1,300 matches
-
exemplu, dar apropo și de Gabi, din finalul romanului Voința de putere, de exemplu, un mic personaj. Scriind despre Gabi, am luat-o pe ea ca o efigie care să suporte. Sau Lelia. Lelia ceva mai mult, e o fostă amică de-a mea, o iubită de-a mea timp de vreo doi-trei ani, măritată cu un ofițer de poliție, eu nu știam că e ofițer de poliție, ea m-a mințit atunci că este în diplomație. Asta s-a întîmplat
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
pur întîmplătoare "la fel de întîmplătoare pe cît pare distribuția unor roluri cînd este vorba de libertate, moarte și vinovăție". Story-ul este redus la elementele esențiale încă în prima pagină. Eul narator, el însuși personaj (Carlo Kienitz), își amintește de o veche amică, Sybille Sundermann, etnografă care a trăit mai mulți ani cu un dezertor sîrb de etnie romă, Dejan Ferari, cu care a avut un copil. Povestea nefericitului amor este reactivată de lectura necrologului Sybillei, despre care află că a murit înjunghiată
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
dar s-a izbit de spaima reducerilor... Dacă facultatea de la Iași va recomanda pe Botez, își va pune o urâtă pecete... Va veni un timp când Sanielevici va fi pus alăturea de Lavoisier și chiar de Newton... Nu zâmbi, iubite amice... De Sanielevici s-a tot zâmbit și la urmă toți s-au păcălit! Eu știu ce spun. Lavoisier refuzat de o catedră de chimie pentru un flogistonis!... Eu aștept cu stoicism rezultatul. Mulțumesc pentru carte. O citesc. Cu sincere mulțumiri
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
se bea și moartea se uită.// și nu se știe niciodată cine pe cine, cine cu/cine și când și la ce./ doar vântul aduce uneori miros de fum și zgomot de arme/ dinspre câmpiile catalaunice.// când urci la noi, amice, ai grijă: la ușă o să te întâmpine/ păduchele de san-jose. e paznic aici. o să ți se gudure la/ picioare. o să-ți zică dă-mi nene cinci lei să te trec apa, ușa/ e-nchisă, ăștia mă lasă tot timpul afară
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
de san-jose. e paznic aici. o să ți se gudure la/ picioare. o să-ți zică dă-mi nene cinci lei să te trec apa, ușa/ e-nchisă, ăștia mă lasă tot timpul afară, m-au întemnițat afară./ tu nu-l crede, amice, tu nu știi, a venit ieri administratorul/ l-a făcut șef peste tot palierul, el e cel care cârmuiește acum/ camera asta, corabia asta blestemată de sub care apele s-au tras/ și a rămas încremenită aici, la etajul trei./ deci
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
știi, a venit ieri administratorul/ l-a făcut șef peste tot palierul, el e cel care cârmuiește acum/ camera asta, corabia asta blestemată de sub care apele s-au tras/ și a rămas încremenită aici, la etajul trei./ deci plătește-i, amice, el e cârmaciul, se clatină mereu/ ca-n vechime când vasul sălta peste ape." (oltețului 15, camera 305) Recunoașteți autorul acestor versuri pe drept cuvânt tulburătoare? Întreb aceasta având deja în gând un invariabil - chiar dacă sotto voce - răspuns afirmativ. Pentru că
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
asta din tonul bine-cunoscut al teribilismului juneții dintotdeauna: "Scriu să fac ceva. Simt nevoia să fac ceva. E ucigător lucru să trăiești fără să poți face ceva. A viețui, a face. Ah! Ce cugetător mare sunt! Trebuie să faci ceva, amice." Cu precădere interiorizat într-o primă fază, junele Arșavir emite cogitațiuni solemne despre absolut, moarte, misterul feminității, rostindu-se uneori simili-aforistic, fără a depăși aria locului comun: "Dorești și chemi moartea în momentele grele, așa cum tânjești după viață în clipele
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
ajunseseră la acel grad Înalt de contopire sufletească, de Înțelegere și interpretare a dorințelor celuilat. Când au venit la micul dejun era vremea prânzului, au mâncat puțin, au băut câte o cafea dublă și apoi au plecat cu profesorul și amica acestuia la o plimbare pe muntele din apropiere. S-au bucurat de frumusețea și puritatea verdelui natural, de măreția și aerul neasemuit al muntelui, mirosul de cetină și rășină le-au cotropit sufletele iar atunci când fetele au dat semne de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
hrăni numai cu pâine, pâine neagră, în timpul ocupației, dar spiritul are nevoie de lucruri mai rafinate. Iar astea, continuă el zâmbind, nu se obțin decât dintr-o singură sursă. — Dar ce te-a făcut să vii prin părțile astea? — Poliția, amice, și tinerii ăia cu mintea înfierbântată care umblă cu pușca în mână și zic că fac parte din rezistență. Intenția mea era să ajung undeva în sud, dar, din păcate, figura mea e mult prea bine cunoscută peste tot... mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
obraz încă o dată. —Și al doilea lucru? — Bunurile astea nu-i mai aparțin lui Chavel. Carosse chicoti din nou și se depărtă puțin de gard, cu mâna pe revolver, „pentru orice eventualitate“. — Iar eu am să-ți dau două răspunsuri, amice. Siguranța lui îl enervă pe Charlot care-i strigă de la distanță: Nu mai juca teatru. —Să știi că nu mi-a fost deloc greu să-i schimb părerea fetei și să o fac să accepte versiunea mea, spuse Carosse la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
gustând cu mult altruism hazul întregii situații. Va trebui să-ți iei tălpășița, și încă repede, imediat. E supărată foc pe tine. Dar am convins-o să-ți dea trei sute de franci, leafa ta, așa că îmi datorezi șase sute de franci, amice. Și întinse mâna într-un gest grăitor. Și te-a lăsat să stai aici? întrebă Charlot fără a se apropia. — N-are încotro, dragul meu. Ea n-a aflat despre decretul din data de șaptesprezece... și nici tu, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mai fost vreodată o femeie curtată astfel?“. Iar răspunsul este da, Charlot, da. Întotdeauna e indicat să-ți cunoști foarte bine adversarul. Așa că Charlot întrebă pentru a treia oară: —La ce bun? Ce rost mai are? Am nevoie de bani, amice. Chavel trebuie să fie de acord să împartă cu mine. Altminteri ar fi mult prea urât din partea lui, după ce l-a escrocat pe frate și i-a furat viața. — Și chiar crezi că eu am să stau cu mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Tripp. Uneori Tripp chiar se întreabă dacă nu cumva Stott însuși a condus o rețea fictivă, dar, firește, o asemenea presupunere nu poate dura mult. În prima seară petrecută împreună, Stott îl întreabă: —Ei, cum e pe-aici cu bordelurile, amice? Sper că ți-ai făcut ceva cunoștințe în domeniu. Tripp nu intrase în viața lui într-un bordel. Trebuie să mărturisească faptul că a cam neglijat capitolul bordeluri. De maximă importanță, amice! Orice om de afaceri aflat în trecere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
întreabă: —Ei, cum e pe-aici cu bordelurile, amice? Sper că ți-ai făcut ceva cunoștințe în domeniu. Tripp nu intrase în viața lui într-un bordel. Trebuie să mărturisească faptul că a cam neglijat capitolul bordeluri. De maximă importanță, amice! Orice om de afaceri aflat în trecere pe aici se duce la bordel. Trebuie să ne ocupăm de ele. Tripp își petrece o noapte făcând, împreună cu Stott, turul orașului, se întoarce acasă la două după miezul nopții și dă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
parte din interniști au coborât pentru a-și face temele. Am intrat și noi În clasă și ne-am așezat În ultima bancă. Eu mi-am pus pe cap o căciuliță , iar colega mea o basma neagră Împrumutată de la o amică. Unde sunteți nenorocitelor? striga din ușă, paznicul nostru, plin de nervi, cu obrajii roșii, gâfâind după cât a alergat să ne caute. Vă găsesc eu pe voi! Am să vă dau pe mâna directorului și poate dă domnu să vă exmatriculeze
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
deschis drumul În lumea Operei... E interesant de observat că mai toți regizorii de teatru au reale probleme de acomodare, cînd realizează primul lor spectacol de Operă ; și Ciulei, și Pintilie, și Petrika Ionesco, și Lev Dodin, ba chiar și amica mea Mona Chirilă mărturiseau chestii tragii comice, aferente acestei prime Întîlniri. Directorul de scenă rus simplifica, sarcastic, „secretul” acestor reprezentații, astfel :” La stînga stau tenorii, la dreapta - baritonii”. Șerban nu face excepție, repet :”...frustrat de faptul că nu se putea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
când în când bâțâia din cap, destul de misterios, fiindcă nu ai fi putut interpreta mișcarea asta ca fiind una de aprobare sau de negare. Tot cam la aceleași răstimpuri ofta. Deodată, ușa se deschise și prin ea pătrunse madam Săvulescu, amica lui Băși, jupâneasa de la "pătrunjelistică", neobosita și agasanta șefă a Milenei. Și asta afișa o meclă foarte preocupată: "Te-au informat și pe tine?" "Ce?", se holbă moșul ca sculat brusc din somn. "Te-au anunțat și pe tine de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu vreo problemă de serviciu pe la ea. Credeam că-i doar o antipatie spontană față de mine. Acum înțeleg că există și niște cauze concrete pentru manifestările ei date cu asprol. "Auzi, parcă voiam să te mai întreb o chestie...", face amica lui Băși, încruntată de efortul de a căuta prin memorie. "A, da!", își amintește ea. "Tot n-a apărut zăpăcitu' ăla de Dan?" "Nu, dragă. Dimineață credeam că se fofilează pe undeva, să scape de prezentarea proiectului cu care-mi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-și vadă de ale lor și să îl lase singur cu doamna profesoară. Apoi intră rapid în cameră, închizându-le ușa în nas celor ce nu-i urmaseră îndemnurile. Își trecu mâinile prin părul încă bogat și, după ce-i făcu amicei un semn să se așeze, se lăsă moale într-un fotoliu. O privi cu o reală tristețe și încercă o altă metodă: "Ce Dumnezeu ți-a venit? Te apuci să te dai în spectacol de față cu Veronica. Au mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fu că în clipa următoare apăru în restaurant Pârvuleasca și flirtul senzual al doamnei ministru secretar de stat se potoli. Nou-sosita se proțăpi lângă masă: "Bună, Nuțico! Vai, dragă, da' ce bine arăți! Ai fost la salon, nu?", o trânti amica cu un zâmbet nonșalant, nepărând să-l zărească și pe domnul Ciucurel. "Da, Mariano, d-acolo viu", recunoscu acru Țuți. Acu' un minut am intrat și io înăuntru, aici. M-am întâlnit cu domnu' Relu, că avea Sandu o chestie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Din păcate, mai am unele probleme dă rezolvat...". "Bine, tu. Fugi dă le rezolvă, atuncea!", făcu Pârvuleasca, concediindu-l cam abrupt, semn că se pregătea de o bârfă între patru ochi cu doamna Nuți, până va fi apărut și cealaltă amică. Soția domnului ministru îi aruncă o privire cam piezișă suratei, dar se ridică din scaun, întinzându-i o mână domnului director: "Mulțumesc, dragă, pentru efort și prontitudine". Ciucurel îi sărută mâna și zise: "Oricând, doamnă, oricând! Vă stau la dispoziție
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
murmurând. Trebuie să știi să guști din momeală-zice într-un târziu dl. Valy-Numai, atenție! La un milimetru ai să dai de acul de pescuit în care stă momeala și din care, odată prins, nu mai poți scăpa. Deci, să muști, amice, numai atâta cât să dai senzația că nu trădezi. Altfel nu se poate trăi, ascultă-mă pe mine, printre cei puternici. Vorbele lui Valy păreau ca o completare la ultima frază din citatul pe care încercam să-l iau din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
seri literare, ateliere, sală de repetiții, competiții de tenis de masă. Se pot ține chiar conferințe. Cu condiția să fie bine amenajată. Dar pentru asta trebuie bani. Bani gârlă. Doamne ferește-se grăbește Valy să-mi răspundă-taci din gură. Nu cobi, amice. Adică? Cum adică? De ce să fie renovat țimărul ăsta? Atunci unde să mai vin eu cu câte o păsărică? râde electricianul forțat, aproape actoricește. Adineauri ziceai că nicio păsărică nu știe de țimărul ăsta. Vorba vine. Pasărea nu știe, adevărat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
castelanul Mihai. Nici măcar soțul meu nu va mai pune mâna. Baliverne... - făcu Gerard mai mult decât plictisit, părându-i-se că scena de față s-ar fi petrecut în urmă cu zeci sau chiar cu sute de ani. Nicio balivernă, amice. Uite-așa își dezvelea câte un picior până sus de tot și mângâindu-l, zicea: Vezi acest picior? Numai castelanul Mihai îl va mai mângâia până sus de tot. Apoi își lua sân cu sân, zbătându-i-se, de parcă nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Foarte probabil ești alcoolic și Dumnezeu știe ce altceva. Ești genul ăla de ins patetic care se aruncă asupra femeilor vulnerabile, slabe și proaste pentru a-și umfla propriul eu șubrezit. Ești varză. Ai dat-o pe undeva În bară amice, se bate ea ușurel pe cap Încheind discuția. Fierb pe scaun. Încep să spun ceva, dar vaca ridică o mînă și mă Întrerupe. — Te-ai purtat aiurea atunci cu Karen. Era deprimată și beată, iar tu ai profitat de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]