247 matches
-
Albia minciunii se revarsă înspăimântată peste munții de flori Lovitura de grație o dă Adevărul divin Binele este acum Acasă Altfel mintea naște neprevăzutul care ucide În toate clipele încerc să salvez ultima secundă când am simțit iubirea și zborul amarnică mi-a fost apoi căderea regele cerului mi-a respins întrebarea insistentă Eviți cunoașterea de sine cu bună știință Ca să nu descoperi ce nu vrei să știi Ca să nu te doară umbrele ascunse de tine într-o clipă de adevăr
DACĂ M-AŞ ŞTI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341336_a_342665]
-
spre ei, Mica fiinta-n iarbă cade,ruga moartă către zei. Urlet sfâșiind pădurea,jalnic hohot de durere, Calau hâd salța securea,maica-i numai o părere. Doina tristă se aude,dintr-un fluier fermecat Cântă ciobănaș de munte,dor amarnic,ne-mpacat. Către stana se îndreaptă,far' de a ști că în acel crâng Intamplatu-sa o faptă,grozăvie pe pământ. Se opreste-nmarmurit lângă cele două ființe, Numai puiului-i sortit să mai afle suferințe. Îl ridica-ncetisor,slab,din piept
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
Și permanent vă amăgește cu adevăruri blestemate. Credință Lumea-n care viețuim, Ne face mereu să greșim, Din cauza năzuințelor deșarte, Care ne vor transforma-n stele inerte. Ceasornicul împărat nu doarme - Toiag ce ne îndrumă mereu De ispitele demonilor sunt amarnice, Care ne despart de comuniunea cu Dumnezeu Și ne vor readuce la credința păgână a lui Tezeu. Puterea satanică se mărește din veac în veac, Aducând semințiilor probleme aparent fară leac, Vor lovi tare evlavia mare a cugetului Și vor
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
veghe la hotare, să apere Țara lui Vodă-Ștefan. Întreagă de-a fi și la fel de mare, urmașilor de vorbire și de neam. Că pentru popor, nimic nu-i mai groaznic precum tunet din vestea de robire ce-aduce sorții unui trai amarnic, cu biruri și poveri de viețuire! Cu vitejie strămoșească-n cuget își conducea oștirea-n luptă dreaptă. Și înălța lăcaș creștin, de suflet, când bătălia era câștigată. Stau mărturie-n vreme să grăiască, lăcașuri de credință și cultură. Ecou să
COMEMORAREA SFÂNTULUI VOIEVOD ȘTEFAN CEL MARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343361_a_344690]
-
Vo shiureasa anklel avri, Pe iarbă cea înrourata Pe char e drosinali O tăinuita urmușoara Îk garadi patrinori Se vede... El în nerăbdare Dikhiol... Vo ande usharimaste Nu merge, ci, pot zice, zboară. Chi jeal, shai phenau, urel. Dar ce amarnica mirare! Tale șo rovani chuda! După movili se văd în zare Pala'l phurina dikhion ande tarpeste Că două umbre șopotind... Sar dui ushiala lokăs duma dindoi... El se oprește ascultând: Vo ashiavel-pe ashunindoi: Zamfira Zamfira Mă duc de-acum
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
lună... SINGURĂTATE Doar uită-te la tine, Privind tăcut la stele, Visând să te apropii De Ea, apoi de ele, Dar imima ți-e plină, De-un gând necruțător, Că vei rămâne veșnic Un singur călător... DORINȚĂ Simt focul cel amarnic trosnind în gândul meu Și mă gândesc într-una să-l sting nu-i așa greu, Să-mi potolesc simțirea cu minunate stele, Să îmi hrănesc uimirea cu una dintre ele. Să-mi amintesc mereu cum nopțile sunt grele, Când
DORINŢĂ (VERSURI) de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378945_a_380274]
-
când un trosnet ca de lemne frânte și-mpinse de-un vajnic tăvălug îmi spulberă tihna, gonind somnul. Ca femeie singură de vreme îndelungată, îmi aruncasem pe mine o flanea și ieșisem vitează în ușa odăiței să mă dumiresc. Dar amarnică-mi fusese dezlegarea! Năprasnic devenit pe neașteptate, Oltețul se repezea aprig și-nspumat, parcă viu în amenințarea ce-mi azvârlea în față! De spaimă, de zgomot, urechile-mi vuiau și, cred acum, îmi trimiteau semne că un adevărat potop se-
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
una gândim, alta zicem și cu totul alta facem ori săvârșim!... Suntem foarte puternic afectați, înșelați sau amăgiți de această cursă și capcană a duplicității, a dedublării care, din păcate, mai devreme sau mai târziu ne va duce la o amarnică dezamăgire, la necazuri și suferințe atât pentru noi înșine cât și pentru ceilalți frați ai noștri!... Constatăm faptul că acest păcat a cuprins pe foarte multă lume, indiferent de statutul social ori nivelul intelectual și că se bazează pe fundamentul
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
martie 2016. Femeia ca o icoană Toți poeții astăzi, slavă îți înalță: Fii, părinți, prieteni sufletu-ți răsfață, Pentru că durerea facerilor tale Ai turnat-o-n cântec de iubiri și jale. Căci, ce-ar fi pământul fără de femeie? Un pustiu amarnic, nici foc nici scânteie. Tu dai sens iubirii și cruntelor doruri, Idealul luptei de-a primi onoruri. Un zâmbet șăgalnic sau o mângâiere, Pentru omenire e-ntreaga avere. Din ele poți face o scumpă coroană Să fii prețuită ca sfântu-n
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
Citește mai mult Femeia ca o icoanăILIE MARINESCUToți poeții astăzi, slavă îți înalță:Fii, părinți, prieteni sufletu-ți răsfață,Pentru că durerea facerilor taleAi turnat-o-n cântec de iubiri și jale.Căci, ce-ar fi pământul fără de femeie? Un pustiu amarnic, nici foc nici scânteie.Tu dai sens iubirii și cruntelor doruri, Idealul luptei de-a primi onoruri.Un zâmbet șăgalnic sau o mângâiere,Pentru omenire e-ntreaga avere.Din ele poți face o scumpă coroanăSă fii prețuită ca sfântu-n icoană
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
mulți cetățeni aduși de cârmuitori la sapă de lemn...) Câteva cuvinte lămuritoare despre titlul ales, mai precis despre binomul credință-fericire. Doar în strânsă combinație, adică generos alimentată de credință, fericirea nu este o sisifică zbatere și autoamăgire umană, respectiv o amarnică și nestatornică iluzie, așa cum se prezintă toate nefericitele fericiri pe care bieții pragmatici caută să le edifice cu ajutorul bogățiilor exterioare pe șubredul fundament al neliniștii lăuntrice. Iar neliniștea, o știm cu toții, este consecința firească a credinței omului în orice altceva
CREDINŢA – VESTITOAREA ŞI FĂURITOAREA ADEVĂRATEI FERICIRI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381011_a_382340]
-
poruncă Răgazul să-l lase la urmă Să mâie la luptă... Și-a fost cea luptă, din noapte spre zi Zamolxe Străbunul cu Piatra cea Sacră Prăpăd că făcea în gloata păgână Care gemea-ntr-al morții suspin Și-n amarnică trudă... Toți Cei de Sus, preget nu dădură Și fiecare s-a luptat cu avânt și spor De la Mama Străbună. Vuiet cumplit, prăpăd pe măsură Piereau colonii, ca vântul pustiu Intr-o fugă nebună. Pierit-au ei... pierit-au cu toții
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
sorilor, pe rând, / Hrănit cu raza albastră diafan filtrată / Mister prin nebuloase fluturând. // Îmi sprijin iarăși tâmpla obosită / Pe esplanada grandioasă a amurgului solar, / Mă risipesc străin prin galaxia-nvârtejită / Restituit în univers ca praf stelar (Geneză). Solilocviile erosului pierdut O amarnică tristețe însoțește de multă vreme pașii poetului. Ea este generată de imposibila, dar mereu așteptata reîntâlnire cu sufletul pereche ( Eu știu, Toamna mult râvnită ): Parfumul tău îl mai adun din haine / Și-l port în podul palmei ca trofeu, / Mă
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
luată din brațele mamei, se deslușea prima izbândă spre viață: - Vedeți că n-am murit?! Eu trebuie să trăiesc și de mă vrea lumea și de nu mă vrea! Dar nevasta adormise numai ca să nu poată vedea chiar de acum amarnica părere de rău a omului ei. - Ai o fătuță sănătoasă... Nu te necăji, că vine el și fecior, că doară sunteți tineri încă! Și muierea ta a scăpat de la moarte! Nu-i cum zice ea! Omul a aruncat o privire
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
am stat, cuvântul să-i ascult, Din spusa ei simțeam venind mâhnirea. Știam că făr` năvalnicu-mi tumult, În piatră rece s-ar schimba simțirea. Am stat un ceas, o lună, sau toți anii, Încremenit de greaua rostuire Ca rob plecat amarnicei jelanii, Cerșind și împlorând o păsuire. Dar, n-a fost chip! Sentința era pusă. Am fost pe veci în gheață exilat. Străin de dor, cu inima răpusă, Indiferenței vrând să-i fiu soldat. Din când în când în noapte, în
NU MAI AM VOIE SĂ IUBESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372365_a_373694]
-
fericite. Pe aici se plimba, cam în fiecare seară, domnul profesor Cristian Mereanu, care, deși preda chimia la un colegiu din urbe, avea un suflet de poet. Exact acest suflet îi făcea acum figura compunând versuri în metru antic conținând amarnice reproșuri la adresa zeiței Fortuna, cea care, credea el, îl ocolise încă de la naștere. Probabil impresionată de dramatismul prozodic zeița a intervenit pentru a-i arăta că greșește... O mașină neagră de mărimea unui dric din perioada romantică a omenirii îl
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
rășină și de castană coaptă; pomii, acei imenși castani, de o parte și de alta a străzii, căpătaseră culori ruginii și, în valurile vântului, sunau trist ca niște tânguiri de ocarină. Cerul, de o culoare vânăt-închisă, fierbea de nori, prevestind amarnice ploi. Numai undeva, în depărtare, se auzea un pian, sunetele lui cădeau armonic peste liniștea serii, înviorând-o și umanizând-o. Coborâse zgribulit scările Universității și plecase spre proaspăta gazdă din Alsergrund. Fusese la Universitate să se înscrie, vizitase amfiteatrele
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
este foarte simplu de răspuns: a urmat „Dor de Bucovina”. Așa cum exprimă poetul, prozatorul, criticul literar, Emilian Marcu, „Cartea Dor de Bucovina încearcă, dar și reușește, să ne aducă în suflet tărâmul mult visat, tărâmul de legendă, dar și de amarnica și lungă suferință”. Este, dacă doriți, mai mult decât o carte de impresii, un album, un ghid, un jurnal de călătorie ori un roman-reportaj. „Este câte ceva din fiecare, atâta cât să ne cuprindă un dor fără de sațiu, dor care să
INTERVIU PENTRU CITITORII MEI DRAGI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346251_a_347580]
-
are acest nobil țel: de a te face să zâmbești, să te înseninezi, chiar să râzi. Chiar și de o oală spartă. Umorul spumos, revigorant, îi e necesar românului acum, mai mult ca oricând. El îl ajută să traverseze timpuri amarnice, războaie, criză, foamete, secetă, sărăcie lucie. Să ne amintim de bădița Creangă și de ale sale reflecții umoristice: „sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când mă știu, n-am fost niciodată”. Dar nu spune aceasta cu amar
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
mai mult, se va întări. Așa a fost să fie! Asta este povestea ori legenda satului Boiereni și a mănăstirii Rohița. Cât despre călugări nu se mai știu multe lucruri. Cert este că au plecat din acest ținut, cuprinși de amarnica supărare, blestemând omul fără de credință în Dumnezeu. Au plecat blestemând și lăsând în urma lor tot ce era mai rău - asupra satului, blestem. Urcând un deal, unul dintre ei, a ridicat privirea către cer și-a rostit: - Doamne, cel care ai
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
Albia minciunii se revarsă înspăimântată peste munții de flori Lovitura de grație o dă Adevărul divin Binele este acum Acasă Altfel mintea naște neprevăzutul care ucide În toate clipele încerc să salvez ultima secundă când am simțit iubirea și zborul amarnică mi-a fost apoi căderea regele cerului mi-a respins întrebarea insistentă Eviți cunoașterea de sine cu bună știință Ca să nu descoperi ce nu vrei să știi Ca să nu te doară umbrele ascunse de tine într-o clipă de adevăr
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
salcâmii ce ne amețeau în luna lui mai cu mirosul lor . Iar mai la deal, pe coasta aia bătută în raza de soare ne tăvăleam noi băieții prin iarbă grasă. De ce m-o fi prins pe mine istoria dincolo de Prut? Amarnica și blestemata fu ziua de vară în 940! Și amare ne fură toate zilele și zilișoarele vieții. Vai de suflet de român necăjit și înstrăinat! Ca niște puiuți pribegiți am ramas ... Ne mai îndulceam amaru cu graiul și cu cantul
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
Femeia că o icoană ILIE MARINESCU Toți poeții astăzi, slavă îți înaltă: Fii, părinți, prieteni sufletu-ți răsfăța, Pentru că durerea facerilor tale Ai turnat-o-n cântec de iubiri și jale. Căci, ce-ar fi pământul fără de femeie? Un pustiu amarnic, nici foc nici scânteie. Tu dai sens iubirii și cruntelor doruri, Idealul luptei de-a primi onoruri. Un zâmbet șăgalnic sau o mângâiere, Pentru omenire e-ntreaga avere. Din ele poți face o scumpă coroană Să fii prețuita că sfântu-n
FEMEIA CA O ICOANA (DE ZIUA FEMEII) de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378062_a_379391]
-
înainte până a ieșit din sat. A tras o înjurătură înfiorătoare, de au înlemnit țiganii. Mustăciosul, o tot bâlbâia: --Cred că poarta era albastră. Și, nu mai țin minte...Trebuia s-o luăm la dreapta. Întoarce! Abia a-ntors mașina suduind amarnic (fir-ați ai dracului de țigani tâmpiți!). Toți tăceau mâlc, cu ochii spre porțile gospodarilor, până când rotofeiul din spate exclamă: uite poarta verde, dar este pe dreapta! Mototolea opri mașina și-l dojeni pe rotofei: --Normal că e pe dreapta
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
A-mbătrânit și ea, sărăcuța, a făcut riduri în jurul buzelor. Are exact vârsta mea de acuma. Ești tovarășa mea de drum, însoțitoarea și călăuza neobosita. Mă duci de mână, pe brațe și de subțiori mă porți uneori. Îți merge numele de amarnica dar tu esti bucuria și mângâierea o continuă provocare la drum, la drumul din urmă. Ești glasul mut de la capătul firului, scrisoarea nescrisa dar recitita, umbră unei amintiri de sărut ești eu conjugat la diateza pasivă.... Singurătatea mă cere la
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]