624 matches
-
dragostă na bisterla la sigo, pwo abittiri kana aćhola korkorri ! - Dekït te resaw k-i krima, te phanzaraw mân pâl te cidaw kalo gât savro them, pwo laćho uxțawa akana, 'ke sjom terno, pâl law’ la ’θar-o śoro. Akidă sjas amare rromă hen amare adecă and-o vakïcă o anglune. Akerdom kana paramices ka te na naśalzon. Dekït te aćhol ț’o ’zi pwo tïrzios, pwo śukar vargiś akana ! Ama dikh ke sosθe ! paramica laćharzi pala ekh patarama povestime o Silesθar o
GARGÓĬ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384602_a_385931]
-
drumecos na jirisajas. O većinos diśindas: “Traśala m'o 'zi ke aravzjas o chil andar-i piri.” Deć inkandas o chil andar-i piri pa arakhas o banoja. Ljas o banoja, pesqe, pa thodas pwo but barrorra, and-o than o banonqo. Kana amaro drumecos jirisajas khere, puśtas o većinos o pirăqe. O' andas la khere pa inkandas o chil, mangindos te lel o banoja, ama arakhas saci niśte barrorra tal-o chil. O' sjas xojăme khajnes, ama brodisajas ke ekh prietenos vizitisardas leș
O BANOJA ANDAR-I PIRI O CHILEÇA / BANII DIN OALA CU UNT de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384624_a_385953]
-
t'o većinos tha vaker lesqe: “Mojisarawa țuț, di t'e ćhaves te źal mança k-i pjaca, ka te aźutisarel mân te jingelaw niśte xalimentoja bikenimasqe.” O manuś kerdas sar vakerdas lesqo prietenos. O većinos biśaldas o kïzajis kaj amaro manuś. Ama on na gene k-i pjaca, tha phandine o većinosqe kïzajis and-o kher. O prietenos vakerdas lesqe: “Źa akana kaj t'o većinos o majmucaça tha vaker lesqe: “Li leș, kada și t'o kïzaj. Dake o banoja
O BANOJA ANDAR-I PIRI O CHILEÇA / BANII DIN OALA CU UNT de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384624_a_385953]
-
kada și t'o kïzaj. Dake o banoja aśi parrovzona and-o barrorra, atunćă jin ekh kïzaj aśi parrovzola ande ekh majmuca.” O većinos axojas șo ïnsemnisarla pa djas lesqe banoja palpa, pâl kada biśaldas sigo lesqe kïzajis ke lesθe khere. Amaro manuś mulcumisardas o buźande prietenosqe pa mangas te del leș andar-o banoja, ama kada na ljas. O' vakerdas: “Sjam prietenoja, si kidă ? Pa o prietenoja aźutisarna pen ekh ekhes meros, ama na lena banoja kalaqe. Niekhderji, niekhderji.” (Phendimata hen paramices
O BANOJA ANDAR-I PIRI O CHILEÇA / BANII DIN OALA CU UNT de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384624_a_385953]
-
Toate Articolele Autorului AMARUL MEU Amar în glas și-n suflet am, Amar îmi e și gândul. Amară e și taina mea Iar unde calc pământul. Amar mi-e totul împrejur, Amară-i amintirea. Amară-i apa ce o beau, Amară mi-e menirea. Amar îmi este și cuvântul, Amar îmi e și chinul, Și șoaptele amare-mi sunt, Iar când te chem, suspinul. Amar îmi este și trecutul Și zilele-s amare, Iar lacrimile-amare-mi curg Când pleci în depărtare. Amară
AMARUL MEU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383582_a_384911]
-
avem în casa într-un „dispozitiv deștept.” Pentru cei care preferă o bere răcoritoare, la Berlin a fost lansat și aparatul care îți prepară cinci litri de licoare în două ore. Poți alege cât să fie de tare sau de amară și, pentru variație, îi poți indică dispozitivului să iți prepare berea după o rețetă găsită pe internet. stirileprotv.ro
„Windowmate”, robotul care spala geamuri, prezentat la Targul de la Berlin. Cu functioneaza aparatul de cafea inteligent [Corola-blog/BlogPost/92352_a_93644]
-
să treacă și prin Felix, să se bucure de binefacerile balneare ale acestei stațiuni, de apa termală extraordinară, de baza de tratament cu dotări de top unde se efectuează nenumărate proceduri terapeutice și unde aducem și nămol sapropelic excepțional de la Amara. Ne bucurăm că cei plecați din România revin în țara natală. Vă așteptăm în casa voastră de la Felix, iubiți frațiși dragi oaspeți! Irina Airinei
Felixul, minunea de la capătul ţării, vă aşeaptă… [Corola-blog/BlogPost/92357_a_93649]
-
noastre, ca și a dumitale, s-au aplecat asupra anevoioasei cercetări a adevărului. Dar, la fel cum inteligența domniei tale s-a vlăguit pe calea spre soluție, nici ale noastre nu au izbutit să ajungă la nici o concluzie, În afară de aceea amară că moartea s-a interpus În drumul unui proiect ce putea fi ambițios și care ar fi adus glorie orașului care a acceptat să ne dea găzduire. Moartea lui Teofilo, după aceea a meșterului din Como, marchează sfârșitul acestui Studium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
șolduri, ca să o mențină În picioare, iar apoi o ridică pe capră. Pentru o clipă, moliciunea dulce a spatelui ei Îi apăsă pe buze, În timp ce un parfum subtil Îi năvălea pe nări. Un freamăt Îl scutură. Urcată la locul ei, Amara se lăsase pe micul spătar. Vălul se coborâse, dezvăluindu-i chipul de alabastru, care părea Încă și mai palid În lumina lunii. Trupul ei Înclinat transpărea sub țesătura ușoară a veșmântului cu o plinătate nebănuită. Dante era fascinat de mlădierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iute În picioare, ca și când s-ar fi temut de ceva. În mișcarea ei precipitată, instrumentul părăsit se rostogoli pe jos, scoțând un vaiet surd. Dante Încercă să o liniștească printr-un gest. - Îl căutam pe Cecco. Îmi poți Înțelege cuvintele? Amara făcu semn că da. Oare simțise și ea căldura pasiunii care se deșteptase În el și voia să scape? Însă, În loc să iasă, când ajunse lângă ușă, se opri și Îl chemă pe Dante cu un semn, arătându-i o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
piatră, pe care erau Încrustate o serie de linii perpendiculare, În formă de tablă de șah. Pe piatră și alături de ea, zăceau Îngrămădite piesele jocului, niște figurine minuscule din fildeș și abanos, asemănătoare cu victimele unei bătălii iscate de zei. Amara luă În mână regele negru și Îl așeză În centrul tablei, fixându-l pe Dante, ca pentru a verifica dacă era atent la mișcările ei. Îndreptă degetul arătător asupra micii statuete, pe capul căreia ieșeau În relief vârfurile ascuțite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era atent la mișcările ei. Îndreptă degetul arătător asupra micii statuete, pe capul căreia ieșeau În relief vârfurile ascuțite ale unei coroane. Între timp, Își mișca buzele ca și când ar fi Încercat să pronunțe un nume. - Un rege? o Întrebă Dante. Amara clătină din cap, iar apoi atinse de mai multe ori coroana piesei. - Coroana. Simbolul puterii? Imperiul? mai Încercă el. Femeia părea să aștepte În continuare, arătând mereu spre figurină. - Împăratul. Frederic? Muta Încuviința energic, În timp ce ochii i se luminau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Un fiu, murmură Dante. De la o altă femeie. Din nou muta se opri, recăpătându-și imobilitatea absentă. Și totuși, exista o semnificație În clipele acelea de suspensie. Probabil că prin fixitatea ei voia să reprezinte trecerea timpului. În clipa aceea, Amara se dezmetici, căutând iarăși printre piesele Îngrămădite. Mâna Îi reveni pe tablă, unde depuse o piesă albă, imediat În spatele regelui negru. Îi arătă piesa lui Dante de mai multe ori, iar apoi, luând-o În pumn, o izbi violent peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
câteva ori și se opri pe jos. În această izbitură, figurina se rupsese În dreptul gâtului. Din instinct, Dante se aplecă să adune cele două părticele. Cineva, lovindu-l pe la spate, Îl trântise pe rege la pământ. Apropie fragmentele de chipul Amarei, ca pentru a-i cere o confirmare pentru ceea ce văzuse. - Cineva l-a asasinat pe Frederic? Un membru al curții sale? Din nou, femeia Încuviință. Priorul scutură din cap. Că Împăratul fusese ucis era un zvon care mai circulase, Îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Din nou, femeia Încuviință. Priorul scutură din cap. Că Împăratul fusese ucis era un zvon care mai circulase, Îndată după moartea sa. Prea multă lume l-ar fi vrut dispărut și era firesc ca zvonul acela să fi circulat. Totuși, Amara părea sigură de ceea ce reprezentase. Poate că auzise altceva decât obișnuitele șușoteli ale conjuraților. Se uită din nou spre mica scenă de pe tabla de șah. Amara folosise o piesă albă ca să interpreteze rolul asasinului și tot albă era a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi vrut dispărut și era firesc ca zvonul acela să fi circulat. Totuși, Amara părea sigură de ceea ce reprezentase. Poate că auzise altceva decât obișnuitele șușoteli ale conjuraților. Se uită din nou spre mica scenă de pe tabla de șah. Amara folosise o piesă albă ca să interpreteze rolul asasinului și tot albă era a doua femeie. Poate că albul simboliza pe cineva străin de curte, care se infiltrase, disimulându-și propria natură. Într-acestea, simți cum cineva Îl Înșfacă de mânecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apăra. - Fiul a fugit? Ascuns printre... clerici? o zori Dante. Femeia mai Întâi scutură din cap, iar mai apoi, ca și când s-ar fi răzgândit brusc, se apucă să Încuviințeze cu putere. - Și ce s-a ales de micuț? Întrebă Dante. Amara părea rătăcită. Își frângea mâinile pradă mâniei de a nu izbuti să exprime ceea ce ar fi vrut. Ochii săi căzură peste micuța coroană pe care el Încă o mai ținea, iar privirea i se lumină. I-o smulse din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
da. Apoi, cu mâna Întinsă, trasă un cerc de jur Împrejur. - Aici? Va fi Încoronat aici, la Florența? În acel moment, un zgomot de pași tupilați Îi atrase atenți priorului. Se răsuci, zărindu-l pe Cecco În prag. Recunoscându-l, Amara se ridicase În grabă, retrăgându-se spre interior, parcă deranjată de sosirea lui. - Cecco, zise Dante Înghețat, am venit să-ți spun ceva. Celălalt, curios, se opri. - Astăzi l-am văzut pe Brandan, pe malul Arnului. Mort. Sienezul Își duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
circulat cu adevărat acei jinn despre care Monerre spunea că Îi Întâlnise În Orient. La Priorat, noaptea de 13 august Era stăpânit de neliniște. O senzație de dezechilibru moral, de senzualitate toropită se agita În sinea lui. Chipul fugar al Amarei, ușor umbrit, asemenea suprafeței unei luni Îndepărtate, Îl urmărea. Se Învârtea prin chilie, mângâind În minte trupul femeii, ale cărui forme splendide le Întrezărise În căruță, experimentând o Încordare ce nu izbutea să se concretizeze În cuvinte, cu toate că Încercase, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În toată splendoarea ei. Părea În puterea unui vis. Mâinile, adunate peste pubis, Îl atingeau cu un gest abia perceptibil, plin de tandrețe. Ca și când ar fi vrut să se apere. „Psihé așteptând mâna lui Eros”, se gândi Dante surescitat, În timp ce Amara se foi din nou prin somn, Întinzându-și picioarele cu o mișcare voluptuoasă. Pentru prima oară, avea dinaintea ochilor Întreaga splendoare a acelui trup, până atunci doar ghicit pe sub veșminte. Se apropie Încetișor până când atinse patul. Lumina pâlpâitoare a lumânării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Pentru prima oară, avea dinaintea ochilor Întreaga splendoare a acelui trup, până atunci doar ghicit pe sub veșminte. Se apropie Încetișor până când atinse patul. Lumina pâlpâitoare a lumânării parcă Însuflețea țesătura ușoară. Fremătând, Întinse o mână și Îi descoperi Încet trupul. Amara Îi apăru cu strălucirea unei statui de fildeș. Simți cum o flacără i se aprindea În piept, iar răsuflarea Îi devenea tot mai grăbită. Cu o altă mișcare, femeia se răsucise, scoțând la iveală pântecul Încă acoperit de văl. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
surâsul acela care Îi răsărea mereu În fața ochilor. Respirându-i suflarea, Începu să Înlăture vălul subțire care Îi acoperea sânul. Sfârcurile Întărite de excitație se Întinseră către el, slobozite din apăsare. Când Începu să slăbească voalul care Îi strângea pântecul, Amara Îi apucă mâna, cu o forță neașteptată, oprindu-l. Apoi se ridică Încet-Încet În picioare, ținându-l mereu la distanță cu vârful degetelor. El făcu un pas În față, Încercând să prindă creatura care continua să Îi scape, Însă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În nuditatea sa orbitoare, și Începu din nou să Îi mângâie fața cu o mână albă și rece ca zăpada. Atracția și repulsia Își luau locul una alteia. Moliciunea gestului și dulceața privirii erau ale unei femei Îndrăgostite. Dar, În timp ce Amara se apropia, văzu cu silă că și partea masculină a acelei făpturi se stârnise. Incapabil să reacționeze, Dante se pomenea dezbinat Între două dorințe, aidoma monstrului care Își Întindea brațele spre el. Apoi, cu un efort de voință, apucă vălul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
organza care zăcea abandonat În culcuș și Îl Înfășură cu delicatețe În jurul acelui trup fildeșiu, Înfrângându-și dorința de a-l Îmbrățișa și de a-l poseda. Acum, când nuditatea Îi fusese Înlăturată, caracterul său dublu dispăruse și el, iar Amara redevenise femeie, prin aceeași magie prin care, cu o clipă În urmă, se preschimbase Într-un bărbat. Încă buimăcit, Dante se aruncă afară din Încăpere, alergând cât Îl țineau picioarele. Pe scară dădu peste Cecco, care se proțăpise pe primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i-o plătească, Își zise el Înghițindu-și ocările care Îi veneau la gură. Altele erau acum considerațiile ce i se Îngrămădeau În minte. Nedumerirea și mânia neputincioasă Îi domoleau surescitarea, iar glasul rațiunii Îi șoptea din nou la ureche. Amara era bărbat... era și bărbat. Și dacă, În condiția sa masculină, tocmai ea era cel ce trebuia să vină, moștenitorul lui Frederic, care ar fi urmat să Îi reinstaureze domnia? Bernardo nu știuse sau nu voise să fie mai precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]