844 matches
-
fără de sfîrșit; iară de cele mai multe ori oamenii se iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de mucegai și-mi vărs amarul pentru soarta rea pe care o am, mulțumit fiind că mă lovește în chipul acesta și că poate cîndva se va rușina de ceea ce face. Cînd se lasă seara mă înapoiez acasă și intru în camera mea de lucru, în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
am spus. Și mi-am îndreptat frunzele din creștet spre locul de unde venea respirația aceea. Pe dată, un val de viață mi-a scăldat inima și era în viața aceea bucuria cea mai înaltă și cea mai adâncă tristețe, tot amarul, toată sfâșierea, toate lacrimile oamenilor pe care-i văzusem de-atâtea ori trecând și toată lumina stelei aceleia care clipea deasupra... Auzisem că oamenii spun acelui crâmpei de viață, care amestecă lumina cu tristețea și bucuria cu noaptea și sfâșierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care însă nu le-a prestat, și cu nevasta bolnavă, și cu droaia de copii pe cap, și cu iarna în coaste, plus ceva datorii la cârciumă că zicea să mai ia și el câte un rachiu ca să-i treacă amarul. Ce să-i faci? Meteahnă mai veche... încă de pe vremea când era și el gospodar. Dar acum numai vântul îi fluiera prin șură și copiii scânceau tustrei pe cuptor ca să le dea mama papa: Mama, lapte! Mama, coco! Mama, bânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
orice caz, nu am dorit să mă mai apropii de ea toată seara. L-am evitat până și pe Angi, pe care eram supărată foc. Cred că îmi și apăru roșu pe pomeți, și îmi fu greu să-mi înghit amarul. S-ar putea că am și băut nițel cam mult. Țin minte cum în mașină mi-am pus capul pe umărul lui Angi și rămasei așa, cu ochii pe drumul frumos luminat. Îmi era bine, atingerea lui Angi mă învelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
despre ce este, mai limpede, vorba. Curând de tot, toată lumea, cu mic, cu mare, află că este vraiște în familia N.; de o foarte bună bucată de timp, necazurile se ținură lanț la membrii familiei, iar Victoria, nemaiputând îndura tot amarul de pelin, pe care era nevoită să-l înghită zi de zi, se hotărî să-l împărtășească unei singure persoane - doar uneia! -, o persoană pe care o credea apropiată ei, dar care, în cele din urmă, realitatea o dovedi a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu biografia, texte religioase cu predici scrise de un individ internat în ospiciu, un prizonier, un criminal, o displaced person, pentru un preot din Tasmania, reverendul Blunt, care strigă: "nu vă fie teamă de marea amară, locul oricărei nenorociri, căci amarul inimii voastre este cel care vă oferă otrava morții, inima voastră stricată este locul nimicirii voastre, este marea în care puteți să vă înecați". Marea, locul nașterii, al vieții, al creației și desfătării, devine mare amară, loc de primejdie și
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
gândind la fapte ce n-aveau să fie: Și-nchipuia că într-o singură zi cuceri-va cetatea. Nesocotitul, el nu știa gândul ascuns al lui Zeus, Încă mai fusese menit ca troienii și-aheii să-ndure Vaiete multe și-amaruri în valma cumplitelor lupte." - L-am cunoscut și eu pe Mitu Gogea-junior, zise Trandafir. Era profesor de muzică la fosta școală normală "Iosif Vulcan", din Oradea. Prima sa Simfonie - pe atunci nu scria teze de doctorat! - a fost închinată "Cimitirului
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
pruncuții-n lama lui Irod/ cine știe unde-ți zace pielea la întins pe canapele roz/ viața mea ca scândura de toacă e bătută de un trist matroz/ și se stinge să o-nghită cerul nesătul bețiv mereu crâșmar/la tejgheaua căruia amarul din amar se face mai amar" (musculița). Grupul Siberii (viscolul, gheața, golul), al frigului existențial ("trupul meu mai fraged decât tinerețea temură acuma trist în plină viață") are drept leitmotiv versul "nu e întâmplare că nu-s mort demult", în timp ce
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
solemn din zilele noastre. Încă o dată și-ncă o dată, pînă camera a înregistrat perfecțiunea absolută. Sau minciuna cea mai bine trucată. Textul nu este neapărat o comedie. Și nu s-a apelat, în specatcol, la stilistica acestui gen. Umorul negru, amarul, balansul fin, pe muchie de cuțit între dramatic și ridicol, între calmul aparent, afișat mai mult sau mai puțin forțat și izbucnirea unor disperări existențiale imense creează și situații de un comic pur. În toată bezmeticeala acestei făcături uriașe, care
Existențe trucate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5715_a_7040]
-
altul nu-i, Plecat din Miercurea-Ciuc Singur ca un pui de cuc Ca să prade băncile, Să golească sticlele, Să iubească damele, Și să prindă pucurile? Este Attila Ambrus, Care va veni acuși în chip de Whisky Tâlharul, Să vă-ndulcească amarul... Nu, nu așa sună Balada lui Whisky Tâlharul, (în original Ballad of the Whiskey Robber), ci așa cum a povestit-o Julian Rubinstein în romanul publicat de Little, Brown and Company în 2004. Legenda este contemporană și cu tâlc, a luat
Cum se ajunge erou de legendă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6174_a_7499]
-
ci mai degrabă să-l împovăreze, drept pentru care devine sarcastic, ca unul din acei bărbați care, deși bine intenționați, își dau seama că bunele intenții nu fac nici cât o ceapă degerată și atunci se îmbată și-și varsă amarul pe vecini, consoartă sau copii. Acestea fiind spuse, vă urăm călătorie plăcută și sperăm să reveniți. Cumva, știm c-o s-o faceți.
Călătorie în lumea lui Cheever by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5277_a_6602]
-
a început relația. A fost ceva foarte intens, își petreceau tot timpul împreună", este declarația prietenului lui Alex. Cei doi au format un cuplu în perioada 2008-2009, dar după ruperea relației Adele a suferit îngrozitor. A încercat să-și înece amarul în alcool și tocmai atunci a lovit-o inspirația. Au rezultat piesele de pe albumul "21", cel care i-a adus succesul și de pe care cele mai cunoscute piese sunt "Someone Like You", "Set Fire to the Rain" și "Rolling in
Vezi cine este bărbatul care a inspirat-o pe Adele la melodia "Someone like you" () [Corola-journal/Journalistic/67001_a_68326]
-
țară, iar Adrian Ălui Gheorghe, muncitor într-o uzina, nevoit a urma liceul "la seral". Mai în vîrstă cu două decenii decît acești importanți poeți optzeciști, autorul prezentelor rînduri se găsea și el în acei ani, fără voia lui, în Amarul Tîrg, în imposibilitatea de-a ocupă un serviciu ori măcar de-a domicilia mai la "centru". Poate că acest numitor comun i-a insuflat lui Aurel Dumitrașcu dorința de a-mi scrie. O însemnare a tînărului meu corespondent, într-o
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
de-a se adresa unei materialități suverane, în care efemerul clipei poate atinge delirul: Ne vom plimba-ntr-o brișcă dublă,/ Eu bun și gras, tu rea și suplă. // Și vom opri la mii de baruri,/ Tu bînd zaharuri, eu amaruri" ( Povestea unei mici plimbări Și-a unei mari dezvirginări!). Ori: Acum voi bea mastică. Poate Ile, / Cînd o să crească, mă va face: BOU! / Azi îi aduc un melc de zece kile / De ciocolată și i-l torn cadou" ( Acum voi
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
Mai mult, orice handicap care te pune în inferioritate e o condiție de binevenită alarmă, fiindcă te încarcă cu motivul unei răbufniri ambițioase. În cazul lui Gheorghe Grigurcu, handicapul s-a numit așezarea geografică: claustrat decenii la rând la Târgu-Jiu („Amarul Târg", cum îl numește cu cochetă tristețe), oraș a cărui platitudine culturală ar fi putut să-i fie fatală, criticul a reacționat pe măsură: s-a revoltat sub forma unei prodigioase activități gazetărești, de unde și prezența cvasi-ubicuitară în revistele din
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
trebui să își țină nepoții în brațe, acești bătrâni dintr-un sat de Vaslui plâng fără încetare. Cei cărora le-au dat viață pur și simplu i-au uitat, deși locuiesc doar la câțiva kilometri distanță. Bătrânii își trăiesc împreună amarul cu un singur gând în minte - că moartea le este mai aproape decât copiii. Le-au rămas doar fotografiile care le mai alină dorul. Durerea este și mai mare cu cât nu au bani din ce trăi. Vecinii îi mai
Strigăt disperat al unor bătrâni uitați de copiii lor: Moartea ne este mai aproape () [Corola-journal/Journalistic/44223_a_45548]
-
nu-i niciun om! - 10) oglindește reflecția finală a tragediei lui Sofocle cu privire la momentul când poate fi proclamată împlinirea unei existențe (Oricui așteptați-i și ziua din urmă/ a vieții. Și numai când omul trecutu-i-a pragul,/ Dar fără amaruri, atunci fericit socotiți-l). Nicolae Ionel este fidel modelului elin în liniile mari ale intrigii, ca și în detalii ale argumentării. În pofida asemănărilor evidente, există și deplasări de accente între opera antică și cea modernă. Un comentariu al corului din
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
alura unui mini-catalog al cărților cu faimă în cultura noastră a tuturor. Unii autori sunt citați prin stihuri notorii, dar cu schimbări în acord cu norma cărții. Din Mallarmus (numit ad hoc chiar așa, Mallarmus), autorul s-a oprit la „Amarul, vai, al cărnii și totu-a fost citit./ Să fugi, să fugi în larguri! Un albatros chircit/ Văzut-am după zboru-i din valuri în azur!” (Și tot așa, până la sfârșit). Din Rimbaud: „A brun (Un alb), I roșu, U blondpai
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
-i frămîntată din trupul tău - Maia?!// Te urca pe Himalaya, din dîmbul meu, Copou,/ Ce vîrf inaccesibil, Maia, sacerdotalul tău popou!” (7 distihuri cu iz etern despre Maia Morgenstern). „Bruma/ Se afișa cu Montezuma// Curierul/ Se afișa cu Julien Ospitalierul// Amarul/ Se afișa cu Samovarul// Dar tu,/ Vai/ Cu cine prin Copou teafiș ai, ai?!” (Cîntec suav). Și un text despre Nichita Stănescu: „Nu pretind a fi decît/ un neant de cuvinte/ care tace” (Autoportret). Cartea lui Constantin Ardeleanu e ca
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
Cu roșu ciorchine/ Scorușul s-a aprins./ Cădeau frunzele./ Eu mă născui ca în vis.// A dispută - sute/ De clopote-n azur./ Era sâmbăta lui/ Ioan Gură de Aur.// Mie și până astăzi/ Să ronțăi îmi vine/ Jarul din scoruș,/ Amarul ciorchine.” Faptul că în spiritualitatea rusă scorușul are o semnificație de simbol ancestral, emblematic, se relevă și într-un alt poem, laconic, al Marinei Țvetaeva: „Tăiau/ Scorușul/ Ager-temerar./ Scorușul/ Destin/ Amar./ Scorușul -/ Cu lăstari/ Ce încărunțesc.../ Scorușul!/ Destin/ Rusesc.” (1934
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
L a stabilit că artista s-a sinucis, părinții ei sunt de altă părere și nu vor să accepte că Mădălina Manole s-a sinucis. Ion Manole, dar și soția lui, Eugenia, își plâng durerea pierderii copilului și își îneacă amarul în lacrimi. De patru ani, ei suspină neîncetat și își petrec timpul făcând drumuri între casă și locul unde fata lor își doarme somnul de veci. "Azi îmi petrec ziua la cimitir, la mormântul Mădălinei, fetița mea iubită. Merg cu
Mădălina Manole, 14 iulie. 4 ani de la moartea celebrei Mădălina Manole by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35298_a_36623]
-
joc de mâini în care placida realitate - chemată, deci, pe numele mic - transcende în imposibile ipostaze. Un profet dezabuzat, cu țâșniri de juvență, un mag în nesigure raporturi cu divinitatea, păpușar de intermundii, pașnic pieton al universului, cu domiciliu în „Amarul târg” se dovedește a fi unic expert în mutația regnurilor. Cu toate că trupul este tandrețea unei așteptări, iar din cotidian eul culege majestuoasele resturi ale obișnuinței - sau tomai de aceea - mărturisitorul nu-și ascunde oboseala, inspirația însăși îi apare ca o
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
gloata” de pensionari, cum o văd cei cocoțați În fotolii, Întinde mâna pentru o jimblă sau un litru de ulei. Câtă umilință! Vorba lui Rdu Gyr, dintr-un vers al său scris În Închisoare, mereu actual: Adună române răbdare/ și-nneacă-ți amarul În silă!.../ Fă-ți rugă din lacrimi amare.../ și-ndură-i pe cei ce te-mpilă!... 3 „Satu Mare și Aiudul au avut pentru mine și o pată luminoasă. Atunci am făcut cunoștință cu poezia lui Radu Demetrescu Gyr. Nu-i
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
cea neacomodată cu legile ei, nu o dată aspre, iar eforturile poetei nu sunt decât pentru îndepărtare, pentru exil consimțit. Și pentru desprindere de o prezență niciodată numită, bănuită cu asupră de măsură, excizată elegant dintr-o viață căreia-i ajunge amarul ei: „Și moartea ta ce blând răni/ Răgazul meu până la moarte!// Însingurați și plumburii/ Ne-am îngropat în câte-o carte.// Cu-aceste șiruri fără vină/ Care te-alungă dintre vii// Te voi privi de pe colină/ Fără să vrei, fără
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
lumi părăsite de divinitate: un neam întreg înalță "străină rugăciune" "spre Dumnezeul rece-al morții". E fiorul unei profunde pătimiri sau cumplite ispășiri. Speranța există, totuși. Transcendența nu e goală. Eliberarea Ardealului e echivalată cu mântuirea. Codrul înfiorat, pătruns de "amarul cântării" (în poemul Dimineața) ar putea fi martorul izbăvirii: "Deschideți larg poarta, cărunților brazi,/ Să vie-mpăratul măririi,/ Să mângâie jalea nestinsului dor,/ Să-mpace durerile firii?" Un nou Mesia este așteptat, ca în Clăcașii, să fie "izbăvitor durerilor străbune
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]