205 matches
-
tulburării unor funcții instrumental-simbolice cerebrale, așa cum sunt ele întâlnite în afazii (uitarea limbajului), apraxii (uitarea executării unor acte motorii) sau agnozii (tulburări de evocare și recunoaștere). Tulburările psihice în care sunt semnalate cel mai frecvent tulburările de memorie de natură amnezică sunt următoarele: - confuzia mintală în care întâlnim amnezia lacunară; - sindromul Korsakow, amnestic confabulator; - demențele presenile și senile care prezintă o amnezie de evocare de un tip particular. În aceste cazuri amintirile cele mai vechi sunt cel mai bine conservate, pe când
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
străbate „cei șapte ani de acasă”. Totuși Ulise refuză nemurirea și tinerețea veșnică pentru că are memorie și nu poate uita pe Penelopa, care îl așteaptă, și Itaca - unde își va găsi sfârșitul. Memoria și neuitarea sunt ale oamenilor; zeii sunt amnezici, trăind veșnic în prezent. Mnemosine, zeița memoriei, este doar una dintre olimpiene. Lethosine, în schimb, este zeița infernală a Uitării. Neuitarea (alétheia, a)lhvqeia) este însuși Adevărul. Lethe (Uitarea) este ea însăși un văl al lui Calipso, iar „a dezvălui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Piru, Memoria și viața, SLAST, 1989, 5; Marian Odangiu, Câtă literatură, atâta viață, O, 1989, 6; Virgil Podoabă, „Plus-minus o zi”, F, 1989, 2; Ioan Holban, Romanul ca o partidă de șah, CRC, 1989, 9; Romul Munteanu, Amintirile unui soldat amnezic, FLC, 1989, 12; Vlad Sorianu, „Plus-minus o zi”, ATN, 1989, 3; Ion Buzera, „Plus-minus o zi” sau Despre convenția amneziei, R, 1989, 3; Cornel Moraru, Criza de imaginație, VTRA, 1989, 3; Laurențiu Ulici, Criza de identitate, CNT, 1989, 21; Doru
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
interior și discursul indirect liber - unelte clasicizate ale romanului modern - sunt mânuite cu dexteritate pentru a compune profilurile celor trei Parce în mizerie, care nu prezic destinele, ci doar și le reamintesc, deformat și haotic, una dintre ele fiind chiar amnezică și o mitomană cu veleități literare. Ca și alți prozatori optzeciști, P. are o ureche bine exersată: radiografiile diverselor medii și grupuri sociale se bazează în mare parte pe înregistrarea de înaltă finețe a limbajului. Stilul este matur, polisat, într-
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
se apropie cel mai mult de interpretarea dată de Hesse istoriei și de modul cum acesta și-o imaginează, în primul rând prin viziunea celui dintâi asupra anarhului, un individ superior care evadează din istorie într-o pădure amniotică și amnezică, alegând astfel însingurarea în locul societății și vita contemplativa în loc de vita activa. Acest trufaș refuz al istoriei, deja prezent în romanul din 1949 al lui Jünger, Heliopolis. Rückblick auf eine Stadt, este împins și mai departe în distopia sa din 1977
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu pot fi privite ca informatori, atât timp cât toți deținuții erau terorizați și știau că nu există scăpare. Adevărații și singurii vinovați pentru crimele de la Pitești sunt reprezentanții Partidului Comunist. Ștefan Davidescu apreciază că generația sa trebuia să devină prima generație amnezică a noii societăți 3. Spre deosebire de majoritatea foștilor deținuți trecuți prin Pitești, Viorel Gheorghiță crede că victimele nu pot fi judecători în propria lor cauză, dar face și o importantă diferențiere între „a fi în Infern” și „a face parte din
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
mai simplu: cei forțați să lupte permanent pentru a-și câștiga existența ori pentru a scăpa de umbra Securității nu se puteau constitui într-o pătură socială care să se opună comunismului. Odată înlăturat și acest pericol, noile generații deveneau amnezice, fără legături cu trecutul și fără repere, astfel că ele au putut fi ușor modelate și controlate. Prin urmare, victimele sistemului de la Pitești au constituit doar un pas în realizarea „omului nou”. Rezultatele acțiunii au fost doar în parte cele
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Atac morbid, subit, șoc; putem întâlni: ictus emoțional - o scăderea bruscă a tonusului conștient din cauza influenței exercitate de o emoție puternică; această stare este însoțită atât de o inhibiție motrică totală, cât și de un blocaj emotiv sau intelectual; ictus amnezic - tulburare bruscă și tranzitorie a memoriei, după care subiectul revine la o situație normală. IDEOMOTOR, -OARE (< fr. idéomoteur) - Termen sinonim cu psihomotor. Proces ideomotor - proces prin care toate reprezentările noastre se prelungesc în mișcări, mai mult sau mai puțin realizate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
îndrăgostit de viața din Aum Shinrikyō. A renunțat la firmă și a plecat în Aum. O perioadă a fost printre preferatele lui Asahara, dar, din anumite motive, memoria i-a fost ștearsă prin șocuri electrice. Multă vreme a fost confuză, amnezică și și-a revenit cu puțin timp înainte de atacul cu sarin. Așa că și-a pierdut în totalitate amintirile din Aum. În capul ei există clar două perioade: înainte și după, dar nu poate urma pas cu pas perioada aceasta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Cușa Octavian, va livra adevărul! Martorul potrivit pentru crima încâlcită. Doar tot nu poate vorbi și nici de găsit nu poate fi găsit. Prin urmare, Tolea incearca numărul miracol. Miercuri la prânz, seara, noaptea, dimineața, să zăpăcim adversarul. În orele amnezice, încolăcite, lenevoase, când vântul țiuie, neauzit, prin spații confuze și plesnesc capacele ceasornicelor și se înmulțesc stopurile cardiace. Într-o astfel de gaură a timpului, dom’ Dominic avu, brusc, iluminarea: dacă am întrebat a mia oară la informații și ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fècut dupè? îl cunoști pe? am fost prieteni foarte buni, mai știi ceva de el? ce-a terminat? umblă pe vremea aia cu cutare, tu iubeai o fatè de la umanè, dar Matei nu-și amintește! Nu-și amintește nimic! E amnezic cu viața lui de dinainte de Corina! Nu încurajez deloc aceastè conversație și, terminându-mi țigară, am pretextul politicos de a o stinge și de a mè retrage în compartiment, Nu mè mai ții minte, Matei! Mi-a spus pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
păru vulgară și inoportună. - Șansele de a continua viața pe care am început-o de curând, fără riscul de a fi reintegrat biografiei mele anterioare... - Deocamdată nu-ți pot spune nimic precis. Prietenii dumitale din Piatra cred că te afli, amnezic, în vreun spital din Moldova. Cineva și-a adus aminte că, în Sâmbăta Paștelui, te-a zărit la gară, dar nu știe în ce tren te-ai urcat; omul se grăbea să ajungă acasă... - Bănuiesc cam cine m-a zărit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adăpostim veșnic vina neterminării - natura fiindu-ne vizionară și declarativă, dar altfel Învîrtindu-ne la nesfîrșit pe același drum Închis, unde trecutul Își mută poverile, cu variațiuni de formă aproape nesemnificative, În viitor, ca și cum asta ne-am dori, ca un catîr amnezic... În 1940, România e amputată de provinciile de frontieră, după ce un an de zile mizase pe cartea neutralității beligerante, Încercînd să danseze diplomatic pe ceva mai puțin decît un fir de ață - căci cam cu asta era legat destinul suveranității
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
seninătate. Poetul îi impune, așadar, cititorului o continuă excogitație, luându-și-l interlocutor într-un demers liric bazat pe flash-uri eterogene, având drept consecință o poezie abstractă (de pildă: dintr-o perspectivă oglinda ecoului / roade în apele clare nodul amnezic al hainei ce-l îmbracă / cu șapte picioare de lut la masa rotundă în pridvorul / tăcerii / semnul domnesc), infuzată adesea de ecouri livrești, în care, în consonanță cu poetica postmodernistă, structura textului îmbină fragmente construite în vers liber cu pasaje
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fost În stare s-o vadă de aproape pe flight hostess și nici măcar să se uite la fetișcanele alea și acum trebuia să suporte privirile insolente ale băiețandrilor din cartierul Marconi. Pe urmă, a doua zi, se scula zîmbitor și amnezic, mînca ceva pe fugă și era conștient că se preface și că mai mult se joacă de-a omul optimist și năpădit de treburi alergînd spre birou, salutîndu-și secretarele, anunțîndu-le că avea să le dicteze ceva și fumînd, iar odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în pădure, noaptea. Unde sunt eu? Weber ar fi putut spune povești. Cei afectați de automatism, cu trupurile mișcându-se inconștient. Cei cu metamorfopsie, chinuiți de portocale de mărimea unei mingi de plajă și de creioane de mărimea unor chibrituri. Amnezicii. Stăpânii unor amintiri vii, detaliate, care nu se întâmplaseră niciodată. Eu e o schiță grăbită, încropită la comun, care încearcă să găsească un editor mai naiv care s-o publice. — Nu știu, spune Weber. —Acuma să-mi spui tu... Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trase înapoi. Ideea că îl puteau considera drept un tip periculos era cu totul nouă. Părea să nu aibă absolut nici un raport de structură cu faptele. Gilbert Gosseyn, un non-A confirmat, a cărui memorie fusese distrusă de un accident amnezic, putea să se dovedească demn de Venus în urma jocurilor; dar el nu va fi decât unul din miile de câștigători analogi. Lui nu-i rămânea decât să dovedească că posedă o calitate unică de structură, care să-l diferențieze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trase înapoi. Ideea că îl puteau considera drept un tip periculos era cu totul nouă. Părea să nu aibă absolut nici un raport de structură cu faptele. Gilbert Gosseyn, un non-A confirmat, a cărui memorie fusese distrusă de un accident amnezic, putea să se dovedească demn de Venus în urma jocurilor; dar el nu va fi decât unul din miile de câștigători analogi. Lui nu-i rămânea decât să dovedească că posedă o calitate unică de structură, care să-l diferențieze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un nume damnat, numele piraților din Antile, este silueta delicată și fragilă care inspiră în Corto gesturile de romantism evocând itinerariile cavalerilor rătăcitori. Pe Soledad, Corto o descoperă prizonieră a unei insule și a unei reședințe cu nume predestinat, Golgotha. Amnezic și rănit, Corto este atras în acest labirint de amintiri și de aparențe, labirint în centrul căruia se află Soledad și povara ei de păcate ale strămoșilor. Evadarea din acest infern este posibilă doar prin moartea celui care a dat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
umanizată de această lentă scufundare în apele mâloase și otrăvite ale lagunei. Este o moarte sinestezică, ce evocă decorurile stilizate ale deca den tismului european. Têtes et champignons acordă visului patina de intertextualitate rafinată pe care Pratt o cultivă borgesian. Amnezicul Corto (o amnezie din care se naște și dragostea pentru Soledad Löckhaart) este prins în plasa de vrajă și de iluzii a doi magicieni, anticarul Levi Colombia și profesorul Steiner. Uniți de linia ascunsă a Golemului, cei doi rememorează drumul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu se poate încheia decât cu scoaterea la lumină a celor două taine ce marchează destinul principatului. Ca într-o variantă a legendei lui Kaspar Hauser (acea legendă obsedantă pentru Georg Trakl în poemele sale), un tânăr din pădurea germană, amnezic, ascunde secretul de care depinde viitorul țării înseși. Căci fiul adoptiv al pădurarului este însuși prințul dispărut, Helmut, iar revenirea memoriei lui este primul semn că parcursul lui Molly este destinat să restaureze ordinea naturală, în contra răului ubicuu. Și tot
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
naratorul este unica voce ce poate transcrie istoria ce rămâne încă o potențialitate de coșmar. Față cu uitarea lui Salvo, scriitorul-povestitor este conștiința ce trăiește, zi de zi, noapte după noapte, ca singurul posesor al adevărului viitor într-o lume amnezică, asemenea unei Cassandre ce își datorează cunoașterea secretă realității unui coșmar. Distopia lui Breccia și Oesterheld plonjează în adâncurile tulburate ale visului infernal. Mort Cinder, personajul ivit din magma imaginației lui Breccia și Oesterheld, aparține aceleiași seminții blestemate ca și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
există cineva care Încă Îl mai cunoaște...“ „Evreii“, am sugerat. „Și ei sapă. Primul principiu alchimic e VITRIOL: Visita Interiora Terrae, Rectificando Invenies Occultum Lapidem“. Lapis exillis. Piatra mea care se pregătea lent să iasă din exil, din dulcele exil amnezic hipnotic În vasul Încăpător al Liei, fără să caute alte profunzimi, Piatra mea frumoasă și albă care vrea suprafața... Voiam să alerg acasă, la Lia, să aștept Împreună cu ea apariția acelui Ceva, oră cu oră, triumful suprafeței din nou cucerite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
doi polițiști care aveau misiunea să nu-l scape din ochi și cu care În mod vizibil Pierric simpatizase, bătîndu-i viguros pe umeri și șterpelindu-le chipiele. Marie Îi prevenise pe Philippe și pe Ronan că Pierric era În continuare amnezic, iar ei avură nevoie de cîteva minute bune pentru a-l Îmblînzi și a-l convinge să vină cu ei. Îl Îmbrățișă pe vlăjganul cel Înalt, asigurîndu-l că de acum Încolo totul va merge bine și tocmai se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se luau, ca la păstrăvii din bazine, lapții ce aveau să fecundeze apoi icrele speciei; o industrie; peștii măcar nu știau asta. Triunghiul clinică-donator-femeie, de ce triunghi, patrulater, pentru că și pseudotatăl - tată crescător - era părtaș; un cvartet de surdo-muți, ba chiar amnezici; nu Își mai aminteau cum stătuseră cu adevărat lucrurile, cum stăteau. Și bătrînii atinși de Alzheimer mai aduceau vorba, fie și vag, despre ceea ce se petrecuse cîndva. Nici Thomas nu era tocmai zdravăn la minte, altfel nu s-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]