221 matches
-
de autori incluși de Carr în categoria confuză de utopici este de fapt o grupare eterogenă de autori nutrind diverse speranțe privind noua ordine mondială. Cu alte cuvinte, școala utopică a internaționalismului liberal interbelic nu este altceva decât un set amalgamat de discursuri și problematici ale căror locuri comune nu ating masa critică ce justifică contopirea lor într-o categorie unitară. Fără a intra în detaliile diversității pozițiilor liberale în domeniul politicii interne, merită menționat articolul lui James Richardson în care
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
fașă generația următoare. Se pare că românul a fost ecolog “avant la lettre”. Pentru el, bradul e sfânt, chiar dacă prea puțini mai știu asta de atât cosmopolitism, adică de atâta entropizare, căci ăsta e cosmopolitismul, obiceiuri colectate de pe aiurea și amalgamate Într’un mod de viață străin, În care nu ne mai recunoaștem dintre ceilalți. Poate ar trebui să ne gândim și la prietenul nostru bradul, deși nu ne prea gândim nici la alții, lunecând dintr’o lume În care aveam
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
țăranii sunt văzuți numai ca o sursă de teren agricol, mai degrabă decât ca parteneri egali. În cazul în care cineva își retrage terenul din asociație acesta va suferi anumite consecințe negative. Dat fiind faptul că în asociație terenurile sunt amalgamate, este probabil ca managerul asociației să-i restituie alt teren, situat în afara solelor principale, care este de obicei pământ de calitate slabă, uneori imposibil de cultivat. Un exemplu similar vine de la Sabates-Wheeler (2001), care a descris cazul unei femei bătrâne
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
propriile povești, să ecranizeze cum vor cărțile care-i pasionau sau să facă și una, și alta, amestecând obsesiile personale cu sugestii preluate din literatură. Termenul forte aici este personal. Căci altfel, sigur că da, și regizorii din perioada comunistă amalgamau sugestiile literare cu propriile idei, numai că și unele, și altele nu erau 100% „personaleș, ci treceau prin filtrul - alienant - al cenzurii. Iar ea, cenzura, avea drept de final cut, așa cum producătorii marilor studiouri americane fac, ce ironie, dintotdeauna. Cenzura
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de la un individ la altul, precum și contextele determinante. Alex. Leo Șerban : Sigur, există cei care susțin și dreptul copilului-încă-nenăscut. Dar cred că lumea în care trăim are tendința de a face un transfer semantic, să-i zicem, destul de dubios : se amalgamează noțiunea de viață și cea de existență. în ceea ce mă privește, privilegiez noțiunea de existență, care are un sens cultural, nu doar natural. Nu orice este viață (deci Natură) trebuie sacralizat neapărat (văd în acest fenomen mai degrabă un semn
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Buzoianu filmată de un operator de la MTV. Nu lipsesc decât corurile lui Silviu Purcărete. Intenționat ? Eu sunt Adam ! seamănă, într adevăr, cu versiunea cinematografică a uneia dintre montările maestrului craiovean și asta nu doar pentru că “tefan Iordache e personajul principal. Amalgamând Pe strada Mântuleasa cu La țigănci, dar și cu sugestii preluate din alte scrieri fantastice ale lui Mircea Eliade, Dan Pița a realizat un scenariu à la O mie și una de nopți ce debutează cult, calofil și evocativ, virează
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fiecare creator în parte, care, după cum o vedem și în cazul lui Dumitriu, a traversat epoci de confuze, penibile, cum spuneam, dar și de reală creativitate. În general, o anume lipsă de onestitate literară face ca unii să niveleze, să amalgameze, să treacă cu tăvălugul peste aceste „nuanțe”, esențiale pentru a înțelege epoca și scriitorii ei. Dacă o fac unii scriitori expatriați care nu au cunoscut brutalele reguli și presiuni ale stalinismului sau unii veleitari de azi care, în graba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ei. Trebuie doar să pui mâna pe carte. Pericolul e deci prea mare. De aici am tras concluzia că nu există un sistem de coduri perfect. Niște coduri pe care să nu le înțeleagă absolut nimeni. Singura posibilitate este să amalgamezi informațiile, să le treci printr-o cutie neagră, să le scoți de-acolo și să le amesteci în sens invers. Nici măcar posesorul cutiei negre n-ar avea cum să mai știe ce conține aceasta și care e principiul de funcționare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
colaterală omologia între insul comun și Creatorul divin, obsesia demiurgiei creatoare fiind proprie, în schimb, eului liric al lui S. De această dată autorul insistă asupra deja-creatului, cerc predeterminant, fundamental. Un spațiu-timp specific creației, în măsura în care se repliază în sine și amalgamează generațiile, se substituie, practic, istoriei în Luptătorul pe două fronturi. În Casa Evantai umanitatea este organizată ingenios într-un veritabil sistem de „dicționar”. Protagonistul, Vlad Vlădescu, suferă de fixația borgesiană a scrierii-citire. Opera vieții lui - o carte-clasor numită simptomatic Divina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
și ele expresive, subiectul pulsând în diverse medii sociale: universități, cluburi, spații interlope, funcționărime și boema artistică. Alunecarea lejeră de-a lungul istoriei este punctată prin câteva episoade bazate pe deconstrucția unor miteme precum vampirul, Omul negru, diavolul, virusul indestructibil, amalgamate într-o poveste despre supraviețuire și incertitudine. Atât omul trecător, cât și nemuritorul Zogru se luptă pentru a-și afla rosturile, cu teamă și cutremurare. În acest univers vast, personaje păstrează legături cu o realitate unanim știută (ca și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și „Tribuna școlii” (1971-1988). Debutează în 1952, cu poezia omagială Republică, slavă ție!, la ziarul „Flacăra roșie” din Arad. Colaborează la „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Viața românească”, „România literară”, „Iașul literar”, „Argeș”, „Steaua” ș.a. Primul volum, Între mare și cer (1964), amalgamează cu zel retoric atât poezii despre mare și timp (Pescăruș, Farul de pe coastă) ori despre natură (Poemul vântului, Dansul ploii dintâi, Primăvara intimă), cât și versificări teziste, avându-i ca protagoniști pe „eroii” zilei: colectiviști, cosmonauți, muncitori pe șantierele „mândriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
P. nu va agrea experimentul (într-o epocă, ce-i drept, de mari tentații), cu câteva excepții: Simfonia fantastică, un fel de trenă și cântec de lebădă al introspecțiilor sale psihanalitice din nuvele, și Baletul mecanic, roman de aventuri exotice, amalgamând supoziții psihanalitice cu elemente de senzațional cosmopolit și fantastic hoffmannesc. Se va fixa în formula romanului de tip tradițional european, cu obârșii în Balzac, Zola, Daudet, Dickens, Galsworthy, Tolstoi, Dostoievski și cu modele în contemporaneitate, precum Jules Romains, Jean Giraudoux
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
have happen. They must be past actions”. Așadar, trecutul este acea parte a timpului care s-a consumat și care, conform concepției liniare a istoriei, nu mai poate fi readus și considerat prezent ori viitor. Istoria și trecutul se vor amalgama, disciplina și domeniul său fie s-au substituit reciproc, fie au coexistat în același context. Prin aceasta, termenul „istorie” i-a conferit trecutului un prestigiu științific disimulat sub această titulatură fără de care trecutul, fiind numit ca atare, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ncă nu erau verificate. `n 1945, `n condițiile haosului care `ncepuse să domnească `n bună măsură `n România, se vehiculau `n interiorul noilor structuri informative ale Bucureștilor tot felul de informații neverificate, majoritatea identific`nd cu ușurință „dușmanul”, chiar dacă extrem de amalgamat ideologic: legionari, țărăniști și liberali. La 1 martie 1945, `n timpul audienței la rege, la `ntrebarea acestuia de ce interveniseră sovieticii `n tulburările din România, Maniu ar fi spus: „Unii funcționari români trădători au arătat rușilor că `n România s`nt
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de spiritualitate esențialmente religioasă. Să fie grecii doar niște sistematizatori ai ideilor culese de la "barbari" ? Așa credea, bunăoară, și Clement Alexandrinul. Sigur că, în și după perioada axială, ideile se cam amestecă, iar Alexandria era un creuzet în care se amalgamau în acea epocă toate culturile. În plus, creștinismul a accentuat și mai mult procesul de individuație și de universalizare a ideilor. Dar cred mai curînd că aparentele asemănări dintre cele două arii culturale nu sunt, de fapt, decît diferențieri mascate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu caracter enciclopedic și caleidoscopic, Zăpezi din miazănoapte 49. 2.2.1. Reflecții asupra spațiului și civilizației finlandeze și pagini de jurnal Prima parte și cea mai amplă, intitulată Ahitrave, cariatide, vitralii, este și cea mai compozită. Temele propuse sunt amalgamate și incerte, fără să existe un criteriu evident după care conținuturile să fie structurate. Cel mai probabil oronarea acestora este dată de cronologia în care textele respective au fost concepute. Autorul trece, așadar, cu ușurință de la personalități de impact ale
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
este concepția despre Stat, despre esența sa, despre obligațiile sale, despre scopurile sale. Pentru fascism, statul este un absolut, în raport cu care individul și grupurile constituie relativul. Indivizi și grupuri pot fi "concepuți" în măsura în care fac parte din stat. În afara statului care amalgamează clasele într-un singur bloc economic și moral, nu există nici grupuri, nici partide, nici sindicate, nici asociații. Statul fascist rezumă toate formele de viață ale omului. El este o regulă interioară, o disciplină totală; el influențează, deopotrivă voința și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
2.4.2. Goticul redimensionat Aranka, știma lacurilor de Cezar Petrescu Cezar Petrescu este, simultan, unul dintre prozatorii cei mai polifici și mai inegali din istoria literaturii române. Texte de valoare (din ce în ce mai puține după 1947, anul instalării dictaturii comuniste) se amalgamează cu producții inferioare, chiar triviale, răspunzând fie unui gust public senzaționalist, tipic interbelic, fie, mai târziu și cu egală disponibilitate din partea autorului, unor cerințe oficiale șablonizante, tipice realismului socialist. Aranka, știma lacurilor (1929, apărută în volumul de nuvele cu titlu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
proiecției de topic 38: (57) FORCEP > TOPP* > FOCP > TOPP* > FINP > IP Proiectarea ambelor centre C nu este întotdeauna obligatorie; de exemplu, complementizatorul că lexicalizează uniform proiecția Force; complementizatorii nonfiniți de infinitiv și supin (a și, respectiv, de) reprezintă centre care amalgamează proiecțiile FORCE și FIN (v. discuția în §III.3.1.1). Odată cu apariția Teoriei fazelor (Chomsky 2001, 2008)39, periferiile au fost considerate proprietăți ale domeniilor fazale. Modulul sintactic interacționează cu modulele interpretative (Formă Logică / Formă Fonologică) într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
verbului în maniera propusă de cele două autoare. Pe de altă parte, datele din română nu corespund cu datele din maghiară și neerlandeză analizate de Koopman și Szabolcsi (2000). În aceste limbi, nucleul verbal se organizează în "complexe verbale" care amalgamează centrele verbale (v. (21)) într-o manieră diferită de ceea ce se întâmplă în morfosintaxa verbului românesc (și romanic, de fapt): (21) Mutogatni fogja akarni a játékot a gyerekeknek arăta.INF AUX.VIITOR.3SG vrea.INF DEF jucăria.ACC DEF copii-la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trăsăturile ale subiectului sau trăsăturile verbale) -, din distribuția de mai sus a formelor verbale rezultă că trăsăturile implicate în procesul de deplasare a verbului în domeniul flexionar sunt trăsăturile verbale de mod, timp și aspect. Formele finite sintetice (55a, 56a) amalgamează în structura lor internă atât trăsături (merg − mergi // mergeam − mergeai), cât și trăsături verbale de mod (indicativ / subjonctiv: merge / meargă),timp (prezent/trecut: merge / mergea - merse - mersese; perfect/mai-mult-ca-perfect: merse / mersese) și aspect (imperfectiv / perfectiv: merg - mergeam / merse - mersese), astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pentru (62a) sau Părinții tăi obișnuiau să meargă des la bunici? pentru (62b), marcând astfel o valoare topică (eventual contrastivă). Infinitivul verbal precedat de a susține această ipoteză de a analiză a adverbelor preverbale: a este un complementizator prepozițional care amalgamează proiecțiile de complementizator FORCE 0 și FIN0 în proiecția sincretică C0, astfel că generarea unei periferii stângi nu este posibilă în propoziția infinitivală. În aceste condiții, singura poziție disponibilă pentru adverbul des este poziția postverbală; plasarea adverbului între complementizatorul a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
flexionar. Verbul lexical (infinitiv) este plasat în specificatorul VOICEP; din această poziție este vizibil pentru ACORD cu proiecțiile din domeniul flexionar IP și valorizează trăsăturile centrelor ASP0și T0, însă nu și pe cele ale centrului MOOD0. Trăsăturile centrului MOOD0, care amalgamează modul și modalitatea în structurile cu un singur auxiliar, sunt satisfăcute prin INSERAREA auxiliarului de condițional în MOOD0. S-a subliniat în mod repetat că auxiliarele românești (nonpasive) sunt centre (v., mai recent, Hill și Alboiu 2016); astfel, auxiliarele se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sisteme de cliticizare, distinse în funcție de "orientarea" pronumelui clitic: clitice orientate spre C(omplementizator)51 vs clitice orientate spre I52 (flexiune). În limbile romanice (moderne), cliticele pronominale sunt în general orientate spre I (dar v. spaniola veche, care - în propozițiile subordonate - amalgamează cele două sisteme, Rivero 1997; v. și nota 54 infra); unele limbi slave prezintă clitice orientate spre C (sârbo-croata, ceha, slovena, slovaca), pe când altele prezintă clitice orientate spre I (bulgara). Apartenența la aceeași familie de limbi nu garantează deci și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
108b). Adiacența la complementizatori joși (FIN0) (e.g. să) este, de asemenea posibilă (109a); prezența adverbului de negație nu indică însă că relația de adiacență stabilită de clitic privește verbul, nu complementizatorul (109b); aceeași distribuție caracterizează și complementizatorul nonfinit a, care amalgamează proiecțiile FORCE și FIN (110). (108) a. că-l văd b. că(*-l) pe Ion îl văd (109) a. să-l văd b. să(*-l) nu-l văd (110) a. a-l vedea b. a(*-l) nu-l vedea Putem
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]