735 matches
-
nu fi condamnat că fac din Macedonski un alter ego al lui Eminescu, în încercarea mea de a-i apropia, subliniez faptul că atât la Eminescu cât și la autorul "Nopților" observăm că timpul, pe bună dreptate, are o natură ambivalentă, o conformație duală. Există variațiuni ale timpului, specii temporale, reflexe cronologice distincte care nu contenesc să fascineze. Se poate vorbi despre un timp cosmic (vital, cum îl numește Rosa del Conte) ale cărui constante ar fi eternitatea și imuabilitatea, și
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
atinge scopul, ar trece si peste cadavre. Lapid a caracterizat-o astfel pe Nira: „Ea vrea să schimbe o lume care a luat-o razna. Este o teroristă a poeziei, o jihadistă a poeziei". Spectatorul este pus într-o poziție ambivalentă. Vedem lumea prin ochii femeii țintiți asupra unor segmente înguste din lumea ei, camera face zoom asupra cefei groase a bărbatului ei, asupra feței transpirate a unui tânăr soldat, asupra creștetului fiicei ei, asupra feței fragede a lui Yoav. Îi
HA GANENET ��' UN FILM DESPRE O JIHADISTĂ A POEZIEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362856_a_364185]
-
al Învierii - deținuții participă, trăiesc, împărtășesc moartea lui Hristos și sunt conștienți că El se răstignește, suferă cu ei în celulă (pentru ilustrarea acestei idei este cât se poate de elocvent poemul lui Radu Gyr, „As-noapte, Iisus...”); celula este descrisă ambivalent: ea blochează accesul la lumea „de deasupra”, a vieții în comuniunea familiei, a prietenilor, dar în același timp este chilie, locul în care deținutul este numai cu Dumnezeu, spațiul celei mai grăitoare tăceri (vezi rolul tăcerii în toată literatura patristică
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Inefabil și diafan, ca un desen transparent, însă de o ironie subtilă, volumul „ Aparent “ al poetei Dacina Dan, premiată la Festivalul Național de Poezie „ George Coșbuc “, ediția a XIII-a, se impune cu naturalețea talentului. Ambivalenta real - imaginar, ideea reflexivității pierdute, imaginea deschisă și totuși, înșelătoare, a lumii, natura perisabila a ființei umane care și-a pierdut accesul la tot ce înseamnă etern, guvernează întregul volum. De asemenea, tot ce e simbol consacrat, se transformă în
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
pâinea și orice alt aliment se transformă în sânge omenesc. În Euharistie se întâmplă contrariul, fiindcă însăși pâinea vieții mișcă pe cele ce se hrănește și-l schimbă, transformându-l în ea însăși”. Lucrarea Domnului Iisus Hristos în Euharistie este ambivalentă sau dublă: pe de o parte, El se prelungește în lume, dar pe de altă parte, El asumă lumea. Iisus Hristos se extinde adunând lumea în trupul Său pentru a o transfigura. Biserica nu constituie o realitate statică. Ea reprezintă
PARINTELE GHEORGHE ISPAS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367334_a_368663]
-
dar și a canalizat gustul cititorilor, privind valoarea poeziei criticate. Dacă poezie este fructul eului poetului, lucrarea criticului este „parazitul” acestui produs. În concluzie, o critică a poeziei mai tangențială de obiectul/subiectul său trebuie-după părerea mea-să înglobeze această „construcție” ambivalentă în contextul că tot ce-i mondializat în capul poetului ține de ordinea naturii lui și se caracterizează prin trăiri intense și spontane, și că ce trebuie să respecte o normă, ea aparține poeziei și prezintă caracteristicile relativului, ale particularului
CRITICUL DE POEZIE UN PARAZIT AL SENTIMENTULUI UMAN? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366958_a_368287]
-
situație negativă: Tatăl nostru Carele ești în ceruri... Să mă gândesc, în parte, cât de împlinit trebuie să fi fost Omar între demonstațiile științifice și cupa de vin - atât cât putea salva dintr-o clipă petrecută pentru prezent, în contextul cunoșterii ambivalente. Alegerea, aceea pe care o facem conștienți, are, cu siguranță, valoare în sine, nepunând la socoteala efectul. Viața, așa de nesuferită cum pare, are înțelesul său. În cazul de față, cunoașterea venea de la sine, în singurătatea izvorului de munte. Viața
ANESTEZIA LUI OMAR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367084_a_368413]
-
Dumnezeu și biserica. Ea istorisește: Când am ajuns la vârsta adolescenței și eram în căutare de răspunsuri, de prietenii, de “fericire”, mi-am îndreptat atenția și spre ofertele care veneau din lume. în același timp căutările mele după sens erau ambivalente, fiind îndreptate atât înspre lume cât și înspre Dumnezeu. Frecventam în continuare biserică, dar nu aveam o relație personală cu Dumnezeu și pe deasupra încercăm să îmi umplu golul din inimă cu surogate oferite de lume. Problema era că nu mă
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364735_a_366064]
-
lumii, fiind promotorul vieții, cel care creează timpul, face să se rotească astrele, constituind fară îndoială o divinitate cosmografică și geografică unde el se încolăcește in jurul oceanelor primordiale care la rândul lor înlănțuiesc pătratul pământului. Ca și Janus, zeul ambivalent cu două fețe, Cioran se desparte în două, o parte rămânâd însingurată și rebelă, alta comunicativă și domestică, devenind odată cu trecerea timpului „zeul” tranzițiilor și schimbărilor, marcând evoluția trecutului spre viitor, de la o viziune la alta, de la o stare la
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
a devenit oarbă și ratată” . Această stare a influențat și activitatea omului. Astfel, munca devine acum un element a ceea ce Părinții Bisericii au numit „hainele de piele” - cea de-a doua bază existențială a omului de după creație - având un caracter ambivalent: pe de o parte, o stare de chin, ca urmare a căderii în păcat, iar pe de altă parte, o șansă dată de Dumnezeu pentru ca omul să-și poată împlini sensul existenței sale. Primul aspect se referă la munca chinuitoare
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
economice ale micilor întreprinzători 4. reuniune anuală Diaspora 5. punerea în acord a realității din România cu Diaspora 6. facilități pentru românii care se întorc - scutirea de taxe pentru întreprinderile celor care se întorc Așadar, relația România-Diaspora are un specific ambivalent întrucât măsurile/inițiativele sunt atât în beneficiul românilor din țară, cât și al celor din afara granițelor. George ROCA: Cum vedeți modalitatea de promovare a personalităților și a valorilor românești în afara perimetrului național? Sen. Cristian DAVID: Rolul cel mai important îl
INTERVIU CU DL. SENATOR CRISTIAN DAVID – INIŢIATORUL CONCURSULUI „ROMÂNIA MEA” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364800_a_366129]
-
din suflete pentru a intra sau a fi târâtă în politică, în geopolitica și în războaie? Consilierul academic (în Germania) Viorel Roman poate încerca o satisfacție amară: religia devine protagonist tot mai activ al dinamicii mondiale. Dar, vai, în chip ambivalent - și că forță a binelui, și că sămânța a discriminărilor și violenței, însă, mai tragic, că victima a convulsiilor din viața internațională. Când emitea celebra butada despre secolul XXI, că va fi unul religios sau nu va mai fi deloc
VIOREL ROMAN, AUTORUL CARE NU ARE CU CINE POLEMIZA de CORNELIU VLAD în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346653_a_347982]
-
dificilul rol de personaj al discursului liric: Voi m-ați eliberat de-atâtea ori/Eu mă trezesc mai înglodat în datorii/Că tot mă-ntreb pe cine-o fi/Pus destinul,să mai tragă niscai sfori?(Ardeau în jungle).Caracterul ambivalent al poeziilor,de spectacol și premoniție,de ironie,luciditate și vigilență,dă versurilor o notă puternică de avertizare față cu realul:Cronici și letopisețe/panoplia cu sâneșe/ Și pumnalele de sânge/Peste care timplul plânge(Cronici și letopisețe). Libertatea,autenticitatea
ION UNTARU- FLOARE DE LOTUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351106_a_352435]
-
există credințe potrivit cărora Universul s-ar fi născut din oul primordial, întrupat dintr-o mare nesfârșită, purtătoare a germenilor vieții. China vorbește despre oul cosmic, care se dezmembrează creând lumea. „Oul dogmatic” al lui Ion Barbu prezintă oul ca ambivalent, "palat de nuntă și cavou", închide în substanța sa începutul și sfârșitul, viața și moartea, fiind sediu deopotrivă al creației și al distrugerii, al increatului, ce conservă in nuce dimensiunile temporale și spațiale ale lumii, și al nunții, care începe
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
savantului este una foarte mare. În această perspectivă este important ca știința să fie făcută cu conștiință. Edgar Morin scria: „Trebuie să știm că știința și rațiunea nu au misiunea providențială de a opera mântuirea umanității, dar ele au puteri ambivalente în ceea ce privește viitorul umanității. Noi am ajuns astăzi în epoca big științei, a tehnoștiinței care a dezvoltat puteri titanice. Există de acum o interacțiune între cercetare și putere. Mai mulți savanți cred că pot evita problemele puse de această situație sau
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354840_a_356169]
-
mulți savanți cred că pot evita problemele puse de această situație sau ipostază, gândind că există o disjuncție între știință, pe de o parte și tehnică și politică, pe de altă parte. Acești savanți spun - știința este bună; tehnica este ambivalentă ca limbajul lui Esop; politica este rea și dezvoltările rele ale științei se datorează politicii. - O asemenea viziune nu doar că ignoră interacțiunea precizată anterior, dar și faptul că savanții sunt actori în domeniul politicilor militare și ale Statului. Astfel
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354840_a_356169]
-
ascunzându-l vederii. Lumina înțelegerii este extrasă din contrariul ei, deși farmecul baroc al universului imaginar e dat, nu de pozitivul epifaniei, ca în poezia incarnaționistă, ci de implozia, de infinita scindare interioară sau punere în abis a unei imagini ambivalente. Umbra lucidă alătură întunericul unei lumini divizate (lux + idus, de la iduare, a diviza). Ființa ce se desprinde din haos, sau materia ce parvine la conștiință pot fi corelative simbolice ale acestei metafore distribuite metonimic în cuprinsul unui volum de patruzeci
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
Doar pentru noi). Și mai e ceva. Există în orizontul mito-poetic de totdeauna credința că dra¬gostea se instalează prin îmbrățișarea unui copac, mesteacăn sau măr; axis mundi pentru șamanii din vechime, copacul e asociat cu Luna și Soarele, simbol ambivalent, masculin și feminin, în același timp; alegorie a primăverii și feminității, mărul (și mesteacănul) reprezin¬tă arborele tutelar al vieții și regenerării ființei: cu îmbrățișa¬rea lui poate începe noua viață: "țin păsări în mînă/ Cum țin și/ Amurgul de
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
conștientă, inconștiență și subconștientă. O lume a visului conectată cu o viziune creativă de o mare originalitate. La el, procesul creativ se bazează pe simboluri și metafore, pe echilibrul dintre contrarii, acesta fiind în esență condiția progresului. Analogiile și aspectele ambivalente servesc cu prisosință imaginației și limbajului pictural. Emblematica folosită de Elron poate fi percepută, desigur, în interpretări diferite. Artă lui se identifică cu școala realismului fantastic, acel stil care acceptă realitatea modernă prin înțelegerea complexității umane. Intuitiv și logic, în
EXPOZITIA PICTORULUI BARUCH ELRON de DOREL SCHOR în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357071_a_358400]
-
nu fi condamnat că fac din Macedonski un alter ego al lui Eminescu, în încercarea mea de a-i apropia, subliniez faptul că atât la Eminescu cât și la autorul "Nopților" observăm că timpul, pe bună dreptate, are o natură ambivalentă, o conformație duală. Există variațiuni ale timpului, specii temporale, reflexe cronologice distincte care nu contenesc să fascineze. Se poate vorbi despre un timp cosmic (vital, cum îl numește Rosa del Conte) ale cărui constante ar fi eternitatea și imuabilitatea, și
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
dificilul rol de personaj al discursului liric: Voi m-ați eliberat de-atâtea ori/Eu mă trezesc mai înglodat în datorii/Că tot mă-ntreb pe cine-o fi/Pus destinul,să mai tragă niscai sfori?(Ardeau în jungle).Caracterul ambivalent al poeziilor,de spectacol și premoniție,de ironie,luciditate și vigilență,dă versurilor o notă puternică de avertizare față cu realul:Cronici și letopisețe/panoplia cu sâneșe/ Și pumnalele de sânge/Peste care timplul plânge(Cronici și letopisețe). Libertatea,autenticitatea
ION UNTARU-FLOARE DE LOTUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360113_a_361442]
-
Care, eventual, îi știe niște slăbiciuni, că doar unui prieten îi spui și chestii mai delicate, nu? Are opțiunea de a o da cotită, de a fi ambiguu, de a rezolva el pocinogul, dar frustrarea există. Genul acesta de relație ambivalentă e nociv. Am mai cunoscut manageri foarte manipulabili, din cauza nevoii lor de concordie și pace („să fie bine, să nu avem conflicte...“). Sau manageri pentru care agresivitatea și injuria erau forma obișnuită de interacțiune. Tipologia șefului distant, inaccesibil și nesociabil
Cum recunoști un șef toxic. „Când decid să-și dea demisia, angajații părăsesc managerii, nu compania” () [Corola-blog/BlogPost/338433_a_339762]
-
dar și a canalizat gustul cititorilor, privind valoarea poeziei criticate. Dacă poezie este fructul eului poetului, lucrarea criticului este „parazitul” acestui produs. În concluzie, o critică a poeziei mai tangențială de obiectul/subiectul său trebuie-după părerea mea-să înglobeze această „construcție” ambivalentă în contextul că tot ce-i mondializat în capul poetului ține de ordinea naturii lui și se caracterizează prin trăiri intense și spontane, și că ce trebuie să respecte o normă, ea aparține poeziei și prezintă caracteristicile relativului, ale particularului
CRITICUL DE POEZIE-UN PARAZIT AL SPIRITULUI UMAN?, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340822_a_342151]
-
mă scald/cu voi împreună prieteni.( Cu voi prieteni). Dorințele sunt exusperanțe ascunse pentru a nu „răni”aproapele:Aș vrea să ard,fără s-acopăr/ Pe cei din jurul meu cu zgură/Ca roua care-mprospătează/Cu fiecare picătură. Caracterul acesta ambivalent,de trăire și premoniție,de exprimare metaforică și luciditate,dă versurilor o notă romantică de avertizare față cu realul. Universul liric al acestui volum, întemeiat pe dorinți: Caut în adânca umbră,/ Luminoasa deslușire,/ Ce ne dă înțelepciune/ Făr-a rătigni iubire
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]
-
dulce. Mângâierea este blândă, acaparatoare. Fierbinte. O simt din toată ființa lor... După un timp înoată către mal și se întind pe nisipul cald și primitor. Febra descrește, respirația își revine încet-încet la ritmul obișnuit. Rușine. Mândrie. Stăpâniți de sentimente ambivalente adorm în brațele iubirii. Dimineața treziți de primele raze, se scoală cu repezeală cuprinși de o anumită neliniște. Se despart fără vorbe. Nu există acel cuvânt care ar putea exprima sentimentele ivite. Cuvântul rămâne închis în ei. Femeia necunoscută dispare
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]