de bună seamă, pe acelea care construiesc un acasă dens, deși e doar o arătare, un joc amăgitor și iute de lumini: „Deal albăstrit de lună, de dor și de trecut.” (Închinare). Moșia înflorită pe o tragedie, păstrând în preajma casei, cu o speranță în care păgânii și creștinii se unesc, sufletul unei copile fără zile, are toane și
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
și merg undeva spre baie/ în cap apare parazitar o melodie de celentano/ mă atingi. ți-e frică de mine./ încerc să te liniștesc să nu-ți fie frică/ pentru că s-ar putea să nu exist pe bune” (p. 25). Amăgitor până la seducție, finalul pare desprins din Poemul de purpură al lui Mihai Ursachi. De fapt, dacă e să căutăm posibile apropieri, mai inspirat ar fi să vorbim despre un anume bacovianism. Nu, de bună seamă, cel cunoscut îndeobște, din Plumb
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
să-i întâmpine cu brațele deschide "pe calea cea dreaptă". Primul pas ar fi refacerea alianței Dreptate și Adevăr, urmată de o fuziune sub cupola PPE. "Chiar dacă, timp de șapte ani, liderii PNL au purtat acest partid pe o cale amăgitoare, electoratul PNL este foarte important pentru dreapta. Și aici nu mă refer doar la vot. Electoratul PNL face parte din acel segment al națiunii noastre care, dacă i s-ar oferi șansa unui stat convins de importanța libertății economice, ar
PDL, cu brațele deschise la propunerea de fuziune cu PNL by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/31333_a_32658]
-
zvârcoliri de ascunse flăcări verzui, ce-ar tremura sub jar, să'ntindă asprii către mine vicleanul cap triunghiular, în care turburi ochi veghiază subt străveziile pleoape. Cu-o fluierare prelungită încep necunoscutul cânt, ce-o să-i adune de departe s'amăgitor o să-i desmierde. Și ei se vor țări spre mine pe mușchiul înflorit și verde, ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. Și iată că de pretutindeni aud un foșnet de tufișuri; erau încolăciți pe ramuri, ca
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
Să fie straturile experienței? Un sit uman? Sau poate-i arhivarea migăloasă a morții? O căptușeală a înțelepciunii? Tuneluri înfundate cu cafele și țigări? O fi haznaua biblicei nimicnicii? Nici inima pompa asta pătimașă nu mai ține cadența cu gloria amăgitoare Inima arsă din ce în ce mai arsă mai capricioasă mai testamentară mai postumă Rogu-te inimă deja îngenunchiată nu te grăbi trebuie să depun mărturie chiar și răbdarea trebuie să depună mărturie și însăși mărturia trebuie să mărturisească În fața cui?
Mărturisiri by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2494_a_3819]
-
Sâmbătă seara, la capătul unei săptămâni saturate de "zeul fotbal" și de avatarurile sale (Dumnezeul, diavolul și drăcușorii), în care muzicile ritmate ale cluburilor de noapte devin imnuri triumfaliste ale unor cluburi sportive, în care scorul de forfait e doar amăgitorul preludiu al unei înfrângeri, iar portarii ghinioniști arată ceva mai spilcuiți (și mai asortați) decât domnișoarele din modeling, am avut parte de un aproape discordant spectacol elisabetan în Ștefan cel Mare. Sportul Studențesc a învins cu 5 la 4 pe
Studențești... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10666_a_11991]
-
sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la celălalt capăt al traseului străbătut, clipeau ochii amăgitori ai metaforizării. Și luciditatea, experiența și lecțiile asumate nul lasă să facă pasul înapoi, desi „resturi”, „vesminte colorate”, de pe acest traseu, poemele „eșantionului” Provizii de soare mai poartă cu ele. Este lesne de văzut cum unele își au axa construcției
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
dorul este precum un ciob ce-mi străpunge tâmplele și-mi biciuiește obrajii, lăsând tălpi de durere în suflet. Taci! Nu spune nimic, lipsește un os... Ultimele gratii Sub palmele umezite de-atâta așteptare gratii șifonate alunecau pe-un cântec amăgitor în nopțile primăvăratice. Rând pe rând oasele au pălit până ce din pereții vineți nu a mai rămas decât parfumul fierbinte al răsuflării lor Un val uriaș de tăcere se prelingea prin yala de sânge captiv. Am hotărât să mă prăbușesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
un cîntec și-o păpușe,/ Iar astăzi tinerețea am pus-o în sertar." Sau, în pasul unui cîntec de cătănie: Tot mai rar visez acum/ Amăgiri și curcubee,/ Tinerețea mea e scrum/ De cîntări și de femee." Ori, încă, prada amăgitoare a unei pînde pe-un motiv din Ronsard, "O seară argintată cu luna plină'n floare./ Dar nu vin decît timpii - lumini tremurătoare/ Și'n urmă vine moartea, gătită ca un mire." Comori necunoscute, pe care le cauți numai ca să
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
și cea a livrescului; poetul resimte cu fervoare și supliciu presiunea literaturii. De fapt, mirajul acestei lumi balcanice, pitorești și policrome în desenul ei tragic și comic totodată este întreținut de iluziile literaturii, de umbra unui trecut filtrat prin retortele amăgitoare ale spiritului ludic și livresc. Dacă în primele două strofe poetul transcrie, în cerneala abundentă și multiformă a fanteziei sale delicat-baroce, o lume cu contururi învălmășite, cu relieful sinuos și părelnic, în următoarele două viziunea aceasta exotică a lumii balcanice
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
bine să tragem fermoarul sufletelor și să ne legăm cu șireturile mâinile gândurilor întinse. Cerul plânge, dar nu cu ochii, ci cu norii lui cețoși. Privesc cum îmi fuge umbra și tălpile mi se topesc în zori, se scurg vise amăgitoare pe fruntea mea de stele unde mi-am așezat privirea în iarba încă verde a verii. Nu cred că-ți vei putea imagina cum se scurge, cum aleargă și cum îmi lasă trupul sfâșiat și sufletul încărcat o astfel de
VISUL UNEI NOPŢI ... TÂRZII! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349197_a_350526]
-
intenții dimineți tulburi invulnerabili ne vrem descoperi gleznă fragilă inimii ce port săgețile de foc cu ele hăituim stihiile captivi suntem izvorul desfată suflete însetații își înlătura chinul răsare întunericul în norul albastru soarele mic mozaic e-n lupta cer amăgitor griul neutru din infinit din viața și iubire învingător răsare nemuritorul suflet. Referință Bibliografica: Răsare întunericul / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1175, Anul IV, 20 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate
RĂSARE ÎNTUNERICUL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360257_a_361586]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > UMBRE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 317 din 13 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului UMBRE Ființe mistice, amăgitoare Prin față mi se perindă, Stau lângă masă în picioare, Cu privirea fixată în grindă. Filme cu desene animate Privesc pe ecranul câmpiei, M-acopăr de nostalgii uitate Umbre frumoase ale copilăriei. Zile frumoase, nopți înstelate Vise de călătorii astrale
UMBRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357272_a_358601]
-
retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, șlefuite de patimă, suferință și inteligență, câteva sute de vorbe memorabile. Înțelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară de umor, alteori rămânând de-a dreptul contestabile, ele pot să apere de amăgitori, de proști și uneori de excesul care stă la pândă în fiecare dintre noi. Dar mai presus de orice ele sugerează un lucru nespus de simplu și de greu de obținut: că a fi liber înseamnă a gândi totul cu
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
a unui dac, încheiată, desigur, în cunoscuta notă liturgică: „...pe Tine te laudă toate puterile cerului,/ și a Ta este slava, în vecie. Amin!” Epilogul cărții este deopotrivă un crez și o dare-de-seamă a creștinului fundamental, lepădat definitiv de trufia amăgitoare a celor lumești: „...sătul de idoli și eroi/ (Eroi când în prim-plan, când în eclipsă),/ Pun jos condeiul laic. Scrieți voi!/ Ne revedem după Apocalipsă”. După exprimarea, în acești termeni, a nestrămutatei sale hotărâri, ne așteptăm ca Eugen Dorcescu
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
sunt veșnic agitați. William Shakespeare se întreba: „De ce nu-s oamenii așa cum par?” Și continua: „Sau, dacă nu, să nu mai pară oameni!”. Cei în necunoștință de cauză, nehotărâții, amestecă uneori adevărul cu minciuna, dau culoare gri adevărului, culoare neclară, amăgitoare, derutându-i pe cei din jur. Dar spusele lor pot fi verificate și confirmate sau infirmate prin observație, prin experiență, prin demonstrație logică și oamenii pot fi aduși pe drumul bun, corect, dar pentru aceasta trebuie să existe, la ei
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]
-
adormit? Nu te mai cred când spui că mă iubești, Că-ți este sufletul trist și părăsit! Astăzi, nu înțeleg purtarea ta! Încă nu înțeleg de ce încă mai doare, Căci vreau doar liniște în viața mea, Nu mai doresc minciuni amăgitoare. Însă mai sper să ieși din viața mea, Chiar ignorând a inimii durere. Iar răul ce-ai făcut îl voi uita Departe doarde tine, în tăcere. De azi nu mai avem acelaș drum, Chiar dacă viața-mi este răvășită! Eu sinceră
DEZAMĂGIRE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383839_a_385168]
-
acum mirați că totu-a fost numai părere și suferim văzând că-al nostru drum mai are doar un strop până ce piere. Doar dragostea ne dă mereu curaj și surâzând de mânecă ne trage când în pustiul vieții vreun miraj amăgitor ne cheamă și ne-atrage. Noi ne-am iubit și nu mai are rost să dezgropăm frumoasa ei poveste, care începe veșnic cu a fost și va sfârși de-a pururea cu este! Eu niciodată nu m-am îndoit că
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
și într-o înecată posomorâre. Ceața lunecoasă și nesuferită acoperea în fiecare dimineață ariile ruginii și clăile de grâu netreierat, de după gardurile de nuiele ce împrejmuiau curtea unde era hambarul și nutrețul. Pământul nedesțelenit mustea de apă iar în luncă, amăgitoare culori vii, ca dintr-un obraz ros de boală, mijeau în ceea ce părea a fi înverzirea ierbii noi. De trei ani, de când îi luaseră lucrurile din casă și îl aruncaseră din ceardac, sub ochii copiilor, Gheorghe Enea era un alt
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
vântul se alintă printre flori În serile în care-i o plăcere Tăcerea-n triluri de privighetori. Sărutul tău, în dulcea-mbrățișare, E cântec, e-ncântare, e fior, E visul dintr-un vis, e renunțare La tot ce, dintr-odat’, e-amăgitor. Te înfășor în brațe și, ușor, Mă pierd în ape limpezi, de izvor. Referință Bibliografică: Ape limpezi / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Vișan Dimitriu
APE LIMPEZI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382828_a_384157]
-
scris în repetate rânduri pe parcursul anilor, că la acest început de septembrie am mai renăscut, ne-am mai înălțat cu o Duminică a limbii române, însă trebuie să recunosc inconsolabilul adevăr că de cele mai multe ori am fost captiva iluziilor, prada amăgitoarei euforii, și că, în realitate, de fiecare dată mai muream cu o „sărbătoare”. Iar manifestarea din toamna aceasta, începută atât de emotiv și monumental de vocea tânărului interpret Dumitru Caulea (de curând dirijor al Corului popular „Dragoș Vodă”), ne-ar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]