529 matches
- 
  
  de sine, cu care știa să se ridice cu ușurință peste oricare impas ivit. La ananghie, dânsa absolut niciodată nu-și ridica, fără nădejde și vlăguită de energie, întrebarea: „Și, oare, ce am să mă fac acum?”, ci mereu se ambiționa neobosit în sinea ei, zicându-și: „Nimic nu-i de nedescâlcit pe lume. Trebuie să le dau eu cumva de capăt. La muncă!” Lucra mult, dar, totodată, era și o femeie mondenă, informată și bine pusă la punct cu cele mai multe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
 - 
  
  tot felul de narcotice. Iar Șerban cunoștea și el acest zvon foarte bine, dar, până acum, nu îndrăznise să-l mai spună la nimeni altcineva. „Am să verific eu, pe pielea mea, dacă-i așa sau nu-i așa!”, se ambiționă el. Așa încât, nici nu mai vru s-aștepte, navea deloc rost. Prin urmare, către prânz, băiatul se strecură abil, cu pași ușori și ageri, pe ascuns, pe ocolite, în locul din casă, unde știa el că se află o sumă apreciabilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
 - 
  
  Jujik, Ucraina), altul polo nez (Etcetera - repetitiv, previzibil după cinci minute, În ca re fiecare păpușă era mînuită-n fel și chip de trei artiste, apoi...brrr!!!, ucisă !) și-n fine, cel mai deranjant, un repre zentant al Ciprului care se ambiționa să mînuiască singur, cîte trei siluete mari, deodată - efortul ducînd la un dile tantism greu de egalat. Am Întrebat-o pe una dintre or ganizatoare cum se explică prezența unor spectacole mo deste la un așa de mare festival : mi-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
 - 
  
  să i se fi Întins o cursă. Manierele extravagante ale lui Pablo, dezinvoltura lui un pic forțată, aparenta candoare cu care se livra situațiilor celor mai hazardate aveau o cheie, ascundeau desigur o enigmă, pe care maiorul s-ar fi ambiționat altădată să o dezlege. Acum Însă nu-l mai interesa decît ca toată povestea să se termine cît mai repede. Poate că deja se terminase - dar avea să constate asta abia cînd va ajunge acasă. Își imagina cu neplăcere deranjul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
 - 
  
  undeva că foștii securiști refugiați pe insula Roland puneau la cale dispariția de pe hartă a României, nu prin război civil sau Împărțirea ei Între marile puteri, ci prin implozie. Numai că, În loc să explice În ce ar consta această implozie, se ambiționă să-mi povestească cum avea de gînd să scrie romanul, ce idei Îi mai veniseră, cum va repartiza personajele În economia narațiunii - și deveni repede plictisitor. Așa că m-am văzut nevoit să-l Întrerup. Stai puțin, Bazil. Ce Înțelegi tu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
 - 
  
  cursa rapidă pleacă peste o oră. Andrei, strigă el șoferului tragi cursa la peronul unu, pleacă altcineva spre Iași, s-au vîndut deja bilete. Șoferul bombăne ceva, nemulțumit că dă mașina pe mîna altuia. Aproape înghețată la picioare, studenta se ambiționează să rămînă în apropierea cursei, plimbîndu-se cîte trei pași într-o parte și-n alta, așteptînd. Mihai traversează în grabă curtea autogării, să poată veni direct la burta cursei rapide, cu obloanele închise la loc. Nea Andrei, strigă el șoferului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
 - 
  
  cei doi tineri ar fi durat, ori Sidonia era foarte grăbită să-l instaleze pe Ovidiu în noua locuință și, imediat după aceea să-i reamintească de examenele din iarnă, să-l pistoneze pe el și pe Carmina, să-i ambiționeze. Își dădea seama că ar fi fost suficient ca unul dintre ei să dea semnalul, ca indirect, în virtutea inerției să-l urmeze și celălalt și credea ea că mai receptivă în această privință era Carmina chiar dacă manifesta o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
 - 
  
  vestimentație, la poză. Diminețile de toamnă sunt foarte friguroase și s-ar putea ca nimic acolo, pe malul lacului, să nu egaleze dulceața somnului tău de la acea oră. Și atunci care ar mai fi gustul deplasării? Trebuie să încerc, se ambiționă ea. Trebuie? Întrebă el și-și tamponă buzele cu șervetul și ceva din tonul lui spunea că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Fana se înroși și se sprijini de speteaza înaltă. I se părea că Dimitrie și Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
 - 
  
  era faptul că, tot mergând spre Dumnezeu, pe partea dreaptă a Infinitului se află un mic Univers, plictisit că există, pentru că în toată pustietatea aceea pipernicită, în pomișorul cu crăci uscate ale timpului și aceasta nimeni nu o știe se ambiționa să existe un mic glob de lut, cu o luminiță interioară, care-i menținea suflul vieții, cu o îndărătnicie pe care nici ea nu și-o pricepea. Acolo spun Vocile ar fi locul de naștere a toată șleahta de rubedenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
 - 
  
  consecvență, care nouă, cititorilor, nu ne lasă nici o șansă! Autoarea, o tânără frumoasă, Roxana Gabriela Braniște, ne zâmbește mefistofelic din fotografia de pe ultima copertă, cu aerul că ne-a făcut-o. Adevărul e că ne-a făcut-o. Dacă ne ambiționăm să parcurgem cartea cu atenție de la prima la ultima pagină, ne trezim la sfârșit vlăguiți și cu părul alb, ca după ani mulți de temniță. Roxana Gabriela Braniște îl imită fără grație pe Ion Barbu, preluând unele sugestii și din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
 - 
  
  Sună a filozofie. Dar este, aproape în întregime, ininteligibil. În mod special, cea mai recentă carte a Elenei Radu, Azi, vom trece Rubiconul (Rafet, București, 2007), referitoare (probabil) la implicațiile integrării României în Uniunea Europeană, reprezintă un imens galimatias. Cine se ambiționează să o citească de la prima la ultima pagină riscă să se zăpăcească și să rătăcească apoi pe străzi în căutarea unor oameni care se exprimă firesc. Sau să se molipsească el însuși de incoerență și să o sperie pe vânzătoarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
 - 
  
  în legătură cu poetul. Autorul ar fi dat dovadă de înțelepciune dacă s-ar fi mulțumit cu statutul de secretar postum al lui Eminescu, remarcându-se prin conștiinciozitate și rigoare într-o țară a surâzătoarei superficialități. Iată însă că el s-a ambiționat să și filozofeze pe marginea biografiei și a operei eminesciene, postură pentru care nu are însușirile necesare. Așa a ajuns în situația de a repeta, cu emfază stilistică, o serie de locuri comune. Simularea naivitAtii Teodor Sărăcuț-Comănescu se numără printre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
 - 
  
  cuțitul. De ce spui asta? — Păi mama-ta e cu fabrica de pâine, tu ești cu cuțitul la porcăreață și la celelalte. Nu am dreptate? — Cât s-a mai necăjit și mamă-mea din cauza mea, că de aceea m-am și ambiționat să arăt că dacă vreau să fac ceva, pot să fac. Acuma este și ea mulțumită. —Cum să nu fie când îi geme frigiderul și congelatorul de cărneturi. Ce să fac, eram și eu prost pe atunci. Bine că recunoști
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
 - 
  
  de sine, cu care știa să se ridice cu ușurință peste oricare impas ivit. La ananghie, dânsa absolut niciodată nu-și ridica, fără nădejde și vlăguită de energie, întrebarea: „Și, oare, ce am să mă fac acum?”, ci mereu se ambiționa neobosit în sinea ei, zicându-și: „Nimic nu-i de nedescâlcit pe lume. Trebuie să le dau eu cumva de capăt. La muncă!” Lucra mult, dar, totodată, era și o femeie mondenă, informată și bine pusă la punct cu cele mai multe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
 - 
  
  narcotice. Iar Șerban cunoștea și el acest zvon foarte bine, 164 Rareș Tiron dar, până acum, nu îndrăznise să-l mai spună la nimeni altcineva. „Am să verific eu, pe pielea mea, dacă-i așa sau nu-i așa!”, se ambiționă el. Așa încât, nici nu mai vru s-aștepte, navea deloc rost. Prin urmare, către prânz, băiatul se strecură abil, cu pași ușori și ageri, pe ascuns, pe ocolite, în locul din casă, unde știa el că se află o sumă apreciabilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
 - 
  
  din astfel de demersuri ale unor pionieri, cu un simț aparte al binelui comun și al unei veritabile filantropii. În mișcarea sindicatelor agricultorilor și ale salariaților din alte ramuri, de asemenea în mișcarea cooperatistă, s-au dezvoltat nume-roase organisme ce ambiționează să ofere servicii aderenților, care au o participare directă la gestiunea fondurilor. Odată cu trecerea timpului și cu creșterea numărului unor astfel de efective, devine tot mai greu să faci diferența între calitatea de client și cea de acționar al unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
 - 
  
  poate merge cu un vehicul a cărui forță n-o cunoștea. Mai mult, nu știa nici ce marfă căra în remorcă. Mosquitoes nu e nici narațiune realistă, nici eseu, nici roman de analiză psihologică sau de moravuri - deși probabil că ambiționează să fie câte ceva din toate acestea. Și totuși, cartea se citește cu interes. Nu-ți vine să crezi că, în pagina următoare, nu vei găsi fraza memorabilă sau scena seducătoare la care visează fiecare cititor. În felul ei, ea poate
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6751_a_8076]
 - 
  
  pe care un sportiv o câștigă pentru această țată, informează sport.ro. Înainte de Olimpiadă, tânărul și-a făcut singur o medalie din piatră și s-a pozat cu aceasta în fața casei sale. Acesta a fost un mod de a se ambiționa și mai mult și de a le demonstra celorlalți că nimic nu este imposibil dacă îți dorești cu adevărat. În acest moment, au mai rămas 79 de țări care nu au câștigat nicio medalie la Olimpiadă.
Prima medalie la JO din istoria Guatemalei by Cernamoriț Ana () [Corola-journal/Journalistic/75701_a_77026]
 - 
  
  meciurilor care le oferă un o medie de 628 milioane de euro în următorii patru ani, cu 52% mai mult decât contractul anterior. „În nicio țară din lume nu se termină atât de des biletele la meciuri. Acest lucru îi ambiționează pe jucători să evolueze cât mai bine și există multă emoție pentru public”, a declarat Holger Badstuber pentru site-ul Bundesliga. Bayern Munchen, echipa germană cu cele mai multe trofee în vitrină, trebuie să recupereze terenul pierdut anul trecut în fața celor de la
A început Bundesliga. Vezi recordurile ediţiei () [Corola-journal/Journalistic/75601_a_76926]
 - 
  
  a putut apropia vreodată de dânsul." Drumul drept nu l-a dus, se-nțelege, la desfătări pământești: „Mai târziu a fost numit director la Departamentul Credinței, pe când moșiile mănăstirilor închinate și neînchinate se arendau cum da Domnul, post important și ambiționat de toți acei cari căuta să facă averi mari. El, care l-a ocupat atâți ani, a ieșit de acolo sărac precum intrase." Ar fi putut avea, măcar, consolarea contemplării unor idealuri împlinite, dar nici asta nu i s-a
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
 - 
  
  știam ce avea, firește. Pe cînd Vartic ne lăsa să ne certăm - probabil aiurea - două ore și-n ultimele cinci minute ne spunea el ce-ar fi trebuit să facem și cum să interpretăm. Totdeauna era o surpriză, ceea ce ne ambiționa să-l „anticipăm” cumva. N-am reușit niciodată, pentru că Vartic era (și încă tot este!) mult mai inteligent și mai subtil decît se poate admite. Am avut norocul să facem cu Mircea Zaciu și seminariile de interbelică, nu doar cursul
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
 - 
  
  începe să-și întrezărească finalitatea. Doar că, imediat după colț, mai răsare-o finalitate/.../ Odă, așadar, nu este aceea pe care-a scris-o Schiller,/ ci-aceea pe care-ar fi scris-o Lichtenberg." (pag. 73) Caius Dobrescu în schimb, se ambiționează să mai zică ceva. și încă ceva. și încă și încă. Nu același lucru cu alte cuvinte, desigur. Ci lucruri diferite cu vorbe asemănătoare. Ceea ce, fără să fie nociv, e totuși excesiv. Când devine conștient de risc, schimbă palierul (odată cu
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
 - 
  
  motoul părții a treia, extras dintr-un manifest aparținându- i lui Ionuț Chiva. Merg mai departe și afirm că, de fapt, autorul acestui roman e funciarmente un pudic. Refuză pornografia, atâta vreme cât pornografie înseamnă, în literatură, tot arsenalul de tehnici ce ambiționează la eficiență imediată: melodrama, victimizarea, mania persecuției, soluțiile de-a gata, clișeul. Când greșește, Un Cristian greșește în virtutea propriilor convingeri. O face ca un încăpățânat, nu ca un yes man. Pasta prea groasă a ironiei, periculos de apropiată de pamflet
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
 - 
  
  de sugestia unei cât de mici efervescențe. Iată cum aventura unei vieți se derulează cu încetinitorul. Dacă Vasile Baghiu a pariat pe anxietate, atunci i-a reușit. Fără a transmite pretenții existențialiste ori grimase filosofarde, romanul Planuri de viață se ambiționează să răspundă la una dintre întrebările neliniștitoare ale literaturii: de unde acel ceva care îndeamnă la călătorii fără scop? Răspunsul poate fi neliniștea artistului, împreună cu obligația reușitei pe care numai străinătatea o imprimă, de vreme ce acasă, prin integrare firească, nu invită la
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
 - 
  
  din acea perioadă, Nichita Stănescu, Doinaș, Negoițescu, Marin Preda, nu acceptam să împart valorile artei după criterii politice. Sau după biografie. Oricât ar fi fost ele de „convingătoare” și, pentru moment, stimulative, unora. În artă și litere sunt valori care ambiționează să reziste pe termen lung și pentru că, aplicând rigorile, extrem de permisive, ale genurilor și speciilor, vorbesc nu și în ultimul rând de omul etern. Sub specie aeternitatis, cum spuneau înaintașii noștri. Fără să-l uite, se înțelege, pe cel de
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]