39,601 matches
-
în continuare, marcată de repetiții armonice, de refren baladesc ("și cată iubire, o cată iubire...") înspre un paradox tipic poetului Ursachi: "E foarte tarziu și de tot întuneric,/ și mă scufund intr'un calcul himeric." Nu în contemplație, nu în amintire pasivă, ci în...calcul, în formula matematică îmblînzita oniric. Există la Ursachi o continuă reciclare a miturilor esențiale, dar o reciclare atît de rafinată, de neașteptată, încît recunoașterea e un exercițiu de decodificare complex și cu infinite satisfacții. Una dintre
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
alcătuind un fel de podiș de mare altitudine în care cunoscătorii se vor întîlni cu începătorii în plăcerea lecturii, în satisfacția exercițiului de arheologie livresca, în degustarea în tihna a unei poezii de un farmec cu totul special. Și pentru amintire sau pentru îndemn la citire, iată cîteva titluri pe care rafinații le vor recunoaște: "Poem despre domnișoara Gabriela Șerban și despre unică noastră întîlnire la o expoziție suedeză de pictură", "Jâltul verde", "Palmierul Tallipot", "Din reveriile domnului R.", "Missa Solemnis
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
este de mici dimensiuni), are o temă care aduce cu ea o întreagă paradigmă de ambiguități de care au profitat mulți scriitori contemporani: bisexualism, homosexualism. Tonul biografic este răsturnat: se relatează la rece o serie de experiențe, senzații, obsesii, vise, amintiri, un set de episoade, cititorului revenindu-i misiunea de a recompune puzzleul, de a-l reconstitui. Narațiunea este fragmentată după regulile (încă nescrise) ale scrierilor memorialistice, tonul nu este însă acela al unui autor care dorește o relație directă cu
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
descoperă diverse "asimilări". Dar "adoptate" sunt mai ales operele de tinerețe ale lui Kierkegaard (a cărui lectură, Tubby o compară cu un zbor prin ceață) și punctele acestuia de vedere asupra subiectivității fericirii și nefericirii, asupra perversității speranțelor nefericite și amintirilor întristătoare care înrobesc și alunga orice posibilitate de degustare a clipei prezente, de bucurie a vietii luată așa cum e. Faptul că ruperea logodnei cu Regine l-a oprit pe Kierkegaard de la degustarea unei vieți obișnuite, "normale", tulburându-l pentru toată
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
înrobesc și alunga orice posibilitate de degustare a clipei prezente, de bucurie a vietii luată așa cum e. Faptul că ruperea logodnei cu Regine l-a oprit pe Kierkegaard de la degustarea unei vieți obișnuite, "normale", tulburându-l pentru toată viața cu amintirea unei șanse pierdute, i-a sugerat lui Tubby căutarea iubitei din adolescență, Maureen Kavanagh (idila petrecută sub auspiciile Clubului Catolic pentru Tineret - să nu uităm obtuzitatea la catolicism a contemporanului protestant Tubby, ca și a filosofului danez). Maureen - al cărei
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
I've just call to say I love...// Veneai plutind - sirenă a norilor/ se deschideau drumuri de alb cu carmin/ trecerii tale, ce stîrnea fîlfîiri de aripi,/ ochii de agat ai caselor, aprinși, te devorau/ în grațiosul dans pe geana amintirii (...) Ah, aceste ape înecate-n sargase/ focile de antracit ale viselor/ plutind pe banchize de clar-obscur// Ra-Ra-Rasputine,/ Russian special love machine// Ca o spumă a timpului această luptă/ cînd ai coborît în tranșeea realității// Cutia de scrisori mereu goală...// Take
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
a unei proaste memorii colective, nu face decât să-și amintească: o țară obișnuită să "mănânce trecutul", obsedată de "noutate", a ajuns la punctul-limită în care viitorul devine o valoare secundară. Blocată la momentul WTC, ea face și desface ghemul amintirilor, sperând să afle înțelesul dramei absurde petrecute în inima sa simbolică. România are mai puține probleme cu memoria, dar mult mai multe cu noua sa identitate europeană. De pe urma lui 11 Septembrie, ne-am ales cu un mare inconvenient. Și anume
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
și vomă. De-atunci s-ocoleau potopiți de jenă. I-a despărțit și războiul, lăsându-l pe fiecare cu durerile și bucuriile sale. De-aceea, acum, Adrian nu-și mai puse mintea c-o muscă cu adevărat mare. Enervat de amintirea acestei Întâmplări luă conținutul din recipiente, aruncându-l ca de obicei În groapa din grădină. Apoi după ce spălă totul și se curăță În fugă, se culcă la loc. De data asta dormi fără vise.
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
posibilitățile narative ale analizei textului. Fascinația biograficului este de aceea firească la Cioculescu. De ase-menea, iuțeala cu care decodează versuri dintre cele mai ermetice - oroarea de emoție necontrolată îl caracterizează din plin pe acest critic. într-un alt pasaj din Amintiri (1981), povestește cum i-a decriptat lui Lovinescu în numai cîteva fraze un vers obscur al lui Mallarmé. Lovinescu a reacționat dur, spunînd că simplifică nepermis un poem. După cîtva timp, povestește Cioculescu, interpretării i-a fost recunoscută valoarea chiar
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
citea ziarul minuscul cît un ceasornic de buzunar", pe Maria Stuart, "suplă cum e și nepămîntesc de înaltă" ș.a.m.d. Miza "spectacolului" nu este însă, nici pe departe, una minoră, din moment ce memoria și uitarea, nașterea și moartea, erosul și "amintirea fără obiect care ne va însoți pînă la stingere" rămîn temele predilecte. Însă totul își pierde și își recîștigă pe rînd solemnitatea, sub forța devastatoare a imaginilor, care se impun parcă de la sine, se materializează, ne stăruie în memorie, prelungindu
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
limbă germană, emigrat în Germania Federală în 1987, este în același timp povestea unei odisei răsturnate (nu a întoarcerii, ci a plecării de acasă) și o odisee ea însăși, prin care autorul încearcă o împăcare cu acest "acasă" aducător de amintiri dureroase. Cofondator al Aktiongruppe Banat (Grupul de Acțiune Banat), nu o grupare de rezistență, în ciuda sonorității belicoase a numelui, ci o "generație literară" de scriitori germani "progresiști", cum spune însuși autorul, din România, care doreau să dea un suflu nou
Un capitol de istorie nu numai literară by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14842_a_16167]
-
anilor '70- '80 (și, în subsidiar, de încă un exemplu al felului în care merge mintea foștilor anchetatori convinși de nevinovăția lor; interviul cu fostul procuror Iosif Burcă e, din păcate, atît de tipic). William Totok, Constrângerea memoriei. însemnări, documente, amintiri, Iași, Edit. Polirom, 2001, 240 pag., 97 000 lei
Un capitol de istorie nu numai literară by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14842_a_16167]
-
să scadă, este invocată producerea unui fel de saturație. În Germania, în schimb, literatura memorialistică continuă să se situeze în centrul atenției. Credeți că publicul din România ar fi realmente saturat de memorialistică tocmai pentru că ar avea încă foarte vii amintirile dictaturii? H. B.: Da, este cel puțin unul din argumentele pe care le-aș accepta. Românii sunt încă prea aproape de "trăirea" comunistă. Cred că peste cîțiva ani, cînd scena se va liniști, se va lumina, această literatură memorialistică va cîștiga
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
Hertei Müller, ale lui Richard Wagner, Werner Söllner... Ei au rămas marcați, traumatizați, de ceea ce le-a fost dat să trăiască. Dacă vorbeam de faptul că în România a apărut o vagă saturație, sub motiv că sunt încă prea vii amintirile trecutului comunist, idee pe care ați acceptat-o și d-voastră, pe de altă parte există și simptomul unei amnezii, pentru că vedeți ce se întîmplă: această întoarcere a stîngii la putere, sau măcar a unei aripi a ei - una dintre
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
autorii Cărții negre a comunismului au încercat să explice fenomenul, recurgînd printre altele la argumentul valorilor universaliste ale comunismului. Care este părerea d-voastră, pentru că spuneați că într-adevăr nu poți să trăiești o mie de ani purtînd permanent povara amintirii a ceea ce s-a întîmplat, dar nici nu ai voie să uiți. Cu atît mai vigilent trebuie să fii atunci cînd observi că există deja semnele unei amnezii voite. Care este așadar rolul intelectualului, martor și victimă, care este rolul
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
în discuție. Iată portretul mitic-amuzant pe care Anavi Ádám îl face lui Franyó Zoltán: Dacă stătea alături de personalități importante, își depășea natura sa egocentrică: plătea. Rezista și la băutură, știa să petreacă. La optzeci de ani dansa ceardaș, debita anecdote, amintiri - unele fanteziste. Prea mulți îl cunosc doar pe acest Franyó, cel înzestrat cu o necurmată fantezie și poftă de petrecere" (p. 324). Mitteleuropa periferiilor este un spațiu al nostalgiei după oamenii care au populat-o. Trăitor fiind în zone care
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
chiar țineau o viață. Cele devenite inutile nu se aruncau, ci se depozitau în poduri. Există o întreagă literatură și filmografie despre fascinația podului cu vechituri. Soarele prin lucarne, cu fire de praf în raze, luminînd mobile dezafectate, cufere cu amintiri ale defuncților, cutiile cu tot felul de mărunțișuri supraviețuitoare - a devenit clișeu. Oamenii n-aveau ușurința noastră de a se debarasa de balast. E drept că se și făceau lucruri trainice, din materiale durabile (pendula mea de la 1906 și deșteptătorul
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
ultimului împărat au acceptat și semnat formal la Florența unificarea celor două biserici creștine sub conducerea suveranului pontif. Dar �acasă", în Bizanț, acordul a fost respins de ierarhii ortodocși, fie din teama de a pierde privilegii ori structuri, fie din amintirea unor �cruciade" care s-au transformat la Constantinopole în războaie de jaf (recent, suveranul pontif a cerut scuze istorice). Astfel că, �după cădere" patriarhii au preferat suveranitatea otomană unirii cu catolicii. E drept, turcii nu au ocupat niciodată în totalitate
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
risipea în cheltuieli nebunești la Viena. Deja am întâlnit în tatăl lui Lenau o victimă a acestei mode"), Tokai, Pesta (,, Locuința ocupată de Tereza era fosta morgă de lângă bisericuță... construită lângă un cimitir unde erau îngropați odinioară soldații garnizoanei Ofen. Amintiri sângeroase și violente sporeau încă mai mult caracterul sumbru al peisajului") sugerează o migrație continuă. 1) De altfel, nici statutul său nu era legat de vreun partizanat oarecare. E de la sine de înțeles că, în imperiul multinațional, scriitorul revoltat nu
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
acest gen. Aveam presimțirea clară că se apropia de mine ceva misterios și senzația la fel de limpede că totul se însuflețise în jurul meu. Într-o seară, după ce se întunecase... Se opri. Pălise și răsuflarea lui își schimbase ritmul. Părea să retrăiască amintirea. - Iertați-mă - continuă -, dar nu știu în ce măsură îmi voi păstra calmul povestindu-vă toate acestea. După cum vă spuneam, într-o seară, după ce se întunecase, pentru că nu prea mai era lumină, am închis cartea și am rămas pe gînduri. Dintr-o dată
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
pe mine și m-am văzut intrînd în încăpere pe mine însumi... - Lăsați, o să-mi istorisiți altădată - i-am spus, văzînd cît de greu îi venea să-mi povestească. - Nu, nu, de-acum a trecut ce era mai dureros din amintirea asta. M-am văzut pe mine, pe mine însumi intrînd în încăpere. Închipuiți-vă că, aflîndu-vă în fața oglinzii, imaginea trupului dumneavoastră capătă volum și se desprinde de cristalul oglinzii, venind spre dumneavoastră. E ceva îngrozitor, îngrozitor, îngrozitor. În jurul meu se
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
m-am gîndit că este simbolică. - Altă nerozie propovăduită astăzi este simbolismul. Nu, nu există nici un fel de simbolism în ea, și nici nu am trăit-o ca pe ceva simbolic; a fost o întîmplare reală și concretă, a cărei amintire mi se păstrează la fel de vie precum a celorlalte întîmplări din viața mea; a fost ceva care a existat în sine. Pentru că presupun că, atunci cînd ați vorbit de simboluri, v-ați gîndit că există ceva care nu se reduce la
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
și talentul de �încasator" bineștiute, Iliescu s-a abținut să escaladeze conflictul, și iată-l azi în postura de-a fi pețit pentru un nou mariaj. De la �dictatorul depășit de vremi" s-a revenit la apelarea pe numele mic, la amintirea saltelelor pe care viitorul președinte și viitorul prim-ministru au dormit în nopțile agitate ale lui decembrie 1989. într-adevăr, spectaculoasă evoluție. Ca în orice afacere serioasă, din reunificarea vechii familii de �emanați" ar avea de câștigat ambele părți. Poate
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
alt unghi e un bărbat slab, debusolat, teoretizîndu-și în van propriul blocaj emoțional ("se cască un hău între tine și funcțiunea ta socială", "nu mai ești subiectul activ al vieții tale"); personajul e jucat de Pierre Arditti, și, ciudat, în amintire fața actorului parcă se topește și se confundă cu cea a lui Havel. Fețele cele mai expresive ale acestui Avignon le-am descoperit în Orbii lui Maeterlinck, în viziunea lui Denis Marleau (care și-a botezat spectacolul "fantasmagorie tehnologică"), avînd
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
toate defectele cu putință, iar a o prezenta în Germania înseamnă a te face de rîs. Nu e deloc o "treabă nemțească". Coperta, pe fond roșu, cu convenționala imagine a lui Eminescu pusă în medalion, amintește de manuale de tristă amintire și, în plus, e nepotrivită, căci nu e vorba de o antologie Eminescu, ci de una cu 137 de poeți. în mod bizar, dacă la persoanele socotite a fi scris poezie care merită tradusă nu se face economie, versificatori de
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]