6,796 matches
-
care am spus prea puține, un volum de citit și încă de explorat, cu o miză peste medie, gîndit și lucrat, care nu face compromisuri în niciun fel, cu atît mai puțin în numele poeziei, și care dă măsura maturității, a ambiției Andrei Rotaru de a scrie o carte deosebită, irepetabilă în felul ei.
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
unui mediu din ce în ce mai globalizat și globalizator, în care balanța dualismului identitate-alteritate e adesea amenințată de derapaje și dezechilibre mai mult sau mai puțin dirijate din umbră. Așa se face că, sub stindardul multiculturalității, s-au croit, la repezeală, din mărunte ambiții sau vanități provinciale, ample și promițătoare proiecte culturale, unele rămase în stadiu de... proiect, altele - materializate în evenimente ocazionale, festivist tematice, presărate cu discursuri găunoase, dacă nu cumva de-a dreptul agramate, și „soldate” cu focuri de artificii multicolore și
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
management al evenimentului cultural, menite a stârni energii creatoare autentice și a reconfigura interesul publicului, orientându-l către reconsiderarea virtuților actului cultural autentic. Ajuns la cea de a IX-a ediție, „Punți de lumină” este un astfel de proiect: profesionalismul, ambiția, rigoarea, exersate în timp și dublate de o îndelungată și prodigioasă experiență jurnalistică, au scos-o, definitiv, pe autoare din „banca debutanților”, atât în calitatea ei de promotor, cât și în aceea de manager de proiect. Evenimentul, la debutul căruia
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
a sosit vremea să intri în posesia unor sume pe care attii ți le încredințează ție, sub formă de dar, de sponsorizare, de împrumut sau moștenire. Carieră este marcată de multe probe de încercare, în care îți sunt testate rezistență, ambiția, răbdarea de a învăța lucruri noi. LEU Este un an incitant pentru tine, în care ești încercat intens. A sosit vremea să te așezi la casa ta, să faci copii, să îți asumi responsabilitățile de om căsătorit, norocul fiind de
Afla ce-ti rezerva astrele pentru anul ce tocmai a inceput Horoscop 2009 [Corola-blog/BlogPost/94403_a_95695]
-
or călătoria o zdrențuită amintire a vizibilului? Tot mai incert semnul descoperii, fără dreptul de a recunoaște amara disciplină a negativului! XXXI. (cadranul Ahaz) În strâmtoarea gropii vânătul sânge urcă spre fețele două și sabia ține de-o parte pierdutele ambiții - cranii strălucitoare; în puterile focului se-mprăștie uleiul, începe dezlegarea de pânzele umede, departe de anotimpurile faptei, unde fumegă nemăsurate vise și resturi poetice ale strălucitoarei tagme de cântăreți aflată-n plin galop. După sorbirea cu alte buze, dă limbii
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
întreprindere falimentară să încerci a cunoaște o așezare din automobil. O plimbare pe jos ar permite să descoperi că nu există două case la fel, chiar dacă din fuga mașinii seamănă; în fiecare fațadă, în fiecare grilaj se simt arta, căutarea, ambiția de a veni cu ceva nou, chiar dacă descoperi și destul prost-gust. Rugămintea mea însă de a renunța pentru vreo oră-două la mișcarea motorizată se izbește de riposta categorică a lui Enrique: "Nu se poate, nu e prevăzut de program." "Și
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
a dreptul privilegiată: "Era printre noi - își amintește colegul lui de liceu, Simion Stolnicu - încă un viitor publicist, copilărit pe malurile Senei, Eugen Ionescu, care, avînd un sens mai trăit al limbii franceze, intuia pe Lamartine și Musset, transplantînd în ambiția șsic! probabil ambianțaț clasei ceva din meleagurile depărtate unde el copilărise. Un caz rar printre noi, favorizat de o școală primară urmată complet în cetatea Luteției, vioi, clipind vertiginos pe ochii verzi spălăciți, sub turla unei frunți avîntate, nu ascundea
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
revoltați, dar și triști, ca niște copii abandonați ce erau, și mai presus de toate, de un egoism crunt. Pe la ieșirea din anii 80, și poate chiar mai-nainte, au lăsat și ei în urmă copii, mai degrabă împinși de ambiția multiplicării decât de-o datorie față de specie, țară și familie. Iar băieții optzeciștilor au semănat integral cu mamele - foarte emancipați și cu un dispreț definitiv față de sexul lor. Unul dintre acești băieți are chiar în clipa asta examen la istorie
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
de sine. Pe lângă directorimea de pe vremea lui Ceaușescu, pe lângă securiști și activiști, în PSD au intrat și oameni fericiți să câștige un ban nefăcând nimic. Adică profitând de mai vechile lor abilități de „guriști” în slujba oricărui stăpân. Astfel de ambiții limitate nu mai corespund fazei actuale a evoluției societății românești. Mulți dintre oamenii de aparat încep — cum spuneam — să-și pună întrebări privind uriașele diferențe sociale dintre ei și colegi cu nimic mai breji, dar care au ajuns, nu se
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
granit, dominau peisajul cu un firesc uluitor. Non-ideologici și lejeri în raport cu orice fel de doctrină, îmi păreau a fi cei mai buni reprezentanți ai unei lumi colosal de eficiente: lumea interesului personal, mai mărunt sau mai mare, în funcție de poziția și ambițiile personajului. E lumea celor pe care Cosmâncă îi beștelește cum îi vine la gură la ora opt dimineața și-i invită la o bere și-un mic la opt seara. E-o lume perfectă, în felul ei, o lume unde
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
ei. Interesează viziunea unui polonez în materie. I.K. - Se știe că Cioran a fost, în multe privințe, un contrast al lui Eliade. Ultimul era un nesătul de cunoaștere și cunoștințe științifice pe care le culegea pentru ele însele, savant cu ambiții de polihistor, un scriitor foarte fecund, plin de încredere în sensurile existențiale ale vieții și în măreția umană, dornic de onoruri și măguliri, profesor născut, nu făcut. Cioran, în schimb, era un pesimist incurabil și sceptic în legătură cu facultățile morale și
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
cu directorul, dar suspicios din fire, crede că acesta nu-l poate suferi. Portretul pe care i-l desenează, așa cum observă Cornelia Ștefănescu, e unul destul de negativ, spre deosebire de al multor colaboratori sau foști studenți. În 1937, îi apărea plin de ambiție și vanitos. În 1949, revine mai pe larg: „... inteligent și sofist, logic și puțin nebun...” „Cu calități mari, dar dominat de pofte care îi strivesc calitățile. Nu el a creat antisemitismul din ultimii ani?” Cu toate acestea, ca și colegii
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
așa cum suna recomandarea lui Călinescu) a ratat mai multe genuri literare pînă cînd s-a dedicat criticii și că începuturile sale în critica de întîmpinare stau mai degrabă sub semnul întîmplării decît al vocației: „Criticul actualității literare este însuflețit de ambiția de a vorbi primul despre noile cărți, de a da tonul aprecierilor, cu alte cuvinte de a selecta valorile din masa indistinctă a aparițiilor curente, de a miza riscant. Eu sunt destul de lent în reacții și de circumspect, mă feresc
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
și să dormi într-un pat cald. Ce gânduri ai de fapt? - Vreau să scap pentru totdeauna din infecția asta uriașă. - Doamne-Dumnezeule, pe vaporul cu care am venit în Europa nu mi-ar fi trecut nici o clipă prin minte că ambițiile mele neroade vor aduce pe cineva într-o asemenea stare. - Betty, nu e vina ta. - Dar a cui? - Oh, toate laolaltă sunt de vină. Evreii din Polonia nu mai au scăpare. Când am spus asta la Clubul scriitorilor, m-au
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
ei de expresie și de creație, hotărât nu avem.ș...ț Reîntoarcerea la Haralamb Lecca este de-a dreptul simbolică. E un act definitoriu. El arată precis vârsta la care se găsește astăzi literatura noastră dramatică, spiritul ei, exigențele ei, ambițiile ei de gândire, de sensibilitate, de bogăție psihologică. Când în poezie punctul culminant este Arghezi, când în epică este Rebreanu, în teatru punctul limită este Haralamb Lecca”. Nu numai că nu apar nume noi în teatrul românesc, dar nici dramaturgii
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
tramei povestirilor, cât și în scriitură. Poveștile sunt atât de... clasice, încât pot fi luate drept banale și schematice, previzibile chiar de la un punct încolo. Multora le lipsește, până la urmă, exact aura unei mărci personale sau măcar puțin mai multă ambiție în a încerca ceva mai mult. Cornel Mihai Ungureanu scrie corect, dar prea alb, nerecognoscibil, fără pretenții stilistice nici atunci când încearcă un surplus de lirism. Dintre povestirile acestui volum, aș remarca proza Câinele care, prin bizarul ei, face cumva notă
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
cuvânt (poate prea dur) bătrânicios și, dacă nu neapărat plictisitor, prea puțin antrenant. Dacă unii prozatori tineri experimentează cu acribie dintr-un prea mare orgoliu creator și/sau teribilism specific vârstei, iată că alții sunt prea transparenți și lipsiți de ambițiile meșteșugului stilistic și al unor mărci personale. Pentru a mai colora narațiunea, personajele au deseori reverii, numai că prea des (date fiind convențiile acestui tip de narațiune) și acestea destul de șterse. Iar prin straniul arhaic, în genul lui Eliade, de
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
bunul simț care îi caracterizează gîndirea și judecățile critice. Profesionist desăvîrșit, Nicolae Manolescu și-a ținut cronica literară vreme de treizeci și doi de ani, săptămînă de săptămînă, cu sentimentul omului care își respectă un contract, nu mînat de cine știe ce ambiție sau de vanitatea de a intra în istorie prin stabilirea unor recorduri imposibil de egalat. Explicația este una cît se poate de telurică, ușor de înțeles din perspectivă strict umană. Nicolae Manolescu își amintește și el de perioada idilică de la
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
buni. Și nu oricum. Matur împrospătat, în formă, disponibil la relecturi și reinterpretări pe texte grele, cu miză, cu gustul provocator al teatrului pe cerul gurii. Un spectacol care anunța spiritul unei trupe noi, încărcată de o energie specială, de ambiții constructive, coagulată și susținută pînă în pînzele albe de directorul ei, Mihai Constantin Ranin. Și, nu în ultimul rînd, mă preocupa “recidiva” lui Oniga, relația lui cu trupa aceasta tînără, deschisă, maleabilă. Este aproape ireal să vezi tineri actori relaxați
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
de tip aventuros, polițist și rocambolesc (și alte concesii făcute rețetelor postmoderne) asigură rezistența romanului, ci protagonistul în jurul căruia se țese rhizoma narativă, captivant, de la intrarea în scenă până la răpirea aceluia de către seniorii terorii islamice, spre care își extinsese maladiva ambiție de putere. Fapt e că Grig Plagamat, după lovitura de palat din Marconia, părăsise craterul din Șipote (toposul din Batalioane...), luându-l cu sine nu numai pe vistiernicul Codru Furgoteiu, ci și comoara șipotenilor, convertită ulterior în dolari. întreprinzător, el
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
nu e reductibil la o idee, și acesta e defectul principal al filmului. Totuși, îl apreciez mai mult ca eșec decât aș aprecia In vino veritas ca reușită. Chiar când cinematografia și mizanscena trag în direcții diferite, măcar vezi o ambiție în acest lungmetraj, ambiție care e complet absentă în filmul discutat anterior. Dintre producțiile aflate pe ecrane, Nu te mișca e cu siguranță cel mai complex. Nu doar pentru că e cel mai intertextual: regizorul îți face cu ochiul non-stop în
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
o idee, și acesta e defectul principal al filmului. Totuși, îl apreciez mai mult ca eșec decât aș aprecia In vino veritas ca reușită. Chiar când cinematografia și mizanscena trag în direcții diferite, măcar vezi o ambiție în acest lungmetraj, ambiție care e complet absentă în filmul discutat anterior. Dintre producțiile aflate pe ecrane, Nu te mișca e cu siguranță cel mai complex. Nu doar pentru că e cel mai intertextual: regizorul îți face cu ochiul non-stop în direcția neorealismului italian, inclusiv
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
nu mai corespunde de o bună bucată de vreme imaginii Humanitas. Editura condusă de Gabriel Liiceanu e exigentă, ceea ce este cu totul altceva. Exigentă fiind, ea nu respinge texte din plăcerea de a călca în picioare un vis sau o ambiție, ci doar fiindcă este de datoria ei să amendeze corigențele axiologice. În ce privește afirmația domnului Breban potrivit căreia Polirom sprijină ceea ce Humanitas neglijează, adică literatura română contemporană, cred că se impun câteva clarificări. În primul rând, chiar dacă Monica Lovinescu și Virgil
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
Mihai Zamfir, Fetița, este, așa cum anunțase programatic autorul, o rescriere a romanului lui Nabokov, Lolita. Mult mai în spiritul recomandării reputatului profesor bucureștean mi se pare a fi recentul roman al lui Stelian }urlea, Relatare despre Harap Alb. Este drept, ambițiile lui Stelian }urlea au fost sensibil mai modeste (el nu și-a propus să rescrie - adaptînd-o gustului cititorului de azi - o capodoperă a literaturii universale, ci un basm de Ion Creangă, dar poate chiar de aceea, rezultatele sînt mai vizibile
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
mai Ťdășteptť decît cartea sa", scrie undeva Marian Drăghici. Aș reproșa, totuși, prezența, din Lunetistul, a tematicii "sforilor istoriei": nu mi se pare o miză estetică de exploatat. Dar Marian Drăghici o abandonează repede, după ce-și va fi satisfăcut ambiția poemului total. Incitante devin însă începînd de acum intertextualitățile tot mai frecvente, autoglosele, metalepsele, semne ale unei schimbări de perspectivă asupra sinelui. Dar ludicul și autoironia de care poetul dă dovadă în ultimele poeme, cele din Addenda - tot mai puțin
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]