28,520 matches
-
Cristea numise "o aleasă prietenie". O confesiune a Henriettei Y. Stahl, făcută cu puțin înaintea morții, avea să apară abia în 1996 (Mihaela Cristea, Despre realitatea iluziei. De vorbă cu Henriette Yvonne Stahl, Minerva, București, 1996). Autoarea Voicăi povestește acolo amănunte despre împrejurările în care l-a cunoscut pe Panait Istrati: "Întîlnirea mea cu Panait Istrati a fost dramatică. După o lipsă de ani de zile (...) de cum a venit în țară, Panait Istrati a întîmpinat greutăți «administrative». Între altele, dificultăți cu
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
economice. Și pentru prima oară după mai mult de cincizeci de ani, dacă nu cumva pentru prima oară pur și simplu pe aceste meleaguri, reveria artistică este pe cale de a naște unul dintre fenomenele cele mai neobișnuite și mai ambițioase. Amănunte, la ediția viitoare.
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
și luciditate realistă, pentru contrastele, orgoliile ridicole și timiditatea înduioșătoare, pe care criticul Ioan Adam le descoperă la Duiliu Zamfirescu. De altfel, Ioan Adam are în palmares alte șapte studii despre același scriitor. Volumul acesta e aproape ostentativ prin erudiție. Amănuntele de ordin bibliografic și biografic mă duc cu gîndul la sutele de fișe de lectură de pe masa lui Ioan Adam și îmi declar admirația. Criticul îi găsește lui Duiliu Zamfirescu afinități surprinzătoare cu romantici obscuri și necanonici pe care le
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
care a nimerit pe un sol bolnav. Și numărul 1-4 al revistei "Arhitectura" este tocmai fișa clinică a locului, cu descrieri simptomatologice, radiografii, aprecierii ale stării morale și chiar cu prescripții curative. Că deocamdată lipsesc medicamentele este doar un simplu amănunt. Cartea-obiect Literatura și artele plastice se întîlnesc deseori în spațiul mare al culturii. Și pretextul acestei întîlniri este cartea, înțeleasă în dubla ei natură de text și de obiect. Mesajul scriitorului, universul său liric sau narativ, coabitează natural cu reprezentările
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
și mă repet în felul în care un obiectiv fotografic încearcă să prindă cât se poate mai exact, dacă se poate spune astfel, lucrul pe care vrei să-l imprimi pe peliculă. De fapt, nu e vorba decât de niște amănunte, ce ar întregi lucrul respectiv. Și-apoi, realitatea nu se spune că se bazează pe detalii? Și că acestea ar fi sarea existenței?... Așa, de pildă, ce culoare avea perdeaua de pluș care separa cele două încăperi ale sufrageriei de la
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
ciclului, contele de La Fère. Prologul e scris la persoana întîi. Naratorul începe prin a relata faptul - total neverosimil, după cum sîntem lăsați să credem - că, într-o bună dimineață, a primit o singură scrisoare. Și mai neverosimil încă, după cum pretinde, este amănuntul că nu a recunoscut nici scrisul de pe plic și nici nu și-a putut da seama, fără a citi, despre ce ar putea fi vorba în misivă. Prea multe semnale, introduse explicit! Corespondentul îl acuză pe Dumas că, într-adevăr
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
ei. Dumas sau - de ce nu? - contele de La Fère. În partea de început a Vicontelui de Bragelonne, roman baroc despre baroc, contele de La Fère e arătat, într-un instantaneu, cum își scrie memoriile. Barocă semnătură, dar a cui? La Dumas, nici un amănunt nu este superfluu. III. Aluziile mitice abundă în ciclul Muschetarilor. Voi da doar cîteva exemple. În cel dintîi roman, un hanghiu îl compară pe Athos, care s-a închis în pivniță, cu un monstru subpămîntean, hrănit, la cerere, prin oberlicht
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
și autobiografie. Dar, nu-i așa, eroii suntem noi, ce-am fost, ce-am visat să fim, ce n-am reușit să fim sau ce n-am îndrăznit să fim. Mie mi-e greu acum, când un cititor îmi cere amănunte cu privire la unele pasaje din cărți mai vechi, să spun cu mâna pe inimă dacă-i vorba de amintiri sau de ficțiune. Căci, cu cât lucrez mai mult la un anumit text, cu atât mă identific mai strâns cu acțiunea descrisă
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
data. Sigur e că pamfletul făcuse vâlvă, mai ales că autorul era complet necunoscut. , care între timp devenise director la ESPLA, aflase, și, având un contract de traducere cu editura, eroul pamfletului meu mi-l rupsese în patru bucăți. Dețin amănuntul de la Ioana Lungescu, (locuind încă în blocul scriitorilor), secretara directorului care în acel moment o înlocuia pe cealaltă secretară de care P.D. pomenește în scrisoare, Mioara... Dumnezeu să-l ierte, nu era singurul abuz al defunctului. Dar, scrisoarea spală, magnanim
Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15134_a_16459]
-
creatorului ei de a nu impune restricții presupusului său tipar conceptual. G. Călinescu enumeră două posibilități care l-ar determina să pună în aplicare orice nouă proiecție. Când, atinsă fiind forma considerată de autor "consolidată", tot el descoperă "chestiuni de amănunt" în număr mare, pe care le-ar putea adăuga studiului "cu vremea". Și când, autorul se recunoaște capabil să scrie "un eseu critic cu totul nou" "fără contingență" cu ceea ce a scris până atunci. Condiția absolută fiind susținerea documentară. Găsesc
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
și o pagină se bizuie pe alta, în valuri variate, nu identice." Iar în Prefața din 1947: "...și astfel puteam acum cu ajutorul istoriei literaturii să-mi rotunjesc monografia, și cu sprijinul acesteia din urmă să adîncesc pe cea dintîi." Un amănunt poate scăpa ochiului încă nedeprins cu scrisul lui G. Călinescu. Etalîndu-și atît de atent modul de lucru, el afirmă, la un moment dat, în 1947: "Nimic nu mă împiedică pe mine însumi să scriu un eseu critic cu totul nou
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
noroc, găsesc în jurnalul Tiei Șerbănescu o însemnare din aprilie 1987 "acum un an a murit fiica lui Caragiale". Las cartea deschisă și mă gîndesc la acea zi - 18 aprilie 1986 - ce năvălește acum asupra mea cu o spumă de amănunte, ca un val de mare puternic. Era sîmbăta Paștilor și, ca totdeauna în ajun de sărbători, se punea în funcțiune încă un mijloc de chinuire meschină a omului: exact în ziua cînd lumea nu mai avea bani și murea de
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
arată o foarte personală și interesantă relație cu autorul comentat. O mare diversitate de stiluri se prefiră cu această ocazie și lejeritatea aparentă a acestor notații, în interiorul unei "serioase" monografii, sparge tiparul și cîștigă cititorul. Apar astfel tot felul de amănunte captivante, cum ar fi istoria numelui lui Creangă. Scriitorul s-a vrut întotdeauna Ioan, Călinescu l-a botezat cu obstinație Ion. De ce? Iată o explicație care-i va supăra pe mulți călinescieni: "Ion are ceva din "humuleșteanul", "Țăranul din Humulești
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
opțional la universitate pe acestă temă. Studenții ar fi cu siguranță atrași de acest inventar în care încap asemănări: gastronomia, indiferența față de natură, lipsa resurselor pentru roman, pentru specia amplă, aluziile sexuale, arta echivocului, logoreea, spiritul de farsă (și un amănunt subtil, cînd apar ca personaje în narațiune sînt amîndoi malefici (Caragiale în Bubico, Creangă în Ion la Fălticeni), și deosebiri: noaptea primează la Caragiale, ziua la Creangă, satul la unul, orașul la celălalt; Caragiale e ironist, Creangă, umorist; ancorat în
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
boierie, praful în ochi? Cred că ne vin din Polonia, după cum instabilitatea, violența și talentul narațiunii, pe care l-am văzut la țăranii moldoveni, vin de la ruși." Bineînțeles, Georgică nu se îngroapă definitiv în viața de provincie. El cunoaște în amănunt viața Bucureștilor din poveștile altora sau din experiență personală. Un prieten mai vîrstnic și mai experimentat îi povestește adolescentului încă prins în chingile provinciei o poveste extraordinară cu o anume Ortansa din București. O prostituată de lux care i-a
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
șampanie. Conul Cocriță, povestitorul, tocmai cîștigase o sumă enormă la poker. Și toată povestea lui are o morală: viciul este cel mai mare dușman al viciului... Locurile cele mai la modă din Bucureștiul interbelic sînt descrise cu mare grijă la amănunte. Cum erau chelnerii, ce anume se servea, ce mărci, acum uitate, de mașini poposeau în fața restaurantului respectiv. Corso-ul era de departe cel mai iubit. Acolo autorul l-a cunoscut pe Vinea. Amîndoi erau împătimiți de șah. Vinea i-a
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
soi de pedagogie galinacee, această întreprindere cu străvechi renume comunist a fost adusă propagandistic în principala piață a Timișoarei, făcând concurență bietului țăran care s-a văzut, dintr-o dată, plasat în categoria speculantului ordinar - adică a infractorului. Las deoparte și amănuntul că una e oul clorotic scos de găina de gostat hrănită cu dubioase produse chimice, și alta e, vorba lui Ion Barbu, "viul ou, la vârf cu plod", datorat găinii crescute la curte. A vinde la preț de dumping produse
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
nevoie de experiență, cultură și talent, talent, talent, repetasem, cu pauze pline de subînțelesuri, rotindu-mi ochii, ca un inchizitor, asupra lașilor comeseni, - apoi terminasem brusc, parcă sătul de evidența acelei lipse totale de talent. Tăcere de mormânt. Trec peste amănunte. De atunci, la București, Gogu începuse să mă cheme des la el acasă, rămânând absolut singuri, amândoi, spunându-mi unele lucruri pentru care oricine ar fi fost închis pe loc. (E drept că dădea mai tare radioul). La M.R.P. veneau
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
datoria să se supună unui protocol strict, menit să-l ferească de posibile atentate. Nu e un secret că foarte popularul prinț e o țintă pentru extremiști de tot soiul și pentru atentatorii de profesie. * Treptat presa scoate la iveală amănunte din ce în ce mai revelatorii despre moartea suspectă a procurorului Cristian Panait. Sinuciderea acestuia începe să semene, izbitor, cu o moarte anunțată. Așteptăm reacția autorităților!
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
Tănase a ales poza studiată a celei mai misterioase femei care a bîntuit pelicula cinematografică, Greta Garbo. Faptul nu e întîmplător și nici doar decorativ. Greta Garbo apare ca personaj, e una dintre iubitele imaginare ale poetului, dar dincolo de acest amănunt alegerea spune foarte mult despre gustul lui Iulian Tănase pentru istoria aurită, a artei în general și a literaturii în special. Ioana Nicolaie a ales pentru copertă propria fotografie, o fată blondă, într-o postură nestudiată, dar într-o tăietură
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
De fapt alesese hotărît de foarte puține ori." În ansamblu, De departe spre aproape este în primul rînd un roman despre ratare ("se socotea un campion al eșecurilor de tot felul, nu mai vroia să mai deranjeze pe nimeni cu amănuntele încurcate ale vieții lui", notează la un moment dat autorul), un roman despre rutină și (in)satisfacții cotidiene, interesant, mai cu seamă prin ceea ce ratează... Mihai Dragolea - De departe spre aproape, Editura Paralela 45, 2001, 170 de pagini, preț nemenționat
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
la realizarea emisiunii, Juana Zlotescu Simatu, Diana Krenn Espinosa și Maria Petrescu (26 aprilie) au întregit panorama Zilelor Cervantiene la București concepută și înfăptuită de Institutul Cervantes, care s-a constituit astfel într-o valoroasă, rodnică și emoționantă experiență. *) Un amănunt din biografia sa, semnificativ pentru istoria hispanisticii românești; unchiul lui, Evaristo Correa Calderón, a fost primul lector de limbă spaniolă din România, la Universitatea din București (în 1930).
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
al Maicii Celeste povestindu-i mătușii Bebé, neîncrezătoarea stinghereală din gestul tatălui său. Pe deasupra, făcuse fractură de craniu, căci Rolo a căzut fulgerat pe când ieșea din vestibulul familiei Mañara și, cu toate că murise deja, izbitura violentă de scară a fost alt amănunt îngrozitor. Delia rămăsese în casă, ciudat că nu-și luaseră rămas bun chiar în ușă, dar oricum era aproape de el și a strigat prima. În schimb Héctor murise singur, într-o noapte cu brumă, la cinci ore după ce plecase de la
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
și pentru noi, e suficient să părăsești mohorâta clădire academică din capitala Băniei ca nimeni să nu fi auzit de ei... Și mi-am mai amintit că nu s-au scurs nici două luni de când televiziunile prezentau cu lux de amănunte „tarifele” percepute la examenele de definitivat și grad de subordonații domnului rector din Craiova. Examenele au trecut, despre corupți nu se mai știe nimic, lumea își vede liniștită de grade (didactice sau nedidactice), țara prosperă și salariile rectoriale găuresc stratosfera
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
consemna și de a lăuda inițiativele și ultimele apariții sau puneri în scenă ale pieselor lui Caragiale, în anunțuri publicitare, articole de întâmpinare sau cronici teatrale, note despre traducerile sau reprezentațiile comediilor în străinătate, articole ce descriu cu lux de amănunte procesul de plagiat pentru drama Năpasta intentat de Caion sau chiar în interviuri contrafăcute. Provincia și capitala, pe de o parte, conservatorii și liberalii, pe de altă parte, vor aborda însă un ton unanim la moartea dramaturgului, publicând în masă
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]