6,661 matches
-
când încheiasem o carte dedicată amurgului când tatăl meu Augustin se pregătise de moarte și eu nu știam o țigancă deghizată în nufăr îmi ghicea viitorul Goluri }ipătul galben se aude desperecheatele păsări își caută cuibul dacă ai ațipit în amiaza târzie casa luminii mai strâmtă se arată o culoare ce se destramă sub pleoape până la alb până la cuvântătoarele fibre tușele vieții se estompează într-un gol într-un nimic al splendorii Recuperîri Când înfloreau piersicii îmi închipuiam că Iisus a
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
în flăcări pe coamă apoi, un freamăt după aiazma din ierburi, după căierii și caii lor din suhaturi; după viața lui de departe; visează de mătase harnașamente și roade și roade cu copita pămîntul... îl mîngîie vîntul îl spală'n amiază pustiul îl subțiază trecerea astrelor și-l îmbracă, la urmă, roua din Creanga de Aur din pădurea arhetipală îi țin de cald iarba neagră și bruma; sub timpul de sus nemișcat, visează fierarii din precise tărîmuri, visează mazurii și harmăsarii
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
Emil Brumaru Doamne, părăsește-mă! Roua-n jgheaburi mi se strică Fără îngerul de-amiază, Lasă-mă să-mi fie frică Dac-aud, des, tropăitul Viermilor pe-o scîndurică. Doamne, părăsește-mă, Lasă-mă să-mi fie frică...
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9790_a_11115]
-
Al. Călinescu, sosit în vizită la fiul său (care, după ce a obținut diploma unei mari școli franceze, s-a instalat la Paris unde și-a găsit o slujbă demnă de studiile sale), a trecut să mă vadă, într-o după amiază. L-am primit cum am știut mai bine, și l-am ospătat cu felurite gustări grecești cumpărate pe rue des Plantes, cu brânzeturi, cu un Tokay alzacian și cu un Saint-Emilion. La sfârșitul mesei, i-am citit versiunea românească a
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
trupul mare Pîn' la margini de izvoare Sî strivești ierbile-nalte Zînele-mprejur să-ți salte De pietre să te lovești În pîrțile muierești Fragede și de mătase C-au făcut trebi rușinoase Si mai fire-ai dată-n raze Subțiri de după amiaze Ca-ntr-un scrînciob printre ramuri Fie-ți iepuri prinși în hamuri Să ajungi seara la hanuri Să mănîci să bei să dormi Împunsî de crini enormi... Cu delicatețea-n ceață Hobbitul de dimineață
Ce ți-e și cu crinii îștia by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9962_a_11287]
-
O știre lapidară avea să-mi umple inima de tristețe: «Duminică, 8 februarie 2009, după amiază, Într-un spital din Paris, a Încetat din viață diplomatul Alexandru Danielopol, În vârstă de 93 de ani.» În 2008, În pofida vârstei sale Înaintate, după foarte mulți ani de la emigrare, a fost ultima oară când a revenit În România, la
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
deșteptătoare sau cu clopoței, cum am aflat că li se mai spune, amintind de vremea bunicii, zăcând într-o aură prăfuită. Toate stau parcă fără să știe de zbuciumul lumii de afară, de agitația continuă ce cuprinde orașul în toiul amiezii. Ele stau și se lăfăie o zi întreagă în mirajul zilei. Afară oamenii fac valuri- valuri de vorbe împărțite în stânga și în dreapta, într-o continuă febră cotidiană acaparatoare de nervi și de timp. Un vechi ceas cu cuc zace atârnat
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
zi, lunea, orchestra are repaos când nu se repetă și nu e spectacol! De multe ori sunt chiar trei servicii pe zi. Un exemplu: În ziua când voi face premiera „Orfeului”, mi s-au fixat două lecturi (dimineața și după amiaza) de orchestră pentru „Rigoletto”; pentru care, de altfel voi avea 7 repetiții, deși, după cum îți poți imagina lesne, orchestra ți-l cântă și în somn! Iată cum se lucrează la Scala! Frumos însă este, că nu există să-și permită
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
va fi stareță și care va fi sfințită în 1968. După 42 de ani de la exil, Maica Alexandra, în vârstă de 81 de ani și cu sănătatea șubrezită, va reveni în România în 1990. La 21 ianuarie 1991, la ora amiezii, respirația ei s-a oprit. În testament a lăsat să fie înmormântată ca o simplă monahie împreună cu cutiuța, în care păstra PÂMÂNT ROMÂNESC. A fost o femeie frumoasă de neam regesc, singura femeie din România cu brevet de căpitan de
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE „Religie și… Cuno… Știință” [Corola-blog/BlogPost/93966_a_95258]
-
iar ea vorbea Farsi. De fiecare data cand Haji Sufi venea, Darya îl înjură și fugea de lângă el. Darya m-a căutat s-o ajut, știind că am alte valori și că vin din lumea din afară. Într-o după amiază de vară am vorbit cu Sufi în timp ce Darya stătea lângă mine. Ea m-a apucat de haină și tremura: “Te rog nu-l lasă să mă ia”, mi-a șoptit la ureche. A fost ultima dată când am văzut-o
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
coborât nici un drapel în bernă, nu a fost condus de „oficiali” pe ultimul său drum, nu a fost decorat postmortem pentru serviciile aduse națiunii române. Ne rămân scrierile lui valoroase și aminitrea sa... În ziua în care a murit, după amiază, o ploaie torențială, puternică s-a năpustit asupra Bucureștiului. Parcă îl plângeau cerurile. Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte! Cinste Marelui Maestru al Demnității noastre naționale, plecat la Întâlnirea cu Mareșalul - pe care l-a apărat ca nimeni
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
miracol că sunetul există, în atâta agonie și în atâta splendoare, strig până-n nordul îndepărtat de pe pământul de sub ninsoare și-ți scriu că întinderi fără matematice margini sunt singura formă de labirinth în care te pierzi orbit de lumina de la amiaza mare Kha! sunt pasărea Khaya își strigă numele Kha! între amiază și asfințit mereu pasărea Khaya cu ochii deschiși doarme pasărea Khaya în ample navigații, pe mările etherului cu ochii închiși; bea apă multă numai dacă plouă de nouă ori
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
strig până-n nordul îndepărtat de pe pământul de sub ninsoare și-ți scriu că întinderi fără matematice margini sunt singura formă de labirinth în care te pierzi orbit de lumina de la amiaza mare Kha! sunt pasărea Khaya își strigă numele Kha! între amiază și asfințit mereu pasărea Khaya cu ochii deschiși doarme pasărea Khaya în ample navigații, pe mările etherului cu ochii închiși; bea apă multă numai dacă plouă de nouă ori pasărea Khaya dar în zborul extatic una cu cerul pasărea Khaya
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
semeață, amețitoare, ușor amenințătoare, fiecare fir avea la oblînc cîte un bob strălucitor de rouă matinală, neexplodată, neevaporată încă, irizînd curcubeie vaste. de se crucea și Cărtărescu. Pînzele de painjeni organizaseră fatale capcane tremurătoare, împletite lax, în noduri înduioșate de amiază. Ce se petrecuse, de fapt? Un timp s-a auzit țipătul subțire, sfîșietor, îndepărtat. al unei locomotive cu tenderul doldora de cărbuni, lăsînd să se bănuiască pe undeva o linie ferată credincioasă, un terasament de piatră sfărîmată cu tîrnăcopul, cu
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
sfînt Sînii cu sfială să ți-i cer Coapselor închise să mă-nchin Să le-ating uimit ce albe sînt Doar cu floarea grea a unui crin Să le-mbrățișez îngenunchind Și apoi ca fluturii să pier Luat de dup-amiază și de vînt Aveai părul lung pînă la cer Spînzurînd de dînsul pe pămînt...
Aveai părul lung pînă la cer by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12324_a_13649]
-
pauză de șapte ani. * ca și cum s-ar fi terminat povestea - chiar dacă până atunci mai sunt file multe de citit ("peruzat" cum îți plăcea să spui), decât că, firește, n-ai să le parcurgi niciodată - e ca și cum a rămas lumina acelei amiezi, înserări, nopți (când ei se duceau la "emigrantul", adăpostul, azilul de noapte, unde se strâng în jurul mesei de lemn, și beau vodcă - și denisa a spus într-una din nopțile acelea că ea ar vrea să mai meargă înainte, până la
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
prea drăgăstos Să nu-ți sperii mintea-n gînduri Păcătoase ce mi-ai dat Cînd m-apropii lin de trupul Tău întins pe-un moale pat Care-i dincolo de nouri Și-i cuprins dulce de raze În amurguri și-n amiaze Și în spaima dimineții Cînd ți-e grea toată ființa De iubire pentru mine Și-mi pierd istovit putința Și-ncet mă preling în pofte Mocnite la foc scăzut Mi-am ferit de tine Doamne Viața cît m-am priceput
M-am ferit de tine Doamne by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12555_a_13880]
-
am spălat pe trup Oh Omul Negru e un fraier Cît eu cu tine mă încaier Lîngă zbîrnîitorul stup Te-am uns cu miere și salivă M-ai mîngîiat cu pielea ta Ne-am tăvălit de o potrivă În dup-amiaza milostivă Pe cea mai fragedă podea Și mi-ai smintit atunci destinul Nu știu să mă mărit cu tine Mi-ai zis ci-ngăduindu-mi spinul Mi-ai dăruit rana și chinul Și carnea coapselor preapline Deasupra-ne zburda fantastic
Iubita mea cu dos frumos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12620_a_13945]
-
Anca Pedvis Septembrie Era firesc să mori în septembrie - Luna melancoliilor autumnale, Când iarna-și ascute-n adâncuri, Lungi, ucigașe pumnale. Era firesc să mori în septembrie - Soarele-i mai scund și mai blând. Amiaza șovăie și se clatină, Dar nu se sfărâmă căzând. Era firesc să te culci în septembrie, Sub pajiștea de-un verde adânc, Sub cerul jupuit de albastru. Era firesc ca Moartea trecând Să-și prindă în grabă, de-oblânc, Sufletul
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
să am mai multe amintiri cu el Emil era blând și frumos ca un înger de când i se agravase boala îl vedeam destul de rar pe la școală venea doar o dată la câteva săptămâni țin minte și acum că într-o după amiază în curte a ridicat de pe asfalt un porumbel mort îl luase în palmele lui micuțe ca pe un prunc încerca să-i redea suflul vieții care în curând și pe el avea să îl părăsească doar câteva săptămâni mai târziu
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
storcîndu-le amuzată" acolo, în pădurile inextricabile ale tinereții ei veșnice, sfinte" îndesată grațios cu rădăcinile-i roz, parfumate de rîme, mîngîiate de cîrtițe oarbe, linse prelung de șerpi ondulați , în pămîntul cel negru, fertil, al prospețimilor lumii dintîi" dospită-n amiezile grele de fluturi cu-aripile-n țigle fierbinți " Și eu pierdut, Doamne! Gîndindu-mă, deodată" cum umblu prin tîrg, sprijint într-o lacrimă veche ca într-o cîrjă lucioasă" cum hainele-s acre de singurătate" cum trece încet, riscant de încet, încă o
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
activii, energicii, bugetarii sînt în drum spre serviciu, elevii conștiincioși sînt la ore, chiulangiii în locuri de ei știute, așa că e o minune că audiența emisiunii rămîne totuși, dacă e să ne luăm după ecouri, mare. Duminica, un bonus, la amiază, după Parte de carte. Fără îndoială că la 9 seara talentatul bookmaker ar fi incomparabil mai bine plasat. De-a lungul timpului omul care aduce cartea nu s-a transformat într-un robot mediatic, nu și-a lipit pe chip
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
cuvintele sunt mai ușoare decît corpul cît bărcile de salvare intră în apele internaționale cît afli actul de moștenire într-o poezie scrisă cu foarte mulți ani în urmă nu voi aduce saltul în gol al sclavului oriental în această amiază să nu avem amintiri să auzim ecoul aici unde nu mai este nimeni cu masca pe chip din libertatea refuzată n-a mai rămas decît spaimele din copilărie ascunse într-o veche tiparniță. împărțirea alcoolului e foarte bună băutura asta
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
ceapă verde... de motănăraia visînd în neștire , într-un abandon total, într-o lățire definitivă-n praful cărămizilor macerate de vreme, mă obsedau pietrele rătăcite, numerele portițelor scîrțîitoare, desprinse pe jumătate din balamale, bălăbănindu-se-n aerul alb al după amiezelor infinite... mă devora un soi de tristețe blîndă, suportabilă, o amăgire a timpului clătinat aievea... știi?... clipa devenea cumva palpabilă, se putea aduce la nară și aspira în plămîni, se respira, se gusta, îți treceai limba peste membrana ei transparentă
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
importante, mai ales franceze, despre singularul poet. Erau volume substanțiale, atât cu caracter biografic și memorialistic, cât și exegetic, precum și ediții prestigioase sub raportul condiției grafice, din operele cele mai ermetice și mai supuse interpretării, ale autorului Herodiadei și După amiezii unui faun, dar îndeosebi al unor proze și poeme, precum Divagații, Igitur, O lovitură de zaruri nu va anula niciodată hazardul. Untaru era ca și mine un foarte modest frecventator al Sburătorului (nu l-am auzit vreodată producându-se cu
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]