127 matches
-
durere delicioasă! „Trebuie să-l am în mine“, m-am gândit. înfierbântată, mi-am băgat mâinile pe sub tricoul lui ca să-i simt pielea, după care le-am pus din nou pe fundul lui pentru că nu suportam să nu-l simt. Amețită, mi-am dat seama că taxiul se oprise și am crezut că șoferul ne dădea jos fiindcă ne comportam îngrozitor. De fapt, ajunsesem la apartamentul lui Luke. Ar fi trebuit să-mi dau seama. Taximetriștilor din New York nu le pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
măr bătut sau o banană înnegrită. Ca să nu mai pomenesc de bufetul lung de-un kilometru, plin cu fructe tropicale, la care mă așteptasem eu! 18tc "18" în ziua aia toate mi-au mers cât se poate de prost. Eram amețită, îmi era tot timpul greață și nici de trezit nu reușisem să mă trezesc ca lumea. Gândul la Luke mă urmărea necontenit. Eram mult prea obosită ca să mă pot concentra asupra pierderii suferite, însă durerea aceea surdă îmi bâzâia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îndesat în gură. După care am așteptat să-mi treacă frica. La ce număr vrei s-ajungi? l-am auzit pe asasinul meu întrebându-mă. Când m-am uitat pe fereastră, mi-am dat seama că eram aproape de casă. Eram amețită de fericire. Deci, până la urmă, n-avea de gând să mă omoare! Chiar aici, am răspuns. —A trebuit să ocolim fiindcă se sapă pe Fifth Street. Așa c-o să te coste cu câțiva dolari mai puțin decât arată aparatul. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
linia aceea minunată care se profilează de-a lungul unei coapse musculoase. Nu că așa s-ar fi-ntâmplat și-n cazul meu. Luke a căutat prin sertar, în timp ce eu îi admiram profilul. Ce fund splendid are, m-am gândit amețită de durere. Eram înnebunită după gropița pe care-o făcea într-o parte! Ce mi-ar fi plăcut și mie să am vreo două! Luke s-a întors cu containerul gigantic în care-mi țineam analgezicele super-forte. —Dihidracodeină? a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rupt o pagină din carnetul ei și a scris ceva pe ea: —E numărul meu de telefon, mi-a spus ea întinzându-mi hârtia. Când ieși de-aici, dă-mi un telefon. Oricând vrei să vorbești cu cineva, sună-mă. Amețită, m-am trezit oferindu-i, la rândul meu, numărul de telefon. Mi s-a părut că așa era politicos. Apoi m-am târât până în sala de mese, unde Eddie împrăștiase pe masă conținutul unei pungi cu jeleuri cu aromă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
noi poloneza, dansând cu un coleg de care, instinctiv, mă temeam. S-a făcut nevăzută pierzîndu-se în vălmășagul perechilor, iar eu am rămas cu stăpâna luceferilor pe care am învîrtit-o în zbor înaripat, făcând de câteva ori înconjurul sălii. ― Sânt amețită, mi-a spus ea și s-a desprins fluidă din brațele mele. După ce am condus-o corect la loc m-am amestecat în mulțime, căutând poloneza care mă atrăgea ca un magnet. Ea văzând că sânt liber își părăsi brusc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să creadă? ― Da, draga mea, plecăm! Ți-ai exprimat dorința să vezi Bosforul și eu m-am executat pe loc. Nimic mai simplu și natural... Ea plânse atunci de ciudă. Era într-o stare de surescitare cum nu văzusem încă: amețită, nedumerită, lacomă să știe totul dintr-o dată, încrezătoare că pleacă și totodată îndoindu-se. I-am povestit tot ce se întîmplase în timpul lipsei mele, cum găsisem bancnota de cinci sute, cum câștigasem la ruletă, cum îmi venise ideea plecării, cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vor ajunge tiptil în camera mică în care tu te fardezi, în care va fi ceva mai răcoare. totuși este și un început de primăvară aici pe tine te doare pântecul amiezii, ți-e puțin greață cu pluș și ești amețită la oase vei reuși, în final, să aduci ploile calde, păsările călătoare, înfloritul cireșilor vei reuși să multiplici această stare de grație a mea. privire, contemplare șase în primul loc: privire crudă, care și atunci când vede nu cunoaște ce vede
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
le sunase ceasul și se grăbiră să se pregătească pentru moarte. Printre ei, soția lui Katsuyori stătea așezată ca și cum încă s-ar mai fi aflat în conacul ei din citadela interioară. Cu fața ca o floare albă, privea în jur, amețită. Femeile care o înconjurau izbucniseră în lacrimi. Dacă tot ne-a fost scris să ajungem aici, mai bine am fi rămas în castelul cel nou de la Nirasaki. Ce jalnic. Așa se cade să arate soția seniorului clanului Takeda? Lăsate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a socotit răspunsul de la sine-nțeles, căci n-a mai avut răbdare să-l aștepte. I-a scos bluza cu to tul și a culcat-o pe pat, întinzându-se lângă ea și strecurându-i o mână sub fusta scurtă. Amețită cum n-o văzusem niciodată până atunci, fata blondă s-a desprins de gura iubitului ei doar cât să mă priveas că-n ochi și să-mi spună pe românește: „Hai... nu fi prost...“ Stăteam pe un mic fotoliu de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
curcubeie din lacrimi pentru cei ce uitau că sunt ei însăși. Dansam cu ei în balul bunătății, cântam cu ei tăcuta melodie a firavei comori prietenia. Nici furtuna timpului nu putea să atragă atenția tuturor de pe dansul nostru fără început. Amețită, simțeam acum că am aripi de secunde irosite fără rost. Zburam singură peste nemărginita furtună a timpului văzând că metafora îl făcuse pe timp, lingușindu-l, prizonierul său. Ea fura anii trudiți, iar în cântecul lor ultimele îmbrățișări se închideau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
moară, dar n-am plâns. M-am întors înspre Debore, care se uitau la mine cu îngrijorare, dar n-am plâns. Doar noaptea, singură în așternut, mă întorceam cu fața la pământ și plângeam până mă înecam. În fiecare dimineață mă trezeam, amețită și neștiind unde sunt, până îmi aminteam că sunt singură în cortul bunicii. Îmi amintesc cu greu ceva din acele luni petrecute la Mamre. Când m-am întors la mamele mele, ele au fost dezamăgite că nu știam să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
peste pian. Când Închid ochii, văd o pasăre planând deasupra mării. Birourile din New York ale Fundației Salinger 15.00, ora Coastei de Est: Ajung la biroul Abominabilului Abelhammer, care se află chiar după colț de Wall Street Center, groaznic de amețită. Însoțită de asistentul meu, Guy, care pare neafectat de decalajul de fus orar. Dimpotrivă, Guy este oribil de bine pus la punct și știe fluctuațiile Nasdaq mai bine decât pe ale propriului puls. Am ales un costum sobru potrivit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că Marci Klugerson nu se dăduse la fund deloc. Dormise cât cuprinde În timpul zilei și se uitase la episoade din Medium la TiVo toată noaptea. Când m-a sunat din senin la birou pe la prânz, mi-a părut atât de amețită, de parcă vorbeam cu un narcoman. Știi... cumva... unde... este... Christopher? bîigui Marci. Vocea Îi suna de parcă nici nu s-ar fi trezit. — Păi tu nu știi? am Întrebat, șocată. Nu... ezită vocea scăzută. L-am dat afară și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
plutea o mireasmă de flori proaspete. Da, fusese fericit aici! Cum putea crede În ceea ce-i spusese doctorul? Trebuie să fie o greșeală la mijloc. Prea era absurd... Inima Îi bătea atît de tare și mintea Îi era atît de amețită, Încît la Început nici nu fu În stare să privească fotografia. „Nu sînt eu acesta“, Își spunea privind fața slabă, cu ochii triști, dar bărbierită, a jalnicului individ din fotografie. Nu, nu exista nici o potriveală Între amintirile sale din tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vreme ușa, se întoarse. Își rezemă tâmpla de marginea ferestrei. Rămase nemișcată. Obrazul ei obosit părea plin de lumina zilei care urca. Parcă adormise. Micul atelier ar pluti, un veac, câteva clipe, în lumina plină a zilei. Închisese ochii sau, amețită, îi ținuse deschiși. Ora rotundă a amurgului s-o găsească în același loc, încă prinsă de soare... auzea foșnetul filelor, gonite repede, una după alta. Auzeam și noi sau ni se părea. Studenta o privea, din pragul care despărțea cele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
e potrivită sau să-i vorbească despre măgăriile proprietarului. Cu amicul A.P. pare certat. Furie mocnită, șovăială. Prea multe alintări, Mister A.P. ! Vai, vai, n-am crezut că, n-am vrut să, mă iertați... și uite-așa. Înaintează fără putere, amețită. N-ar fi trebuit să se culce așa târziu. De-atâtea ori își propune ca duminică seara să adoarmă devreme, dar totdeauna se ivește ceva, dimineața de luni o găsește anchilozată, sfârșită. Îl zărește pe inginerul-șef, ieșind de la poștă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lacrimi în ochi să-l lase să intre. - Ne înțelegeam în engleză, pe care el o vorbea destul de prost. Cred că și asta îi luase din aerul lui obișnuit, de afacerist sigur pe sine. L-am lăsat să intre. Eram amețită și m-am întins pe pat. La început a stat pe fotoliu - mi-a tot repetat ce mult îi plăcea de mine și că s-a îndrăgostit de cum m-a văzut. Nu știu cum, dar m-am trezit cu el alături. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în râpele și viroagele de pe mărginea drumului. Satul se pierduse în urmă, până la oraș era o distanță intangibilă... dealurile la orizont se unduiau prin parbriz, neclar, ca niște sâni și umpleau ținutul bântuit de furia vântului și bătut de ape; amețită începuse să se dezmorțească dându-și seama că existau numai ei doi, căzuți în balta universului; restul omenirii dispăruse în negurile cerului! Mașina porni din nou și femeia încurajată își scoase pardesiul contorsionându-se și icnind de efort în acel
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Ai înviat, fata tatii? Da’ ce s-o întâmplat de sunt pe laiță și nu pe cuptor, unde m-am culcat? Ai leșinat. Ai ieșit să vezi ce-i cu lumina de afară și te-am găsit leșinată în mijlocul ogrăzii. Amețită încă, Maranda a început să-și aducă aminte ce s-a întâmplat... După primul cântat al cocoșilor, două umbre ca doi strigoi coborau spre gârla Șărpăriei, care încă mai fumega. Când au ajuns în marginea gârlei, s-au oprit năuciți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
idei mincinoase... Cine știe adevărul imaculat, proaspăt ca mărul rupt din copac? Mirosul e un balsam, o ploaie ce spală semnele de pe fruntea rămasă arsă: de soare, de lună, de stele și de nebănuitele iele, care au țesut un destin; amețite de atâta joc în balans de gheață și foc au crucificat un noroc. * * * Cum să integrezi partea într-un întreg? Fără să-i distrugi imaginea șlefuită cu migală, rotundă ca o portocală. Mai la dreapta, mai la stânga, mai sus, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
tine Îmi pasă și de aceea voi face patinaj de plăcere, Petre, de ce-mi combați această dorință a mea? Petre, iartă-mă, te rog, pentru bănuiala mea fără rost că ai fi În București... Nu știam ce spun, eram amețită de ideea că m-ai mințit. Sunt În pragul unei lupte pe viață și pe moarte. Singură Îmi urez succes! 9 octombrie 1961 (luni) Petre, de ce nu te interesează pe tine lumea, omul, natura? Tu nu știi nimic din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acestei iubiri nefericite. Simțeam În mine vibrând fericirea, mă simțeam Înăbușită la pieptul drag, mă simțeam zdrobită de ploaia săruturilor. Am auzit pași. M-a rugat să-l las să mă sărute pe gură. N-am vrut. A plecat. Eram amețită, eram zdrobită de fericire. Nu mi-am făcut nici o lecție pentru azi. Din fericire, nu m-a ascultat. M-a obsedat toată ziua scena Îmbrățișării aceleia prea crude prin minunăția ei. Vedeam mereu În față ochii aceia care m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cine oare Îi voi satisface dorința asta, și așa Întunecată de o Întâmplare anterioară? 27 aprilie 1963 (sâmbătă) Ca să vezi ce poate face autosugestia! Am venit la facultate absolut bolnavă, capul mă durea, tâmplele-mi pocneau, nu vedeam bine, eram amețită... Am chiulit la orele de seminar la slavă veche. Eram absolut dezamăgită. Când, din amfiteatru, l-am văzut pe Fredy; dintr-odată, totul mi-a trecut. M-a anunțat că vom face antrenament 17 ore pe săptămână; bicicletă, Înot etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el : Care o fi răsăritul ? întrebă. — Uite sticla aicea, spuse Calu, pe care conversația îl depășea. Isaia măsură din priviri movila uriașă, rămase câteva clipe agățat de luna proțăpită în vârf, apoi măsură cerul. Era prea mult pentru privirile lui amețite. Se răsuci, gata să cadă. — Aicea e răsăritul, spuse, pe locul în care palma atinsese pământul, ajutându-l să se țină. Păi, răsăritul nu e de unde pleci, se scărpină Pârnaie, e unde te duci. E cum ar fi o direcție
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]