2,720 matches
-
putea masca situația gravă. Datoriile făcute fără niciun fel de garanții și fără acoperire își vor scoate capul hidos la suprafață. Și dacă stai să o privești așa, au dreptate. Am plimbat banii de la unii la alții de i-am amețit, deci trebuie să vină și un capăt de linie la un moment dat. De la DeCe News aflăm cam ce au discutat liderii PDL la ședința ultrasecretă de la vila Lac. De fapt ei nu prea au discutat nimic important, poate doar
Regia întâlnirii PDL de la vila Lac. Băsescu absent motivat () [Corola-journal/Journalistic/25069_a_26394]
-
putând să provoace ușor un vertij în capul cititorului neatent și care nu a urmărit, eventual, câteva din cărțile anterioare ale filosofului Andrei Cornea. Și nu pentru că vertijul ar fi inutil - ce poate fi mai bun decât să închizi cartea, amețit de argumente, dar înfiorat de fragilitatea ideii de libertate și pus pe fapte, sau măcar pe gânduri, pentru apărarea făpturii sale precare, ca un bănuț deja pierdut în buzunarul descusut? Poate, cred, fi ceva mai bun: să citești cartea cu
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
pentru poliție și armată, pentru serviciile secrete și pentru tot felul de bazaconii represive, construite migălos de Ceaușescu și consolidate sub Constantinescu. Reforma învățământului a eșuat într-o albă-neagră ce face din elevi niște infractori potențiali, iar din profesori lumpeni amețiți cu salarii ce nu le ajung nici să-și cumpăre cărțile pe care le recomandă la bibliografie! Mă umflă râsul când îl văd pe dl. Remeș opintindu-se ca un buldozer cu sacul de bani al țării, și poticnindu-se
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
tresaltă în asprimile sale îmblînzite, în culorile și miresmele sale cuprinse de combustia propriei lor naturi, învecinîndu-se cu utopia: "Ai grijă cum apropii degetele de struguri/ cerul e chiar în dosul frunzelor viu ca trupul/ fetei pe care cuvintele au amețit-o și s-a urcat în/ podul grajdului să fie mai aproape de semnele vuitoare/ ale norilor/ visa și cerea struguri/ visa și cerșea alte poame/ mîinile mele buimace i-au cuprins oasele/ pata albă a frunții// am cîștigat pentru tine
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
Cărțile - chiar capodopere ale literaturii române și universale! - au fost pedepsite, insultate, vidanjate, umilite, batjocorite, scoase din biblioteci și anticariate (un Geo Șerban a cerut scoaterea lui Blaga și din anticariate!)". Rămîne în seama cititorului să decidă dacă D.R. Popescu, amețit acum de grandoarea persecuției, după cum era înainte amețit de grandoarea funcțiilor nomenclaturiste, se află la înălțimea lui Barbu (Ion), Blaga, Rebreanu, Arghezi și... Eminescu. Altminteri ni-e teamă că metaforele d-sale autocritice, atît de pro domo, îi pot aduce
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
au fost pedepsite, insultate, vidanjate, umilite, batjocorite, scoase din biblioteci și anticariate (un Geo Șerban a cerut scoaterea lui Blaga și din anticariate!)". Rămîne în seama cititorului să decidă dacă D.R. Popescu, amețit acum de grandoarea persecuției, după cum era înainte amețit de grandoarea funcțiilor nomenclaturiste, se află la înălțimea lui Barbu (Ion), Blaga, Rebreanu, Arghezi și... Eminescu. Altminteri ni-e teamă că metaforele d-sale autocritice, atît de pro domo, îi pot aduce deserviciul umorului involuntar. Pufnesc de rîs din proprie
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
ce îmi punea în față? Ciorbă de cucoș, sarmale cu mămăligă, tocană din carne de gîscă cu multă ceapă, plăcintă cu brînză de oi. O vedeam cum scoate și pîinea din cuptor, pe urmă colăcei împletiți, presărați cu mac, eram amețit de aromele copturii, de aburul borșului, de mirosul sarmalelor. Punea toate bunătățile pe o masă lungă, în curtea din spatele casei, toată acoperită cu iarbă și troscot moale sub tălpi, iar la masă erau mulți oameni necunoscuți, eu stăteam între ei
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
oferit piesa în sine a lui Suhovo-Kobîlin pe care o citește sub lupa descifrării mecanismului nebuniei: nebunia impostorului, înfumuratului, mincinosului, disperatului, prostului, îndrăgostitului, cartoforului, naivului. O construcție aiuritoare se ridică pe nisipuri mișcătoare. Pînă și abilul său arhitect, Krecinski, este amețit de creația sa și uită că baza este un balon de săpun. Jucător de cărți, courreur, om de lume cu maniere fine, Krecinski, strîns cu ușa datoriilor, nu mai are decît o unică soluție: căsătoria cu o tînără fată, inocentă
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
cum pun eu chestiunea... Un critic obiectiv, profund cinstit, nefăcând parte din nici un fel de grup, aflat la începuturile carierei, are înainte două căi. Cum are și Luminița Marcu. Ori să-și umple cu tămâie cădelnița de serviciu și să amețească pe toată lumea, inclusiv pe autor. Liniște, bunăînvoire, congratulări bezmetice. Ori, luând profesia de critic în serios, - și, de ce nu, viața-n piept! - să puie în cădelniță, dacă e neapărat cazul, nițel catran... Nu că ar voi dânsa să ne împută
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
Motivul e livresc, din Leopardi, dar imaginea se concretizează treptat, pînă la a deveni senzuală, tangibilă. Gestul rămas la jumătate, secunda de neîmplinire, un vag regret, o lipsă de îndrăzneală feminină și nu filosofic blagiană alcătuiesc muzica de fond specifică: "Amețit de Leopardi le-am căutat/ pe însoritele/ pante pieptiș am luat-o spre tufișurile/ aspre din jurul amfiteatrelor,/ șopîrle și maci, rozmarin și salvie/ rămăseseră în urmă./ Petale aveau de un galben profund/ și umed,/ îmi aminteau prin silabele lor iubite
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
dacă ar ține morțiș. Problemă rezolvată de mult. Paul Engle, soțul directoarei Hualing, este un yankeu cărunt, cu ochi albaștri de porțelan. Băutura lui favorită este Bourbon, whisky-ul american pe care-l degustăm ori de câte ori se ivește prilejul. M-am amețit de câteva ori cu Paul, în timp ce discutam rar, în propoziții foarte scurte, despre decăderea imperiului roman, fatal decay, tema noastră predilectă. Știu că veți decădea și voi ca și imperiul roman - îi spuneam - și regret, regret foarte mult că nu
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
e un exemplu edificator, din altele posibile de citat. Iar, în 1936, C.Z. Codreanu va scrie că "pentru ca poporul să-și frîngă orice putere de rezistență, jidanii vor aplica un plan unic și diabolic... (jidanii) îi vor otrăvi și ameți (pe români) cu tot felul de băuturi și otrăvuri". Mai era și ideea despre evreul căruțaș iar, în Maramureș și Bucovina, despre evreii agricultori și ciobani, atestată, aceasta din urmă, de statistici și recensăminte. Capitolul (secțiunea) din carte despre portretul
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
are unde să doarmă... să-ți lovești propria femeie, trezită brusc din somn, și... cînd? Cînd anume? Atunci cînd te crezi cel mai frumos, mai singuratec, mai neînțeles... atunci cînd ești cu adevărat singur, neînțeles și frumos (inimile vulgare spun 'amețit' sau 'beat' pentru că nu-ți suportă flacăra nouă din priviri!), da, tocmai atunci să-ți lovești femeia, amanta, femeia... aceasta să fie singura revoluție pe care poți să o faci, singura dreptate?! Tu, în care s-a trezit pentru cîteva
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
privește la pământ și-l face să se cutremure» (Psalmul 103, 32). Deci Cel ce este așa, să vedem a cui fiică a luat mireasă și a făcut nunți Fiului Său. Vreți să aflați a cui? Mărimea coborârii Lui Îmi amețește gândul și mă cutremur să v-o spun. Dar Încrezându-mă În bunătatea Lui, voi spune: și-a luat mireasă pe fiica celui ce s-a răzvrătit Împotriva Lui și a celui ce a săvârșit desfrânare și ucidere: ca să spun
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
literaturii. Să ieși în lume, să-ți cauți cititorii, să încerci să comunici. S-ar putea spune că poezia este "luată în serios", în această antologie. Petru Romoșan crede că poate "vinde" poezie, vrea să facă din această artă cam amețită de schimbarea din '89, o marfă credibilă pe piață. Și asta e deja foarte mult. Cele mai frumoase 100 de poezii, antologie alcătuită de Petru Romoșan, Editura Compania, 2001, 192p., f.p.
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
nu de "harnici" duce lipsă țara asta levantin-leneșă. Și mai e ceva, încerc eu să dau consistență propriului demers persuasiv: după un deceniu de la înlăturarea (de iure) a dictaturii, începe să se cuibărească în noi un soi de amnezie periculoasă. Amețit de "hărmălaia publică" - vorba lui Pavese - uităm rădăcina răului. Uităm că dacă România se află acum în situația în care se află, asta se datorește nu puzderiei de "soluții" decorative propuse de administrația criptocomunistă, ci înseși existenței în vîrful acesteia
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
și întîmplătoare. Apoi a urmat un refuz al acestui demers. Mă interesează nu neapărat lucrul cu textul, ci cu tema, cu obsesiile. Funcționează ca un joc erotic cu apropieri, cu depărtări, cu refuzuri. Este ca un dans continuu, pînă aproape amețești din contactul cu textul, cu autorul. Unde sînt acum? Am simțit la un moment dat că m-am golit. Că recurgerea continuă la propriile tale resurse te seacă. Contactul cu tema, cu textul, gîndul la un spectacol, am simțit că
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
crezi că, de la un punct încolo, extrema modestie merge cumva împotriva artistului, mai ales acum cînd fla-fla-urile sînt la mare modă? Am să răspund Zen. În preajma manifestărilor simple de ateism, eu devin sfios și precaut. În fața manifestărilor agresive de ateism, amețesc și nu pot vorbi. Marea problemă a omului astăzi este să se apere, nu să se afirme. Vulnerabilitatea poate fi o armă într-o mare de agresivitate? Din păcate, nu. Sînt perioade în istoria culturii cînd fragilitatea și vulnerabilitatea erau
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
niște pionieri ai intereselor României în Irak, nu niște inși iresponsabili politici. Această excursie despre care a scris majoritatea cotidianelor, săptămîna trecută, ar putea avea o explicație mai simplă în privința celor doi parlamentari ai PDSR. Aceștia s-au lăsat, probabil, amețiți de cei trei peremiști plecați cu misie de la CVTudor în numele vechii amiciții, din opoziție, dintre cele două partide. * Vîlva provocată de expediția la Bagdad a celor cinci n-a fost nimic în comparație cu așa-numitul caz Priboi, deputatul PDSR numit în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
o hartă poetică foarte asemănătoare celei de la început de secol șdouăzeciț: simbolism, futurism și akmeism." Este, din câte știm, pentru prima dată în presa noastră literară când se schițează o analiză a tendințelor din literatura rusă de la sfârșitul secolului douăzeci. Amețiți de propaganda optzeciștilor de la noi, începuserăm să credem că, în afară de ei, nimeni nu mai inventa ceva demn de interes în literatura lumii în acea perioadă. P.S. În același număr de revistă, Liviu Antonesei, care mă numește, fără ironie, "simpaticul critic
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
astăzi, și firește, trebuie să fim mândri de aceasta, cam în situația lui Alexandru Machedon - am zis cam fiindcă este o mică deosebire: pe câtă vreme vârtejul produs de acesta a fost extensiv, vârtejul nostru este intensiv; cum am zice, Alexandru a amețit o lume ca trombele și ciclonii călători, iar noi ne amețim singuri ca dervișii învârtitori.(...) Europa e un vast teatru cu o mai vastă clacă: ar fi prea simplu acel ce dă o sută de ace de gămălie să nu
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
situația lui Alexandru Machedon - am zis cam fiindcă este o mică deosebire: pe câtă vreme vârtejul produs de acesta a fost extensiv, vârtejul nostru este intensiv; cum am zice, Alexandru a amețit o lume ca trombele și ciclonii călători, iar noi ne amețim singuri ca dervișii învârtitori.(...) Europa e un vast teatru cu o mai vastă clacă: ar fi prea simplu acel ce dă o sută de ace de gămălie să nu aplaude pe cel de la care ia în schimb o baniță de
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
îmbrățișeze „fiica”? Bietul Prut i-a văzut pe frați cum îl fac „POD de FLORI”, când undele sale sclipeau vesele, copleșite de atătea petale parfumate și multicolore. A fost doar un vis?.. Unde sunt acele ape ce cântau și jucau amețite de razele speranței? De-atunci a rămas Prutul într-o hăbăucă mirare, din care nimeni nu-l poate trezi. Nu înțelege de ce „Podul de Flori” s-a transformat în „Podul de Dor”? Al cui DOR? O fi auzit și el
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
Câte-o poartă se închide, milioane se deschid Inima ne e o sită, ciuruită de iluzii... Ce-i iubirea absolută? Așteptări pe colț de vid Odă falsă de Forever, ce o credem ca zăluzii... Ne drogăm cu macii vara, ne-amețesc aripi de fluturi Înviem cu ghioceii, să sfârșim frunze defuncte Ne-afundăm în val orbește, printre lotuși Zen mă bucuri, Ne-ngropăm în mușchiul verde, ne topesc păduri și munte... Sângele-n fragile ducte nu-i dorință, ci obuze Pentru
IUBIREA ABSOLUTĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382776_a_384105]
-
pierzi inevitabil imaginea întregului, calitatea nu e neapărat mai bună, nici măcar bună uneori, și nu poți varia viteza lecturii - mai repede unde nu te interesează, sărind peste paragrafe, revenind apoi în funcție de ce descoperi pe următoarea pagină - altfel decît riscînd să amețești. Nu sînt o entuziastă a acestei metode de păstrare a revistelor și ziarelor, dar nu am încotro (sau cel puțin așa credeam), trebuie să apelez la ea măcar din cînd în cînd. Și chiar dacă mass-media nu m-ar preocupa în
Distrugerea bibliotecilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16088_a_17413]