340 matches
-
L. Hall, (comandantul Task Force 124, "Omaha" Beach Assault Force), a dezaprobat puternic de cantitatea de bombardament utilizata pe partea Aeriana si Nanvala. Hall a fost înregistrat spunând: "Este o crimă să trimită in cel mai mare atac de tip amfibie din istorie, cu un armament naval atât de inadecvat" [63] Mai târziu, analiza navala în timpul faza de înainte de aterizare a concluzionat că marina a furnizat bombardament inadecvat, având în vedere dimensiunea și gradul de atac prevăzute. Kenneth P. Lord, un
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
germanilor, Windsor Lewis și-a mutat oamenii în gara feroviară a portului ("Gare Maritime") și a ordonat ridicarea unor baricade din saci de nisip. Din acest adăpost, militarii aliați au reușit în seara zilei de 24 mai să respingă asaltul amfibiu al germanilor, în ciuda sprijinului acordat de tirul Panzerelor. Pe 25 mai, în jurul orei 13:00, după ce au rămas fără muniție și și-au dat seama că nu va mai organizată o acțiune de evacuare care să îi vizeze, militarii aliați
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
debarcare în Insulele Falkland. Invazia s-a izbit de apărarea organizată de Guvernatorul Insulelor Falkland, Sir Rex Hunt, comanda operațiunilor fiind încredințată sergentului (Maior) Mike Norman din Royal Marines. După debarcarea unui grup condus de locotenentul-comandor Guillermo Sanchez-Sabarots, din Grupul Amfibiu de Commando, a urmat un atac asupra barăcilor Moody Brook, schimb de focuri între trupele argentiniene comandate de Hugo Santillan, și micul detașament britanic, condus de Bill Trollope, asaltul final, capitularea și predarea apărătorilor britanici ai casei guvernatorului (Government House
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
ușoare de atac la sol FMA IA 58 Pucará și T-34 Mentor. În cursul raidului au fost distruse mai multe avioane, respectiv 6 avioane Pucaras, 4 T-34 Mentor și un Short Skyvan. În noaptea de 21 mai, Forța Amfibie Britanică (British Amphibious Task Group), sub comanda lui Commodore Michael Clapp (Commodore, Amphibious Warfare - COMAW), a pus la punct “Operațiunea Sutton”, practic, o debarcare pe plajele din zona localității San Carlos (Water), pe coasta de nord-vest a insulei East Falkland
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
3 Commando (3 Commando Brigade) au fost desfășurați la sol după cum urmează : Batalionul 2 - regiment de parașutiști (2nd Battalion, Parachute Regiment - 2 Para), de la bordul feribotului “Nordland” și Comandoul 40 de pușcași marini (40 Commando - Royal Marines) de la bordul navei amfibie “HMS Fearless” L10 6, au debarcat în San Carlos (Blue Beach), Batalionul 3 - regiment de parașutiști (3rd Battalion, Parachute Regiment - 3 Para) a debarcat în portul San Carlos (Green Beach) de pe nava amfibie “HMS Intrepid” L11 6, iar Comandoul 45
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
40 Commando - Royal Marines) de la bordul navei amfibie “HMS Fearless” L10 6, au debarcat în San Carlos (Blue Beach), Batalionul 3 - regiment de parașutiști (3rd Battalion, Parachute Regiment - 3 Para) a debarcat în portul San Carlos (Green Beach) de pe nava amfibie “HMS Intrepid” L11 6, iar Comandoul 45 al RFA "Stromness" (A344) a debarcat în Ajax Bay (Red Beach). Cele 16 nave de debarcare, 8 LCU(Landing Craft Utility) și 8 LCVP Mk2 (Landing craft of the Royal Marines) au fost
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
să mărșăluiască în noaptea de 2 iunie, în timp ce trupele Scots Guard, împreună cu cealaltă jumătate a trupelor Welsh Guards să fie transportate pe mare, folosind o navă de debarcare (LSL - Landing Ship Logistics), LSL "Sir Tristram", și un doc de transport amfibiu (LPD - Landing Platform Dock), respectiv LPD "Intrepid", în noaptea de 5 iunie. S-a decis ca "Intrepid" să aștepte o zi, pentru a putea fi încărcat la maxim, la fel și "Sir Tristram", astfel încât au putut părăsi San Carlos, a
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Vidra), mazilit. Este ales domn al Moldovei Mihai Racoviță (Struțocămila). Vidra (Constantin Duca) se apără, ținând un discurs după toate regulile retoricii (""Vestita" "axiomă între cei fizicești filosofi este că cel deasemenea iubește pre cel șie deasemenea"..."). Bâtlanul denunță caracterul amfibiu al Vidrei, care la rându-i ironizează dubla înfățișare a Bâtlanului, "pasăre de apă sau pește de aer". Struțocămila (Mihai Racoviță, domnul ales) este prezentat într-o imagine caricaturală, care după ""socoteala loghicească"" ""dobitoc cu patru picioare nu este, pasăre
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
de luptă ale infanteriei șenilate AMX-10P în favoarea noului model pe roți VBCI, cu tracțiune 8×8. Tracțiunea mixtă (semișenilată) a fost abandonată la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind considerată inadecvată. Majoritatea mașinilor de luptă ale infanteriei sunt amfibii și pot fi aeropurtate. Unele țări au considerat că blindajul este mai important decât un vehicul amfibiu și au renunțat la această caracteristică. Aceste vehicule pot fi însă amenajate pentru a traversa pe sub apă majoritatea râurilor.
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
mixtă (semișenilată) a fost abandonată la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind considerată inadecvată. Majoritatea mașinilor de luptă ale infanteriei sunt amfibii și pot fi aeropurtate. Unele țări au considerat că blindajul este mai important decât un vehicul amfibiu și au renunțat la această caracteristică. Aceste vehicule pot fi însă amenajate pentru a traversa pe sub apă majoritatea râurilor.
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
căruia două divizii ale Corpului XVII aeropurtat trebuia să execute un asalt aerian pe celălalt mal al Rinului. Spre deosebire de doctrina standard a trupelor aeropurtate, care cerea ca salturile să fie efectuate mult în spatele liniilor inamice cu câteva ori înaintea asaltului amfibiu, zonele de parașutare ale „Varsity” erau imediat în spatele primelor linii germane, în raza de acțiune a artileriei aliate. În plus, pentru ca să nu fie loviți de focul propriei artilerii, parașutiștii aliați nu trebuiau să înceapă acțiunea decât după ce infanteria reușise să
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
decât după ce infanteria reușise să ajungă pe malul estic al Rinului. Justețea hotărârii lansării parașutiștilor înarmați doar cu arme ușoare de infanterie într-o zonă așa de apropiată de front a fost pusă la îndoială, în condițiile în care asaltul amfibiu executat înaintea parașutărilor propriu-zise ridica problema lipsei de utilitate a operațiunii aeropurtate. Montgomery era însă convins că parașutiștii aveau să facă rapid joncțiunea cu forțele de asalt terestru, ducând la creșterea rapidă a efectivelor din capul de pod. de îndată ce capul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a fost debarcat la Taranto, o importantă bază navală. De vreme ce italienii capitulaseră cu o zi mai înainte și cum în regiune erau doar câteva unități germane, trupele britanice au debarcat direct în port de pe navele de război, nu de pe vasele amfibii. Rezistența a fost redusă, iar portul și orașul au fost capturate aproape imediat și a fost pus rapid în siguranță de trupele debarcate, care au suferit pierderi reduse. "Operațiunea Avalanșa" - principala invazie de la Salerno a fost declanșată pe 9 septembrie
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
Montgomery. Montgomery a considerat că și forțele SUA ar fi trebuit să folosească asemenea mașini genistice și s-a oferit să le împartă cu forțele americane, dar propunerea sa nu a fost luată în seamă. Eisenhower era în favoarea folosirii tancurilor amfibii, dar a lăsat decizia finală pentru folosirea altor tipuri de mașini genistice generalului Bradley, care mai departe a delegat responsabilitatea ofițerilor săi de stat major. În afară de tancurile amfibii, niciun altfel de tanc modificat nu a fost folosit de americani, care
Hobart's Funnies () [Corola-website/Science/311514_a_312843]
-
sa nu a fost luată în seamă. Eisenhower era în favoarea folosirii tancurilor amfibii, dar a lăsat decizia finală pentru folosirea altor tipuri de mașini genistice generalului Bradley, care mai departe a delegat responsabilitatea ofițerilor săi de stat major. În afară de tancurile amfibii, niciun altfel de tanc modificat nu a fost folosit de americani, care considerau că pentru utilizarea lor este nevoie de un antrenament specializat și o organizare logistică suplimentară. Cea mai mare parte a mașinilor au fost versiuni modificate ale tancurilor
Hobart's Funnies () [Corola-website/Science/311514_a_312843]
-
au fost duși în fața judecătorilor și apoi executați prin aruncare într-o groapă; în Sparta au fost pur și simplu aruncați într-un puț. Astfel și Sparta intra efectiv în război cu Persia. Ca răspuns, Darius a adunat o armată amfibie comandată de amiralul Datis și generalul Artaphernes în 490 î.Hr. cu care a atacat insula Naxos, apoi primind supunerea celorlalte insule din arhipelagul Cycladelor. Armata a avansat apoi spre Eretria pe care a asediat-o și a distrus-o. La
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
grinduri, se găsesc păduri, pășuni, fânețe chiar și terenuri agricole. Caracteristica principală a vegetației naturale este dominația plantelor acvatice. În apele Deltei crește o bogată floră submersă (plancton - format din plante microscopice ce plutesc în apă și alge), plutitoare și amfibie, pe care o întâlnim de regulă în apele bălților. De-a lungul unor gârle și canale străjuiesc coloane de sălcii. O fitocenoză specifică Deltei este stufărișul, ce acoperă suprafețe întinse până la linia orizontului, oprindu-se ca un perete verde în jurul
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
, cunoscută și ca Debarcările din Normandia, a fost asaltul și operațiunile amfibii din timpul Operațiunii Overlord declanșată de Aliații occidentali pentru deschiderea celui de-al doilea front în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ziua Z inițială pentru declanșarea operațiunii (5 iunie) a fost amânată cu 24 de ore, pentru 6 iunie
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
fost amânată cu 24 de ore, pentru 6 iunie 1944. Atacul inițial a avut două faze: o debarcarea a parașutiștilor americani și britanici (printre ei se afla și un batalion canadian) la scurtă vreme după miezul nopții și o debarcare amfibie a infanteriștilor și diviziilor blindate aliate pe plajele Franței, care a fost declanșată la ora 06:30. Operațiunea a presupus transpotarea a numeroși soldați și a unei uriașe cantități de materiale din Anglia și Țara Galilor cu ajutorul avioanelor de mare capacitate
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
special pe flancurile de vest și de est a zonelor de debarcare. Militarii parașutați sau transportați la o anumită distanță de plajele de debarcare cu ajutorul planoarelor trebuiau să faciliteze ieșirea din zona îngustă a plajelor a infanteriștilor debarcați în operațiunile amfibii, iar în unele cazuri trebuiau să anihileze bateriile apărării germane de coastă sau să participe la etinderea mai rapidă a capetelor de pod atacând dinspte interiorul teritoriului ocupat de inamic. Pe flancul vestic al plajei „Utah” au fost parașutați Diviziile
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
Operațiunile de pe Plaja Sword au început la ora 03:00 cu un bombardament aerian a bateriilor de coastă germane. Bombardamentul naval a început la scurtă vreme după aceea. La 07:30, primele unități de desant atingeau plajele. Acestea erau tancurile amfibii ale Brigăzilor a 13-a și a 18-a husari, urmate imediat de Brigada a 8-a de infanterie. Pe Plaja Sword, infanteria britanică a debarcat fără a suferi pierderi mari. Britanicii au înaintat aproximativ 8 km până la sfârșitul zilei
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
teritoriul Franței decât orice altă forță aliată, deși avuseseră parte de o puternică rezistență pe plaje și de violente în zilele de 7 și 8 iunie. Pe Plaja Gold, aliații au suferit pierderi grele, în principal datorită întârzierii debarcării tancurilor amfibii, cât și datorită puternicelor fortificații de pe plajă și din imediata apropiere. Cu toate aceste, Divizia a 50-a de infanterie (Northumbrian) a reușit să depășească aceste probleme și a înaintat până la periferia orașului Bayeux până la sfârșitul zilei. Cu excepția canadienilor de pe
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
fost Operațiunea Overlord și s-a desfășurat între 6 iunie - 19 august 1944, cănd Aliații au traversat Sena, sau, după alți autori, 25 august, când a fost eliberat Parisul. Debarcarea din Normandia rămâne până în zilele noastre cea mai mare operațiune amfibie din istorie, care a implicat participarea a aproape trei milioane de soldați, care au traversat Canalul Mânecii din Anglia în Normandia. Primele forțe aliate care au intrat în lupta în Normandia au fost din Canada, Regatul Unit și Statele Unite. După primul
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
Normandia a început cu acțiunile aeropurtate ale trupelor de parașutiști și ale infanteriei transportate cu planoare și cu atacuri masive ale aviației, artileriei navale, din noaptea de 5/6 iunie. În dimineața zilei de 6 iunie a fost declanșată acțiunea amfibie de debarcare pe plajele Normandiei. Forțele destinate acțiunii au început deplasarea în Ziua Z din porturile de pe coastele sudice ale Angliei, cel mai important dintre ele fiind Portsmouth. Bătălia din Normandia a continuat pentru mai mult de două luni, trecând
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
prima unitate navală formată din vase de pescuit, care a evoluat gradual într-o forță formidabilă, capabilă să se angajeze în conflicte deschise cu Regia Marina (Marina Militară Italiană) și cu Kriegsmarine (Marina Militară Germană) și să organizeze operațiuni complexe amfibii. În mai 1942, doi piloți ai „Gărzii Naționale Croate”, Franjo Kluz și Rudi Cajevec, au trecut de partea partizanilor din Bosnia și și-au folosit aparatele în luptele împotriva forțele Axei. Deși această forță aeriană a avut o perioadă scurtă
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]